joi, martie 28, 2024

Ce trebuie să înțelegem din greva minerilor de la Complexul Energetic Oltenia și care este viitorul cărbunelui românesc

Starea sectorului carbonifer românesc este în continuă degradare de zeci de ani. Ani la rândul, statul a neglijat condițiile inumane din minerit și a ignorat cu bună știință rolul pe care în deține cărbunele în asigurarea confortului nostru zilnic. Greva minerilor din Gorj ne-a arătat, de fapt, că sistemul energetic a ajuns într-un punct critic, din care va fi foarte greu să ieșim.

Condițiile de muncă din mineritul românesc: de la cărbune la robie

Condițiile de muncă din sectorul minier sunt groaznice! Minerii au fost buni doar pentru jocurile politice ale diverselor guverne post-decembriste, în rest, au fost tratați de parcă ar fi ultimii oameni. Au fost abandonați în negura timpului și lăsați să lucreze în niște condiții înfiorătoare pentru secolul în care trăim. Fie că vorbim de minerii care lucrează în subteran, în Valea Jiului, sau de cei din carierele din Gorj, de la CEO, toți se confruntă cu aceleași neajunsuri.

Cărbunele românesc este exploatat cu „tehnologie” veche de peste 40 de ani. Utilajele sunt uzate fizic și moral și au un randament foarte scăzut. În multe cazuri, ca să poată munci, minerii vin chiar și cu scule de acasă. Pentru a face economii, rigurozitatea proceselor de producție a avut de suferit. Înainte, se făceau stocuri mai mari de cărbune, dar ele fie se degradau și nu mai puteau fi folosite, fie se autoaprindeau. Pentru a elimina costurile de depozitare și de stivuire, în timp, cantitățile de cărbune stocat s-au diminuat. În loc ca banii economisiți să fie folosiți în interesul acestor companii, în schimb, mineritul românesc a fost muls de bani de tot felul de cercuri de interese.

Echipamentele de protecție folosite de mineri sunt incomode, sunt printre cele mai ieftine, și mai rău îi încurcă decât să îi ajute. De multe ori se întâmplă ca ei să nu beneficieze nici măcar de hârtie igienică sau de săpun, lucruri de neconceput, astăzi, la locul de muncă.

Minerii se salută cu „Noroc bun!”. În spatele acestei urări stau pericolele pe care trebuie să le înfrunte și despre care se știu foarte puține. Minerii au nevoie de noroc bun nu doar atunci când coboară în subteranul unei mine din Valea Jiului sau când merg la carieră, în Gorj. Au nevoie de noroc pentru a face față bolilor profesionale și improvizațiilor la care sunt nevoiți să recurgă pentru a-și desfășura activitatea zilnică.

Minerii, stigmatizați în anii ’90, au fost lăsați fără perspective profesionale și abandonați. De ei, politicienii își aduc aminte doar în campaniile electorale și nicidecum nu sunt îngrijorați de condițiile inumane de muncă sau de accidentele mortale care au îndoliat sute de familii.

De ce este important cărbunele pentru sistemul energetic românesc?

Expertiza actualilor guvernanți în acest domeniu depinde de divinitate. „Suntem binecuvântați că avem un mix energetic diversificat”. Aceasta este dogma care fundamentează strategia energetică elaborată de guvernarea PSD-ALDE.

Cărbunele, în producția de energie electrică, are o pondere medie de 30%. Peste două treimi este asigurată de Complexul Energetic Oltenia, o companie secătuită de interese obscure și care lasă impresia că va rata și ultimul tren al retehnologizării și al adaptării la noul context european de reducere a emisiilor de carbon.

Dacă guvernarea PSD-ALDE conștientiza cu adevărat rolul strategic al cărbunelui în asigurarea securității energetice, ar fi trebuit să descurajeze căpușarea celor două companii de stat din sector și să urgenteze implementarea unor planuri realiste de restructurare și modernizare pentru ca acestea să facă față noilor exigențe de mediu curat.

În schimb, CEO și CEH au ajuns într-o stare deplorabilă

În pofida acestei realități, cei doi mari producători de lignit și huilă au ajuns, din cauza unui management defectuos cu binecuvântare politică, să se confrunte cu niște probleme uriașe. Aceste două companii de stat au fost conduse fără criterii de eficiență economică, fără să dea socoteală nimănui și fără un plan de afaceri care să ia în considerare evoluțiile viitoare din sectorul energetic.

S-a creat iluzia că CEO și CEH sunt companii responsabile care administrează resursele energetice ale românilor, dar, de fapt, au fost folosite doar ca vehicul electoral și ca pușculițe de partid.

Toți acești bani scurși din conturi le-au răpit posibilitatea de a avea o șansă în fața creșterii de preț al poluării, adică al certificatelor de carbon, lucru care ar fi făcut ca România să treacă printr-o tranziție energetică lină. Controlul politic, plafonarea prețului la energie și taxa de 2% pe cifra de afaceri nu sunt decât bomboanele așezate cu grijă pe coliva mineritului românesc.

Complexul Energetic Hunedoara se află într-o stare de degradare mult mai avansată decât Complexul Energetic Oltenia. Statul român trebuie să recupereze ajutorul de stat de 60 milioane de euro acordat acestei companii, deoarece PSD și ALDE, timp de doi ani, nu au fost în stare să prezinte un plan coerent de restructurare. În plus, compania este cel mai mare datornic la bugetul de stat. Activitatea minieră a rămas incertă și mult mai nesigură pentru că, deși minerii au fost disponibilizați, sunt factori locali care promit continuarea exploatării pentru a nu-și pierde influența. Această abordare contravine inclusiv angajamentelor pe care Guvernul român și le-a luat în fața Comisiei Europene.

Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul 2018 cu o pierdere de aproximativ 1 miliard de lei. Perspectivele incerte ale companiei, accentuate de plafonarea prețului la energie și de taxa de 2% pe cifra de afaceri, măsuri adoptate de guvernul PSD-ALDE, i-au determinat pe mineri să răbufnească. Condițiile de muncă vitrege accentuează starea precară a companiei, care va trebui să găsească resurse financiare să plătească sume impresionante pentru certificatele de carbon, asta dacă vrea să își mențină ritmul producției. În condițiile unui preț plafonat la energie electrică, stabilit din pixul unor politicieni, acest lucru va fi o adevărată provocare. Acesta este cel mai bun moment pentru managementul CEO să curețe compania de activele nesănătoase care pun presiune pe resursele financiare ale acesteia.

Există viitor pentru cărbunele românesc și pentru zonele carbonifere?

Ceasul a început demult să ticăie, dar responsabilii se fac că nu îl aud. Soluțiile care au fost puse pe masă de actualii guvernanți denotă lipsă de viziune și nerealism. Perspectivele trebuie să țină cont de două aspecte importante. În primul rând, vorbim despre perspectiva socio-economică: ce facem cu cei 5000 de oameni de la CEH, cu cei peste 13000 de oameni de la CEO și cu furnizorii de utilaje și servicii care deservesc aceste companii și care, la rândul lor, au angajați? Care sunt alternativele care pot fi oferite acestor oameni pentru ca cele două regiuni să nu ajungă atât de depopulate încât să concureze cu deșertul Sahara? În al doilea rând trebuie să ne uităm la perspectiva sistemului energetic românesc. Ce punem în locul cărbunelui, care astăzi asigură până la 30% din necesarul de consum la României? Soluțiile stau în fața noastră de ceva vreme.

Platforma regiunilor carbonifere în tranziție a fost lansată de Comisia Europeană încă din decembrie 2017. Este o inițiativă europeană care își propune să finanțeze proiecte în zonele carbonifere din Europa care trec prin tranziția către energie nepoluantă. Fondurile alocate vor fi stabilite în cadrul următorului buget UE și este posibil să fie consistente. Valea Jiului este deja parte din această platformă. În februarie 2018, i-am adresat o scrisoare comisarului european pentru energie și climă, Miguel Arias Canete, pentru ca acest lucru să se întâmple. De aici încolo, guvernul, primăriile și comunitățile locale din Valea Jiului trebuie să lucreze împreună pentru a veni cu propuneri viabile de proiecte.

Gorjul ar putea fi următoarea regiune care să fie promovată de guvern în cadrul acestei platforme. Ba chiar, ar trebui ca funcționarii europeni să fie invitați în Valea Jiului și în Gorj pentru ca aceștia să realizeze care sunt nevoile acestor zone. Bruxelles-ul nu va inunda nici valea Jiului și nici Gorjul cu bani europeni pentru că ne simpatizează. E nevoie de proiecte concrete, de insistentă și de un guvern cu adevărat interesat de soarta acestor oameni.

Problema poluării cărbunelui trebuie rezolvată. Normele de mediu pe care atât CEO cât și CEH trebuie să le respecte nu sunt opționale într-o lume din ce în ce mai vulnerabilă în fața schimbărilor climatice. În fața acestor realități e nevoie de o strategie pe termen lung a acestor companii. Situația de la CEH este una extrem de dificilă. Dacă termocentrala Paroșeni a fost retehnologizată și respectă condițiile europene de mediu, situația de la Mintia este mult mai gravă. Se vorbește despre posibilitatea de a o retehnologiza, sau chiar despre o investiție greenfield, pe gaz, de 400 Mw. Centrala pe gaze de la Iernut de 400 Mw, în ciclu combinat, ne arată că se poate.

CEO a analizat, în urmă cu mai mulți ani, implementarea unei tehnologii de captare și de stocare a dioxiului de carbon în cadrul așa-numitului Program Getica. Recent, am adresat o interpelare Ministerului Energiei privind acest subiect. Din răspunsul primit de la minister reiese că proiectul a fost abandonat mult prea ușor, explicația fiind că nu se poate identifica evoluția în viitor a prețului certificatelor de carbon.

Managementul companiei a venit, totuși, cu o viziune pe termen lung de construcție de noi capacități pe gaz și chiar regenerabile. Unii au privit cu scepticism acest lucru, însă eu cred că dezvoltarea de noi linii de business este posibilă, cu condiția ca acestea să fie private. Mobilizarea unor astfel de resurse financiare și de know-how pentru a consolida securitatea energetică națională poate fi o soluție. Problema, acolo, este una ce ține mai degrabă de acționar. O companie de stat, puternic politizată precum este CEO, nu va reuși niciodată să iasă la liman de una singură.

Dacă nu vom înțelege urgent că problemele din mineritul românesc vor afecta profund comunități întregi și securitatea aprovizionării din resurse interne a energiei electrice, înseamnă că pur și simplu nu ne pasă de România.

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. Toata lumea renunta la mineritul carbunilor, deoarece nu e rentabil – vezi, UK si Bazinul Ruhr – desi exploateaza carbuni SUPERIORI, majoritatea lor, coxificabili – deoarece polueaza, fac mizerie si sunt inferiori gazelor naturale ca si PUTERE calorica. Tzarile dezvoltate opteaza pentru Centrale atomo-electrice, iar noi care exploatam aproape in totalitate doar carbuni INFERIORI care polueaza in draci consideram ca e RENTABIL sa-i scoatem ca s-o ardem pe-un picior de plai pe-o gura de rai?!
    (sa fie fraieri occidentalii dezv, iar noi shmecheri; sa nu fi facut ei niste calcule de rentabilitate si eficienta, costuri??)
    Cautati „PUTERE calorica”, cu un motor de cautare, ca sa vedeti acolo cum PUTEREA Lignitului (carbune inferior) e inferioara puterii calorice a lemnului uscat de stejar batrin!
    (doi ani dureaza sa-l usuci bine si nici macar cenusa nu mai lasa in vatra ca se carbonifica”)
    Eu cred ca e vorba de HOTIE institutionalizata si niste habarnisti care nu stiu ca noi importam de zeci de ani carbuni ca sa-i arde aiurea prin OLTENIA deoarece niste decidenti primesc cate ceva – o mica shpaga, atentii (bijuterii, bauturi si parfumuri, fine, excursii in Brazilia, eventual, fete, petreceri, sejururi), peschesh, parte dintr-un comision…

    • ” Bazinul Ruhr ”

      Germania e intr-o isterie totala. Chiar azi o comisie importanta trebuie sa hotareasca ce se va intimpla cu carbunele. La Berlin deja mii de liceenii au facut demonstratie contra carbunelui.

      Mentionez ca s-a decis deja iesirea din energie atomica… acum va urma carbunele, ma intreb cum isi vor incarca in viitor liceenii acumulatoarele la Smart Phone, mai ales noaptea?

      P.S Azi energia verde a atins 40% din energia electrica si ca. 18% din totalul energiei.

      • Marog, poate e mai rentabil sa ardeti gazele rusesti decat sa importati energie electrica! Francezii au sigur un excedent si nici nu renunta la nucleare, olandezii sunt mesteri in mori de vant, iar pe tzarmul marii Nordului&Baltica te umfla vantul/ te ia pe sus ca acum la Cabana Babele.
        Probabil ca cineva la noi vrea sa importe in toiul iernii niste carbuni superiori de la rusi – ca vecinii n-au pentru altii mai ales iarna. NU de alta, ca sa-i AJUTE, pe ucrainenii” de acolo care lupta pentru autonomie si neatirnare ajutati de diversi cetateni rusi, paramilitari si agentii.

      • In Germania vor fi RES + gaz, dar tu doar analize bazate pe titluri senzationliaste deci mai usor cu sentintele drastice si „isteriile”; epoca carbunelui s-a terminat…

        Le CEO trebuie consolidare pe baza de eficienta, ecologizare si management profesionist.
        Adiacent, daca tot dam exemplu Germaniei, statul trebuie sa despagubeasca firmele care vor suferi de pe urma exitului din carbune. Aici, avem o situatie aparte, statul urmad sa despagubeasca actionarul principal din CEO adica…statul. Firmele din Germania, RWE si ENBW in principiu abia asteapta discutiile pentru ca e vorba, in cele din urma, de bani (cat primesc pentru a inchide X MW instalati?).
        Problema e ca la noi statul va spune ca e absurb sa se despagubeasca pe sine si nu va da nimic, abandonand interesele celorlalti steak holders, in cazul de fata, cea mai importanta fiind comunitatea locala.
        In aceasta directie trebuie dusa conversatia: aliniere la standardele EU=> ecologizare productie=> consolidare=>reducere capacitati=>eficientizarea/profesionalizarea celor ramase=>restrangere activitate=>ecologizare foste exploatari=>despagubire/reconversie profesionala a fortei de munca=>asistenta sustenabila a comunitatii locale

      • In curand va ajunge la 100%.

        Manifestatii vor fi mereu – si daca spui ca pui 2 steaguri in loc de unul in fata usii la primarie, vor fi unii care sa spuna ca e o eroare imensa :-)).

        Mai sunt si interventii straine destabilizatoare, mai sunt si idealisti, mai sunt si necunoascatori care isi inchipui ca stiu etc etc. :-).

        ///

        Dar astea sunt regulile jocului. Pana la urma, Germania isi poate permite sa greseasca, sa reconsidere, sa amane etc. Romania este intr-o situatie mult mai dificila din punct de vedere ++structural++ si asta o face si vulnerabila si mult prea precauta din punct de vedere al alegerii si aplicarii solutiilor in astfel de cazuri.

  2. Nimic nou. Situatia era diferita acum 10 ani, cand sute de mii de oameni au fost afectati direct de restructurarea sectorului minier din 1997 – 2007? O luam de la capat? Pai de ce nu, daca am dat cu capul de peretele acvariului sau stim ca restructurarea inseamna bani, multi bani (inainte de la Banca Mondiala, acum posibil de la UE), care ‘curg’ pe Jiu, de-a lungu’ Vaii si a Gorjului, … sigur nu spre Dunare.
    Pe de alta parte, evident ca solutia energetica/ miniera este privata da’ cum faci ‘sa nu-ti vinzi tara’, sa ‘nu incalzesti planeta’, sa ‘nverzesti codru frate’, dar sa-ti platesti nenumaratele taxe, studii, acorduri, permise, avize si sa nu uitam, redeventa, un fel de ‘taxa a lacomiei’ pentru investitori.
    D’aia povestile din Vale si din Gorj nu sunt despre supereroi sau realizari, ci despre haiduci, despre lotri.

  3. „Dacă guvernarea PSD-ALDE conștientiza cu adevărat rolul strategic al cărbunelui în asigurarea securității energetice…”

    În momentul în care Prosper-Haniel şi-a închis porţile şi se pregăteşte să devină parc şi muzeu ar trebui să fie clar pentru oricine că „era cărbunelui” s-a sfârșit. Mult mai interesat sunt să aflu strategia guvernării PSD-ALDE-UDMR cu privire la construirea celui de-al treilea reactor al centralei de la Cernavodă, blocată inexplicabil (sau nu?!) de douăzeci de ani.

    Sper ca USR să nu-și piardă vremea cu utopii în legătură cu dezvoltarea producerii de energie electrică în centrale pe bază de cărbune în România!

    • Sustin.

      Viitorul apartine energiilor regerneabile. Dar viitorul nu se construieste singur, in timp ce politicienii teoretizeaza.

      Cum am scris mai jos, consider ca trebuie pusa piata la treaba, nu doar guvernul si bugetul/

      ///
      As adauga ceva mai putin obisnuit: teoria economica si politica de dreapta puternice si bine aplicate nu ajung. Mai este necesara si o convingere personala puternica, un anumit spirit al celor chemati sa determine schimbarea in orice domeniu, inclusiv in energetica.

      Nu spun ca ar trebui si afisate, afirmate in interviuri. Spun doar ca imboldul launtric al celor care tin steagul (:-)) transcede politicului. Nu degeaba etica protestanta, spre pilda. Ritterschaft? Vater Geist? Focul se aprinde doar de la o scanteie :-). Oamenii au si suflet, nu doar stomac. :-). Macar unii :-).

      • @Dedalus – viitorul acela e SF.

        În lumea reală, Europa va mai avea în funcțiune termocentrale pe cărbune și peste 50 de ani. Pașii pe care-i face ideologia sunt prea mari în raport cu banii disponibili. Doar centralele nucleare ar avea capacitatea necesară, dar și ele sunt demonizate. Pentru că motivația ascunsă a întregii isterii ecologiste are la bază interesele Rusiei, nu realitățile economice.

        Odată ce economia funcționează cu energie scumpă, creșterea este inevitabil redusă sau inexistentă. Însă așa cum s-a mai discutat și cu altă ocazie, a promova în teorie liberalismul economic e una, iar a-l aplica în economia reală e alta. Sentințele astea privind viitorul energetic sunt nemaipomenit de liberale :)

        • Va invit sa vedeti rapoaartele UE cu privire la proportia de energie regenerabila in mixul energetic al fiecarei tari precum si obiectivele asumate in aceasata privinta.

          Vorbim de viitorul de peste cativa ani.

          In ultimii 5-6 ani tehnologia energiilor regenerabile si a acumulatorilor s-au dezvoltat imens. Dar e mult de spus, cautati si veti vedea.

          • @Dedalus – vorbim când vreți dvs, dar nu mă interesează rapoarte UE și viitorul luminos al omenirii, eu încerc să vă explic cum stau lucrurile dpdv tehnic. Se pot atinge ocazional vârfuri de 40% pondere a regenerabilelor, sunt prezentate cu mare entuziasm de către progresiști, dar sunt destule momente de 0% pe care nu vi le prezintă nimeni.

            Pentru întreaga UE ar trebui zeci de mii de baterii de dimensiunea unor blocuri de locuințe și producție ocazională de energie din surse regenerabilă de ordinul a 200 – 250% din necesarul zilnic, pentru a avea 100% regenerabile. De asta vor exista în UE termocentrale pe cărbune și peste 50 de ani, indiferent ce planuri cincinale mărețe emană Bruxelles-ul.

            Încercați să vă raportați la experiențele personale: ar trebui să vă ajungă o baterie cât o valiză pentru toată locuința, dar în realitate nici măcar mașina n-o puteți folosi o zi întreagă alimentând-o dintr-o asemenea baterie. Credeți că vor fi disponibile 100 de milioane de asemenea baterii în UE vreodată? Credeți că se vor putea instala vreodată 10.000 baterii, fiecare de 10.000 de ori mai mare decât o valiză, ca să aveți 100% regenerabile?!

            • Pai daca nu vreti sa cititi, ce pot sa fac? Ce sa discutam?

              Experientele personale sunt extrem de diverse si inerent limitate. In nici un caz nu poti trage din ele invataminte pentru viitor si nici nu le poti generaliza.

            • @Dedalus – ce-ați putea face ar fi să evaluați niște aspecte tehnice pe care tocmai vi le-am prezentat, să le puneți în balanță cu promisiunile unor politruci și să decideți care sunt mai credibile. Capacitatea dvs personală de a deosebi adevărul de minciună este responsabilitatea dvs personală. Nu a mea și nici a politrucilor. Nu aveți nicio scuză dacă vă lăsați mințit, atât timp cât vi s-au prezentat destule elemente din care să extrageți adevărul.

            • Daca UE funcționează ca Un Sys Energetic integrat, excedentul din Spania acoperă deficitul Germaniei deoarece nimeni nu se poate pune cu Vintu! Care daca nu bate in Danemarca, sigur Bate la Vaslui si in alte câteva locuri momentan. Deci , soluția constă in producerea de energie curata, inclusiv in centrale nucleare sigure, si un sys de transport de energie integrat in totalitate Modernizat!

            • @Baterie?! – propagandă progresistă de doi bani, sub un nick-name pe măsură. Când Germania o închidă exploatările monstruoase de lignit de la Hambach și de la Garzweiler, plus termocentralele care ard toate acele zeci de milioane de tone de lignit, să nu uiți să ne anunți :)

  4. Politizarea începe chiar de la ”schimbările climatice”. Cărbunele devine scump în mod artificial, datorită ideologizării sectorului energetic. Pentru că regenerabilele verzi pe pereți sunt turbat de scumpe și unreliable în exploatare, s-au inventat certificatele de carbon care scumpesc artificial cărbunele. Prin urmare, ideology backfires, asta e adevărata problemă și ar trebui abordată cinstit.

    Separat de asta, există minerit în subteran și există exploatări de suprafață. Articolul nu face nicio distincție între ele, deși exploatările de suprafață folosesc utilaje-mamut care elimină justificarea oricăror lamentări privind condițiile de muncă.

    • In tinerete am lucrat cateva luni inginer electro la deparamentul transporturi la o mina din zona CEO, langa Motru. Era o exploatare de coasta, adica nici la suprafata dar nici put, se intra prin galerii de coasta (intrai „sub deal” pornind de la baza lui) cu panta mica.
      Ajungeai in zona abatajului pe jos acolo actionau combinele de abataj, care se retageau sapand, surpari in urma lor, apa, infiltratii, pompe, cilindri hidarulici care „tineau” frontul sa nu cada pe tine, periculos ca dracu! (nu stiu daca mai functioneza acum aceste mine, unele s-au inchis.) Nu la fel de periculos ca la exploatarile cu acces prin puturi, dar mult mai periculos ca la exploatarile de suprafata, cu decopertare. Echipele de salvatori aveau de lucru destul de des.
      Mai ales ca dispeceratul de control si automatizare al opririi/pornirii benzilor tansportoare nu mai functiona, fiecare banda avea un operator care o oprea mecanic, atunci cand se oprea vreo alta banda in aval, autoantizarea trebuia sa sopreasaca toate benzile din amonte, normal, namaifunctionand au pus cate un om la fiecare banda.
      Erau destuel cazurile cand operatorii adormeau (era un zgomot monoton care te adormea, mai ales daca erai obosit) si mureau apoi asfixiati daca se defecata vro banda in aval si nu o opreau pe a lor (exista un fel de sitem de claxoane prin care anuntai pornirea, oprirea, avarie etc)
      Carbunele era apoi transportat cu benzi transportoare in serie…kilometri de benzi actionate de moatare de 37 kW fiecare. Am facut atunci un calcul, nici macar costurile de transport nu erau acoperite, daramite sa mai fie si vreun „beneficiu” (ca profit era cuvant interzis)
      Niciodata nu am luat salariul intreg, normele erau foarte mari, utilajele vechi.
      Am plecat mancand pmantul de acolo! La propriu, cand scapai din sut doar ochii si dintii mai erau albi. Erai plin de carbune in toate „gaurile” posibile si imposibile
      Tare imi e ca nu s-au schimbat prea multe, in fond n-au trecut decat 35 de ani de atunci :P

    • „Prin urmare, ideology backfires, asta e adevărata problemă și ar trebui abordată cinstit.”

      Din cauza puterii calorifice scăzute, carbunele este ineficient economic. Cinstit. Există obsesii ale unora legate de schimbările climatice, dar există un alt thread pe această platformă dedicat.

      Cu toate acestea, în România, în mixul de surse de energie primară utilizat în generarea energiei electrice cărbunele încă deține cea mai mare pondere. Cinstit.

      Sunr necesare cel puțin două strategii în cadrul politicii energetice a guvernului României, una privind optimixarea mixului energetic (inclusiv prin reducerea ponderii cărbunelui), pentru eficientizarea procesului de obținere a energiei termice și electrce, a doua, de reducere a intensității energetice, pentru că în România consumul de energie utilizată pentru obținerea unei unități a PIB este DE TREI ORI mai mare decât media europeană.

      Alătturi de acestea, desigur, este nevoie de sporirea randamentului centralelor, eficientizarea transportului, deschiderea piețelor și liberalizarea tarifelor, la energie fără taxe aberante șamd. Cinstit.

      • Aspectele pe care le prezentați sunt reale, dar sunt paralele cu problema certificatelor de carbon. Într-adevăr, cărbunele este ineficient economic. Dar dacă îl taxați suplimentar, iar banii îi dați firmelor germane și cehești, ca să instaleze moriști pe dealuri, credeți că îl faceți mai eficient?

        Într-adevăr, mai devreme sau mai târziu, orice termocentrală pe cărbune ar trebui trecută pe gaz metan. Dar deocamdată unele încă merg pe cărbune și sunt penalizate din motive ideologice. Nu a venit niciun capitalist veros în România să construiască termocentrale pe cărbune, astfel încât penalizarea lor să fie justificată. Erau ”proprietatea întregului popor” când au fost construite și același popor plătește azi certificate verzi pe factura de energie electrică.

        Idiosincraziile Germaniei ar trebui să rămână ale Germaniei, nu să fie impuse prin directive europene țărilor sărace din Europa de Est.

        • Nu semai subventioneaza energie regenerabila, sunt doar niste exceptii, din cate stiu. UE a interzis acest lucru.

          Asta pentru ca deja e competitiva fata de cea din surse clasice.

          ///

          Problema majora este ca SUA este mai avansata decat UE in ce priveste inovarea in energetica si cunostintele si practica in mentenanta acestora.

          Sunt eforturi, evident. Dar atat timp cat Romania va crede ca a flutura un cap de lup pe batz echivaleaza cu generarea de bunastare, noi tot la lustruit de geamuri si curatat de toalete publice vom ramane.

          • @Dedalus – Nu semai subventioneaza energie regenerabila

            Chiar și artiicolul menționează certificatele de carbon. Atât timp cât ele există și se tranzacționează, energia regenerabilă se subvenționează, chiar dacă la un mod foarte stufos. Uitați-vă pe factura de la energie electrică și vedeți dacă mai apar certificatele verzi. Dacă apar, înseamnă că în calitate de consumator plătiți în mod direct subvenția asta. Dacă nu mai apar, documentați-vă despre relația termocentralei cu certificatele de carbon.

            Nu ajungem nicăieri dacă negăm realitatea, energia eoliană sau solară e profitabilă datorită schemei cu certificatele de carbon. Iar în Germania, grupurile electrogene pe lignit merg în gol, ca să poată intra rapid în sarcină când cade energia eoliană. Presupun că și în România se întâmplă la fel. Asta e mai rău decât subvenția, dpdv economic e ca pe vremea lui Ceaușescu.

        • „Aspectele pe care le prezentați sunt reale, dar sunt paralele cu problema certificatelor de carbon. ”

          Asta spun și eu, Problema certificatelor de carbon este paralelă cu tema articolului. Pur și simplu cărbunele este INEFICIENT. Cu, sau fără certificate de carbon. UE și-a propus să renunțe la centralele pe bază de cărbune până în 2030. România va cere probabil prelungirea perioadei, dar în 20 de ani este foarte probabil să dispară astfel de centrale.

          România și-a păstrat mineritul de cărbune din motive sociale. Iar această risipă de resurse este finanțată din banii publici (inclusiv ai mei și ai copiilor mei, carevasăzică). Minerii au reprezentat o „masă de manevră”, care , chiar și după acțiunea horticolă din Piața Unirii, au fost păstrați de guvernarea cleptocrată drept soldați de nădejde. Apoi, incapacitatea guvernărilor succesive de restructurare a economiei a justificat menținerea locurilor de muncă în zonele miniere. O strategie aberantă!

          • @Constantin – nu e treaba UE să-și propună așa ceva, e o decizie ideologică. Iar dacă exploatarea de la Garzweiler e prevăzută că continue până prin 2045, până și Germania va continua să ardă lignit.

            Locuiesc la câțiva kilometri de termocentrala de la Ratcliffe-on-Soar, arde milioane de tone de cărbune pe an la o capacitate de 2.000 MW. Ineficiența cărbunelui nu e așa cum o înțelegeți dvs. Dacă ai termocentrala și funcționează, e mai ieftin să o ții în funcțiune decât să construiești o centrală nucleară în loc. În UK s-a închis ultima mină în 2013 cred, dar exploatările de suprafață continuă. Cu milioanele de tone, așa cum spuneam. UK nu are gaz metan de ars în termocentrale și rămâne de văzut dacă România are.

            • P.S. – m-am documentat, în decembrie 2015 s-a închis ultima mină de cărbuni din UK. Ultima din Nottinghamshire a fost cea de la Thoresby, închisă în iulie 2015.

          • „nu e treaba UE să-și propună așa ceva…”

            Iertați-mă, dar am pierdut șirul logic al comentariului…Adică, ar trebui să-i spună altcineva Uniunii Europene care este treaba ei și ce anume să-și propună?!

            Haideți să lămurim un lucru, pentru că tot apare redundant ideea cu ideologia…

            A subvenționa un proces ineficient economic în scopul protecției sociale este un demers de tip socialist. De altfel, practica subvenționării centralelor cu șisturi, este un exemplu de manual de economie cu privire la ineficiența economiei socialist-ceaușiste. Subvenționarea exctracției cărbunelui este un proces ineficient economic, iar justificarea lui se află în demersul de tip socialist, anume în scopul protecției sociale a unor categorii profesionale. De fapt, pentru manipularea lor.

            Este surprinzător să descopăr tendințe socialiste pure și simple în opiniile exprimate aici de către unii colegi comentatori care se pretind admiratori ai „dreptei” politice, adepți ai economiei deschise, de piață etc. . Desigur, nu mă surprind asemenea poziții ideologice la USR, care se declară de centru-stânga șamd. Dar, asta n-are de-a face nimic cu economia concurențială de piață, dimpotrivă, asemenea subvenții introduc distorsiuni în economie șamd. Ufff!

            Pe de altă parte, mai eficient pentru independența energetică a patriei noatre ar fi să se construiască celelalte două reactoare de le Cernavoda. Dar, ce să vedeți?! Aste sun chestiuni strategice, iar interesul furnizorilor de energie (iar România a început să importe „la greu” pentru vreo două zile, este să nu fim independenți energetic. Până și China renunță la centralele cu cărbune! Interesul strategic al Rusiei și Chinei rămâne ca state ale UE, precum România să zicem, să devină captive, dependente de resurse de combustibili fosili importați de la ei. Pentru că este mai ieftin să importăm cărbune de bună calitate ori gaz rusesc, decât să subvenționăm ca berbecii exploatarea cărbunelui românesc.

            „Regenerabil” înseamnă inclusiv „hidro”. Interesul strategic al Rusiei și Chinei este să nu dezvoltăm nici producția de energie electrică hidro. Nu s-a construit nicio unitate nouă! Micro-hidro sunt niște găuri negre care au tocat bani europeni pentru distrugerea mediului și a albiilor râurilor! Revizia majoră de la Porțile de Fier a fost un adevărat scandal, un alt exemplu de ineficiență. Amintește de afacerea autobuzelor turcești a d-nei Firea! Moriștile eoliene a fost un alt exemplu de risipit resurse. Domnilor, haideți să fim puțin mai serioși atunci când vorbim despre energie, pentru că chiar este un domeniu ce ține de securitatea națională!

            • @Constantin – ar trebui să-i spună altcineva Uniunii Europene care este treaba ei și ce anume să-și propună?!

              Da, stimate domn, sunt cetățean al Uniunii Europene și sunt perfect îndreptățit să-mi exprim opiniile despre ce e normal și ce nu e normal să-și propună UE. Nu recunosc nimănui de la Bruxelles dreptul de a decide în calitate de stăpân al cetățenilor europeni.

              Dacă vreți altceva decât termocentralele existente, întrebați-vă de ce nu există investitori privați pentru noi capacități energetice. Prin ce e mai puțin socialistă subvenționarea eolienelor și a panourilor solare? Prin faptul că ia de la săraci și dă la bogați?

              Cât privește hidro, aș zice să lăsați discursurile mobilizatoare și să căutați niște cifre privind cantitățile de energie electrică necesară. Luați un creion, adunați-le și vedeți unde ajungeți. Chiar credeți că aveți unde construi încă 5 hidrocentrale gen Porțile de Fier? De exemplu, Porțile de Fier I are tot 2.000 MW, la fel ca și termocentrala de la Ratcliffe-on-Soar despre care discutam mai sus. Diferența e că termocentrala funcționează non-stop, în timp ce Porțile de Fier funcționează numai dacă e destulă apă. Și chiar când e destulă apă, acei 2.000 MW oricum se fac fifty-fifty cu Serbia.

              Dacă ignorați sumele necesare pentru investiții, puteți construi încă 10 reactoare nucleare oricând și puteți discuta de parcă ar fi deja operaționale. Dar până una-alta, frigiderul și televizorul dvs. au nevoie de energie electrică astăzi. Nu când or fi gata reactoarele alea, presupunând că găsiți banii pentru ele. Termocentrala exact asta face, vă asigură acea energie astăzi. Indiferent dacă bate sau nu vântul și indiferent cât de lungă e noaptea.

            • @Constantin – Până și China renunță la centralele cu cărbune!

              O asemenea aserțiune descalifică pe oricine. Bunică-mea ar fi numit-o minciună sfruntată.

            • @Constantin – nu faceți decât să vă încâlciți și mai adînc în propriile mistificări. China nu a închis nici măcar o singură termocentrală pe cărbune. A pretins însă că va construi mai puține decât avea de gând inițial. Chiar și articolul din NYT spre care ați pus link-ul clarifică asta pe deplin.

            • ” Până și China renunță la centralele cu cărbune! ”

              Dacă veți reciti cu atenție textul pe care îl comentați există șansa să îl înțelegeți. Articolul din The New York Times poate fi de ajutor. El se referă la un număr de 103 centrale termoelectrice pe bază de cărbune din 13 regiuni, aflate deja în diferite faze de construcție (unele avansate), la finalizarea cărora guvernul Chinei renunțat, ele fiind dezmembrate.

            • @Constantin – repet: China nu a închis nici măcar o singură termocentrală pe cărbune aflată în funcțiune. Explicație la nivel de grădiniță: dacă avea 200 de proiecte de construcție în derulare și a oprit 130 dintre ele, celelalte 70 vor continua totuși. Prin urmare, Până și China renunță la centralele cu cărbune! rămâne minciună sfruntată.

              Faptul că a oprit niște lucrări de construcție are legătură cu încetinirea economică, pur și simplu nu are nevoie în anii următori de acea energie care ar putea fi produsă acolo. Deci pentru moment n-are sens să continue construirea tuturor acelor termocentrale, dar o poate relua oricând, dacă se va dovedi necesară.

              Dar în prezent China construiește totuși niște termocentrale pe cărbune, atât acasă, cât și în diverse alte țări.

            • „Faptul că a oprit niște lucrări de construcție are legătură cu încetinirea economică”

              Îmi pare rău să vă contrazic, stimate domn, chiar dacă spre deosebire de dumneavoastră eu o fac cu eleganță și respectându-vă opiniile. Vă transmit link-ul de mai jos doar pentru obiectivă informare. Altfel, după opinia mea, aveți libertatea să credeți că a fost oprită construcția și dezmembrate utilajele instalate doar pentru a fi utilizate spațiile respective în vederea proiectării unor submarine pe lignit, sau a stațiilor spațiale chineze care utilizează drept combustibuil huila.

              Totuși, în documentele pe care organele guvernamentale chineze le-au transmis celor 13 regiuni despre care scrie în articolul NY Times se vorbește în mod clar despre ineficiența centralelor pe cărbune și randamentul energetic redus al acestui combustibil. (Așa, după câte limbă chineză mai știu prietenii mei care s-au oferit să-mi dea o mână de ajutor.)

              http://news.bjx.com.cn/html/20170116/803648.shtml

              Aveți, așadar, sursa de origine a directivelor. Pentru obținerea unor detalii cu siguranță puteți face demersurile necesare, iar pentru contraargumente, probabil că nici metaforele, nici bunicuțele nu „stau în picioare” în fața mândrului Partid Comunist al Chinei. Sau, mai știi?!… -:)

            • @Constantin – stimate domn, lăsați poveștile cu documentele Partidului Comunist Chinez. Care termocentrală pe cărbuni din China genera până acum energie electrică în sistem și a fost oprită definitiv?

  5. Ceea ce înțeleg eu e că o mulțime de oameni vrea să supraviețuiască, eventual să trăiască din terenurile altora, la cererea chipurile a întregii societăți. Parcă milita autoarea pentru 《dreptate la Runcurel》 sau mă înșel?

    Ceea ce nu înseamnă că meseriile industriei extractive, de orice calificare, sunt blamabile în sine și nici de la caz la caz: sunt lucrători ai industriei ale căror familii au fost, de asemenea, „expropriate”(a se citi furate de terenul avut de generații).

  6. Problema de pe masa este ce sa facem cu minerii ramasi fara minerit.

    Nu ce sa facem cu carbunele care nu mai are cerere.

    ///

    A incerca sa dirijezi evolutia unei comunitati locale este o imensa utopie, draga inimii stangistilor. „Ingineria sociala” are in aceasta idee o pseudo-justificare.

    Comunitatea monoindustriala e moarta si ingropata. Nu ai ce sa mai faci cu ea. Incercarea de a o revitaliza echivaleaza cu construirea unui ecosistem terestru pe Marte. Trebuie sa pui toate ingredientele : industrie noua, alta pregatire profesionala, alta cerere locala etc. Este pur si simplu imposibil.

    ///

    Daca suntem de acord ca nu are niciun sens sa imbracam frumos un mort in speranta ca invie. rezulta ca solutia consta in disolutia controlata a acelei comunitati, nicidecum in intarirea ei.

    Disolutia controlata ar insemna o supraveghere a mutarii populatiei, astfel incat aceasta sa se produca avand costuri sociale (si financiare, pe cat posibil) minime.

    Dar orice astfel de solutie trebuie acceptata de comunitatea respectiva, Nu se poate face impotriva vointei ei. Aceasta este o dificultate primara. Se cere depasita inainte de orice planificare.

    Prima etapa ar fi prin urmare explicarea politica a necesitatii si a inevitabilitatii mutarii populatiei din acele comunitati. Trebuie sa fie clar pentru toata lumea ca nu mai exista nicio speranta in acele locuri si ca agonia trebuie curmata.

    Numai asa, copiii celor de acolo vor putea avea o viata mai buna.

    ///
    Daca suntem de acord ca mutarea populatiei trebuie explicata si inteleasa, ramane de vazut unde, cand si cum.

    In a doua etapa, strategia generala a mutarii este posibil sa primeasca idei foarte bune, chiar de la populatia respectiva.

    Trebuie sa intelegem ca nimeni nu gaseste solutii mai bune decat cel interesat.

    ///
    Daca suntem de acord ca am explicat, s-a inteles si o parte din solutii au fost deja identiuficate de populatia respectiva, mai ramane sa vedem:
    a) care sunt directiile, fluxurile de mutare si ce anume poate (totusi) face statul pentru locurile noi
    b) ce se va intampla cu populatia ramasa in vechiul loc -daca ramane cineva

    Va trebui totusi sa intelegem ca o parte din populatie nu se va muta nici platita in aur. Stim ca si la Cernobal au ramas batrani pe locurile radioactive.

    Acea parte a populatiei va trebui sa intelega ca nu sta acolo pe cheltuiala platitorilor de taxe. Adica pe banii altora. Si ca dupa ce programul se incheie, sunt pe cont propriu.

    ///
    Daca suntem de acord cu mutarea acceptata si cu riscurile asumate ale celor care raman, ramane sa vedem cum are lor mutarea si unde.

    Evident, este destul de probabil ca o parte a populatiei sa aiba rude, cunostinte in localiatile invecinate, Prin urmare, prima optiune ar fi „aproape de fosta casa”.

    Aici intervine de abia rolul Guvernului. Desi este aparante contra libratatii pietei, rolul interventiei va trebui sa fie nu sa creeze „locuri de munca”, ci sa creeze diversitate economica in localitatile inveciante, pe baza resurselor si oporutitatilor acestora.

    Interventia statului trebuie sa faciliteze investitia privata, nicidecum sa o inlocuiasaca.

    ///

    Daca suntem de acord ca interventia guvernului este de a sprijini capitalul privat sa investeasca in lcoalitatile invecinate, mai ramane sa vedem cum anume se poate face acest lucru.

    In primul rand, avem planul Junker. Mult subutilizat de Romania acesta ar fi primul instrument. Cu ajutorul BEI si al unei minime interventii a statului, putem folosi un efect de sustinere a invesitiei private.

    Un al doilea instrument este fondul destinat dezvoltarii agricole – prin itnermediul suplimentarii GAL locale si al simplificarii procedurilor acestora.

    Un al treilea instrument este antrepriza individuala a celor care se muta. Acesta este de fapt cel mai supraestimat si cel mai putin probabil sa aiba o amploare suficienta. Doar ca nu trebuie ignorat.

    Un al patrulea instrument este institutionalizarea. Aceasta are menirea de a asigura coerenta si suplimentarea celor de mai sus. Un comitet de dezvoltare local nu trebuie destinat muncii formale, ci exculsiv si strict sprijinirii inlaturarii obstacolelor in calea investitiilor.

    ///

    Cam asa, pe scurt. Desigur, sunt multe detalii. Dar aceasta modalitate, bazata pe economia de piata are infinit mai multe sanse de reusita decat pomparea de bani in pseudosolutii care s-au dovedit oricum ineficiente.

    In acelasi timp, trebuie sa inteleg ca nu exista Raiul pe Pamant. Un astfel de plan poate avea reultate slabe, populati poate alege sa se „sinucida” ramanand in masa pe loc. Dar alternativa de a sustine la nesfarsit din banii publici o comunitate fara nicio sansa este infinit mai rea.

    • Ar trebui sa ne inspiram si uitandu-ne la Regiunea Ruhr din Germania – transpus la scara noastra, binenteles, cand vorbim de Gorj&Hunedoara -, de unde nimeni nu a scos, alungat cei peste 5 milioane de rezidenti care traiesc azi intr-o „miniconurbatie” de orashele, formand impreuna cea mai mare aglomerare urbana din intreaga Germanie! E adevarat ca respectivii au Rinul sub nas, si o infrastructura hiperdezvoltata, insa Craiova poate sa absoarba mare parte din cei care cauta de lucru in zona iar orasele miniere pot fi ecologizate cu fonduri europene si transformate in statiuni cu pensiuni si case de vacanta asemeni celor de pe Valea Prahovei…
      Din fericire avem prin Romania destule Centre viabile care pot sa absoarba forta de mc si pop din zonele dezv artificial de comunisti cu costuri minime, investitii bine gestionalte si directionate, din cauza migratiei haotice a fortei de mc si a locuitorilor care au lasat spatiu liber suficient in urma. (par example: Bacau& Bucuresti/ iashi, pentru Piatra, Botosani si Vaslui, Galati&Braila pentru Birlad/ Cahul/ Reni; Timisoara&Craiova/ Arad&SIbiu pt…

    • @Dedalus – ce sa facem cu minerii ramasi fara minerit

      Cred că e mult mai ieftin să fie plătiți ca să stea acasă. Măcar în felul ăsta nu se mai irosesc și alte resurse. Pentru cine vrea nepărat să muncească, ar mai fi nevoie și de un tunel feroviar pe M202, între Baru Mare și Petroșani, în zona unde a avut loc acum vreo doi ani un accident cu un marfar. E de lucru 10 ani la un asemenea tunel, pot să iasă și la pensie de-acolo.

      Ar mai fi nevoie și de un bypass pentru Tg.Jiu, pe aceeași M202, între Bumbești și Copăcioasa, așa că e de lucru tot înainte.

      • Eu spun ca nu e treaba guvernului sa dea „de munca” minerilor.

        In opinia mea, pur si simplu guvernul nu ar trebui sa se preocupe de creearea locurilor de munca pentru acestia, de subventii si sprijin financiar de niciun fel.

        Treba guvernului nu tine de ++ce++ anume trebuie ei sa faca ci de ++cum++ anume se poate folosi piata pentru a asigura ca fostii mineri, fiecare in parte, in functie de indemanarile, de anturajul si de oportunitatile sale ++individuale++ poate sa isi asigure traiul.

        ///
        Observati ca nu am pomenit nimic despre locurile de munca, nimic despre salarii si altele de acest fel. Nici despre obiective concrete de investitii in grija guvernului. Ar fi si imposibil, pentru ca ar antrena un interventionism in masa cu efecte catastrofale.

        Sa spunem ca Guvernul ar investi intr-o autostrada (cat de necesara ar fi, e o alta discutie si nu simpla, dar sa acceptam ca ar fi necesara). Ar trebui sa:
        – deruleze o licitatie – cine castiga,va lucra cu cine considera ca este mai rentabil – oare suntem siguri ca va lucra cu minerii? Putem sa presupunem, dar presupunerea e mama esecului :-))
        – se asigure ca apar si cunostinte in zona ca uramre a constructiei- pentru ca altfel terminarea autostrazii nu ar duce la nimic pentru mineri – ori asa ceva presune iarasi interventie in contract, masuri de acompaniere – evident tot din birou, pentru ca ele apar in contracte sau in programe.

        Rezulta ca pur si simplu este improbabil ca orice interventie guvernamentala prin constructii mari sa fie cat de cat eficienta pentru zona respectiva.

        Mai sunt si alte contraargumente: prin interventie schimbam o zona monoindustriala …tot intr-o zona monoindustriala! Ne furam caciula, la sfarsit avem mine parasite + autostrada fara impact asupra zonei.

        ///

        Atunci cand interventiile de acest tip au rezultat, ele sunt intr-o societate articulata, dar care trece printr-o criza.

        Romania nu e in aceasta situatie.

        Romania nu e diversificata, asta e o problema majora, Romania nu e favorabila antreprenoriatului – si asta nu se va rezolva prin constructii de autostrazi in zone miniere.

        Ceea ce eu propun este si asa o jumatate de solutie, pentru ca este greu sa prespui ca piata va functiona intr-o zona a unei tari in care nu functioneaza pe tot teritoriul sau.

        Daca aplicam solutii interventioniste, e si mai rau. Cu exceptia desigur a situatie in care eliminam de tot piata, facem o econome planificata si acceptam de facto un singur partid. Atunci da, putem interveni mai departe si dupa ce se termina autostrada sa spunem, planificam productie de nasturi in zona (fara gluma) dam bani de la buget, facem o agentie de planificare si una care sa se ocupe de distribuirea marfurilor samd.

        ///

        Viziunea mea (am descris-o) se deosebeste radical de celelalte prin:
        a) identificarea si sprijinirea solutiilor individuale, nu de grup
        b) cautarea sursei de venit, nu a locurilor de munca
        c) desprinderea de loc (in sens fizic), de localizarea locuinteleor minerilor – solutia poate fi oriunde sau poate sa nu fie legata de un loc anume – doar suntem in societatea digitala

        Subliniez ca obiectivul, dupa mine, cuprinde ansamblul acestor trei directii, fiind altceva decat fiecare in parte.

        Este o solutie care cauta sa corecteze disfunctionalitatea pietei, care are ca origine atat o politica socialista si cleptocrata cat si un incident monoindustrial nefericit. Ma bazez pe capacitatea fiecarui individ, nu pe mutarea turmei in alt loc unde sa pasca iarba mai verde :-))

        • @Dedalus – ce sens are perorația asta despre autostrăzi? Cine a scris ceva despre autostrăzi în zone miniere?! Autostrăzile românești n-au destul trafic nici acolo unde există. Zonele miniere sunt ultimele locuri unde e nevoie de așa ceva.

          • Intrabarea majora e ce faci cu lucratorii din zonele monoindustriale ramase fara cerere.

            Unii sustin ca ar putea fi forta de munca la autostrazi – nu neaparat in zonele miniere. Sau in altceva.

            Am sustinut ca nu poti sa faci nicio investitie de stat sperand ca vor fi angajati mineri (Isau lucratori la foste termocentrale de care nu mai e nevoie samd)- nici in autostrazi, nici in altceva.

            ///

            Daca te gandesti putin, tratarea obisnuita a subiectului este mai curand automata, decat gandita.

            Toata lumea insista asupra acelorasi solutii care s-au dovedi inaplicabile.

            E ca si cumt i-am considera pe acei lucratori ca fiind persoane cu disabilitat majore, care nu se pot descurca fara un ajutor masiv din partea statului. Si considerandu-i ca pe un grup omogen: :”minerii sunt…”, „minerii pot fi…”, „luicratorii de la termocetrala sunt …” etc.

            ///

            Dupa parerea mea, as cum s-a pornit nu exista nicio sansa.

            Cel mai probabil situatia se va rezolva in timp de la sine (prin plecarea in alte tari, prin plecarea in alte orase, declin natural etc.), inainte ca masurile propuse sa dea vreun rezultat cat de mic.

            • @Dedalus – nu poti sa faci nicio investitie de stat sperand ca vor fi angajati mineri

              Nu așa merg lucrurile. O investiție de stat (de exemplu tunelul de pe M202 despre care scriam) are nevoie de niște angajați, deci în zonă apar niște locuri de muncă, egal dacă unele sunt ocupate de foști mineri, iar altele nu. Dacă 3-4 foști mineri lucrează la o vulcanizare care fără activitatea de la tunel n-ar fi avut de lucru, iar nevestele sau fiicele lor lucrează la cantinele pentru muncitorii de la tunel, locurile de muncă tot există și pentru ei / ele, chiar dacă nu direct la tunel.

              Metoda de lucru aleasă este și ea relevantă: un tunel de câțiva kilometri săpat cu dinamită va necesita mai mulți oameni decât unul săpat cu TBM-uri. Poate va dura 2-3 ani în plus, dar e preferabil de plătit niște salarii în zonă, decât de plătit o firmă germană să-l sape cu TBM-uri. Linia ferată deja există, se circulă pe ea, deci nu e foarte relevant dacă tunelul devine operațional în 2032 sau în 2035. Dar în final, cel mai rapid traseu București – Arad pe-acolo ar trebui să fie, nu prin Sighișoara.

    • Aveti dreptate in tot ce scrieti. Inchiderea unor asezari monoindustriale este un proces dificil care presupune acceptul celor implicati si o conversie profesionala spre ocupatii care nu cer o pregatire profesionala solida (agricultura, constructii). Un miner poate fi invatat rapid sa lucreze la constructia unei autostrazi, bineinteles daca mai facem vreo autostrada.
      Si in alte tari inchiderea unui sector industrial condamnat de istorie s-a facut cu greutate si chiar cu violenta (vezi confruntarile dintre minerii britanici si politaii lui Margaret Thatcher Milk Snatcher).
      Acum 200 ani muncitorii din industria textila voia sa distruga masinile care le amenintau locurile de munca. Au fost pusi cu botul pe labe cu violenta si multi au ajunsa sa lucreze la masinile pe care le urau. Nu spun ca asta este de dorit astazi, dar a subventiona un sector fara viitor este o risipa condamnabila, fie in Romania sau in tari mai bogate. Cei care vin asta si promit revigorarea mineritului sunt niste populisti minciunosi si asta nu numai in Romania.
      Cu subventiile pentru carbune se pot construi inca doua grupuri la Cernavoda si vom fi o tara mai cuarta

      Din fericire (sau nefericire) in Romania migratia populatiei tinere catre Europa de W sau marile orase din tara va face inchiderea minelor inevitabila. Cred ca in 15 ani nu se vor gasi oameni sanatosi care sa poate lucra in minerit.

      • As adauga doar ca nu as viza conversia profesionala doar.

        Ci un ansamblu de directii:
        – reconversie spre meserii echivalente sau mai putin calificate in principiu – subliniez in principiu – (agricultura de precizie de exemplu cere o cunostere superioara oricarei meserii de munca in
        exploatare)
        – reconversie spre cerere , nicidecum spre ce stabilim din birou, pentru ca nimeni nu stie mai bine decat piata ce este nevoie intr-o anumita zona
        – reconversie spre delocalizare – nu in toate meseriile ai nevoie sa iti misti f… dintr-un loc in altul (amintesc aici traducerile, analizele economice tc.)
        – dez-angajare = transformarea in meserii liberale traditionale sau spre contracte alternative
        = antreprenoriat dirijat privat (venture capital cu participare la planul de afaceri)

        si ar mai fi.

        ///

        Problema principala in acest caz este necesitatea cunoasterii micro-econoimiei de catre cei chemati sa sprijine mutarea.

        Nu se poate face nimic cu impostori si cu „metode de seminar” :-)). Chiar trebuie sa stii ce spui si chiar trebuie sa fii pragmatic.

        In realitate, acesta e obstacolul major, foarte greu de depasit: nu prea ai de unde aduna mcar 3-4 indivizi capabili de asa ceva. Este foarte foarte greu sa ii gasesti.

        ///

        Vreau sa spun ca trebuie acceptata si posibilitatea esecului si pregatiti oameniii pentru asa ceva. Este foarte clar ca refuzul solutiilor este o sinucidere sociala. Oamenii pot primi bani degeaba de la guvern, dar asa ceva este echivalent unei puscarii.

        Sunt extrem de putini oamei care ar accepta sa traiasca nefacand nimic, oricat ar parea de ciudat.

        Insa nimeni nu poate fi ajutat cu forta. Dupa cum nimeni nu poate fi obligat sa plateasca la nesffarsit oameni care nu doresc sa lucreze decat ceva de care nimeni nu mai are nevoie.

  7. Ar trebui inteles , nu avem mix de energie,avem mix de resurse ceea ce altceva.Cititi cum sunt organizate toate societatile de producere a energiei electrice si termice din UE si din lume si o sa intelegeti.In ceea ce priveste carbunele, fiecare tara trebuie sa-si vada interesul.Din pacate cei care au decis in sistemul energetic de 28 de ani ,nu au stiut sau nu au vrut sa lupte pentru interesele tarii.Nu trebuie facuta comparatia cu Anglia,Germania etc…care 60 de ani au folosit carbune la greu , si-au construit centrale nucleare , tehnologii performante si acum lupta pentru mediu cu sisteme energetice puse la punct care depasesc de cca 100 de ori sistemul romanesc si sunt si foarte bine interconectati.Acum culegem rezultatele numirilor politice incompetente facute de 28 de ani si e numai inceputul.

  8. Este fantastica insistenta in solutiile etatiste care nu dau rezultate.

    La fel de ciudata este pentru mine si totala desconsiderare a potentialului individual.

    Ideea ca statul trebuie sa creeze locuri de munca, una din cele aflate la baza socialismului este larg impartasita de fix aceeasi oameni care tuna si fulgera impotriva PSD-ului si recomanda lecturi de dreapta liberala.

    In teorie suna frumos sa fii de dreapta, dar in practica tot la Marx vad ca se merge.

    Vorba lui Arghezi „Una vorbim si alta fumam!”

    ///

    Eu personal m-am obisnuit cu ideile neomarxiste, fasciste si chiar national-socialiste vehiculate la greu sub toate etichetele ideologice posibile sau chiar sub bizarul steag al non-ideologiei.

    E OK sa fii national-socialist, sau socialist etc. – este dreptul oricaruia sa fie ce doreste. Dar nu este in ordine sa fii asa si sa te dai drept altceva. Incurci si zapacesti oamenii.

    Ca si in Romania educata, un program socialist in toata regula, la fel si solutiile propuse in acest articol tot spre stanga se apleaca. Sper sa revina USR la o atitudine responsbila. De ce am inlocui un PSD cu alt PSD mai tanar?! Critica guvernului nu te face automat de alta culoare politica. Denota doar ca vrei sa ii iei locul si nimic mai mult.

    Parca ar fi lupta dintre PCR si UTC. :-))

    • @Dedalus – statul trebuie să facă lucrurile pe care nu le putem face fiecare singur. Plus lucrurile pentru care nu există investitori privați fiindcă nu sunt profitabile, dar care sunt totuși necesare pentru bunul mers al societății. Nu ne putem asfalta fiecare singur strada din fața casei și nici să punem taxă de trecere după aceea. De aceea asfaltează statul străzile, iar noi plătim doar accizele pe carburant, chiar dacă în maniera asta ne costă mult mai scump. Dar avem nevoie de străzi asfaltate.

      La fel merg lucrurile și cu sistemul energetic, avem nevoie de energie electrică 24-7. O putem plăti ocazional mai scump decât face, dar avem nevoie de ea în permanență, la orice oră din zi și din noapte. În ultimii 20 de ani, progresiștii au pus la punct o schemă foarte deșteaptă cu certificatele astea de carbon. Au îmbogățit niște corporații ca să instaleze regenerabile pe bani publici, dar sistemul energetic nu se poate baza pe acele regenerabile pentru a avea energie electrică în permanență. De aceea ardem în continuare cărbune și o să mai ardem câteva zeci de ani.

      • Statul nu are ce cauta in energetica. Deloc. Exista suficient capital privat pentru a asigura investitiile necesare.

        Plus ca exista deja preocupari foarte serioase privind auto-consumul.

        ////

        Stiu, multora nu le vine sa creada pentru ca au fost crescuti cu uriase termocentrale, cu consumatori de curent foarte mari, cu statul implicat masiv in investitii etc.

        Dar lumea s-a schimbat radical in ultimii 10 ani. Sigur ca unii nu vor sa vada asta. In definitiv sunt oameni care si astazi calculeaza in lei vechi :-).

        Din pacate, nu se poate fara sa te informezi, cum spuneam. Simpla „judecata” asupra catorva elemente, aghesmuite cu idei invechite nu duce la nimic.

        ///

        Lumea merge inainte si, din fericire, macar o parte din cei tineri si foarte tineri au inteles asta. Sunt cei pentru care viata se petrece „peste tot”, nu „undeva”. Am avut cateva discutii interesante cu @Kurt pe tema relatiilor tinerilor cu patria (in esenta).

        Este si acesta un motiv pentru care imi pare rau de ancorarea USR in trecut, in multe cazuri.

        Vad cum satelitii au patruns in viata multora, cum se discuta despre tehnologii inalt inovative in energetica si multe altele de acest fel. In timp ce noi ne tot intrebam depsre viitorul carbunelui, ne indoim de energia solara iar multi nici nu au auzit de calculul cuantic sau nu o imagine realista despte inteligenta artificiala.

        Ce ar trebui facut? Sa mergem prin azilele de batrani pentru a aduce oameni care sa inteleaga viitorul, daca tinerii din USR par desprinsi din cartile trecutului?

        ///

        Multi stau si carcotesc pe marigini, au tot felul de idei retrograde. UE nu e buna, carbunele trebuie mentinut, energiile regenerabile sunt un vis etc. Nu e o critica. Fiecare traieste in lumea lui si ar fi impotriva principiilor mele sa critic pe oricine pentru lumea pe care si-o alege. Eu insa prefer sa ma uit spre viitor si sa ma informez despre ceea ce este acum si despre ce ne asteapta dupa colt.

        USR ar trebui sa preia guvernarea, nu? Asa ar fi si logic. Dar stau si ma intreb daca au suficiente cunostinte pentru a o face. Tare nu as vrea ca in locul cleptocratiei sa ne alegem cu naivitate. Mai e timp, dar nu prea mult.

    • @Dedalus – Statul nu are ce cauta in energetica. Deloc.

      Ar fi grozav să fie așa, dar realitatea vă cam contrazice. Energetica e un domeniu strategic și statele europene nu pot renunța la a se implica masiv. Presupunând prin absurd că un stat ar renunța la propria implicare, s-ar trezi imediat cu state străine implicate până la urechi :) în sistem lui energetic.

    • @Dedalus – Parca ar fi lupta dintre PCR si UTC

      Aici aveți perfectă dreptate. Analogia pe care o folosesc eu e bazată pe disputa dintre Ceaușescu și Iliescu. Iliescu avea o față mai umană (atât la propriu, cât și la figurat) dar în rest nu era mare diferență.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Prună
Cristina Prună
Cristina Prună este deputat USR de București. Este membru în Comisia de Industrii și Servicii și în Comisia pentru afaceri europene din Camera Deputaților.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro