sâmbătă, iulie 24, 2021

Ce s-a stricat în Game of Thrones. Și de ce

Cu o recoltă de morți destul de amărâtă – Littlefinger și un wight deja scos din circulație/pus la păstrare într-o ladă de Sandor Clegane, nemaivorbind de faptul că murise deja odată -, finala sezonului al șaptelea din Game of Thrones a consacrat o cotitură față de ethosul sângeros cu care ne obișnuise serialul. În locul consternării pe care l-a produs zeci de episoade la rând dispariția celor mai high-profile băieți buni din serial, ne-am ales cu o aprehensiune grandioasă referitoare la soarta Westerosului, dată de finalul finalului, cel în care defunctul Viserion, transformat în  ice dragon de Armata Morților, prăjește (?) Zidul și deschide calea White Walkerilor către Westeros. Mie nu-mi place deloc ce se ascunde sub cotitura asta și o să vă explic de ce.

Hai să ne uităm întâi la demolarea Zidului, ca să știm despre ce vorbim (cât o mai uploadul neoficial pe YouTube):

E, clar, o performanță de CGI și altele, în nota caftelilor grandioase cu care au culminat diferite episoade din diferite serii GoT până acum. Aduce a mizanscenă de lung-metraj și validează explicația lui David Benioff și D.B. Weiss, că ultimele două sezoane sunt mai scurte fiindcă serialul a ajuns la proporții de feature hollywoodian, iar un an nu e suficient pentru a termina ceva ce seamănă a zece lung-metraje din punctul de vedere al valorilor de producție.

Ok, lucrurile astea sunt foarte la locul lor de două-trei ori pe sezon, de la Nunta Roșie la Bătălia Bastarzilor. Problema al cui punct culminant sunt ele. Înainte de asta, episodul 7 adunase mai toată distribuția relevantă într-un loc pe nume Dragonpit, fostul țarc al dragonilor de pe vremea Targaryenilor. Jon Snow, Daenerys, Tyrion și toți ceilalți aproape că o convinseseră pe Cersei să-i ajute în cafteala cu armata White Walkers, cu ajutorul creaturii din ladă, care produce o apariție spectaculoasă și degrabă ciopârțită de The Hound Clegane. De pe la 1.40:

Toată chestia asta vine după diferite schimburi duioase de replici între foști prieteni și actuali inamici, gen Tyrion vs. Bronn sau Brienne vs. The Hound. În ciuda asperităților, secvențele cu pricina au un aer dubios de “pupat, îmbrățișat toți Dragonpit”, ca într-o întâlnire de 20 de ani de la terminarea liceului sau reunion-ul cam lipsit de haz al unor dinozauri ai rockului. Genul de chestie care provoacă o satisfacție copilărească, sau cel mult adolescentină, fără legătură cu thrill-ul intelectual pe care eu, unul, îl găseam în GoT.

De fapt, apetitul pentru sânge al lui George R.R. Martin, autorul cărților și sursa scenariului până la wagnerianul sezon 7, e numai rezolvarea spectaculoasă a șaradei epice pe care GoT o propune spectatorului adult: ambiguitatea morală a personajelor, care se poate rezuma și în formula “băieții buni o sfârșesc rău fiindcă/după ce provoacă dezastre continentale din cauza propriei verticalități”. E drept, Jon Snow se apropie de asta în finala de la sezonul 7, dar la modul tezist, provocând la Cersei refuzul alianței, care oricum nu contează, fiindcă regina cea rea avea în gușă o altă stratagemă. Dar, oricum, măcar Cersei are o pulsiune de umanitate spre final, atunci când îl lasă să plece pe Jaime Lannister, ceea ce o face, măcar, interesantă.

Restul sunt, toți, “de fapt”, băieți buni. Cuplați asta cu secvențele de final, cele în care Regele Nopții, călare pe Viserion, face la Zid un balamuc care cu siguranță va acapara tot viitorul sezon al optulea, ca archenemy al întregii șlehte înduioșate de la Dragonpit. Game of Thrones se transformă, dintr-o poveste subtilă, plină de dileme morale și fără verdicte, cu referințe istorice și complicații politice credibile, într-un western(os) simplist, cu eroi pozitivi și eroi negativi. Stau și mă gândesc ce naiba o să facă Benioff și Weiss cu toată distribuția, fiindcă în genul ăsta de poveste redusă e prea puțin loc pentru atât de mulți băieți (și fete) buni. Poate o să-i pună să facă sex între ei până la extincție sau o să-i reducă drastic cu niște fireball-uri de la Viserion cel zdrențuit și rău. Sezonul al optulea o să fie un fel de Avatar 2 D, în care o să ne minunăm, poate, de loopingurile dragonilor, dar toată chestia se mută în cel mai pur gen fantasy, pe care eu unul nu l-am prizat niciodată.

Ultimele serii de GoT au rămas fără George R.R. Martin fiindcă acesta și-a amânat în repetate rânduri publicarea ultimului (?) volum din saga, Winds of Winter. Dar ar fi naiv să ne închipuim că Benioff și Weiss au cotit serialul spre fantasy infantil fiindcă au rămas fără spiritus rector. Critica i-a apreciat în repetate rânduri pentru modul în care au reușit să creeze secvențe și dezvoltări narative neexistente în cărțile lui Martin, care se potriveau perfect în densa țesătură romanescă a acestuia. Cu siguranță, Game of Thrones vrea (să confirme la) o audiență mai mare. Cum ratingul ultimelor sezoane e oricum în creștere, deduc că HBO caută satisfacția plenară a publicului mai puțin sofisticat, dar mai numeros. Și pregătește serialul de afterlife: dacă te uiți la un episod oarecare, izolat, din seria a treia, nu pricepi nimic. Dar atunci când o adunătură de cvasipământeni d-ai noștri se caftesc cu niște cadavre albastre, e destul de clar ce se întâmplă. Și ai eventual chef s-o iei de la capăt, cotizând cu niște firfirici la HBO Go, nu?

P.S.: Dacă tot m-am apucat de speculații, vă dați seama ce vânzări o să producă Winds of Winter, cartea, după finalul serialului TV? Am încercat să citesc nu știu care volum după ce am văzut câteva serii și cu toată proza energică și dialogurile caustice ale lui GRRM, e cam déjà-vu. În schimb, am halit pe nerăsuflate Tales of Dunk and Egg, un fel de prequel apărut și la noi la Nemira. Cu toate amânările, George R.R. Martin și-a păstrat ultimul cuvânt în materie de Westeros și tot restul. Se ține Cersei-ul din el de stratageme? Mie-mi vine să dau banii pe carte.

P.P.S.: Am văzut “finala” la vizionarea pentru presă organizată de HBO România la Vila lui Ceaușescu. În ciuda ploii, oamenii de acolo au reușit să ne facă să ne simțim foarte bine, datorită păturilor, hanoracelor și punch-ului pus la dispoziție. Pe cuvânt dacă nu merită să vezi GoT pe un ecran mare. Pe când GoT-The Movie?

Articol aparut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Salut acest tip de articol in Contributors. Ma surprinde placut.
    Cat despre GoT7, s-a spus deja totul. Mult prea comercial comparativ cu primele sezoane, dezamagitor dpmdv.

  2. „ Cu o recoltă de morți destul de amărâtă – Littlefinger și un wight deja scos din circulație/pus la păstrare într-o ladă de Sandor Clegane, nemaivorbind de faptul că murise deja odată -, finala sezonului al șaptelea din Game of Thrones a consacrat o cotitură față de ethosul sângeros cu care ne obișnuise serialul. ”

    „ E drept, Jon Snow se apropie de asta în finala de la sezonul 7, dar la modul tezist, provocând la Cersei refuzul alianței, care oricum nu contează, fiindcă regina cea rea avea în gușă (s.n.) o altă stratagemă. Dar, oricum, măcar Cersei are o pulsiune de umanitate spre final, atunci când îl lasă să plece pe Jaime Lannister, ceea ce o face, măcar, interesantă.”

    „ Problema al cui punct culminant sunt ele. Înainte de asta, episodul 7 adunase mai toată distribuția relevantă într-un loc pe nume Dragonpit, fostul țarc al dragonilor de pe vremea Targaryenilor. Jon Snow, Daenerys, Tyrion și toți ceilalți aproape că o convinseseră pe Cersei să-i ajute în cafteala (s.n.) cu armata White Walkers, cu ajutorul creaturii din ladă, care produce o apariție spectaculoasă și degrabă ciopârțită de The Hound Clegane.”

    „În schimb, am halit (s.n.) pe nerăsuflate Tales of Dunk and Egg, un fel de prequel apărut și la noi la Nemira. Cu toate amânările, George R.R. Martin și-a păstrat ultimul cuvânt în materie de Westeros și tot restul. Se ține Cersei-ul din el de stratageme? Mie-mi vine să dau banii pe carte.”

    And so on …

    Este adevarat ca sunt la moda universurile virtuale , evadarea in fictiune, dramele fantastice si mitologiile hollywoodiene , deci un film cu recolte de morti si un ethos sangeros ( ca sa nu mai vorbim de nuditate si violenta , inclusiv violenta sexuala , reprosate de critica – https://en.wikipedia.org/wiki/Game_of_Thrones) poate fi interesant pentru anumite grupuri de cititori ( de gustibus non disputandum ) .
    Sincer, nu am inteles ce cauta un asemenea material si cu exprimari atat de elevate de genul „regina cea rea care avea in gusa o alta stratagema ” ,etc. pe aceasta platforma , dar poate ca publicat intr-un alt context cum ar fi de exemplu https://www.reddit.com/r/Romania/ ar ajunge exact la cei interesati de astfel de subiecte si tratate in acest mod .

  3. „un film cu recolte de morti si un ethos sangeros ( ca sa nu mai vorbim de nuditate si violenta , inclusiv violenta sexuala…”.

    Foarte pe scurt si foarte exact, povestea umanitatii.

    Haide sa nu ne mai dam asa de moralisti…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Iulian Comanescuhttp://www.comanescu.ro
Iulian Comanescu este vânzător de conținut, pe care îl livrează brandurilor prin firma proprie după o carieră rodnică în media de peste 15 ani. A rămas la prima dragoste pe Comanescu.ro, blog matusalemic lansat în 2006 chiar pe HotNews, premiat de două ori, unde publică materiale despre comunicare și altele, chiar dacă nu mai trăiește din jurnalism. Colaborează cu diferite publicații și a scris o carte despre media tradițională, online și celebritate pe nume "Cum să devii un Nimeni" (Humanitas).

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Vaccinarea anti-COVID: între tipic statistic și potențial național

România este vaccinată cam cât ar prezice indicele dezvoltării noastre umane. Ne comportăm tipic statistic, suntem un punct cuminte pe o curbă...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro