duminică, mai 22, 2022

Ce știm înainte de întâlnirea dintre Joe Biden și Vladimir Putin

La 19 februarie 2021, cu prilejul Conferinței de Securitate de la Munchen, Președintele SUA, Joe Biden declara că: „Suntem în mijlocul unei dezbateri fundamentale despre viitorul și direcția lumii […]. Suntem într-un punct de inflexiune între cei care susțin că […]  autocrația este cea mai bună cale de urmat, […] și cei care înțeleg că democrația este esențială ”.

Mijlocul lunii iunie, 2021 reprezintă un prim test de verificare a acestui punct de vedere.

           Geneva, Vila  La Grange – locul evenimentului

Ce știm înainte de summit-ul din Elveția?

Că toată lumea este dominată de ideile legate de marea resetare post-pandemică, de crizele în cascadă în derulare și de cele ce vor urma, precum și de perspectiva proiectării unei noi ordini globale. Cine vor fi actorii principali se știe, aproape cu siguranță. Ordinea plasării acestora, într-o eventuală logică a ierarhizărilor, reprezintă marele semn de întrebare.

Mai știam că lanțul de evenimente: reuniunea G7, din Marea Britanie, prima reuniune SUA – UE, în epoca Biden, summit-ul NATO de la Bruxelles, toate însoțite de evenimente bilaterale vor reprezenta oportunități directe pentru Președintele SUA și indirecte pentru cel al Federației Ruse, de formare a unor puncte de vedere inițiale de la care va porni dialogul ruso – american, de la Geneva.

Și mai cunoaștem două informații macro-economice semnificative. Prima, se referă la momentul nașterii G7, când țările semnatare ale acordului de constituire a grupului generau, aproximativ, 80% din PIB-ul mondial global și care, în prezent, generează aproximativ 40%. A doua se referă la China, care la sfârșitul acestui deceniu, probabil, va depăși SUA la toate capitolele, devenind oficial prima putere economică a lumii.

Întâlnirea Biden – Putin ar putea reprezenta și un posibil test pentru o eventuală coaliție împotriva Chinei. Mai poate fi actual model triunghiul lui Kissinger? Adică acel model în care SUA au exploatat neînțelegerile strategice dintre fosta URSS și R.P. Chineză, caz în care Beijingul a beneficiat de sprijin serios de cunoștințe și capital referitoare la modelul economic de urmat. Modelul a fost adaptat mai ales pe ceea ce se numește zona de control politic, în care s-a ajuns ca marii miliardari chinezi de azi și liderii comuniști să coabiteze într-o economie de piață dinamică, elastică și eficientă, care este încă departe de atingerea limitelor sale de creștere.

 Întâlnirea Biden – Putin ar putea reinventa diplomația triunghiului lui Kissinger în care Rusia să joace rolul de altă dată al Chinei? Greu de afirmat! Pornind de la aceste prime considerente, se conturează faptul că Occidentul, în general, și SUA, în special, relegitimează poziția de actor global de primă mărime a Federației Ruse în problematicile strategice și de securitate globale. Ca o măsură suplimentară de consolidare a acestei posturi, Moscova a făcut cunoscută la nivel public opțiunea sa de a ține la curent Beijingul cu tot ceea ce se va discuta la Geneva și îl interesează  direct. Este probabil ca argumentele ce vor contura o apropiere între Rusia și China să prevaleze comparativ cu cei care să sugereze distanțarea. Cu puțin timp înaintea întâlnirii de la Geneva, ambasadorul rus la Beijing, Andrei Denisov, a declarat că dacă SUA și Rusia vor aborda subiecte legate de China în timpul summit-ului, partea rusă va comunica și discuta aceste aspecte cu China. Acest subiect a fost abordat direct atât de Serghei Lavrov, cât și de Yang Jiechi pe timpul recentelor lor vizite în China, respectiv în Federația Rusă. De ce oare? Cel mai probabil, între Moscova și Beijing a început efortul de sincronizare strategică pe două dosare vitale pentru fiecare parte: Ucraina și Taiwan.

Într-o logică asemănătoare, partea americană, care a decis revenirea la politica predictibilității, opusă celei a confruntării, promovate de administrația Trump, a dorit obținerea susținerii UE și a NATO, precum și a unor importanți actori statali precum Marea Britanie, Germania, Franța, Turcia, Japonia, și chiar a Indiei în tentativa sa de a coagula o coaliție a intransigenților la adresa Chinei și a Moscovei. Evaluările celor mai mulți specialiști au concluzionat că o antagonizare directă a relațiilor acestor state cu Federația Rusă și China, chiar dacă Alianța Nord-Atlantică și UE le identifică ca provocări de securitate, nu poate reprezenta o opțiune a prezentului.

Și o scurtă referire la anumite pete de culoare legate de tachinările reciproce Biden – Putin, probabil părți ale eforturilor celor doi de a câștiga aliați în mass-media relevantă, cu scopul de a obține prim-planul inițiativei în viitorul dialog. Cei doi lideri, în luări de poziții publice, care au făcut înconjurul lumii, au prefațat deja contextul întâlnirii lor. Astfel, Joe Biden a afirmat într-un interviu acordat agenției The Associated Press, că îl știe pe Putin din întâlniri directe, încă din 2011, când el era vicepreședinte și Putin era prim-ministru. Atunci,  l-a privit pe liderul rus în față și i-a spus: „domnule prim-ministru, mă uit la dumneavoastră în ochi și nu cred că aveți suflet”. Tot Biden a afirmat că Putin a răspuns cu un zâmbet și a adăugat : „…ne înțelegem unul pe celălalt”. Ce diferență față de acum 20 de ani, când George W. Bush spunea că a văzut în ochii președintelui Putin „sufletul poporului rus”! Care dintre cei doi să fie mai aproape de adevăr?

Putin, pe de altă parte, a declarat într-un interviu acordat NBC: „Nu-mi amintesc această parte a conversațiilor noastre”. Ceea ce consideră despre Biden în acest interviu a fost că este „radical diferit de Trump, deoarece președintele Biden este un politician de carieră, care și-a petrecut practic întreaga viață în politică”. De asemenea, legat de afirmația lui Biden conform căreia Putin ar fi  „ucigaș”, președintele rus a replicat la televiziunea de stat a țării sale: „Îmi amintesc când eram copil și mă certam cu prietenii mei, că obișnuiam să spunem că „oricine afirma ceva despre celălalt, de fapt afirmă despre el însuși”. Apoi a adăugat: „Adeseori, ne vedem propriile trăsături într-o altă persoană și credem că aceasta este așa cum suntem noi. În general, astfel de oameni ar trebui evitați”.

Ce mai știm?

Mai știm că Putin și-a exprimat public regretul în legătură cu „cea mai mare catastrofă a secolului XX – dispariția URSS”. Dacă conexăm acest fapt cu cea mai recentă apreciere a Președintelui Biden referitoare la nevoia eliminării corupției de către Ucraina (interesant momentul ales pentru lansarea acestei idei) este posibil ca Moscova să primească asigurări serioase legate de respectarea intereselor sale strategice. Și cum SUA de azi nu mai este ceea ce era SUA în vremurile în care sprijinea China, se conturează mai multe opțiuni pentru Moscova de alege selectiv și, probabil, cumulativ între oportunități oferite și de SUA și de China și de UE.

Și, în finalul acestor note, mai știm că Federația Rusă a ales să retesteze, cu mai puțin de 30 de ore înainte de întâlnirea Biden – Putin, de la Geneva, în zona Arctică (singura regiune unde forțele armate ruse și americane se află față în față), unele dintre cele mai moderne sisteme hipersonice de luptă: rachetele Kinjal și Zircon, lansate de pe nava amiral a Flotei Nordului, crucișătorul Petru cel Mare, care a fost parte a 8 grupuri de luptă cu peste 20 de nave de suprafață și submarine, asigurate aerian de zece avioane și elicoptere de luptă.

Acest gest inamical al părții ruse, vine să completeze atmosfera tensionată ce se resimte în Geneva, acolo unde spațiul aerian este dominat de o misiune de poliție aeriană supradimensionată, asigurată de FAM elvețiene, la care se adaugă efective de forțe de ordine de peste 4000 de polițiști, plus peste 1000 de militari elvețieni. Ambele părți sunt rezervate în legătură cu realizările concrete ale întâlnirii, un semn în acest sens fiind legat de tradiționala conferință comună de presă, care nu și-a găsit loc în agenda oficială a evenimentului, și cuprinde: probleme bilaterale (inclusiv discuții legate de schimburi de arestați și condamnați), securitatea globală, dosarul securității nucleare, zone de conflict (Siria, Orientul Mijlociu, Ucraina), securitatea cibernetică, atacuri cibernetice etc.

Activitatea va fi deschisă de președintele Elveției, care înainte de începerea discuțiilor se va retrage. Alături de cei doi președinți, vor fi prezenți miniștri de externe, câte un translator, iar ulterior se vor mai adăuga câte trei persoane pentru fiecare delegație. Delegațiile extinse ale celor două țari vor fi sincronizate cu lucrările din salonul central al evenimentului din Vila La Grange.

Ce vom afla după summit-ul din Elveția?

Rămâne de văzut, în câteva ore.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Mda, lumea se aştepta la decizii istorice, dar deocamdată sunt numai întâlniri preliminare, de tatonare şi de sondare a intereselor şi a puterii fiecărui împricinat în parte. Şi, ca întotdeauna înainte de luptă, fiecare parte îşi umflă muşchii şi debitează măscări, ca să impresioneze pe alţii.

  2. Intra-devar, apar foarte multe oportunitati pentru Rusia in aceste zile, iar Biden nu face decat sa-i ofere favoruri lui Putin si sa-i dea semnale pozitive (North Stream, Ucraina, retragerea unor vase din M.Neagra, etc). De altfel, nu putem afirma ca vizita lui Biden in Europa a fost un succes. Nu am auzit nimic concret, decat declaratii si zambete crispate pentru publicul larg si presa. Mai vorbim peste cateva ore…

  3. intrebare la radio erevan: „unde se afla baza de submarine sovietice?” dupa doua zile suna un radio ascultator si spune: „nu stim” , radio erevan: „raspuns corect!”

  4. De a lungul timpului, V.Putin a a avut multe intalniri cu mai multi presedinti americani. Multe au ramas la stadiul de vorbe, fiecare si a vazut de interesele lui. Si tandemul franco-german ne serveste destula ipocrizie. Au mari firme care investesc in China, dar si gazoduct separat. Chestia cu NATO este doar de a oferi vorbe, la o adica nu va ataca Rusia, dovada inaintarea ruseasca in Crimeea, Ucraina, desfasurari de trupe in Siria. La o adica, din interese economice Rusia se aliaza cu China. Personal, aceasta intalnire este un mare fas.

  5. Cred ca tarile anglo-saxone din 5-eyes se gandesc cum e proverbul romanesc: Sa ma pazesc de „prieteni” (Franta, Germania, EU) ca de dusmani (Rusia si China) stiu sa ma pazesc.

  6. Am aflat dupa mai bine de 50 de ani , dintr-un documentar francez, ca marele succes al presedintelui Kennedy in retragerea rachetelor sovietice din Cuba a fost doar un raspuns la conditia sine qua non pusa de Hrusciov, privitoare la retragerea rachetelor americane din Turcia! Halal curaj politic! Santaj sau negociere sovietica de pe pozitii de forta? Cine a avut dreptate si cine a gresit? Noi toti am cistigat ca nu au explodat aceste rachete!
    Slabiciunea Occidentului dintotdeauna ( ultimii 200 de ani) este ca isi inchipuie ca toti ceilalti respecta aceleasi legi occidentale, care il fac sa functioneze; ori nu e asa!
    Putem spera ca cine a umflat China sa o si dezumfle sau, de ce nu, ca China sa devina o tara democratica , dupa modelul occidental al Iluminismului. Prea tare visez?
    Redemarajul SUA patineaza, iar Rusia paleste pe zi ce trece.

  7. Democratile lumii au o singura solutie . Trebuie sa se uneasca sub steagul Americii lui Biden si sa se pozitioneze in forta fata de toate actiunile militare ale acestor iliberali .Acolo unde acestia incearca as pozitiona forte armate, automat, in contra partida ,trebuiesc rapid aduse forte de descurajare si in acelasi timp trebuie dezvoltata, in comun, o strategie ce contine tehnologie avansata , digitalizare si raspunsul la atacurile cibernetice o data cu reasezarea aliantelor mondiale .Odiseea presedintelui Biden reprezinta un moment crucial pentru istoria umanitatii . Abia instalat in functie presedintele Biden reporneste motoarele democratiei . Intilnirile ,succesive ,cu aliatii din G7 cu toti sefii de stat ai tarilor NATO, inclusiv cu formatul de conducere a aliantei militare , cu conducerea integrala a Uniunii Europene si in final cu presedintele Putin , este un parcurs ,etapizat , ce propune omenirii (vezi toate declaratiile facute in timpul parcursului presedintelui Biden de toti actorii politici importanti ) o regrupare a tuturor fortelor democratice si care in urma deciziilor comune a propus deja si Rusiei o anume forma de intelegere . Un periplu politic ce ne conduce fara sa vrem spre o anume forma de intelegere , politica , militara si de remodelare a acestei parti de lume impreuna cu Rusia . Formatul SUA -UE reseteaza tot ceea ce Rusia si China au incercat si cit pe aci sa si reuseasca (vezi actiunile administratiei Trump ce doreau punerea celor doua mari blocuri democratice ale lumii in conflict ) .Daca jocul politic se limita la a reseta doar relatia UE -SUA atunci nu avea nici un rost o intilnire cu PUTIN. Etapele parcurse de administratia SUA prin vocea presedintelui Biden ( remarcati usor consensul ) , etape ce contin un imens aparat ajutator , o multime de oameni sunt atasati doar intilnirii cu PUTIN, ne prezinta ,negresit ,aparitia unei forme de intelegeri .Atitea resurse, puse la un loc ,nu se fac doar pentru a exprima un simplu punct de vedere , deja stiut , de o parte sau alta .Semnalul este foarte clar si vom vedea aproape instantaneu reactia interna din statele membre UE de unde Rusia isi va retrage jocul politic . Perdantii vor fi cei mici -ce nu au inteles si inca continua sa incerce as impune, in tarile lor , teoriile politice sustinute pina acum de rusi . Doamna Von Der Leyen a anuntat deja o vizita prelungita in toate tarile membre UE . Pe temele mari – principale – si Biden si Putin au cazut de acord . Tratatul de la Minsk va fi respectat – atacurile cibernetice vor disparea , alianta Rusiei cu China va da inapoi , structurile militare ale UE se vor dezvolta complementar cu cele NATO , acolo unde Biden va avea un cuvint greu de spus .Este foarte posibil sa vedem rapid o intelegere cu Iranul si noi aliante militare si nu numai cu intrega lume democratica si cu cei care aspira la a face parte din aceasta lume .Putin a inteles si acceptat ceea ce i se cere .Primele mesaje in Romania vor fi date de catre Presedintele tarii si puse in aplicare de premierul Citu .Inceputul guvernarii Biden deschide o noua era in relatile internationale cu care presedintele Putin pare a rezona .Vom vedea din ce in ce mai mult o atitudine belicoasa a Chinei ce isi vede astfel spulberate planurile de mare putere . Rusia nu poate accepta sa piarda in favoarea Chinei si nici nu poate a se pune la dispozitia Chinei ,fara conditii , dar cum bine se stie ele nu sunt garantate de atitudinea Chinei . Rusia are deja de ales si cred ca a si ales a se alatura binomului de forta UE -SUA .Din cite se vede vom vedea curind o noua abordare politico-militara , la nivel global ,a Rusiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adriean Pârlog
Prof. univ. dr. Adriean PÂRLOG este general maior (R), a fost adjunct al Direcției Informații Militare din România și Ataşat al Apărării, Militar, Aero şi Naval în Regatul Norvegiei. Membru în Bordul de Excelență al Centrului de Studii Globale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Este președinte al SC Integrated Corporate Security Services SRL (ICSS) și oferă cursuri pentru formare profesională în domeniile informații pentru afaceri și securitate corporativă. Este autor a peste 10 comunicări ştiinţifice publicate în volume ale unor manifestări ştiinţifice naţionale; 49 articole publicate în reviste de specialitate; 12 proiecte de cercetare-dezvoltare; 24 seturi de lecţii de specialitate; 6 cărţi; 25 aplicaţii sau exerciţii de specialitate complexe. Dintre preocupările științifice putem enumera următoarele titluri de cărți: „Producția de informații”, „Metode şi tehnici de analiza informaţiilor”, „Activitatea de informaţii pentru apărare”. A urmat cursuri ale NATO, Naval Postgraduate School, Monterey, California; Centre for Defence Studies and King’ s College London, Marea Britanie; Harvard University/John F.Kennedy School of Government, Boston

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro