joi, martie 28, 2024

CEDO acordă ”Trofeul Calității” celor de la DNA și ÎCCJ

Știrea a fost prezentă ieri în presă, Adrian Năstase a pierdut la CEDO. Fostul premier chemase în judecată statul român motivând că i-au fost încălcate mai multe drepturi în urma judecării și condamnării în dosarul numit ”Trofeul Calității”, judecătorii de la Strasburg nu i-au dat dreptate. Merită însă să intrăm în detaliile acestui caz.

Două lucruri trebuie spuse. Primul, în plângerea depusă la CEDO au fost reluate mai toate acuzațiile care s-au adus, fie în fața ÎCCJ, fie, mai ales, mai apăsat, în mass-media. Altfel spus, o mare mulțime, eu demontasem doar o mică parte acum doi ani jumătate: că a fost un abuz, că a fost un proces politic, că judecătoarea Ioana Bogdan n-ar fi avut dreptul să judece, că Curtea Constituțională n-ar fi fost sesizată, că a durat prea mult procesul, că n-a avut timp pentru apărare, că a fost condamnat fără probe, că au fost prea mulți martori, că n-a putut aduce martori, că nu i-a putut interoga, că judecătorii n-ar fi fost imparțiali și echidistanți, că s-ar fi urmărit eliminarea lui șamd. Nu cred că au lăsat nimic important pe dinafară. Prezentată intern această pledoarie a fost menită să convingă publicul că dlui Năstase i se face în cel mai blând caz o nedreptate, iar în cel mai grav caz un autentic proces politic. Că fostul premier este executat la comandă venită de sus; că e victima unui regim dictatorial. Și probabil că într-o măsură a și reușit. Apoi avocații au dus toată pledoaria asta la CEDO, dar judecătorii de-acolo n-au fost convinși sau măcar impresionați chiar deloc. De fapt, din contră.

Există două etape majore în examinarea oricărei sesizări depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În prima etapă o cerere e examinată din prisma admisibilității; doar dacă trece de aceasta Curtea trece la judecarea ei pe fond. Este ușor de explicat noima acestei împărțiri: fără acest filtru, CEDO s-ar sufoca luând în considerare cereri inadmisibile. Peste 90% din cei care apelează la CEDO nu știu exact ce fel de cazuri judecă această Curte și care sunt condițiile care trebuie îndeplinite înainte să fie sesizată – de exemplu, epuizarea căilor de recurs interne. La aceste condiții de (in)admisibilitate, să le zicem formale, se adaugă una care include sesizările, citez din Convenție, ”în mod vădit nefondate”. Cu un cuvânt mai accesibil, invențiile, trăsnăile, fie ele foarte frumos și sofisticat ambalate.

Ei bine, toate plângerile dlui Năstase au fost declarate inadmisibile din acest motiv. Toate, una după alta. N-a rămas nimic din tot pomelnicul care să merite să fie judecat pe fond de CEDO. Punct cu punct și motivat, fiecare plângere a fost declarată ca fiind ”în mod vădit nefondată” și prin urmare respinsă. Toată producția juristului Adrian Năstase, tot efortul ”maestrului” Cazacu sau care va fi fost(*), toată susținerea mediatică a presei prietene și a altor ”maeștri” care vedeau în ”Trofeul Calității” abuzuri grave și condamnări sigure la Strasburg, toate au fost în van. Nu doar că principalul inculpat în ”Trofeul Calității” n-a avut vreun fel de succes cu sesizarea sa, dar, lăsându-i la o parte întinderea și sofisticarea, CEDO a tratat-o în același fel în care le tratează pe cele în care i se cere să anuleze amenzi de circulație sau să rejudece procese între vecini de bloc.

Acestea fiind spuse, țin să-i mulțumesc public dlui Năstase, cu toată sinceritatea. E un caz de cui pe cui se scoate: cum spuneam, campania sa mediatică a reușit să influențeze, poate chiar să convingă o parte din public că e victima unui abuz. A plusat, a insistat să ducă aceleași argumente la CEDO, iar acolo i-au fost demontate categoric și dintr-o sursă de înaltă autoritate. Sigur, nu sunt într-atât de optimist încât să cred că toți cei convinși odinioară se vor răzgândi acum. Dar măcar o parte din ei vor realiza că ”Trofeul Calității” a fost un dosar solid, pornind de la un caz de corupție real, un dosar bine instrumentat și judecat într-un mod corect și imparțial.

În fine, trebuie spus că România este condamnată la CEDO, dar în principal în cazuri privind regimul din închisori, nepăsarea și refuzul autorităților de a îndrepta abuzuri suferite oameni simpli, de multe ori din partea aceluiași stat. Incidental, există și demnitari condamnați care reușesc să aibă câștig de cauză acolo. Dl Mischie, fostul șef la CJ Gorj, a câștigat recent un caz, însă motivul a fost o eroare făcută de instanță într-unul din procese, eroare care i-a lezat un drept. Ce NU există la CEDO este vreun caz în care, de exemplu, Curtea să fi constatat că un dosar a fost făcut de procurori la comandă, împotriva unui demnitar, cu acuzații frivole și/sau probe inexistente. Nu există vreun caz în care CEDO să constate că un dosar de corupție are de fapt substrat politic, că a fost judecat într-un mod categoric incorect și părtinitor, că a fost practic o execuție. Cu alte cuvinte, nu există niciun caz care să justifice câtuși de puțin acuzația că DNA a făcut ”dosare politice”, fie sub dl Morar, fie sub dna Koveși, sau că dna Livia Stanciu și colegii ei de la ÎCCJ ar fi judecat și dat condamnări în ”procese politice”.

COMPLETARE (*) : Aflu și de cine a fost reprezentat, prof. univ. dr. Corneliu-Liviu Popescu, profesor titular la materia respectiva în cadrul Facultății de Drept a Universității București. Bun, ca să nu mă pomenesc cu alte trăsnăi, de tipul : ”tot n-ai dreptate, eu zic că CEDO i-ar fi dat dreptate dacă ar fi fost bine reprezentat”.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Dupa Becali si Chiuariu, inca un borfas este confirmat de catre CEDO, la nivel european.
    Sa te duci la CEDO cand stii ca ai furat ca-n codru e dovada de prostie curata.
    Toata sleahta asta de asa-zis politicieni si afaceristi ce au sufocat Romania si spatiul public timp de 20 de ani si mai bine, se dovedeste a fi doar o adunatura de hoti prosti, niste gunoaie care in sfarsit se indreapta spre tomberon si gurile de canal.
    Amin!

    • Nu, nu – a încercat marea cu degetul, tentația era mare. Dacă i s-ar fi dat dreptate pe un subiect oricât de minor, acum toată presa și ”maeștri” de care vorbesc ar fi bubuit public că s-a demonstrat că DNA face poliție politică. N-a fost cazul.

  2. Dincolo de pateticul situatiei, redate cu brio in acest articol, remarc o asemanare tulburatoare ;) intre A.Nastase condamnat de drept comun, si V.V.Ponta perdant al alegerilor prezindentiale : amandoi au o maniera personala surprinzatoare (ridicola?), de a interpreta o situatie extrem de simpla si de clara!
    Aceeasi paranoïa, remarcata deja la N.Ceausescu in decembrie 1989 si foarte recent la I.Iliescu, se pare ca este specifica politicienilor romani confruntati (ce indrazneala!) cu…democratia!
    Vestea buna: isi arata adevarata fata, ceea ce face ca iluziile sustinatorilor nostalgici ai unei epoci agonizante sa se spulbere, permitandu-ne astfel sa intoarcem definitiv o pagina, nu tocmai glorioasa, a istoriei.
    Vestea proasta este doar pentru ei personal : negand realitatea, nu vor reusi sa evolueze vreodata!
    Este simplu, pentru un Nastase sau un Ponta, sa-si mentina un cerc de curtizani care sa le repete de dimineata pana seara ca sunt cei mai frumosi si cei mai destepti, dar ca sunt victimele unor „forte oculte” care le bareaza accesul la tron…
    Whatever, daca ridicolul ar durea, in Romania s-ar auzi inca (!!!) multe gemete…

    • @Lucian Miulescu

      Este adevarat, Luciane, ca am opinat ca Nastase va câstiga fluierând la CEDO. Era opinia mea (în care persist, de altfel), chiar daca a fost infirmata de Curte.

      Singurul lucru care m-a convins – dincolo de dubiu – a fost argumentul cu compunerea instantei. Restul argumentelor sunt discutabile : cum adica, proba cu martori în aparare nu era relevanta, deoarece probatoriul era facut cu înscrisuri? Atunci de ce au fost necesari 972 de martori în acuzare, daca proba era facuta cu înscrisuri? Oricul, CEDO a cam schimbat jurisprudenta anterioara (Tarau c. România) special în cazul asta, care a fost un cartof fierbinte, de care au scapat cât mai repede.

      Apoi, consideratiile politice nu au lipsit – vezi referinta de la § 107 (Chodorkowsky c. Russia), Curtea însasi admitând ca substrat politic în dosarul Nastase ar putea sa existe – vezi paragraful 109, conchizând ca nu a fost proces politic cap-coada, din moment ce indicii de vinovatie au existat. Vorba lui nea Iancu : curat neconstitutional, dar umflati-l!

      Finalmente, sa retinem ca la CEDO nu se stabileste adevarul, ci un adevar judiciar foarte specios : procesul lui Nastase nu a fost manifest incorect (in sensul art. 5) ci doar un pic incorect (vezi § 68), dezechilibrul de probatorii nu a fost în mod manifest arbitrar (vezi §100) ci doar asa, un pic pe ici colo, ceva încarcatura politica nu este exclusa – §109 etc.etc.
      Plus ca hotarârea nu este pronuntata cu majoritate, nu cu unanimitate si nu avem acces la opiniile separate.

      Concluzionând, vreau sa reiterez ce am afirmat la data condamnarii lui Nastase : nu îl cred nevinovat, dimpotriva; numai ca eu cred cu si mai mare încapatânare în respectarea legii penale si procedurale, inclusiv pentru persoanele pe care le detestam.

      Pe de alta parte, decizia CEDO pe admisibilitate este salutara : imaginati-va groaza unei admiteri! Este echilibrata, intruziva la minim fata de situatia actuala, gen hotarâre de Solomon: partile au fiecare dreptatea proprie, dar mai bine lasam lucrurile asa cum sunt.

      In concluzie, având în vedere decizia Curtii, admit ca dosarul Nastase nu a fost MANIFEST abuziv, ci doar un pic, pe ici pe colo, si anume în punctele esentiale.

      PS : rationamentele juridice ale maestrului CL Popescu m-au uimit! Se sparie gândul! Cu tot respectul si recunostinta pe care o port unui magistru, mi se pare idiot sa te plângi ca, din perspectiva art. 3 si 8 CEDO, procesul a durat prea mult pentru ca, în aceeasi cerere, sa te plângi ca termenele au fost scurtate si procesul „celerizat” injust în sensul art. 6 CEDO! Ori e prea lung ori e prea scurt, dar în ambele ipoteze Nastase se plânge!!!! Nu-mi explic, în ciuda respectului remarcabil pe care i-l port, cum un maestru de talia lui CL Popescu poate consemna pe hârtie asemenea cereri care se contrazic de la paragraf la paragraf!

      • Penibil commentul asta De la „\Nastase va câstiga fluierând” la „CEDO a cam schimbat jurisprudenta anterioara… special în cazul asta, care a fost un cartof fierbinte, de care au scapat cât mai repede.”…. […]

  3. Scurta clarificare foarte relevanta si care evidentiaza si mai mult modul just in care a fost instrumentat dosarul: daca mergeti pe site-ul Curtii Europene, la rubrica „Case details” se mentioneaza ca dl Nastase a fost reprezentat nu de maestrul Cazacu, ci de specialistul (probabil nr. 1 din tara) pe probleme legate de protectia drepturilor omului in materia CEDO, prof. univ. dr. Corneliu-Liviu Popescu, profesor titular la materia respectiva in cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti.

    • Deci, crème de la crème, fu reprezentantul.

      Pesemne a fost si blestemul lui Maniu, cu care l-au asemanat jigodiile astea fara Dumnezeu si al tuturor martirilor morti in inchisorile si lagarele conduse de inaintasii lui N0049. Ca doar nu si-a inchipuit cineva, ca PSD e Fat-Frumos nascut de Democratie, si nu urmasul direct al PCR reabilitatorul comunismului si socialismului intinate de Ceausescu?

      Ce umilinta pentru marele Profesor universitar Doctor: sa preia sustinerea unor acuze hilare, mai apoi sa bea pina la fund paharul esecului impreuna cu infractorul de drept comun. L-o fi consolat Adelu`? Ca se pare ca e iar in verva, iar vrea sa fie buricul targului. Nu lasa nimic si pe nimeni necompromis. A fost randul lui Aurescu sa-i multumeasca pt. favorul de a-l fi adus in Ministerul de Externe.

      Bref, prestigiul d-lui Profesor universitar Doctor a suferit ceva daune. Daca e atit de bun, stia de la inceput, ca n-au nici o sansa. Deci?

  4. Gradul de admisibilitate a cererilor la CEDO e de 3%: http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_month_2014_ENG.pdf.
    Asta inseamna ca faptul ca are sau nu dreptate Nastase nu are nicio relevanta fata de admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererii. Ar fi fost cu adevarat exceptional sa i se admita cererea. Nu i s-a admis, asa cum se intampla cu restul de 97% dintre cereri. Decizia de respingere a cererii nu are nimic cu dreptatea sau lipsa dreptatii din partea lui Nastase.
    Tot 97% dintre cereri respinge CEDO si in privinta drepturilor proprietatii, incalcate binisor de statul roman. Hai sa nu facem din deciziile CEDO ceea ce nu sunt, invata copiii gresit.

      • [Doc spune: amuzant, pe undeva, ca și primul mesaj. Dar deja intrăm la non-dialog, de asta am moderat. Dacă nu e destul de clar la ce mă refer mai sus pot încerca să explic, dar eu cred că este destul de clar.]

      • Nu iti doresc sa depui cereri la CEDO, in care sa ai dreptate, si pe care CEDO sa ti le respinga pe banda ca inadmisibile. Cand ajungi la trei cereri depuse, toate respinse, mai discutam despre trofeul calitatii CEDO.

        • MIhai,

          nu îmi doresc și nu doresc nimănui asta, de bună seamă. Dar CEDO nu este echivalentul în domeniul justiției al unui panaceu. Mai mult, CEDO are criterii formale de admisibilitate care sunt uneori extrem de nedrepte în efect, dar care sunt impuse, efectiv, din motive practice – spre exemplu tardivitatea. Într-adevăr, este mizerabilă situația în care cineva chiar are dreptate, chiar e o chestiune unde ar fi putut interveni CEDO, dar n-a știut că trebuie să inițieze demersul în interval de șase luni după ce a epuizat căile interne. Dacă însă n-ar exista acest criteriu, CEDO ar fi, din nou, complet sufocată de cazuri vechi.

          Dar asta n-are NICIO legătură cu cazul lui AN. Nu, nu tardivitatea sau faptul că nedreptățile clamate n-ar fi avut legătură cu Convenția au făcut plângerile să fie declarate inadmisibile. Nu vorbim aici de un om amărât pe care lipsa de experiență în domeniu l-a făcut să se piardă în detaliile formale, deși ar fi avut dreptate pe fond. Nici vorbă. Din contră. Toată asistența juridică de execpție pe care a avut-o n-a reușit să treacă peste acest ”mic” obstacol, fondul plângerilor sale era în mod vădit neîntemeiat.

          În fine, dacă ai detalii despre cele trei cazuri respective, aș fi foarte interesat să le văd.

    • „faptul ca are sau nu dreptate Nastase nu are nicio relevanta fata de admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererii”

      Nu stiu cum ai ajuns la concluzia asta, dar verdictul spune cat se poate de clar ca nu are dreptate. E modul curtii de a spune apararii ca bate campii.

      • „…manifestly ill-founded…” adică în mod evident pe dinafară. Nu tardivitate, lipsă de procedură, competență sau alte tehnicalități subtile ci „prost motivată în mod manifest” spre priceperea facilă a oricărui curios. Că ăia care au doar convingeri oricum nu pricep.

  5. Mulțumim din inimă perfidului.
    Destrăbălarea la CEDO ne demonstrează încă o dată izvorul nesecat al tupeului și nesimțirii.
    Scopul major urmărit printr-o astfel de acțiune ipocrită este aparența luptei pentru dovedirea nevinovăției perfidului la CEDO.
    De fapt, condamnatul de calitate premiată mizează în primul rând pe durata foarte mare până la soluționarea cauzei. În acest interval de timp preconizat, se prezintă (de) drept Făt Frumos călare pe CEDO, se pretinde astfel justificat să-și conserve dreptul la replică publică în formă continuată, adică își etalează continuitatea luptei sale cu nedreptatea irevocabilă (personalizată, aranjată, politică etc). Sub prefăcătoria perpetuată ascunde, printre altele, menținerea forțată în topul politic (de îndrumare, influență și decizie politice), setea și pregătirea terenului de răzbunare „întemeiată”.

    În aceeași aparență a sperat totuși să obțină de la CEDO o infimă recunoaștere a încălcării unui articolaș, legat de drepturile omului perfid, de care să se agațe ulterior prin confundarea micului incident procedural cu mult așteptata dovadă de nevinovăție pe fondul cauzei. La fel cum simulează dovedirea nevinovăției parlamentarii scăpați de urmărirea penală, în plenul protecționist al camerei din care fac parte, sau inculpații cărora le trece provizoriu, în fața instanței, pericolul măsurii de arestare preventivă.

    După hapul edificator la CEDO, ăsta nu se dă la fund cu nimic (altceva sau altcumva). Va ține morțiș în continuare să se arate uns cu toate alifiile. Se crede îndreptățit să recupereze investiția sa pe viață în micul acoperit.

    • Și perfidului îi dădea probabil cu plus. Iar frustrarea că el n-avu parte de-un președinte bun, deși rezultatele din vremea lui erau multe și nu mărunte, nu poate pricepe de cum altora le da cu minus. Când el fu premierul ce a dat țării NATO, EU și creșterea economică, de ce naiba se mai uită p…mea la termopanele și piticii lui, bașca milioanele Tamarei?! Ce și-a dat el mai mult sieși decât și-au dat alții?! Andrei nu fu nici măcar europarlamentar. Și CEDO nu vede…

  6. Specialist in drept international, s-a dovedit loaza si la drept national si la drept international :P
    Dece nu s-a plins si despre conditiile mizerabile din inchisoare?
    O fi avut oaresce avantaje? ce intrebare, imi dau doo palme :P

  7. Am o usoara nedumerire:
    Adrian Nastase-(fost)profesor de drept public international, prof. univ. dr. Corneliu-Liviu Popescu, profesor titular la materia respectiva în cadrul Facultății de Drept a Universității București,amandoi,sa fie asa de „necalificati”,incat sa fie umiliti ,intr-o asemenea maniera, fara echivoc, de CEDO?
    Ce credit mai pot avea acesti „ilustri”,in ochii studentilor pe care i-au avut sau ii vor mai avea cata vreme primesc asemenea lovitura?
    D-l prof. Popescu, sa fi facut gestul de a-l reprezenta pe AN,din oarece
    motive,mai speciale?Vreo datorie,ceva?Oricum ,amara situatie……

    • Exact la asta ma gindeam..
      Ce invata studentii de la drept de la acest profesor ..avocat al lui Nastase??Ce vor fi invatat ceilalati studenti de la profesorul AdriAn Nastase?Si ma cutremur la gindul altora de genul Bogdan teodorescu …
      Raportati DREPTUL la situatia acestora…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro