joi, iulie 9, 2020

Ce urmează după COVID-19? Protestele și democrația

Ce schimbări globale a provocat uciderea lui George Floyd în urmă cu o lună, pe 25 mai, la Minneapolis? Dar protestele prodemocrație din Hong Kong? Ne afectează demonstrațiile recente din Israel împotriva guvernului Nentanyahu și pe noi, în România? Deși măsurile de distanțare socială continuă să ne definească rutina zilnică, amploarea protestelor din Statele Unite împotriva rasismului instituțional suferit sistematic de populația de culoare i-a luat pe nepregătite pe mulți analiști și comentatori politici. Moartea în custodia poliției a afro-americanului Floyd a provocat cele mai mari și, ca extindere geografică, cele mai ample proteste din SUA de la 1968 încoace. Cine s-ar fi așteptat ca situația la Washington DC să fie atât de tensionată încât Serviciul Secret american să decidă, în noaptea din 29 spre 30 mai, evacuarea lui Donald Trump în bunker-ul Casei Albe? Și mai notabil poate este faptul că protestele din SUA au stârnit un val puternic de reacții în mai toate țările vestice. Chiar și la București s-a organizat un protest de susținere a Mișcării “Black Lives Matter”, participanții atrăgând atenția asupra practicilor rasiste și discriminatoare ale polițiștilor români.

Înainte de 25 mai dezbaterile din media internațională se concentrau mai ales pe teme precum gestionarea crizei globale de sănătate publică, conflictul deschis între administrația Trump și o Organizație Mondială a Sănătății prea favorabilă Chinei, rata crescândă a șomajului și măsurile de relansare economică. În România începuseră deja discuțiile despre repornirea economiei, unde se prefigurau 2 milioane de șomeri, formali și informali, adică populație activă fără loc de muncă. Problema unei recesiuni globale de dimensiunile celei din 1929-33, așa numita Great Depression, deci mult peste criza financiară din 2008, ne preocupa și ne preocupă pe toți. Interesant de notat, poate, că ambele crize au debutat în Statele Unite ale Americii.

O dată însă cu declanșarea noilor proteste pentru justiție socială și rasială sub stindardul BlackLivesMatter, COVID-19 a devenit mai mult decât o pandemie. Simbolic, noul virus SARS-CoV-2 punctează dramatic sfârșitul unei epoci și zguduie mai mult ca oricând fundamentele ideologice și instituționale ale sistemelor politice democrate. Cât de încărcat de simbolism poate fi un protest o demonstrează furia cu care oamenii continuă să demoleze statuile reprezentanților Confederației sudiste în orașe ca Richmond din statul Virginia, precum și cererile tot mai tranșante de retragere a finanțării unităților de poliție. Un alt pol al protestelor de masă se prefigurează în Hong Kong. La finalul lunii mai Congresul Național al Poporului din China a decis inițierea unui proiect de lege pentru protejarea siguranței naționale în regiunea autonomă. Pentru toți susținătorii democrației și autonomiei regionale a Hong Kong-ului decizia a semnalat clar o nouă politică a Beijing-ului de integrare forțată și de impunere a sistemului politic autoritar al Partidului Comunist Chinez. Protestele prodemocrație au revenit și ele în forță, cu Hong Kongezi manifestând împotriva planurilor Beijing-ului încă din 25 mai.

COVID-19 nu a declanșat doar o criză de sănătate globală publică si care, de altfel, ne demonstrează cât de interconectați suntem. Prin accentuarea inegalităților sociale, vizibile nu în ultimul rând în accesul inegal la servicii de sănătate bune, pandemia a declanșat nemulțumiri profunde în țări democratice. La fel ca mișcarea ecologistă “Fridays for Future”, devenită relativ rapid una globală, protestele din SUA au traversat oceanul transformându-se într-un slogan global de revoltă. Ne putem întreba așadar cu îndreptățire: quo vadis protestele de masă în următorii ani și ce efecte globale pot avea ele? Istoria recentă ne arată în primul rând că mișcări sociale ample și manifestări de acțiune politică la nivel colectiv au marcat definitoriu decada anilor 2010/2020. Washington Post a numit 2019 “Anul protestelor de stradă”. Ideea a fost reluată și de Richard Byrne, editorul jurnalului Wilson Quarterly (WQ). Publicat de Woodrow Wilson International Center for Scholars, numărul WQ din iarna 2020 se intitulează “Puterea protestului” și analizează valul de demonstrații de stradă din țări ale Americii de Sud până la România și mișcarea Rezist.

În Hong Kong, protestele prodemocrație, atât în 2014 (Mișcarea “Umbrella”), cât și în 2019 (împotriva legii extrădării), au adus în stradă milioane de oameni, au exercitat o presiune enormă asupra executivului condus de Carrie Lam, readucând în discuție viabilitatea principiului “o țară, două sisteme” care stă la baza reunificării Hong Kong-ului cu China continentală. În Taiwan Mișcarea “Sunflower” (2014) a adus la putere opoziția, taxând Kuomintang-ul, la acea dată partidul de guvernământ, pentru politica prea favorabilă Beijing-ului. Turcia a trecut în 2013 prin trauma evacuării forțate a demonstranților din parcul Gezi. În Coreea de Sud, protestele din 2017 au forțat revocarea din funcție și punerea sub acuzare, pentru corupție, a președintei din acel moment, Park Geun-hye. Un sistem de monitorizare – the Global Protest Tracker – creat de think tank-ul Carnegie Endowment for International Peace a înregistrat, din 2017 și până în prezent, aproximativ 100 de proteste distincte la nivel global.

Decada anilor 2010/2020 a fost marcată însă și de alte crize. Uniunea Europeană a trecut prin trei, chiar patru evenimente majore, dacă luăm în calcul, pe lângă criza datoriilor suverane în zona Euro (2011/2), criza datoriei suverane a Greciei (2014/5) sau problemele create de imigrația ilegală (2015/6), și Brexitul votat prin Referendum de către Marea Britanie pe 26 iunie 2016. Toate aceste provocări la stabilitatea economiilor din zona Euro au creat convulsii politice semnificative. În țările Europei de Vest, în special în Germania, Franța, Italia, Olanda și Austria, crizele au declanșat o resurgență a protestelor anti-imigrație și anti-globalizare, ducând până la succesul electoral al partidelor populiste de dreapta care, vezi cazul Ligii Nordului în Italia și al Partidului Libertății (FPÖ) în Austria, au reușit chiar să facă parte din guvern. În timp ce Europa de Vest părea că se reorientează ideologic spre dreapta, în Europa de Est apăreau tot mai multe derapaje anti-democratice, de unde și consolidarea unui nou sistem politic hibrid, așa-numita democrație iliberală. Împotriva tuturor acestor tendințe însă 2017 a fost anul în care un val de proteste prodemocrație a început să prindă amploare, culminând cu marile demonstrații de stradă din vara anului 2019 în Hong Kong.

La fel ca 2014 în Asia, 2016/7 în Europa și SUA, 2020 este un an al extremelor și convulsiilor sociale. Viitorul pare să ne promită și mai multe demonstrații și mișcări sociale. Dar care vor fi cererile politice ale “cetățenilor activi”? Se va continua agenda anti-corupție, prodemocrație sau vom vedea o recalibrare spre teme “verzi” ca de exemplu prevenirea încălzirii globale și renunțarea la utilizarea combustibililor fosili sau spre domenii ideologic de stânga, adică inegalitatea socială, anti-rasismul și reforma sistemelor publice de sănătate și educație? Așa cum arătăm în continuare, o primă observație care se impune este că demonstrațiile de masă vor avea probabil o agendă politică asemănătoare, indiferent de regiunea lor geografică. O a doua este că cererile și sloganele protestatarilor se vor diversifica.

Unul din efectele majore ale noului val de proteste va fi impulsionarea agendei prodemocratice, pro-justiție și anti-corupție la nivel mondial, cu includerea în acest spectru politic și a mesajelor anti-rasiste. Joshua Wong, unul din liderii Mișcării “Umbrella” (2014) din Hong Kong și un cunoscut activist prodemocrație, și-a declarat deja sprijinul, pe Twitter, pentru Mișcarea “Black Lives Matter”. Protestele prodemocrație au continuat și în perioada pandemiei. Pe 19 aprilie circa 2000 de oameni au protestat în Piața Rabin din Tel Aviv, în condiții de carantină, purtând măști și menținând o distanța de aproape doi metri. Manifestațiile debutaseră în martie sub forma unui marș al mașinilor împotriva unor percepute derapaje anti-democratice ale guvernului Nentanyahu. Protestatarii îl acuzau pe premierul israelian că, sub pretextul măsurilor anti-pandemie, încearcă să instaureze un regim iliberal de genul celor din Turcia și Ungaria. Revista The Atlantic a publicat recent un articol în care protestele din Israel sunt numite „viitorul protestului”. Nici în Hong Kong nu s-a instaurat încă pacea civică, chiar dimpotrivă. Mall-urile au devenit noi locații de protest după o serie de arestări ale unor activiști prodemocrație. Polonia trece și ea printr-un moment politic complex, cu partidul de gvernare, PiS, acuzat că profită de situația extraordinară cazată de pandemie pentru a-și promova agenda ultra-conservatoare și chiar pentru a-și consolida ilegal puterea.

Un alt efect al acestor proteste, acutizat mai ales de criza economică deja instalată la nivel mondial, este o revenire a temelor tradițional de stânga. Previziunile economice pesimiste și creșterea ratei șomajului în mai toate țările afectate de pandemia de coronavirus vor readuce curând în prim plan inegalitățile sociale ancorate puternic în sistemele democrațiilor liberal, dar și social-democrate. COVID-19 agravează deja starea de precaritate financiară a anumitor grupuri sociale. În Statele Unite, Ben White și Renuka Rayasam de la Politico se întrebau retoric “Când se vor întoarce locurile de muncă?” citându-l pe Marc Zandi, economist șef la Moody’s Analytics, care prezice o perioadă de 5 ani de zile pentru ca rata șomajului să revină la un “normal” de 4-5%. Pe lângă pierderile masive de locuri de muncă, problema inegalității sociale și a accesului universal la un sistem sanitar de calitate a reapărut ca prioritate în dezbaterile internaționale. Valul ecologist continuă și el, cu o masivă mobilizare online pe 22 aprilie pentru Ziua Pământului (“Earth Day”). Se poate anticipa deci o reechilibrare spre stânga, atât din punct de vedere politic cât și al măsurilor economice luate la nivelul guvernelor naționale. Intervențiile substanțiale ale statului în economie, prin finanțarea firmelor sau a unor lucrări publice majore, sunt astfel de politici keynesiene de stânga. Desigur, se profilează deja și reversul medaliei, sub forma protestelor conservatoare împotriva măsurile de carantină. Conform statisticilor oferite de Carnegie, protestele “anti-lockdown” din SUA au fost chiar cele mai populare din lunile martie-aprilie, depășind 10.000 de participanți. Rămâne deci de văzut dacă popularitatea în protestele actuale a sloganelor de stânga se va traduce și într-un vot electoral pentru partide din acest spectru ideologic.

Al treilea efect, combinat de data aceasta și cu schimbări în interacțiunile sociale provocate de pandemie, se referă la modalitățile efective de protest, unde se observă tot mai multă creativitate…digitală și nu numai. Mișcarea “Black Lives Matter” și demonstrațiile prodemocrație din Hong Kong au revenit la repertoriul clasic al acțiunilor de stradă. Pe lângă aceste manifestații au apărut însă și protestele adaptate unei situații de pandemie, de exemplu marșurile colective în coloane de mașini. Astfel de modalitățile de manifestare noi au devenit între timp tot mai diverse. Un grup de universitari condus de Erica Chenoweth, profesor de politici publice la Harvard Kennedy School of Government, a identificat nu mai puțin de 142 de forme diferite de manifestații doar în luna aprilie. Se observă o intensificare a protestului virtual – webinar, teach-in, concerte nocturne – și hibrid, de exemplu zoom bomb, dar și o diversificare a metodelor tradiționale, offline, prin pictarea de uși, afișarea de postere în public sau lanțuri umane cu respectarea normelor de distanțare socială. Grupul de acțiune civică Declic anunța de curând punerea în circulație, contra cost, a unor măști de protecție inscripționate cu slogane politice. Activismul online pentru a devenit important pentru autoexpresie și este o necesitate, mai nou, pentru orice protest.

La ce ne putem aștepta în acest an, dar și în următoarea decadă, în România? O discuție interesantă ar putea fi cea a statutului protestelor pe perioada stării de urgență și a celei de alertă. Legal, Decretul prezidențial care instaurează starea de urgență, semnat pe data de 16 martie de președintele României, prevede la Art. 2 “restrângerea exercițiului” anumitor drepturi printre care și “libertatea întrunirilor” (Art. 2 (e)) și “dreptul la grevă” (Art. 2 (g). La o primă lectură, măsurile anunțate interzic practic orice mișcări de protest, dacă acestea îmbracă forma unor manifestații de stradă. Ce se intâmplă însă cu protestele virtuale sau cu cele sub forma marșurilor de mașini, ca să identificăm doar două noi tipuri? Aici e o zonă legală mai degrabă gri. Creativitatea formelor de protest din anii anteriori pandemiei, dar mai ales din ultimele două luni ne arată că un efect mai puțin scontat al acestor manifestații este conturarea unui nou spațiu public digital. Sit-in-urile și demonstrațiile din piețele publice de tipul Rezist (România 2017), a protestelor anti-corupție (Coreea de Sud 2016/2017), “Umbrella” (Hong Kong 2014) și “Sunflower” (Taiwan 2014) vor continua probabil. Săptămâna trecută, pe 18 iunie, Asociația Accept și Feminism România au organizat un flash mob în fața Palatului Cotroceni, protestând împotriva amendamentului introdus la Legea Educației care interzice promovarea și predarea studiilor de gen în România. Tehnologia și tranziția masivă spre comunicarea online și-au pus însă deja amprenta asupra modului în care activiștii politici vor continua să provoace la dialog și să pună sub presiune instituțiile statului. Lipsa unor reglementări clare a acestor forme diferite de protest va crea chiar necesitatea elaborării, în următorii ani, a unui cadru legislativ nou.

La final, două întrebări interesante și pe care le lăsăm deschise ar fi: 1) cine va protesta în viitor? și 2) ce efecte vor avea protestele asupra democrației? Generația Millennials a fost responsabilă pentru majoritatea demonstrațiilor din decada trecută. În Europa de est A venit oare rândul Generației Z, a celor născuți între 1996 – 2010, să intre în arena publică? Mișcarea “Fridays for Future” pare să anunțe o generație viitoare și mai interesată de politică și de activism civic decât cea de acum. Se vor mobiliza poate oameni care până în prezent nu au mai luat parte la astfel de manifestări colective? În Statele Unite date despre participanții la mișcările de stradă începând cu 2016 arată că 20% nu mai participaseră la un astfel de protest și nu luaseră parte la vreun miting politic. Protestele actuale din SUA, deși încă lipsite de date statistice clare, arată o implicare masivă din partea comunității de culoare și a celorlalte minorități. Având în vedere modalitățile din ce în ce mai creative de protest, activismul civic crescut și tehnologiile tot mai accesibile, este de așteptat ca în anii următori să fim matorii apariției unei veritabile societăți a protestului. Dacă nu vom putea întotdeauna lua parte la manifestații publice, Facebook și Twitter, iar mai recent Zoom, ar putea deveni canale de comunicare privilegiate, oferind fiecărui cetățean posibilitatea de a deveni, peste noapte, protestatar sau activist politic. În sfârșit, sunt aceste manifestații dovezi ale slăbiciunii democrațiilor vestice? La o primă analiză răspunsul ar putea să pară afirmativ. O astfel de viziune este însă mult prea simplistă. Cauzele multor proteste sunt de natură sistemică. “Black Lives Matter” susține că instituția poliției este una profund rasistă. Manifestațiile prodemocrație, pro-justiție și anti-corupție sunt o critică a sistemelor politice democratice. În același timp, însă, aceste convulsii sociale semnalează etape de transformare profundă, sistemică, a democrației și care pot conduce în final la reînvigorarea sa.

1. Burean, T. (2019) Democrats on the streets. Drivers of student protest participation in Romania. PaCo: PArtecipazione & COnflitto 12(1): 22-42.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Buna Dimineața Stimata Dana Trif
    In Romania ar trebui precizat ce urmează :
    Decontaminarea României de Ciuma Roșie ( includem și Penel€ pe lângă sateliții P$D cunoscuți )
    Trecerea in ilegalitate a P$D, apariția unui Partid Real de Stânga
    Naționalizarea patrimoniilor tuturor factorilor decizionali ai Statului Roman din 20 05 1990 – ytd
    ( apreciez ca 35 miliarde euro fără dobânda se pot întoarce la Trezoreria Statului Roman )
    Aplicarea unui buget de venituri și chesotuieli votat de un Parlament Conștient nu Inept cum are in prezent Romania ( includ Toți Parlamentarii fără excepții )
    Secularizarea activelor BOR deoarece misiunea lor este eșuată in goana după Arginți
    Lista rămâne deschisă ….

  2. In majoritatea cazurilor nu sint proteste prodemocratie ori anti rasism, ci jafuri si tilharii. Prostire colectiva, adica corectitudine politica.
    Pentru „cei mai vechi, domnule!” asemenea „proteste” sint o amintire a luptei impotriva capitalismului. Si pentru a sustine socialismul biruitor, in frunte cu bastionul luptei anticapitaliste, URSS.
    Bastion al pacii eeee! praf si pulbere :D

    • Pe Varful Kremlinului va Flutura Curand : Steagul UE si NATO exact cum mujicii au pus steagul urss pe Reichtag ( promise is a promise )

  3. Nu este adevarat ca George Floyd a fost un infractor periculos, cu condamnari la activ pentru jaf armat si alte infractiuni violente si sub influenta unor droguri periculoase in momentul mortii. Nu este adevarat ca politistul care l-a omorat il cunostea, fiind coleg cu el ca paznic la localul in fata caruia s-a petrecut incidentul. Nu este adevarat ca acel local ar fi fost distrus de catre „manifestantii pasnici”, laolalta cu orice proba care oricum nu ar fi fost cautata de catre politia locala controlata de catre Democrati (socialisti).

    Nu este adevarat ca politistul inculpat avea mai multe abateri la activ si ca a fost lasat in pace de catre conducerea Democrata (socialista) a orasului. Nu este adevarat ca Minneapolis este condus in intregime de catre Democratii (socialistii) americani de zeci de ani neintrerupt. La fel Atlanta. La fel Chicago. Exemplele pot continua.

    Nu este adevarat ca socialistii din Minneapolis (autoritatile locale) controleaza in intregime politia locala. Nu este adevarat ca manifestatiile violente care s-au desfasurat in sute de localitati si orase din Statele Unite au avut loc in special in localitati cu conducere Democrata (socialista) pentru ca conducerea a oprit politia sa intervina pentru a opri violentele.

    Nu este adevarat ca violentele, incendierile si jafurile s-au produs in general in cartierele sarace, locuite de negrii si albii saraci si ca numeroase afaceri mici, detinute inclusiv de negri, au fost distruse. Nu este adevarat ca in cartierele liberale (socialiste) bogate nu au avut loc manifestatii si violente.

    Nu este adevarat ca pe perioada haosului, numarul de morti si raniti prin impuscare a crescut dramatic, la cifre record, in Chicago, oras condusa timp de zeci de ani neintrerupt de Democrati (socialisti). Nu este adevarat ca https://heyjackass.com/ arata dimensiunile macelulului, unde majoritatea ucigasilor si victimelor sunt negri.

    Nu este adevarat ca Democratii (socialistii) americani conduc majoritatea localitatilor mari din State datorita votului negrilor si minoritatilor care voteaza pe o punga de malai – sau iPhone.

    Nu este adevarat ca BLM si Antifa sunt organizatii extremiste paramilitare ale Partidului Democrat (Socialist) din State. Nu este adevarat ca mare parte din fondurile stranse de aceste organizatii din donatii ajung la Partidul Democrat. Nu este adevarat ca aceste organizatii lupta pentru instaurarea comunismului in Statele Unite si ca folosesc teroarea si tactici violente pentru a-si atinge scopurile.

    Nu este adevarat ca Antifa are organizatii in numeroase tari din Europa de Vest. Si ca vine si la noi. Ca propaganda comunista (rebotezata progresista, liberala de stanga etc) este prezenta si in Romania. Nu este adevarat ca comunistii s-au bazat intotdeauna pe idiotii utili din mass media si din mediul educational pentru a subjuga un popor. Si nu este adevarat ca acesti idioti utili au fost bagati la parnaie si impuscati dupa ce si-au indeplinit misiunea. Nimeni nu-i iubeste pe tradatori.

    • Exact!
      BLM sunt niste papagali utili. O sectie locala de politie i-ar rezolva in no time si nimeni nu ar mai sti de ei daca politicienii democrati, mediul academic si presa nu ar justifica si aplauda distrugerile BLM.
      Ce nu intelege lumea e ca marxismul/bolsevismul/comunismul/maosimul sunt religii care proclama si pun in practica fara limite ura, violenta si minciuna. BLM se caracterizeaza pe sine ca organizatie marxista si se vede de foarte departe ca aplica metodele lui Lenin, Mao si Trotski . Antifa a fost facuta de comunistii germani, sub conducerea stalinistului declarat Ernst Thälmann. Scopul lor nu va fi niciodata revigorarea democratiei, ci, dupa cum se vede, eliminarea totala a orice tine de civilizatia, cultura, istoria occidentala si de religia crestina (obisnuita). Ca orice bruta revolutionara, BLM distruge si fura si, cand i se permite, nu ezita sa omoare. Studierea fenomenului dpdv politic e foarte insuficienta. E vorba de o religie, in care preotii detin grade mari in ierarhia de la Bijing si Moscova si catedre la Harvard, Paris, Berlin si Oxford, acolitii organizeaza campusuri si lagare de concentrare, iar istericii de la BLM (cati vor supravietui dupa bataliile interne) si admiratorii lor de rand sunt copiii revolutiei care vor fi eliminati imediat dupa mareata victorie .

  4. Democratiile vestice, care si-au sabotat zeci de ani cetatenia si clasa de mijoc, vor fi mancate cu tot cu fulgi de restul cleptocratiilor fara scrupule. Politicieni de profesie slabi, fara viziune, fricosi, si-au batut joc de proiectul european, de cetatenii platitori de taxe, de avansul fara precedent in istoria omenirii reprezentat in principal de america de nord si europa de vest.
    Fara democratiile occidentale, subminate azi de o extrema stanga lasata sa zburde liber, lumea ar fi o aglomerare de natiuni puse pe conflict si de teritorii impartite intre diversi warlords.

    Sunt curios ce intelege autorul prin „transformare profundă, sistemică, a democrației”? Transformare in ce?

  5. Dacă îi ții pe toți cu apă, paie și bătaie, e normal să iasă pe străzi și să dea foc. Cînd se atinge masa critică începe tămbălăul, oricînd se poate găsi un motiv care să funcționeze pe post de detonator și după ce începe haosul, e greu de oprit. Acum e rasismul, mîine o să fie hoția bancherilor, poimîine scumpirile la alimente, și tot așa, motorul care scoate lumea pe străzi e de fapt foamea și oftica pe jupînii care călăresc prostimea și le rîd în nas. Lumea s-a schimbat, s-a umplut pămîntul de specialiști în comunicare, marketing, advertising, consilieri, dieteticieni, psihologi, oengiști și activiști ecologiști, ba avem deja o nouă generație care imediat cum scuipă suzeta și scapă de oliță, începe să-l tragă de barbă pe tataie, să dea cu el de pereți și să-l ia la șuturi fiindcă murdărește planeta, nu folosește energia verde, mănîncă friptane în loc de goji și quinoa, iar amprenta lui de carbon e așa de mare încît viitorul micilor activiști e total compromis. Cînd vine foamea și se strînge gaura, începe și boborul să iasă la bătaie fiindcă îl roade la burtă și vrea și el adidași, vită Kobe și casă cu piscină cum au barosanii. Imediat apar niște jmekeri care promit că se face, dar numai dacă sînt ei votați și ajung la putere, sau dacă e lumea grăbită și s-a săturat, se obligă ei acum să-i belească pe actualii și să preia puterea. Asta se repetă de mii de ani și pînă cînd nu ne dă stingerea un asteroid sau ceva vulcani, nu o să se oprească fiindcă așa funcționează omenirea.

    • Cînd vine foamea și se strînge gaura, începe și boborul să iasă la bătaie

      Cetatene, de regula imi plac aiurelile tale, dar acum ai cam luat-o pe ulei. E suficient sa vezi cit de grasi sunt protestatarii sa vezi ca nu foamea i-a impins la lupta cea mare. Si nici bautura nu lipseste si nici ierburile alea fine nu lipsesc.
      Cum spunea Alin Fumurescu, s-au saturat de bine, s-au plictisit, sa zicem ca tu primesti de toate, mincarica, bauturica, femei oricum ai in preajma cite vrei, ce faci, nu ca devine cindva plictisitor? Nu ca o mica balatalie, rascoala, demonstratie te amuza!? Unde mai pui ca tot cartierul te va lauda, te da si la TV, te lauda Biden, Obama… poate-ti iese si de o statuie!?

      Si asta e un marxism obsesiv, sa se creada ca rascoalele pulimii sunt cauzate de situatia economica, de restrictii, de rasism, etc…. rahat lumea iese la bataie pt ca-i place sa se bata, ca sa nu uitam ca Petre Petre se da la Nadine, cu furie proletara..

      • Le lipsesc circul si painea cum s-ar spune. Sunt convins daca s-ar deschide arene cu lupte de gladiatori pe viata si moarte, ar fi arhipline si tot „tacamul” aferent, pariuri online, chipsuri si galerii de suporteri.

  6. PROTESTELE- au si ele multiple forme de manifestare . Exista proteste pasnice , ce se doresc a scoate in evidenta o tema sociala ce trebuie corectata . Sunt proteste ce combina pasnicul cu violentul ,fara a determina distrugeri – pagube materiale – violenta rezumindu-se la cea verbala . Sunt proteste ce se doresc a fi deturnate politic si transformate in cu totul altceva decit intiativa primara . Sunt proteste ce sunt asumate de grupuri de oameni ce isi doresc modificari politice de anvengura . Sunt proteste la care participa doar anumite segmente de populatie ce doresc as arata nemultumirea tematica . Sunt proteste ce combat rasismul sau alte forme ce discrimineaza – oameni in fata altor oameni – . Sunt proteste religioase ce doresc a impune cumva o anume religie sau proteste ce sunt impotriva teoriilor religioase . Sunt ,dupa cum vedem , fel de fel de proteste . In esenta democratia ne spune cum trebuie sa reactioneze -cei in masura – la astfel de situatii . Raspunsul este unul singur – PROPORTIONAL- cu faptele din teren . Distorsiunea apare atunci cind in teren masurile sunt mult amplificate asa cum a fost cazul recent cu G.F.din America .Cuvintele celui ce moare sub apasarea genunchiului politaiului – Nu pot sa respir -au declansat tot ceea ce acum vedem . Ce urmeaza dupa covid 19 , este o intrebare?. Urmeaza o alta forma de covid 19 – probabil mult mai puternica ? Speranta noastra , a tuturor , este ca acest virus sa dispara tot asa cum a aparut si asta cit mai repede . Si daca nu ? Ce facem ? Stiinta se pare ca nu poate ajuta omenirea intr-un interval de timp rezonabil .Nu ne ramane decit autoprotectia si respectarea unor masuri impuse de- starea de alerta – . Este evident ca aceasta -stare de alerta- va fi prelungita multa vreme de acum inainte . Raspunderea individuala devine in curind parte a vietii noastre cotidiene si nu m-ar mira daca cei care inca nu procedeaza corect si care inca nu vor sa accepte aceasta realitate , vor fi aspru sanctionati de cei din jurul lor . Purtatul mastii devine obligatoriu si devine in curind obisnuinta . Politicul trebuie sa urmeze realitatea si sa accepte digitalizarea si ca forma de vot . Votul prin corespondenta sau prin email trebuie sa fie clar acceptat si asta foarte rapid . Dupa cum vedem – virusul nu moare la cadura – temperaturile ridicate nu au determinat non infectarea si disparitia lui . Virusul traieste linga noi si noi linga el . Visatorii care credeau in imunizarea globala a cetatenilor sau cei care isi aruncau mastile de pe figura in dispretul tuturor ar trebuie sa vina in fata natiunilor din care fac parte si sa spuna in clar – MEA CULPA-. Din fericire guvernul Romaniei a inteles inca de la inceput ce trebuie facut (felicitari domunui Tataru ,chiar daca nu imi place a ma pronunta referitor la persoane ci doar la teorii generale ).Timpul formelor de exprimare ce inceraca sa induca in populatie anumite false intelegeri poltice sau de orisicare fel a trecut . Politicienii care ne vor prezenta in clar adevarul vor fi cistigatorii pariului european si national .Totusi , daca privim manifestatiile ca forme de exprimare colectiva incercam sa intelegem ca aceste actiuni omenesti pot opri , stopa pe moment , dorintele politice . In principiu doar prezenta masiva la vot (prezenta ce da legitimitate absoluta cistigatorului) poate determina drumul viitor al unei natii . Fara o prezenta la vot masiva vom fi iarasi prada a diverselor intelegeri transpartinice , prada unor jocuri de culise ce permit reasezari si modificari ce schimba total dorinta exprimata de populatie in alegeri . Acesta este marele pericol . O prezenta masiva la vot inlatura formarea unui parlament in a carui compozitie se afla multiple forte politice ce isi modifica actiunile functie de intersele personale .Votul digital mareste aceasta sansa de participare si aparitia lui este un test pentru actuala guvernare . Daca – DA sau daca NU- modifica instant intelegerea cetateanului .

  7. Dupa cum arata treburile, democratia este paravan, se doreste comunism intr-o forma sau alta, tendintele din tarile capitaliste occidentale fiind edificatoare si totodata infricosatoare.
    Putem constanta tendinte similare revolutiei culturale chineze a anilor 60, ultrasii de stanga mascati sub denumirea de ecologisti incercand rasturnarea sistemului.
    Miscarile sunt amplificate datorita informatilor voit gresite, a manipularilor de tot felul, etc,etc.
    Actuala pandemie este ca ” o manusa” pt cei care „aspira date” despre fiecare individ in parte, date puse cap la cap producand imaginea paralela, virtuala a individului care astfel poate fi controlat. O data cu acest control libertatile si democratia se vor sfarsi pt ca foarte multi vor fi afectati, suntem pe calea directa, telefonul mobil fiind instrumentul la indemana fiecaruia.

  8. Nu stiam ca exista un asa domeniu al cercetarii, analiza comparata a protestelor (!?).
    M-ar interesa sa aflu de ce au protestat acum citeva zile vreo 500 de patrioti in Stuttgard? Nemtii se caznesc sa afle cone si de ce. Ca sa nu mai spun ca pe masura ce-nalte parti se darima statui, in Germania se inaugureaza statuia lui Lenin!

    Din prezentul articol nu aminteles mare lucru, am aflat ce stiam deja, ca pe colo si pe dincolo se protesteaza. Da, si?

    • In Germania de a inceputul anilor 50s, femeile nu puteau face scoala de soferi fara permisia barbatulu, iar in SUA exista un singur congresman de culuoare caruia nu i era permis sa se scalde in piscina Congresului. De asemenea, membrii barourilor americane (si nu numai) erau in exclusivitate barbati. Evolutia tehnologica, accentuarea globalizarii, cresterea nivelului de trai si al educatiei (si implicit al bunului simt), se numara printre factorii principali care au contribuit la modernizarea societatii.

  9. In America nu a fost niciun protest pro-democrație, ci un tsunami de mișcări de stradă rasiste (BLM este o organizație rasistă, rezultă evident din însăși denumirea ei), anarhiste, neobolșevice, ecofasciste și identitariene (din sectele LBBT). Cu creierele încinse de atâta lâncezeală virotică, puiuții abia așteptau o scânteie ca să iasă in târg să-și etaleze noile hăinuțe fistichii și noile idei crețe întinse pe pancarde șic. Incapabili de o revoluție serioasă, cu deziderate clamate public și lideri charismatici și sângeroși, puberii și-au potolit hormonii vandalizând și scuipând, urlând și urinând pe simbolurile celorlalți, adică ale adulților. O gloată inflamată și complet debusolată de hipsteri in căutarea unei cauze a jucat tontoroiul pe notele unor propagandiști, pardon jurnaliști, ce instigau de ani de zile la violențe, pardon, la trezire, iar acum prețioșii caută să înnobileze cumva radicalismul și frivolitatea găinii fără cap pe care au pus-o in mișcare. Ridicol.

  10. Ei, dar nu chiar asa, adica cum sa scoti cuvantul alb, inalbire, luminos etc din reclamele tale ca sa nu risti ca niste cretini infectati de corectitudine politica sa nu paraseasca firmele tale de produse cosmetice? In replica sper ca infectarea cu CP sa fie dublata cu infectarea cu un nou COVID care sa loveasca necrutator si fara leac in toti imbecilii de pe lumea asta chiar daca ar fi sa ramanem astfel la o populatie egala cu cea preconizata de Pietrele din Georgia(USA)

  11. Stimata dna Dana Trif, ,am pus intrebarea asta si pe alt topic unde se discuta (dl Lazescu la http://www.contributors.ro/editorial/studiile-de-gen-%C8%99i-poli%C8%9Bia-gindirii/#comment-416492) direct despre politia gandirii si acolo intreb lucrul esential plecand de la zicerea romaneasca(poate nu numai romaneasca daca ne gandim la metaforele cu “cherchez la femme” i folow the money) cu “cine plateste ceterasii comanda muzica”.
    Asadar Cine plateste ceterasii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Dana Trif
Dana Trifhttp://contributors
Dana S. Trif, Ph.D (Freie Universität Berlin) este cercetător în relații internaționale, afiliată Centrului pentru Studii Internaționale, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai. În 2017 a fost bursieră postdoctorală (Taiwan Fellowship) a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii China (Taiwan). Printre temele ei de cercetare se numără analiza comparată a protestelor prodemocrație în Europa de Est și Asia de Est.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)