vineri, martie 29, 2024

Ce trebuie să știm despre un studiu științific. Pe marginea unui articol regretabil.

Cunoașterea bogățiilor subsolului unei țări reprezintă prima condiție a dezvoltării sale și este expresia parcurgerii unor etape costisitoare impuse de cercetarea geologică, prospecțiunea resurselor și explorarea lor. Această ultimă etapă ne permite să evaluăm rezervele geologice (pentru minereuri, resurse nemetalifere sau resurse energetice: cărbuni, țiței, gaze naturale, ape termale) și să pregătim exploatarea lor. Așa cum, în timpurile moderne, România a făcut-o de nenumărate ori și cu rezultate vizibile. Port-drapelul acestor activități a fost dus de Institutul  Geologic al României (IGR), inființat în anul 1906 de Ludovic Mrazec și colaboratorii săi. Conceput astfel ca o instituție publică obligată să elaboreze hărți geologice și să identifice potențiale resurse minerale și energetice localizate în subsolul țării, IGR și-a format de-a lungul timpului un corp de cercetători de elită capabili să elaboreze studii științifice de mare valoare teoretică și practică.

Numele, istoria și realizările sale nu pot fi alterate sau discreditate prin publicarea în numele său a unor “Studii” care să compromită ideea de cercetare în spiritul probității ștințifice. Deserviciul pe care  elaborarea, prezentarea și difuzarea unor asemenea “studii”, astăzi și pe calea facilă a Internetului, nu pot aduce decât mari prejudicii Instituției respective, credibilității ei, dar și efectului colateral, periculos, legat de cunoașterea potențialului în resurse minerale și energetice pe care România îl mai are sau de specializarea tinerilor în acest domeniu.

Acceptarea ca studiu științific a textului prezentat la Ședința de comunicări științifice a IGR din 19 iunie 2014 și, apoi, postarea sa pe site-ul http://stopfracturare.ro ca “Prim studiu al Institutului Geologic al României cu privire la fracturarea hidraulică la gazele de șist” autori Dr. Mircea Ţicleanu, Radu Nicolescu, dr. Adriana Ion (care și-au intitulat lucrarea Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică – o metodă cu posibile efecte catastrofale pe termen mediu şi lung) nu fac decât să compromită prestigiul IGR, să inducă cititorii în eroare, prin nerespectarea adevărului științific și a conduitei științifice în elaborarea unui studiu și să provoace panică în rândul cititorilor mai puțin informați.

Condițiile pe care comunitatea științifică, din orice domeniu, le pune atunci când evaluează corectitudinea unei lucrări și impactul ei asupra societății vizează probitatea cercetătorilor (autorilor), datele (informațiile) utilizate în studiu, echipamentele prin care s-au achiziționat aceste date, interpretarea lor în acord cu conceptele moderne din domeniul științific respectiv,  citarea bibliografiei folosite în acord cu tematica tratată.

Tema aleasă de autorii citați este una de mare actualitate și acoperă domeniul tehnologiei de extracție a hidrocarburilor, în general, dar cu referire specială la extracția gazelor naturale prin fracturare hidraulică (pentru care s-au format specialiști în  Ingineria Petrolului şi Gazelor). În jurul ei, din varii motive, s-au iscat dispute între cunoscătorii problemelor (geologi și geofizicieni antrenați în activitățile de prospecțiune și explorare a hidrocarburilor neconvenționale, ingineri specializați în realizarea echipamentelor de foraj și a tehnologiilor de forare, ingineri petroliști cunoscători ai metodelor de extracție a țițeiului și gazelor naturale, experți în protecția mediului etc.) și cei mai puțin cunoscători, care au început să se pronunțe, prin tot felul de căi, împotriva unei tehnologii de exploatare (și ea în continuă modernizare și adaptare la efectele pe care le-ar putea genera) care, în domeniul hidrocarburilor, în România și în lume, se aplică de peste 60 de ani. Și toată această poziție distructivă, are loc chiar înainte de a cunoaște potențialul în aceste resurse energetice neconvenționale (respectiv, al gazelor de șist în limbajul împrumutat de mass media).

Astfel, dintr-o analiză a textului în cauză, reiese clar că autorii lui nu au respectat în niciun fel  condițiile pe care le impune un studiu pentru a fi acceptat:

–                 “studiul” este un text conceput prin alăturarea unor afirmații-enunțuri  fără acoperire bibliografică, formulate de autori   fără date și argumente științifice, pentru a impresiona cititorul;

–                 lista bibliografică cuprinde 7 titluri, unele dintre ele fără legătură directă cu problema în discuție (fracturarea hidraulică și efectele ei poluante); în text sunt citate 3 lucrări, dintre care doar două se regăsec în lista referințelor de la sfârșitul textului;

–                 capitolele lucrării, în număr de 7, se extind între 7 și 28 rânduri, care nu aduc nici o informație concretă/argumentată în concordanță cu    titlul capitolului sugerat de autori;

–                 autorii vorbesc de „o prima analiză”, dar pe ce se bazează aceasta? Vorbesc despre poluarea unor întinse zone ale Planetei…schimbând scara la care ar trebui să se refere textul și exagerând, intenționat, dimensiunea așa zisului impact, impactul activității de explorare este condiționat (Cap.3) de un șir de „dacă, dacă”…într-un mesaj foarte ambigu;

–                 în Cap 3  fără să aflăm nimic despre ce înseamnă activitățile și procedeele exploatării se intră direct în problema apelor contaminate. Enunțuri de genul   “ar fi posibil să se întâmple”, sunt urmate de afirmații directe cu un grad mare de generalitate, lipsite de suport științific;

–                 tot în Cap. 3 se insistă asupra schimbării echilibrului dinamic, a proprietăților fizice și chimice…în afara oricărori adevăruri științifice, argumentări teoretice sau cunoașteri clare a unor realități naturale (fluidele nu pot circula ascendent, împotriva legii gravitației, rocile cu care interacționează fluidul de foraj nu pot suferi modificări chimice în acele contexte temporale și mineralogice);

–                 se vorbește de poluarea cu metan (Cap. 3.5), dar se afirmă că metanul nu este un gaz toxic. (In condițiile formulate de autori, ne întrebăm: câte cazuri de poluare se cunosc în Bazinul Transilvaniei de unde se exploatează gaze naturale, prin tehnici conventionale din anul 1909?  Cum este privită problema aceasta în lume, acolo unde se exploatează gaze naturale de mai bine de 100 de ani?)

–                 vorbind de poluarea acviferelor (Cap. 5.3) se arată, totuși, că acviferele aflate mai aproape de suprafață sunt mai puțin expuse…și se deschid, astfel, alte contradicții;

–          în Cap.6 (Rolul cutremurelor în migrarea apelor)  apar alte inadvertențe. De exemplu, autorii afirmă   în situaţii extreme pot fi imaginate şi fenomene de apariţie a apelor contaminate…dar, în același timp, întregul text sugerează situații curente, legate de fracturarea hidraulică în exploatarea gazelor de șist. Ce să mai crezi?

–                 Încercarea autorilor de a preveni dezastrul care ne așteaptă,  aduce ca argumente suplimentare textul aberant al lui N.Heredea (nepublicat!!!, 2014, deci, cu ce credibilitate)  legat de formarea gazului abiotic, fabricat in situ  de către fracturarea hidraulică și nașterea, astfel, a unor reactoare și combinate chimice subterane.

Am avut ocazia să citesc și să apreciez suita de articole pe tema gazelor de șist și a fracturării hidraulice scrise și publicate de Profesorul american de origine română Constantin Crânganu și am realizat ce înseamnă o abordare științifică, extrem de bine argumentată, cu exemple din SUA, de acolo de unde s-au executat sute de mii de sonde. Dacă citiți cu atenție această suită de articole (vezi https://www.contributors.ro/economie/energie-economie/fracturarea-hidraulica-%C8%99i-%E2%80%9Eenergia-verde%E2%80%9D/)  veți înțelege multe lucruri despre explorarea și exploatarea gazelor de șist, despre fracturarea hidraulică și efectele ei reale.

În noimbrie 2013, Consiliul Mondial al Energiei-CNR, prin proiectul Centgas „Resurse de gaze naturale din zăcăminte neconvenționale” , a publicat concluziile unui studiu la care s-a lucrat doi ani de o echipa de 43 specialiști (profesori universitari, cercetători) de la Universitățile din București, Cluj, Iași, Universitatea tehnică din Ploiești  și de la GeoEcoMar (Institutul de Geologie și Geoecologie marină). Proiectul (postat pe internet la adresa http://www.cnr-cme.ro/ ) abordează toate aspectele legate de identificarea și valorificarea formațiunilor cu argile gazeifere, de la cadrul geologic și parametrii definitorii ai unor astfel de formațiuni, la aspecte legate de echipamente, tehnică și tehnologie de extracție (inclusiv despre fracturarea hidraulică), la posibilul impact asupra mediului înconjurător (sol, aer, apă, subsol, comunități limitrofe), până la aspecte economice și legislație necesară (inclusiv căi de monitorizare a activităților de foraj).

Evident că nu se pot face comparații între cele trei intervenții (C. Crânganu, Centgas și articolul examinat de noi), dar lecția pe care trebuie să o învețe cei trei autori – Țicleanu, Nicolescu și Ion – ai teribilului text-articol difuzat pe NET, ar fi, pentru ei, bine-venită. Dacă există știință și bună-credință.

Susținând scrisoarea deschisă a Prof. C. Crânganu, adresată conducerii IGR, cred că o delimitare a acestei Instituții față de cei trei autori se impune: prin Consiliul științific al IGR și în spiritul înaintașilor care au  clădit, cu trudă și știință, soclul Instituției. Pentru a nu se mai repeta astfel de “studii”! Ele aduc serioase prejudicii comunității științifice geologice și geofizice, dezinformează și transmit cititorilor mesaje alarmante,   dar, nu numai.

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. Nu intru in tema articolului, ma depaseste, dar cu asemenea argumente nu convingeti:
    „Port-drapelul acestor activități a fost dus de Institutul Geologic al României (IGR), inființat în anul 1906 de Ludovic Mrazec și colaboratorii săi. Conceput astfel ca o instituție publică obligată să elaboreze hărți geologice și să identifice potențiale resurse minerale și energetice localizate în subsolul țării, IGR și-a format de-a lungul timpului un corp de cercetători de elită capabili să elaboreze studii științifice de mare valoare teoretică și practică.”
    NB,
    si Academia Romana a fost infiintata cu scopuri nobile, dar care au fost deturnate pina la a admite membrii de toata jena.
    Sper ca nu trebuie sa aduc dovezi!

    • No offense, dar in cazul de fata, cred ca ori nu ai citit articolul (cu atentie), ori ti-au jucat feste niscaiva idei preconcepute.

      A solicita unei institutii sa-si respecte statutul si menirea si sa nu promoveze incompetenta (si articolul aduce argumentele necesare) care, raspandita pe NET, ne dezinformeaza si manipuleaza in fond, mi se pare un demers nu doar foarte corect, dar si necesar. Daca d-ul profesor pare unora „necredibil”, problema cred ca e la ei.
      Am citit cu interes (de nespecialist) articolul si-i multumesc d-lui profesor Nicolae Anastasiu si pentru informatiile pe care le pune la dispozitie si pentru modelul de probitate profesionala pe care il releva atitudinea si demersul domniei-sale.

      • cu scuzele de rigoare, tu ai citit ce am scris eu?
        Nu comentam articolul, mi-am declinat competenta.
        Poate incerci.
        Dece sa aduci in ajutorul IGR de azi, numele intemeietorului si a colaboratorilor IGR din 1906?
        Si faceam o paralela cu Academia Romana.
        Atit.

        • Da, Victor L, am citit ce ai scris.
          Si raman la parerea ca nu poate fi vorba de „lipsa de credibilitate” in ceea ce-l priveste pe autorul articolului prin nimic din ceea ce a scris
          Regret nuanta de animozitatea a acestui schimb de replici.

  2. Eu as zice ca „lucrarea” isi tradeaza amatorismul inca din titlu: „…posibile efecte catastrofale pe termen mediu şi lung”.
    Cunoastem cu totii teoria conform careia bataia din aripi a unui fluture in Europa poate declansa o furtuna in Australia peste aproximativ o saptamana. Prin urmare, orice activitate are „posibile efecte catastrofale pe termen mediu şi lung”; deci, din start, lucrarea nu promite sa aduca nimic nou.

    • Inca un exemplu de amatorism (sau de rea credinta)
      „Atingerea obiectivului principal în faza de explorare (traversarea şi probarea rocilor mamă) presupune şi străbaterea rocilor aflate în acoperişul acestora. Cu acest prilej sunt forate şi roci permeabile slab consolidate (nisipuri şi gresii slab consolidate, pietrişuri, etc) în care se înregistrează în mod curent pierderi de fluid de foraj. Dacă în aceste roci sunt acumulate ape potabile, deci dacă sunt traversate acvifere tipice, este inevitabilă poluarea apelor acestora cu fluide de foraj.”

      MAJORITATEA sondelor de petrol si gaze, inclusiv zecile de mii sapate in ultimii 100 ani in Romania, traverseaza roci permeabile neconsolidate inaintea atingerii obiectivului principal. Nu inteleg sensul acestei afirmatii, asta inseamna ca in ultima sute de ani nu trebuia sa sapam nici o sonda de petrol sau gaze?
      Si de ce „este inevitabilă poluarea apelor acestora cu fluide de foraj.” ? De ce s-a putut evita pana acum?
      Marturisesc ca mi-e greu sa citesc mai departe acest studiu.

      • Nu e nici macar amatorism….
        Senso stricto sunt amatori care prin studiu ajung ca si profesionistii…
        Tipul (N.T) habar nu are….
        Fluidul de foraj are niste propietati speciale, se intareste putin cand nu e agitatat. Tixotropie parca ii zice.
        Practic actioneaza ca un pansament si se intareste in peretii sondei. Pierderile sunt minore.

        Ar trebui ca autorii studiului sa treaca total la energie verde. Iar cand nu e vant si soare….sa dea la pedale la un generator.
        Nu stiu daca le ajunge insa…..
        Bineteles sa renunte si la PC ca are metale obtinute prin minerit.
        Cred ca cel mai eco ar fi sa treaca la tablite de ceramica, sa scrie pe ele.
        Dar sa le usuce la soare !

  3. Nu sunt geolog sau expert in petrol si gaze. Incerc o analiza a „omului de pe zebra”. Deoarece contributors.ro nu e un site dedicat geologilor, nu mi se pare deplasata o astfel de analiza.

    Daca efectele negative ale fracturarii hidraulice pot fi vizibile peste o suta, doua sute sau cinci sute de ani, nu ne putem baza decat pe „educated guesses” ale unor specialisti. Specialisti care, de buna credinta, pe baza a ceea ce au studiat, pot fi pro sau contra. Acesti specialisti pot fi pro sau contra si din alte motive (de exemplu stimulente din partea celor care au interese concrete pro sau contra fracturarii hidraulice).

    Fiindca e vorba de bani multi si de interese geostrategice, e plauzibil ca majoritatea lucrarilor stiintifice publicate (si finantate) pe aceasta tema sa fie pro-fracturare hidraulica. Deci n-ar fi ciudat ca un studiu contra FH sa nu aiba o bibliografie extinsa la baza. Dar, daca oamenii care fac studiul „contra” sunt buni specialisti si emit acea „educated guess”, exista o sansa ca ei sa aiba dreptate.

    Sigur, exista si posibilitatea ca cei ce sunt pro sa aiba dreptate, iar cei ce sunt contra sa se insele (interesat sau nu).

    Pana la urma, totul se reduce la profesionalismul, probitatea si buna-credinta a specialistilor adevarati, care intocmesc aceste studii. Eu nu pot judeca meritele unor savanti care au pareri diferite, dar, daca sunt la volan si o depasire imi pare riscanta, nu o fac. Mai astept. Mai ales daca nu ma grabesc sa ajung undeva.

    S-a intamplat, nu o data, ca medicamente aprobate de oameni de stiinta si de organisme legale abilitate sa fie retrase dupa 10, 20, 30 ani fiindca aveau efecte secundare devastatoare si ucisesera sau distrusesera mii de oameni. Dar efectele medicamentelor nocive nu au putut fi retrase. Cum facem sa „retragem”, peste o suta de ani, fracturarea hidraulica si efectele ei?

    Daca este o problema foarte importanta si stringenta, pentru fracturarea hidraulica, autoritatile pot organiza un referendum national cu intrebarea „Sunteti de acord ca fracturarea hidraulica sa se aplice in Romania, imediat?” Daca raspunsul „NU” e majoritar, parlamentul (ca reprezentant al poporului) adopta o lege care spune ca fracturarea hidraulica e interzisa in Romania, timp de 100 de ani. Dupa 100 de ani, cand mai aflam una-alta, se mai face un referendum. Si tot asa…

    • Analogia cu sistemul de aprobare al medicamentelor este corecta, deci poate fi folosita in testarea solutiilor pe care le propuneti. Ati fi de acord sa se aprobe medicamentele prin referendum popular? Sau sa se instituie un moratoriu in Romania / Europa de 100 de ani pentru orice medicament nou?

      • @ Bogdan B

        Daca asta e tot ce ati inteles din ce am scris, nu am ce sa va spun. Doar atat: daca nu s-ar fi descoperit ca industria farmaceutica este atat de profitabila, ne-am fi tratat si acum cu Penicilina si eram bine-merci.

        • Industria farmaceutică este atât de profitabilă pentru că se desfășoară pe bani publici, nu de altceva. De aceea un aparat auditiv costă de 10 ori cât un smart phone, deși e de 100 de ori mai simplu sub capotă. Știți cum arată un contract de la Siemens în care vi se oferă 10% din tot ce cumpărați prin firma pe care o reprezentați, depuși în contul indicat de dumneavoastră, deschis în țara dorită de dumneavoastră? Eu știu.

          • Industria farmaceutica este profitabila si pentru faptul ca, desi oficial se lucreaza cu adaosuri comerciale mici, pretul produselor inglobeaza si „costuri de cercetare” care nu stiu in ce masura sunt clar cuantificabile.
            Ceea ce scrieti nu face decat sa confirme ceea ce cred si eu: atunci cand e vorba de bani multi si de interese puternice, e foarte greu ca parerile specialistilor (cele date publicitatii) sa fie obiective.

    • „Fiindca e vorba de bani multi si de interese geostrategice, e plauzibil ca majoritatea lucrarilor stiintifice publicate (si finantate) pe aceasta tema sa fie pro-fracturare hidraulica.”

      Nu v-ati gandit ca sunt foarte multi bani si in mentinerea actualei situatiii a dependentei energetice a Europei de gazul rusesc? Si ca este posibil ca multe din articolele anti sa fie cel putin influentate de aceste interese?

    • @ Decebal – aveți idee câți oameni au fost totuși salvați de acele medicamente, în ciuda efectelor secundare nedorite descoperite tardiv?

      Chiar aveți impresia că un medicament are utilitate zero și se descoperă după 30 de ani că a mai făcut și victime, deci era mai bine ca acel medicament să nu fi existat deloc? Astea sunt românisme care au succes la Antena 3, se scoate un singur aspect din context, după care se ignoră contextul general cu totul, ca și cum beneficiile n-ar fi existat niciodată.

      Sunteți dispus să stați două luni fără gaz metan, în prima iarnă când Rusia decide să-l oprească?

      • @ Harald

        Nu va ambalati! Nu sunt un extremist. (ca tot scrieti despre Antena 3) :)

        N-am idee, cati oameni? Si, daca sunteti asa de bine informat, poate-mi spuneti si cati s-au trezit cu cancere, peste bolile ce le-aveau. :)

        Cititi cu atentie ce am scris. N-am negat aspectele pozitive. Dar, in spiritul echilibrului, sa nu ignoram aspectele negative.

        Faptul ca medicamente noi ajung sa faca rau, in timp, nu inseamna decat ca nu au fost testate suficient. Desi savantii le-au declarat sigure, iar institutiile abilitate le-au aprobat (legal, conform legilor facute de oameni) pentru utilizare pe oameni. Cunosc indeaproape un caz, la mine in familie, cand un medicament pentru tuse a provocat efecte secundare puternice. Iar rezolvarea problemelor a venit, fara medicamente, de la terapia cu aer salin. Adica, de la ce ne ofera natura.

        Din cate ni se spune, Romania nu este asa dependenta de gazele rusesti. Iar Rusia, daca produce, trebuie sa si vanda. Va vinde in China, probabil si la un pret foarte bun, desigur…

  4. Articolele astea ar trebui sa apara la o categorie distincta – „Lobby pentru exploatarea gazelor de sist”. Daca am fi in SUA, profesorii autori ar trebui sa-si declare din start ‘interesele’. La noi nu.

    Asteptam in continuare cu interes articole de aceiasi autori in care sa se analizeze legislatia existenta in Romania in acest domeniu si cum este transpusa ea in practica… sau nu este?

    Foarte convenabil, prof. Cranganu evita subiectul. Raportul Centgas spune ca Romania respecta legislatie UE in domeniu, legislatie sublima.. care nu exista!!! dupa cum recunosc si ei in concluzii.
    In rest, ne comparam cu SUA, ditamai federatia de state care exploateaza gaze de sist in zone in care densitatea populatiei este de zeci de ori mai mica decat in Romania si are cu totul alte legi. Convenabil, prof. Cranganu uita sa mentioneze aceste detalii aparent insignifiante.

    • Un factor care diferentiaza Statele Unite de celelalte tari mai mult decat densitatea actuala a populatiei este legislatia care confera toate drepturile pentru resursele naturale proprietarului parcelei sub sau pe care se afla aceste resurse. Legislatia asta si densitatea relativ mica a populatiei sunt interconectate dar din punctul de vedere al exploatarii gazului de sist daca resursele erau proprietatea statului asa cum sunt in toata Europa (si in mai toata lumea) technologia nu s-ar fi dezvoltat nici in Statele Unite.

  5. Un articol interesant, corect și care dovedește din păcate că ideile subiective din capul unor persoane pot încerca să-și găsească drumul spre lumină în astfel de studii . Am avut ocazia să citesc 2 volume riguroase, științifice- provocate de solicitarea Camerelor Congresului SUA apropo de problematica exploatării gazelor de șist. În timp ce partizanii explorărilor au venit cu cele 2 volume de date riguros științifice- adversarii au adus ca probă falsul numit ”Gasland”. Cam tot un fel de Gasland pare și studiul realizat- și autorul are dreptate că un institut de prestigiu n-ar trebui implicat. De ce nu și-au publicat autorii lucrarea în vreo revistă cu impact ? E simplu, vor să utilizeze respectivul studiu (uite că l-a făcut institutul) ca armă politică.

    • @ Andrei George

      Ideile sunt subiective in capul oricarei persoane. Obiectivitatea absoluta inseamna atotcunoastere, cred, iar persoana absolut obiectiva ar fi un Dumnezeu.

      Nu este obligatoriu ca dreptatea (in acceptiunea cea mai pura a notiunii) sa fie de partea celui bogat si puternic. De ce sondajele de opinie politica, efectuate pe „esantioane reprezentative”, au rezultate mult diferite (de la un sondaj la altul), in functie de orientarea clientului care le comanda? Doar sunt facute de sociologi, de specialisti, pe baza unor proceduri si algoritme stiintifice…

      Specialistii sunt oameni, supusi greselii (in toate formele ei). Toti suntem oameni, supusi greselii.

      Va rog sa cititi si pasajul referitor la medicamente, din comentariul meu de mai sus. Tot niste specialisti au aprobat utilizarea acelor medicamente despre care vorbeam. Pentru cei ce au de suferit, parerile acelor specialisti sunt doar apa de ploaie.

      In concluzie, mi se pare complet subiectiv sa spuneti despre articol ca este corect. In afara de cazul in care va referiti, exclusiv, la „corect gramatical”.

      • Da d-le, dvs aveti solutia suprema: sa nu facem nimic timp de 2000 ani pana nu ne asiguram ca nu exista niciun efect secundar. Si poate nici atunci. Sper ca va dati seama ca pe logica dvs traiam si acum bine-mersi (si foarte ecologic) in pesteri.
        Nu zic ca nu aveti dreptul la o parere personala, incerc doar sa subliniez inctro va duce linia de gandire.

        • @ sile

          Ganditi in extreme si vorbiti in verdicte. Imi suna a Antena 3… :)

          Va multumesc, fiidca ma lamuriti unde ma duce linia mea de gandire, dar faceti un efort si „mestecati” asta: din moment ce, la data respectiva, nu exista literatura de referinta (deci bibliografie la care sa faca referire), teoria relativitatii a lui Einstein e stiintifica sau e o aiureala? Nu cumva e „educated guess”? Nu cumva, experimente ulterioare publicarii teoriei au confirmat unele „ghiciri” ale ei?

          Acordati-le prezumtia de nevinovatie specialistilor ce dezaproba fracturarea hidraulica! Chiar daca e vorba de „educated guess”. Daca au dreptate cei ce spun ca razboaiele viitorului nu se vor mai purta pentru petrol, ci pentru apa? Merita sa dam apa pe niste gaze de care nu avem neaparata nevoie acum?

          Si sa stiti ca a fi ecologist nu e o rusine. Cu un pic de ecologism in fiecare, ar fi mai putine PET-uri aruncate in locuri frumoase.

          Eu m-am saturat de etichete gen „basist” si „antibasist”. Ce urmeaza? „Progresist” si „antiprogresist”?

          • D-le, imi pare rau, dupa ce sute de mii de sonde functioneaza fara incidente si produc suficient gaz incat sa transforme SUA in exportator, eu zic ca am trecut de faza in care scepticii meritau prezumtii de nevinovatie. Fracturarea fidraulica nu mai e demult doar o teorie (decat in Europa, Rusia site de ce). Daca stiu scepticii ceva ce nu stie restul lumii, sa vina cu opinii fundamentate, nu cu scenarii SF.

            • Va bazati opiniile pe informatii false.
              SUA nu sunt un exportator net de gaz, dimpotriva. Cel putin asa afirma US Energy Information Administration. O afirmatie din categoria celor ignorate in mod convenabil de d-nii profesori, cum spunea cineva mai sus.

            • @Prostu’ satului

              Reiau un răspuns pe care vi l-am mai dat o dată pe 13 aprile 2014 la aceeași afirmație tendențioasă (SUA nu exportă gaze naturale):

              http://www.contributors.ro/economie/povestea-a-doua-sate-dimock-pennsylvania-%C8%99i-punge%C8%99ti-vaslui/#comment-181499

              Pe baza acordurilor comerciale existente, în perioada 2008-2013 SUA a exportat 222.8 miliarde metri cubi de gaz natural. Exporturile s-au făcut după cum urmează:

              -prin conducte: Canada, Mexic;

              Sub formă LNG (Gaz natural lichefiat):
              -cu tancuri petroliere: China, Japonia;
              -cu cisterne auto: Canada, Mexic;
              -prin re-export: Brazilia, Chile, China, India, Japonia, Mexic, Portugalia, Rusia (!!), Coreea de Sud, Spania, Marea Britanie;

              Sub formă CNG (Gaz natural comprimat): Canada

              Pentru detalii și prețurile de vînzare, vizitați http://www.eia.gov/dnav/ng/ng_move_expc_s1_a.htm

              Cu titlu informativ, anul 2008 a marcat începutul boom-ului actual al fracturării hidraulice a argilelor gazeifere.

              Ce să înțeleg din repetarea tendențioasă a aceleiași minciuni? Lipsa memoriei? Veleități de „comentator de serviciu” (aka postac)?

              Din întâmplare, nu sunteți singurul.

              Un alt comentator (sau poate sunteți același:-)) îmi cere cu insistență un disclaimer despre activitatea mea de cercetare și publicistică. Am postat acest disclaimer pe 16 aprilie 2014 (domnul respectiv fiind prezent printre comentatorii de atunci), i-am indicat încă o dată locația disclaimer-ului pe 27 iule 2014, dar el suferă probabil de aceeași lipsă de memorie sau alte hibe și îmi cere încă o dată, pe forumul acestui articol acel disclaimer (Eu am solicitat un lucru simplu (si de bun-simt): acela ca domnul Cranganu sa faca publice eventualele interese legate de Chevron. Inca astept un raspuns…). Este de-a dreptul jenant…

              Îmi cer scuze Profesorului Anastasiu că am intervenit pe forumul de discuții al articolului domniei sale, dar postări precum ale celor doi „comentatori de serviciu” nu produc decât dezgust și o senzație de lehamite pe care cititorii onești ai platformei Contributors.ro nu o merită.

            • Da, aveti dreptate, d-le Profesor Cranganu. Fac afirmatii tendentioase, am memoria scurta, mint, postacesc de zor si sunt dezgustator. Si, culmea culmilor, nu port nici basca, daca-si poate imagina cineva o asemenea oroare.
              V-am mai spus-o de cateva ori (cu simpatie, desi nu ma credeti) – va umpleti de ridicol cu astfel de iesiri infantile, potrivite mai degraba unui plod razgaiat care se tavaleste pe jos si bate din pumni si din picioare pentru ca nu suporta sa fie contrazis. Gesturi cu totul deplasate cand vin de la un om cu profilul dvs. intelectual si cu cariera dvs. si (pot s-o spun pentru ca nici eu nu mai sunt demult june), cu varsta dvs.
              Mesajul ar fi fost deplasat chiar daca ati fi avut dreptate, ceea ce evident nu e cazul, oricat incercati dvs. a posteriori s-o dati pe dupa piersic. Si, sa nu uit – nu va mai prefaceti ca nu stiti cine sunt, respectiv nici iosiP, nici Dragos Popa.
              In plus – si va spun asta tot cu simpatie, ba chiar si cu un gen de admiratie amuzata – sunteti tare stangaci cand e vorba sa va insultati interlocutorii. Se vede ca nu va pricepeti si ca, spre lauda dvs., nu sunteti obisnuit cu astfel de dueluri.
              Daca vreti cu tot dinadinsul sa invatati cum se face, gasiti chiar pe-aici vreo doi maestri, apartinatori de scoli diferite – unul e de o mojicie extrema, iesita din comun chiar si pentru mediul virtual; celalalt e genul „de fite”, cu ifose, pretins specialist in orice, autodeclarat competent, civilizat, educat, sofisticat etc., dar in esenta la fel de badaran.
              Da’ eu zic sa nu mergeti pe calea asta; e sub demnitatea dvs, si nici nu „va prinde”. Poarta-te cum ti-e portul, parca asa zice o veche vorba romaneasca. Pareti un ins bonom si nu cred, bunaoara, ca va insultati studentii, chiar cand mai spun cate-o prostie, va plictisesc, va contrazic aiurea sau – cum probabil se mai intampla cateodata – va arata ca gresiti.
              Altfel, data viitoare cand mai ajungeti pe plaiurile natale, va invit la o tacla tihnita in mica mea livada, la umbra unui par batran – asta daca nu cumva pana atunci prietenii dvs. vor fi taiat toti pomii, vor fi transformat livada in iaz pentru noroiul de foraj, iar eu va trebui sa cer voie de la jandarmii statului Chevronia ca sa ies din casa mea si sa va intampin la poarta curtii mele.

      • Cu riscul de a părea hipster- întreb și eu dle. Decebal- ”despre ce … discutăm ?”. Ce-are subiectivitatea și ce au ideile din capul unor oameni cu o chestiune extrem de simplă- exploatarea șisturilor e rentabilă și nu e Hiroshima ? Las deoparte că după Copșa Mică sau Acumulatorul – e un pic cam târziu să ne gândim la natură. Dar poate reușiți să explicați mai clar cum e cu subiectivismul ăla ?

        • @ Andrei George

          Despre subiectivism vorbeam la modul general. Toti suntem subiectivi si ne sustinem punctul de vedere (subiectiv). Toti! Inclusiv savantii/specialistii.

          Nu e niciodata prea tarziu sa ne gandim la natura. Abia cand va fi foarte clar, pentru toata lumea, ca am abuzat natura dincolo de „point of no return”, va fi prea tarziu sa reparam ce-am stricat. Si ne vom plange ca prostii. Si vom incerca sa gasim vinovati (altii decat noi insine, desigur).

          Tornade acolo unde n-au fost niciodata, viituri uriase acumulate pe versantii despaduriti fara discernamant, nori ce lasa intr-o ora apa din doua luni, temperaturi extreme, ape contaminate, specii care dispar etc. Oare nu sunt, toate acestea, semne ca abuzam natura?

    • In timp ce aia cu bani au facut un studiu in 2 volume, sperand sa scoata si mai multi bani din exploatare, cei care s-au opus, n-au avut bani de studiu si au venit cu „Gasland”. Oare studiile astea de impact nu ar trebui sa fie neutre? Sau macar sa fie comparate atunci cand se investeste in ele in mod egal?

      • Domnule pehash- studiul- săracul- ăla făcut de americani- n-are nici o vină. El spune clar că exploatarea gazelor de șist e OK. .

        • Domnule Andrei George, si avocatul lui Dan Voiculescu spune clar ca e nevinovat clientul sau. Daca nu statul roman nu ar face un efort urias sa intretina un sistem de justitie, in sala de judecata s-ar prezenta miliardarul cu avocatii pe de-o parte si.. acuzare ioc.

          Cam la fel si e cu studiul ala in 2 volume.

  6. in calitate de simplu cititor tin sa-i multumesc pe aceasta cale domnului Cranganu pentru seria de articole. motivul pentru care doresc sa-i multumesc nu este faptul ca dansul ar sustine in acele articole lucruri pe care eu, ca nespecialist, mi le doream confirmate de vreo autoritate. a cauta astfel de confirmari inseamna ca ai deja o opine clara formata, nu se stie pe ce baze. cautand doar sa-ti confirmi propriile banuieli sau intuitii de nespecialist nu ai mare lucru de castigat. nu putem decat sa-i multumim domnului Cranganu si eventual sa speram ca si alti specialisti in domeniu ii vor lua exemplu si ne vor spune si dansii opiniile lor, posibil total diferite de cele exprimate de domnul Cranganu – n-avem de unde sa stim, dar cel putin la fel de bine argumentate, daca se poate. domnul Cranganu a ridicat nivelul discutiei, iar noi, publicul larg, ar trebui sa-i fim recunoscatori macar pentru asta.

    in orice caz, toti specialistii cu reputatie trebuie incurajati sa participe la dezbaterea publica. nu suntem noi, publicul larg, in masura sa spunem care specialisti sunt bineveniti si care nu, care sunt aia buni si care sunt aia rai. valoarea opiniilor specialistilor nu este data in nici un caz de masura in care sunt in acord cu ale noastre. iar a respinge o opinie pe baza de suspiciune de „lobby” pentru un articol cu cateva sute de cititori pe o platforma online este o prostie care nici nu merita comentata. putem insa respinge un argument construit in mod pueril si ne-sustinut de studii serioase, bibliografie etc. cum pare sa fie vorba de studiul IGR.

    eu unul ii astept in continuare cu interes si pe specialistii care cred ca domnul Cranganu se inseala. scrieti, va rog, cu nume si prenume. build your case. poate ca dvs aveti dreptate. noi, publicul, nu avem decat de castigat ascultand mai multe opinii, daca se poate la acelasi nivel.

  7. Incerc sa imi dau seama care este scopul acestui articol?
    Autorul lui critica asa zisul studiu prezentat de anumiti angajati ai IGR ?Critica modalitatea prin care acestia incearca sa isi argumenteze conlcuziile din propriul articol/studiu?
    Sau autorul critica concluzia articolului ,cu care nu este de acord? Pentru a pune la indoiala concluziile acestui articol dl. Anastasiu critica continutul articoului si autorii.Evident nu ma pot pronunta daca si cine are dreptate pentru ca nu cunosc continutul articolului si chiar daca l-as nu sint nici specialist in geologie.
    In schimb titlul acestui articol mi se pare partinitor,in special in partea a 2-a a titlului :”articol regretabil”. Deja autorul induce cititorului ideea ca o eroare s-a comis prin publicare acestui articol.Interesant…
    De altfel si titlul celuilata articol e parctic un trusim :”Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică – o metodă cu posibile efecte catastrofale pe termen mediu şi lung” Evident orice este posibil.Evident orice interventie a omului in natura (si in special in domeniul energetic) este poluatoare sau chiar catastrofala (as aminti aici energia nucleara).
    Ar fi preferabil ca specialisti sa explice pe intelesul profanilor care sint riscurile si beneficiile.Ar fi normal ca comunitatile care isi asume riscurile sa beneficize si de recompense financiare pe masura riscurilor,dar asta numai si numai daca sint de acord sa si le asume.
    In prezent (si in RO) comunitatile sint calcate in picioare daca nu sint de acord ,iar specialisti nu sint cu adevarat impartiali si nu ne explica ce riscuri implica aceasta activitate .Doar asa opinia publica poate intelege ce se intimpla cu adevarat in timpul unei asemenea activitati de axploatare si daca poate fi de acord cu acest tip de activitate.
    Restul se cheama manipulare ,goana dupa profit, lobby si ,eventual,poluare sau catastrofe ecologice.Istoria are nenumarate astfel de exemple.
    Pana la clarificare mi-as folosi dreptul de „veto”…din pacate nu am fost si intrebat….

    • Se pare ca aveti probleme cu urmarirea unui text, am sa incerc sa va lmuresc eu: articolul critica „studiul stiintific” elaborat sub egida IGR, studiu bazat (intre altele) pe articolul nepublicat(!) al d-lui Heredea. Acela e artcolul regretabil.

  8. In calitate de profan in domeniul fracturarii hidraulice, dar in calitate de cetatean cu drept de vot, inca astept argumente pertinente din partea activistilor pentru fracturare hidraulica, argumente care sa ma convinga de urmatoarele:
    1. legislatia de la noi si autoritatile care urmaresc implementarea acestei legislatii sunt la nivelul celor din Vest.
    2. companiile care vor sa fractureze in Romania folosesc aceleasi standarde de mediu precum in zone cu densitate comparabila din Vest. Nota: este impostura intelectuala sa pui alaturi zone populate din Romania cu zone nepopulate din Canada sau Statele Unite.
    3. urmarile pe termen scurt, mediu si lung ale utilizarii fracturarii hidraulice nu duc la distrugerea florei, faunei, solului si apei in zone locuite.

    Deocamdata niciuna din aceste probleme reale nu a fost adresata nici de autorul articolului, nici de prof Cranganu, nici de puternicul lobby pro-fracking. Ca dovada stau inclusiv interzicerea sau oprirea fracturarii hidraulice in tari din Europa si in state din America. Ar fi deci util un dialog real, bazat pe argumente serioase, nu pe barfe si lozinci.

    Mai mult, atitudinea autorului merge in directia atacului la persoana si a discreditarii specialistilor care au tras niste concluzii, nicidecum in directia clarificarii ingrijorarilor reale. Este un articol urat si nedemn. Ar fi necesara si o declaratie de interese directe sau indirecte in domeniul fracturarii, ca sa stim daca articolul este doar o opinie neutra sau potential interesata.

    Referitor la interesul Rusiei in oprirea frackingului in Europa: daca un infractor si mincinos ii recomanda unui cetatean sa nu sara de pe un pod ca poate muri, nu inseamna ca cetateanul trebuie sa sara ca sa-i dea cu tifla infractorului.

    • „Interesul Rusiei” este un balon de sapun.. Exploatarea gazelor de sist ne va aduce in cel mai bun caz un plus de 5-10% la productia de gaze. Rad aia de la Gazprom si cu **** daca ii ameninti cu gazele noastre de sist. In Ucraina se estimeaza ca sunt rezerve de gaze de sist de snpe trilioane de m3… La iarna oare ii va incalzi gandul asta?

      Chiar daca am avea rezerve semnificative, nu se exploateaza peste noapte. Ar fi o afacere buna si ne-ar aduce niste bani in plus, dar daca ne gandim la interesul national, ar fi mult mai eficient sa finalizam reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda si sa nu mai subventionam cu gaze niste mamuti industriali care oricum nu aduc profit. Asa s-ar elimina complet dependenta energetica de Rusia si am putea sa ne dezvoltam mai departe turismul.

      • Nu, știi când o să râdă ăia de la Gazprom? Când o să exploateze gaze de șist în România Lukoil! :P

        Toată povestea asta cu grija pentru efectele nocive ale exploatării gazelor de șist se axează doar pe Chevron și pe Pungești. Despre prospectările efectuate de companii rusești în România n-are nimeni nimic de zi. Da’ asta e, sunt necesari și tovarășii de drum, sunt necesari și alții mai utili etc.

        • Vad ca sunt multe opinii, mai mult sau mai putin interesate, in legatura cu subiectul. Incep prin a ma referi la articol. Iata argumentele d-lui Anastasiu in legatura cu precaritatea studiului IGR:
          ” “studiul” este un text conceput prin alăturarea unor afirmații-enunțuri fără acoperire bibliografică, formulate de autori fără date și argumente științifice, pentru a impresiona cititorul;

          – lista bibliografică cuprinde 7 titluri, unele dintre ele fără legătură directă cu problema în discuție (fracturarea hidraulică și efectele ei poluante); în text sunt citate 3 lucrări, dintre care doar două se regăsec în lista referințelor de la sfârșitul textului;

          – capitolele lucrării, în număr de 7, se extind între 7 și 28 rânduri, care nu aduc nici o informație concretă/argumentată în concordanță cu titlul capitolului sugerat de autori;”

          Pai, domnule Anastasiu, ori are acoperire bibliografica, adica nu exista titluri in lista bibliografica, ori lista cuprinde putine titluri. E clar ca nu ati scapat din capcana psihologica de a fabrica oricat de multe argumente in favoarea opiniei preformate a Dvs. Numai aceasta contradictie in afirmatiile pe care le faceti si e suficient ca sa ne dam seama care va sunt intentiile. Asta, dincolo de precaritatea ideii ca o lucrare trebuie sa aiba surse bibliografce multe si stufoase. Va pot da, domnule draga, destule exemple de lucrari care nu au surse bibliografice aproape deloc, dar sunt lucrari de avangarda si importanta majora. Cautati, de exemplu, lucrarile regretatului acad. Eugen Macovschi privind biostructura, publicate in anii 60′ ai secolului trecut, si confirmate (s-a dat si un premiu Nobel pentru asta) undeva la sfarsitul anilor ’80. Nici teoria relativitatii nu a avut cine stie ce referinte bibliografice (chiar daca gurile rele spun ca a fost furata cu nesimtire din lucrarile lui Poincare). Cam atat in legatura cu seriozitatea articolului. In ceea ce priveste frackingul in sine, se evita cu gratie si obstinatie a se mentiona cantitatile de apa necesare si sursa lor. Chiar daca, la nivelul dumnealui poate sa para „barbar”, domnul academician poate ruga unul din studentii pe care-i are sa faca un calcul relativ simplu, indicandu-ne ce cantitate de apa e necesara pentru fiecare operatiune de fracturare, care e procentul mediu din fluid care ramane in sol, cate fracturari se fac la o singura locatie, si care e debitul mediu al apelor curgatoare ce trec prin apropierea locatiilor de fracturare in mare volum. Asta da, mi s-ar parea o nota de seriozitate, dupa cum orice argument care sa evite acest calcul mi s-ar parea ca descalifica pe aducatorul lui (al argumentului, adica). De asemeni, mi s-ar parea serios din partea d-lui academician sa ne spuna care sunt posibilitatile de monitorizare si interventie in timp real ale autoritatilor, in cazul contaminarii apelor freatice, pentru simplul fapt ca ingestia substantelor cu care se aditiveaza fluidul de fracturare poate duce la efecte letale, chiar daca nu imediate. Ori, in asemenea cazuri, legea penala spune ca trebuie sa existe o responsabilitate, tot asa cum exista infractiunea de „lovituri cauzatoare de moarte”, si tot asa cum exista si infractiuni privind apologia crimei ori complicitati la crima. Sau, poate, considerati ca viata cetatenilor Romaniei nu este suficient de importanta pentru a prima intereselor geostrategice de profit (inclusiv ale Gazprom – si aici ma refer si la argumentul de doi bani ca totul e numai impotriva saracilor de la Chevron, Oy, vey!) in dauna unei vieti sanatoase. Fac aici o paranteza: Stiti ca, datorita hranei suprahiperindustrializate si imbogatite cu tot felul de substante cu efecte necontrolate, exista fetite ce isi au primul ciclu la 9-10 ani? O fi si asta o evolutie naturala…
          Sau poate ar trebui d-l academician sa initieze o lucrare de cercetare la Institutul de Constructii, care sa se refere la impactul vibratiilor seismice repetate, asupra constructiilor. Adica sa toarne un stalp cu o sectiune oarecare, comun uzitata in structurile din Romania, si sa o supuna la 1000 de impacturi vibratorii de ampitudine si frecventa determinate, dar directii diferite. Apoi sa-l taie sa si vada ce a ramas din integritatea structurala a stalpului. Acesta, iarasi, mi s-ar parea un demers serios si demn de titlul dumnealui, precum si de calitatea de cetatean roman.
          Cam atat in legatura cu articolul. Cat despre comentarii…Zice cineva ca un fals introdus intr-o teza o decredibilizeaza. Ok, cum ramane cu teza ca Romania are nevoie de gaze, atata timp cat productia interna de gaze a depasit (statistici Eurostat) consumul intern? Si asta, in conditiile in care consumatorii majori de gaze se cheama Mechel, Alro Lukoil, (surpriza, firme rusesti, care pot cumpara gaze de la Gazprom fara interventia statului roman), Mittal, OMV…

  9. Eu inca astept sa inteleg de ce exploatarea este un „must” si ce pierdem daca nu o facem (noi, ca tara), eventual de ce trebuie acum si nu peste niste ani. Nu exista metode mai inteligente, altele decat exploatarea de resurse naturale primare, de crestere a veniturilor bugetare?

  10. Eu am solicitat un lucru simplu (si de bun-simt): acela ca domnul Cranganu sa faca publice eventualele interese legate de Chevron. Inca astept un raspuns…

  11. Vad aici multe interventii contra articolului (si oarecum ciudat, contra autorului) care pot fi impartite in doua categorii: postaci si prostanaci.

    Subiectul acestui articol este critica unei alte publicatii cu pretentii de cercetare stiintifica. (dar care e orice, numai cercetare stiintifica nu).

    Disputa pro si contra frackingului este de plan secundar si coincidenta.

    Un articol precum cel analizat mai sus (ca sa fie clar, cel scris de Ticleanu et al) nu poate fi bun decit pentru dezinformarea maselor in mod grosolan. Nu e bun de nimic altceva pentru ca in momentul in care autorii ar incerca sa iasa cu el in comunitatea academica (cea adevarata, din tarile civilizate, nu cea de la noi) ar fi facuti praf imediat si ar ramine de pomina si batjocura pentru generatii intregi. ASTA E SUBIECTUL si e bine ca exista conationali care vin sa semnaleze problema, altfel ne-am face complet de ris. Oricum, raul e deja facut. Tot ce putem face e sa multumim specialistilor (adevarati) care mai sint dispusi sa isi dedice timpul nobilului – sa nu zic futilului – scop de a drege ce au stricat altii.

    Si inca ar trebui vorbit despre agenda celor ce invadeaza cu inversunare spatiul public combatind nu doar orice voce pro-fracking ci si pe oricine indeamna la luciditate si obiectivitate.

    Inainte de a-i asculta pe acesti ecologisti de conjunctura trebuie sa ne intrebam: cine are mai mult de pierdut de pe urma frackingului? comunitatile locale (care or fi alea)? sau nea Ivan a carui economie mujiceasca e sublima dar lipseste cu desavirsire si care ar face foame daca n-ar avea cui sa-si vinda gazul?

    • @ruritanian
      Dupa cum am mai scris, nu sunt specialist in domeniul fracturarii hidraulice si nici ecologist. Prin urmare, opozitia mea este bazata strict pe considerente sociale: cand comunitatile locale vor avea dreptul sa-si vanda (concesioneze) terenurile la fel ca in America domnului Cranganu sau vor primi despagubiri la fel ca in UK mai discutam aspectele tehnice… pana atunci insa vorbim despre incalcarea flagranta a dreptului de proprietate!

      • @iosiP:
        dupa cum am mai spus aici nu se discuta despre oportunitatea sau inoportunitatea exploatarii gazelor de sist. Se discuta despre vehicularea unor balarii sub titlu de asa-zise publicatii stiintifice. Directia pe care vrei matale sa deraiezi discutia e pentru alt articol. De fapt, daca ma gindesc bine, e pentru alt forum.
        Ca sa vorbim despre incalcare (si inca flagranta!) a unui drept de proprietate ar trebui intii definita care e proprietatea, cui ii apartine si respectiv cum ii este incalcat acest drept proprietarului in cauza. Pina atunci discutam despre intoxicarea spatiului public cu false probleme si deturnari de subiect.

        • Aveti dreptate: daca nu v-ati clarificat inca ce inseamna dreptul de proprietate (utere, frutere, abutere) vorbim degeaba.
          Traiasca socialismul biruitor!

          • vad ca e nevoie de traducere la ce am scris mai sus, asa ca trec intr-un registru mai pe masura acestui gen de conversatie:

            cind am zis ca subiectul e penru alt forum am vrut de fapt sa spun:

            cinta la alta masa, postacule. Aburelile de genul asta sint pentru pietari analfabeti, nu pentru site-ul asta.

            Eu nu am spus ca nu mi-e clar ce e dreptul la proprietate. Nu imi atribui afirmatii pe care nu le-am facut. Dupa bunul vostru obicei de postaci, gasiti un amanunt care „rimeaza” dar e in afara subiectului si pe urma bateti apa-n piua pe tema aia, sa nu cumva sa se atinga cineva de adevarata problema

            Si ca sa fie treaba completa, mai trintim si o aluzie la „socialismul biruitor” ca poate nu se observa dincotro bate vintul si ce intentii aveti cu dezinformarile astea. Socialismul biruie numai in maica Rusie, aia de va plateste. In rest nu e vorba de socialism.

            Am pierdut deja mult prea mult timp cu discutia asta aiuristica, asa ca n-am sa mai raspund la ineptii de genul celor de mai sus. Mult succes in continuare in munca de propaganda !

  12. Domnule Anastasiu,
    Vă felicit pentru faptul că, în sfârșit, un specialist de talia dvs., s-a implicat în susținerea unui punct de vedere clar privind „revoluția gazelor de șist”. Acest lucru trebuia să-l faceți mai demult. Am aflat din articolul dvs. despre studiul Centgaz și după ce l-am citit am rămas perplex. Având în vedere că acesta există din luna noiembrie 2013, inclusiv pe Internet, de ce a fost inexistent până acum în dezbaterile din mass-media, societatea civilă, referitoare la subiectul respectiv? Este cunoscut acest studiu la nivelul factorilor politici decidenți din țara noastră? Aș fi recunoscător dacă ați detalia puțin aceste aspecte, dar puteți să le luați și ca simple întrebări retorice.
    Nu sunt de acord că nu se pot face comparații între pozițiile (și argumentele) exprimate de profesorul Constantin Crânganu, colectivul prestigios de geologi și petroliști români care au elaborat studiul Resurse de gaze naturale din zăcăminte neconvenționale și făcăturile de felul celei semnate de cei trei penibili salariați ai IGR sau ideile aiuritoare susținute de tot felul de „activiști anti-fracking”. Cu răbdare, calm și mai ales cu înțelepciune, mai devreme sau mai târziu, trebuie demascată prostia, impostura și agresivitatea așa-zișilor ecologiști sau patrioți.
    Cu stimă,
    Alexandru Botez

  13. Articol stiintific?! Nu, hotarat nu! Ceea ce am citit la linktl indicat in articol nu poate purta atributul „stiintific”. Un indemn, o vaicareala sau, cel mult, un strigat de disperare. Este imposibil de altfel elaborarea unui studiu stiintific in aceasta arzatoare problema, dezbatuta pe larg in ultimii ani, fara o sponsorizare generoasa. Sunt mult prea multe lucruri de investigat, e necesara o activitata multianuala de cercetare, de comparare, de analize si statistici. E nevoie de bani multi pentru astfel de studii. Si cine are bani?! Pai tocmai companiile interesate ca studiile sa iasa favorabile. Nici ceea ce a publicat dl Crânganu aici nu se poate numi studiu, ci doar o culegere de date, de multe ori contradictorii, prezentate fara riguarea la care s-ar fi asteptat vreun cititor avizat, si pe deasupra cu traducei aproximative, lipsite uneori chiar de specificarea sursei documentarii.
    Ori adesea aceste studii sunt, asa cum spuneam, sponsorizate tocmai de companiile interesate in exploatare si, oricata buna credinta ar avea autorii lor, publicarea datelor respecvtive ramane la latitudinea ordonatorilor. Care pot alege chiar o varianta de prezentare a lor trunchiata sau manipulatoare. De exemplu, in urma exploatarii zacamintelor creste emisia de gaze cu efect de sera cu 25%. Asta ar fi informatia bruta, dar prezentata astfel nu pare imbucuratoare pentru publicul larg. Atunci iesirea din dilema este asigurata printr-o comparatie simpla: flatulenta rumegatoarelor produce inca mai mult metan decat cel rezultat din exploatari. Iar daca pe cale foarte foarte naturala rezulta atat de mult gaz cu efect de sera, atunci inca ceva in plus trebuie ca nu mai conteaza. Se uita insa foarte usor ca viata, asa cum exista ea pe pamant, s-a scurs intotdeauna in preajma unui sir de puncte critice, natural fiind permis ca specii biologice sa dispara si sa apara altele. Modificarea persistenta, cu cotatii majore, a circumstantelor geo-sociale nu paote fi apreciata cu exactitate. Daca si medicamentele, elaborate ani in sir in laboratoare au totusi in final nevoie de testari pe voluntari pentru a putea fi apoi introduse pe piata de profil, in cazul unor exploatari cu risc major, ar trebui pus la punct o procedura similara, nu?! Ori in toate studiile care mi-au cazut sub ochi n-am gasit astfel de propuneri. Totul üparea clar, asa cum clar le paru si sburatorilor RMGC peste Oceanul Indian.

    In final, vreau sa clarific: mi-e clar ca orice activitate umana implica un risc. Riscul trebuie asumat, de preferinta la nivel individual, dar, in cazuri specifice, poate fi admisa la nivelul colectivitatii. Eu, personal, sunt pentru exploatarea zacamintelor de orice fel. Existenta lor, pe sau sub scoarta terestra, e rezultatul unui fenomen normal, de descompunere a substantelor organice, insa utilizarea acestora nu trebuie facuta exact in stilul spargatorilor de banci: cat mai rapid si cat mai mult, pana la epuizarea rapida. Motivul meu?! Tot ce exista pe pamant se transforma, inmagazinand sau cedand energie: nimic nu se creaza, nimic nu se pierde. Singurul aport energetic este cel solar. Ar fi de dorit ca firmele de exploatare a zacamintelor energetice sa reinvesteasca pana la 90% din profitul obtinut in studiul unor sisteme heliotehnice de transformare energetica. Tot ele ar fi primele care ar folosi rezultatele studiilor si experientelor respective.

  14. @Decebal: „Daca este o problema foarte importanta si stringenta, pentru fracturarea hidraulica, autoritatile pot organiza un referendum national cu intrebarea “Sunteti de acord ca fracturarea hidraulica sa se aplice in Romania, imediat?”
    Nu in viitorul apropiat. Toate aparentele indica un insucces rasunator al unui astfel de referendum, iar dupa esecul RMGC de-acum vreo doi ani (cand n-au reusit sa obtina un rezultat valid si pozitiv pentru ei nici macar in Rosia Montana propriu-zisa) nu cred ca mai sunt amatori care sa-si asume riscul.
    Nu stiu sa existe un sondaj de opinie cat de cat profesionist in aceasta privinta, dar toate „testarile” opiniei publice pe care le-am vazut, asa imperfecte cum sunt, indica respingerea tehnologiei.
    In mod ironic, chiar si sondajul de pe infogazedesist.eu (in esenta un instrument de propaganda platit cu zeci de mii de euro din bani publici de catre presupusa agentie independenta ANRM, un site atat de prost facut si in bataie de joc incat nu poti sa nu te amuzi, chiar daca e sustinut de un distins coleg de Centgas al D-lui Prof. Anastasiu) a reusit intr-un an de zile sa adune doar 13% voturi pro.
    Inca si mai ironic, dezbaterea dintre o foarte distinsa si convingatoare d-na Gusilov (de la RoEC, in esenta tot un grup de lobby, ca si ANRM) si nemernic-ecologista/gazpromista/putinista/kaghebista/etc (geolog) G. Ionescu a evoluat cam asa. Inainte de dezbatere scorul pro-contra-indecisi era 31/53/16, dupa dezbatere a ajuns 26/66/8 (http://romaniapublica.ro/romania-si-exploatarea-gazelor-de-sist-transcriere/).
    Mai ingrijorator, chiar si sondajul asemanator de pe HN (in care s-au dat aproape 37.000 de voturi) a avut un rezultat negativ, cu scorul pro-contra 27%-51%, si asta in conditiile in care cititorii HN sunt cumva pre-selectati, inclinati prin convingeri politice si nu numai mai degraba catre un vot pozitiv.
    In plus, noi vrem democratie, dar nu pentru catei.

    @RazvanM @pehash spune:
    01/08/2014 la 12:52
    Nici chestiunea cu disclaimerul, cu conflictul de interese nu e pentru catei.
    Altfel, dl. Prof. Anastasiu si-a exprimat public opiniile cu privire la legislatia romaneasca in materie, intr-un dialog online cu cititorii din mai 2012. Intre timp, interviul a disparut (tot in mod convenabil) de pe acel site, dar am avut inspiratia sa-l salvez – si pentru ca dl. profesor mi s-a parut de-o onestitate desavarsita, pentru care ii mai multumesc inca o data, sunt convins ca poate confirma acuratetea citatului urmator. Au fost de fapt mai multe intrebari inrudite, dar cele care ma „dureau” pe mine cel mai tare au fost urmatoarele:
    I: Este adevarat ca legislatia romaneasca nu prevede supravegherea sondelor abandonate, astfel incat daca apare un accident, compania care exploateaza (sau a exploatat candva) zacamantul nu are nicio obligatie si este problema statului roman sa se descurce cu consecintele?
    R: Legislatia romaneasca nu prevede multe lucruri. De aceea ar trebui puse in context si corelate toate etapele si operatiunile (cu efectele lor secundare) care au legatura cu exploatarea acestei resurse.
    I: O intrebare atipica — ce credeti, la modul realist, ca se va intampla cu zecile de mii de metri cubi de ape uzate folosite in sondele din regiunile rurale ale Romaniei, aflate la zeci sau sute de kilometri de cele mai apropiate statii de tratare?
    R: Este evident o alta intrebare… sa o luam ca o gluma, caci si eu si Dvs stim raspunsul.
    Eu nu stiu ca in cei doi ani care s-au scurs de la data acelui dialog online autoritatile romane sa-si fi gasit timp si resurse pentru fie si cea mai marunta initiativa de reglementare in domeniul acestei tehnologii. Au existat insa, din belsug, timp si resurse pentru lobby agresiv combinat cu mistocareli ieftine la adresa opozantilor, venite de la oameni aflati in cele mai inalte pozitii oficiale, de-ti vine sa crezi ca dl. Schroeder are multi admiratori secreti la Bucuresti.
    Si, desigur, n-au existat timp, oameni si resurse pentru controlul furturilor de recolte si inventar agricol care-i afecteaza pe mai toti micii fermieri (printre care si pe mine, ca tot veni vb de disclaimer). Dar toate astea au existat din abundenta pentru ca statul roman sa tina pe picior de razboi, pe bani publici, de mai bine de jumatate de an, sute de jandarmi care sa protejeze interesele unei companii private. Ceea ce nici pentru CFR, fireste, nu s-a putut face.

    @r2. Un mesaj salutar, dar, fara suparare, cam naiv (sau poate doar pretins naiv?).
    Intr-adevar, dl. Prof. Cranganu a ridicat mult nivelul discutiei (mai ales daca facem abstractie de cele 2-3 articole din serie in care a ales sa se rafuiasca prea personal cu nemernicii de opozanti), insa apelul la „specialistii din domeniu” trebuie nuantat.
    Daca domeniul este fracturarea hidraulica, nu e limpede ca specialistii vor avea, in cvasi-unanimitate, pareri foarte asemanatoare si anume pro? Chiar daca nu exista conflicte de interese propriu-zise, e vorba de viata si de cariera lor, de activitatea lor stiintifica; e omenesc si de inteles ca vor proceda la fel ca unii autori – „uitand”/ignorand faptele care nu convin, mai gresind nevinovat cate o cifra pe ici, pe colo, minimalizand adevarurile incomode atunci cand ele nu pot fi cu totul ignorate si, daca chiar trebuie, atacand emitentii ideilor „gresite”. Citesti articolele Prof. Cranganu si tragi concluzia ca tehnologia e perfecta, n-a existat niciodata, nicaieri, nimic in neregula, iar zecile sau sutele alea de milioane de oameni care protesteaza, tari, state, comunitati (pe rusi nu-i punem la socoteala, ca ei sunt prea ocupati sa recupereze decalajul tehnologic in domeniu, inclusiv cu ajutorul prietenilor nostri care chipurile o sa ne salveze de ei…), toti astia sunt niste dobitoci. Chiar asa???
    Prin urmare, daca d-lui Prof. Cranganu i se asociaza dl. Prof Anastasiu, cei 42 de colegi ai domniei sale din echipa Centgas, plus inca 1000 de experti internationali in materie de foraj, fracturare etc., fara suparare, dar dezbaterea n-are cum castiga mare lucru. Vezi si raspunsul pt. dl. Botez mai jos.
    Intr-o astfel de ipotetica situatie, as fi mai degraba interesat de opiniile unor specialisti din alte domenii – sanatate, (de)poluare, agricultura, poate chiar drept etc. Or, acestea nu pot exista decat in numar mic atata vreme cat:
    1) companiile in cauza sunt exceptate de la un numar semnificativ de acte normative exact in domeniile nevralgice (poluarea apei si aerului, de exemplu);
    2) desi nu s-a intamplat niciodata, nicaieri, nimic rau, totusi anumite guri sunt inchise cu sute de mii sau milioane de dolari, bani insotiti de interdictia de a mai vorbi despre subiectul respectiv;
    3) cand totusi se mai gaseste cate unul e degraba etichetat in fel si chip – ai chiar printre aceste comentarii cateva exemple.
    Iar naivitatea de care ziceam la inceput se refera la altceva – resursele (inclusiv media) de care dispun, chiar si indirect, sustinatorii acestei tehnologii sunt incomparabil mai mari decat ale opozantilor. N-o sa vezi in media mainstream, mai ales in Romania, astfel de opinii; ele exista, dar trebuie cautate, nu te lovesti de ele, nu vin de-a gata.
    Ramane de vazut daca pana si acest umil comentariu va aparea…

    @Alexandru Botez.
    E adevarat ca studiul Centgas nu e foarte cunoscut (desi la vremea respectiva a fost mentionat destul de intens, stiti cum e cu atentia presei, tine doar pana la urmatorul viol). Chiar si cunoscutul domn politician PSD Iulian Iancu, presedintele CNR-CME (organizatia care a produs studiul) era nemultumit de acest lucru domnia sa sugerand ca „pentru mediatizarea acestei teme trebuie utilizate „platformele social media” prin intermediul companiilor specializate si care au experienta si produse considerate formele de succes in domeniu” – asta ca sa stiti si cum devine treaba poate chiar cu articolele despre care discutam.
    Oricum, unul din motivele acestei relative lipse de notorietate este faptul ca implicarea Chevron in acest proiect e prea mare pentru ca studiul sa aiba credibilitatea dorita. Implicare cat se poate de vizibila la un moment dat prin tot felul de documente si anunturi pe http://www.cnr-cme.ro, dar care, ce sa vezi, au disparut si-acelea intre timp…
    Mizez insa din nou pe onestitatea d-lui Anastasiu, care poate confirma/infirma zisa implicare.

  15. Domnul Prof. N.Anastasiu (si in egala masura dl. Prof. C Cranganu) intervin prin prezentul mijloc de comunicare, atragand atentia asupra precaritatii (sub-mediocritatii) “asa zisu-lui studiu stiintific”, elaborat in nume propriu de trei specialisti (doi doctori in stiinte), angajati ai Institutului Geologic al Romaniei (vezi http://stopfracturare.ro/primul-studiu-al-institutului-geologic-roman-cu-privire-la-fracturarea-hidraulica-la-gazele-de-sist/).
    Cu argumente (discutabile sau nu, acceptabile sau nu) se probeaza precaritatea (submediocritatea) studiului promovat si avand in vedere promovarea larga in media (de obicei, opozanta solutiei gaz de sist) a asocierii IGR-articol, se solicita un punct de vedere al conducerii acestei institutii (candva etalon de rigoare stiintifica). Atat, sau cel putin asta este esential.
    Din pacate, de la postarea articolului, sau mai exact de la lansarea aceluiasi, in sedinta publica de la Muzeul Geologic – unitate a IGR (in cadrul uneia din sedintele lunare de comunicari stiintifice IGR, manifestare facuta evident cu aprobarea conducerii institutiei si cu o prezenta masiva a multor organizatii ecologiste opozante extragerii gazelor de sist – ca invitati speciali), conducerea IGR, si-a bagat capul in nisip si tace vinovat… Trece cu nepasare peste fapta comisa, promovand – un prim paravan, ce vrea sa apara drept, stiintific si oficial, al protestelor (profane) lansate in subiectul extragerii gazelor de sist.
    Si nimic nu era greu in sarcina conducerii IGR sa arata (la intamplare, imi imaginez):
    – ca-si asuma continutul si valoarea articolului;
    – ca nu-si asuma paternitatea acestuia, detasandu-se de cele invocate in media (anti-fracking);
    – ca se declara depasita de o evaluare competenta a domeniului (pronuntandu-si empatia, sau nu) fata de subiect si modalitatea de abordare autorilor;
    – ca va lua masuri (de analiza, de evaluare stiintifica interna, de solicitare de explicatii din partea autorilor etc.), urmand a se pronunta dupa…;
    – ca va solicita sprijin pentru o judecata completa si competenta, din partea unor specialisti din domeniul geologic petrolier, pro- sau anti-gaze de sist (NB. IGR nu dispune de asa ceva. Cu atat mai putin, TNI se pot clasa in aceasta categorie).
    La toate cele intamplate, nici o reactie a conducerii IGR. Niciuna. Ca si cand aceasta (conducerea) nu exista, iar bunul renume al IGR (de altadata) este ultima dintre preocupari…
    Cam despre asta este vorba.
    In rest, daca vrem sau nu gaze de sist, daca ele exista in subsolul romanesc sau nu, daca sunt sau nu acestea periculoase, daca le abordam sau nu (in masa sau in continua contradictie), putem s-o face pe indelete, decent, cu argumente (nu cu impostura) si evident, fara insulte, fara calomnii, fara a insinua (de-o parte sau de alta) sprijinul fortelor oculte, fara harta…
    Totusi, sa nu uitam … Un fals introdus intr-o teza, o descalifica pana la desfintare… (iar in cazul de fata, dezavantajati raman opozantii…gazelor de sist).
    DB

  16. Stimate domnule Anastasiu,

    Din păcate comiteţi o eroare similară cu cea săvârşită din start de dl. Crânganu. Vă
    referiţi, pentru a combate aspecte formale, la textul în limba română, cel de pe „NET” fără
    să ştiţi că acesta a fost deja publicat, încă din 17 iunie, într-un volum al unei conferinţe ştiinţifice internaţionale care a avut loc la Albena în acest an. Abstractul şi apoi lucrarea au fost acceptate pe rând pentru publicare, iar pentru nivelul ştiinţific al articolului (de doar 8 pagini datorită spaţiului limitat acordat oricărei lucrări) garantează, indirect, prin intermediul unui comitet ştiinţific, nu mai puţin de 15 academii de ştiinţă, majoritatea naţionale. Fără să ştiţi acest fapt dumneavoastră vă dezinformaţi la propriu cititorii, dar îi acuzaţi pe alţii de dezinformare. Scrisoarea domnului Crânganu nu reprezintă altceva decît o tentativă de discreditare, şi după analiza juridică necesară va fi cel mai probabil combătută în instanţă. Deci prin susţinerea acestei scrisori vă asociaţi ideii de discreditare a autorilor, o idee de o nobleţe cu totul ieşită din comun. dar aveţi şi dv. propriile idei în acest sens în textul care vă aparţine.
    In plus unele dintre precizările dumneavoastră (de genul „fluidele nu pot circula ascendent, împotriva gravitaţiei”) contrazic capitole întregi ale unor manuale elementare de hidrogeologie sau privitoare la geneza, explorarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze. Sper să am răbdare să vă reproduc câteva fraze de bază din aceste manuale, deja publicate şi ele de ceva timp.

  17. @Dragos Popa

    Spuneți ca accentul cade pe „exportator net”. Se poate, dar atunci trebuia marcat grafic. Dacă citiți postarea „Prostului satului” din 13 aprilie 2014, veți vedea că nu apare cuvântul „net”.

    Pe de altă parte, sunt convins că ati citit anunțul dat de U.S. Department of Energy pe 31 iulie 2014:

    U.S. Energy Dept. approves Oregon project to export LNG

    (Reuters) – The U.S. Energy Department on Thursday approved Oregon LNG to export liquefied natural gas, as the Obama administration works through applications to export fuel from the domestic drilling boom to markets in Asia and Europe.

    Oregon LNG, which is controlled by Leucadia National Corp., has been authorized by the department to export up to 1.25 billion cubic feet per day of the fuel for 20 years.

    • @Constantin Cranganu: Nu am urmarit postarile anterioare la care va referiti, am notat doar ca ( detaliu tehnic) in postarea la care ati dat reply apare clar sintagma de exportator net:

      „Prostu’ satului spune:
      02/08/2014 la 20:16
      Va bazati opiniile pe informatii false.
      SUA nu sunt un exportator net de gaz, dimpotriva. Cel putin asa afirma US Energy Information Administration. O afirmatie din categoria celor ignorate in mod convenabil de d-nii profesori, cum spunea cineva mai sus.”

      Cat despre declaratiile legate de noile proiecte de export LNG din SUA nu pot spune decat ca se incadreaza intr-o directie strategica previzibila. Cat de repede vor deveni realitate, cat de sustenabile sunt si care va fi impactul noilor schimbari geopolitice in Europa si Orientul Mijlociu asupra acestora, asta e o alta poveste…

  18. Domnule Profesor,

    Din analiza dv lipseste o informatie esentiala care ar clarifica natura bias-ului, fiindca este clara natura partizana a lucrarii respective: cine a comandat si platit studiul in cauza.

    Lipsa de profesionalism intr-o lucrare expusa publicarii vine pe locul al doilea.

    Din pacate, in mai toata lumea, munca cercetatorilor este platita de parti interesate (economice, politice, religioase, de grup) care vor rezultate imediate pentru banii platiti. „Cersetori” de meserie, cercetatorii sunt victimile mediului ambient de afaceri si al politicienilor, corupti prin insasi natura lor.

    Astfel, in ultimii 20 de ani, in lumea publicatiilor stiintifice, a aparut o mafie (in general cunoscuta sub numele de „peer review”) care controleaza ce si cum apare in jurnalele de specialitate.

    Mafia in cauza decide ce se publica si cum trebuie prezentat materialul. Din cauza acestui „aproach”, lipsuri precum cele expuse de dv apar drept ‘lucruri minore’ in lumea editorilor care nu publica pina nu sunt platiti (de autori or de organizatiile din care fac parte) inainte de publicarea materialului.

    Cit despre problema economica care determina imperativul unor astfel de exploatari de gaze, pot spune ca in foarte scurt timp o noua technologie romaneasca va dovedi inutilitatea dezvoltarilor de acest gen si ca o noua democratizare a pietii de energie „from the bottom up” total nepoluanta, va cuceri treptat lumea intreaga.

    Oricum, grija dv pentru lucrul bine facut este un fapt necesar si util.

    • @Ion Moroianu
      Credeți, domnule Moroianu? Impresia mea e că doctor Țicleanu își urmează impulsurile și neplătit. Poate nu i-ar fi stricat un control, chiar și din partea mafiei „peer review”.
      În rest aveți dreptate, mama lor de mafioți, și mie mi-au respins un articol și au scos untul din mine cu altele. Culmea impertinenței, unii m-au invitat să prestez și eu, că de-aia-i zice peer review.

  19. Stimați participanți la Dezbaterea provocată de ”…Studiul științific….“…principii pe marginea articolului autorilor M.Țicleanu-R.Nicolescu-A.Ion (IGR).
    Țin să mulțumesc tuturor celor care au avut intervenții pe marginea textului meu. Cred în forța interesului legat de subiecte controversate și de preocuparea multora dintre noi de a pune în discuție argumente solide care să sprijine drumul spre probitate științifică și să adâncească cunoașterea fenomenelor naturale și a proceselor antropice. Dar cred și în faptul că astfel de probleme nu se pot rezolva în stradă, și nici pe căile generoase ale INTERNETULUI. Acesta ne deschide apetitul dreptului la opinie, care, desigur, este altceva.
    Cum spuneam, subiectul gazelor de șist și al procedeelor tehnice de a le pune în valoare este unul complex și trebuie să fie discutat. Complexitatea lui impune angajarea în dezbateri, a unui număr mare de specialiști. Problema nu se poate rezolva prin lansarea de păreri neacoperite științific, prin studii neaprofundate tematic, prin lipsa consultării unei largi liste bibliografice, prin neglijarea experiențelor anterioare câștigate în laboratoarele de cercetare și/sau la gura sondelor de explorare și de exploatare. Eforturile conjugate ale specialiștilor din aceste foarte diverse domenii ne vor conduce spre adevăr.
    În România, suntem departe de a ne cunoaște potențialul de resurse energetice neconvenționale (inclusive cel al gazelor de șist) și pentru aceasta avem nevoie de studii sistematice și analize directe ale probelor extrase din subsolul zonelor în care există premise favorabile pentru identificarea unor astfel de resurse. În această etapă, pentru obținerea unor asemenea rezultate trebuie să se implice geologii și geofizicienii. Este obligația inginerilor petroliști, a celor de foraj, a specialiștilor din domeniul protecției mediului de a pune în joc, în etapa de explorare (pt calculul rezevelor) și exploatare, echipamente noi și tehnologii performante care să asigure activitățile de extracție a acestor resurse (petrol și gaze naturale, dar, evident, nu numai) în condiții care să nu afecteze mediul natural și vecinătățile populate.
    Pentru orice strategie legată de dezvoltarea țării avem nevoie de cunoașterea potențialului pentru toate tipurile de resurse naturale. Deci, avem nevoie de o cercetare riguroasă, constantă, pe termen lung și în pas cu cerințele științifice de la nivel internațional.
    Mesajul meu are în vedere aceste principii și, îmi propun, ca după Conferița europeană axată pe problematica gazelor de șist ( GeoShale-2014, Warsaw, Polonia, 23-24 sept) să organizez o dezbatere la care să comentăm (împreună cu cei care doresc să participe) stadiul în care se află cercetările în Europa și în lume, legate de problema resurselor neconvenționale și, implicit, de noile tehnologii aplicate în exploatarea lor cu toate efectele și riscurile care derivă din aceasta.
    Mulțumind și editorilor de la Platforma Contributors care ne-au făcut posibil schimbul de păreri, vă aștept la această întâlnire-dezbatere “face to face”.
    Vacanță plăcută. Nic. Anastasiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Nicolae Anastasiu
Nicolae Anastasiu
Prof. univ. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane, este specializat pe alcatuirea bancilor si bazelor de date sedimentologice pentru evaluarea si monitorizarea resurselor minerale. Cu o experienta de 43 de ani de cercetare fundamentala in Sedimentologie si Petrografie sedimentara, prof. Anastasiu este recunoscut ca un important expert in acest domeniu. - 1967 - Nicolae Anastasiu a absolvit Facultatea de Geologie din cadrul Universitatii din Bucuresti. - din 1993 - devine profesor universitar in cadrul Facultatii de Geologie, catedra Sedimentologie si Petrografie - 2011 - obtine titlul de profesor emerit - de-a lungul carierei a publicat peste 30 de carti de specialitate in domeniul sedimentologiei si mineralogiei

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro