CEDO, LCK, dreptatea, justiția și răul

Nu m-am grăbit să scriu „la cald” despre decizia CEDO prin care i s-a făcut, în sfârșit, dreptate fostului procuror șef al DNA, d-na Laura Codruța Kövesi.
Am preferat să aștept reacțiile înaltelor oficialități ale Statului român, ale politicienilor și ale presei, dar și ale celor direct implicați în complicatul desfășurător al afacerii aferente. Adică vinovați pentru nedreptatea ce i s-a făcut în România d-nei Kövesi. Numiții Toader Tudorel și Dorneanu Valer. Primul fost ministru al Justiției și autor moral, la ordin, al demiterii, celălalt, unealta sinistră a PSD prin care demiterea a devenit realitate.
Premierul Ludovic Orban a salutat decizia, deși trebuie să recunoaștem că nu au fost chiar puțini membri ai partidului domniei-sale , ca și din altele, pe care doamna Laura Codruța Kövesi îi incomodase. Dosare fierbinți, scadente își așteptau definitivarea, iar eliminarea din peisaj a procurorului șef al DNA a echivalat atunci pentru unii politicieni cu izbăvirea.
Și președintele Klaus Iohannis s-a numărat printre aceia care nu și-au ascuns satisfacția la aflarea veștii Șeful Statului folosindu-se de decizia CEDO pentru a mai lansa un atac dur la adresa PSD. Dar și la adresa CCR căreia i-a cerut să găsească o soluție spre a-și repara rușinea. Rușine ce s-a răsfrânt asupra României. Un lucru din punct de vedere juridic și constituțional de-a dreptul imposibil. Semn că la Cotroceni nu s-au găsit, nici măcar acum, nici consilieri, nici juriști dintre cei mai buni. A avut oare, totuși, dl. Iohannis și măcar o secundă în care l-a mustrat conștiința, amintindu-și presiunile pe care le-a făcut asupra doamnei Kövesi, cerându-i să nu-i complice lui situația și să își dea demisia, dar și felul în care a i-a cerut purtătoarei de cuvânt să își asume sarcina anunțului privind punerea în practică a Deciziei CCR, fără nici măcar un singur cuvânt de mulțumire pentru fostul procuror șef al DNA?
PSD și-a mai arătat o dată caracterul nereformabil, mizeria, prin cele spuse de semi-analfabeții Florin Iordache și Liviu Pop, ca să nu mai vorbim despre obsesiile sorosiste ale Liei Olguța Vasilescu și ale proaspăt revenitul la matcă Cozmin Gușă.
Unii jurnaliști au reacționat în conformitate cu propria lor conștiință, alții după cum le-au impus patronii și stăpânii politici ai acestora (cazul Mirel Curea de la fetidul Evenimentul zilei), o a treia categorie, resentimentar (gen Liviu Mihaiu, cu figura lui de V. I. Lenin, resuscitat din mausoleu), o a patra care, precum politicienii PSD, au sperat că ar putea exista și un recurs. Pe care doamna Kövesi să-l piardă. Nu există. Cel puțin așa susține fostul președinte al CCR, dl. Augustin Zegrean. De altfel, care e semnificația juridică a verdictului CEDO e, cel puțin pentru moment mai greu de stabilit, piața mustind de interpretări contradictorii.
În fine, dl. Tudorel Toader s-a făcut iarăși de râs spunând că el nu are nici o vină, că și-a îndeplinit doar rolul de ministru, dovedindu-și încă o dată imoralitatea-i cruntă. Cea care i-a furnizat și rezervele de tupeu ce i-au permis să candideze și, încă și mai grav, să obțină un al doilea mandat de rector, acoperind astfel iarăși de rușine Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Aceasta, în vreme ce președintele definitiv decredibilizatei Curți Constituționale a României, dl. Valer Dorneanu, și-a recunoscut, cu o nerușinare până la cer, nesimțirea. El nu are nici un sentiment. Nici de regret, nici de bucurie. Lui îi ajung cele patru pensii speciale cu care l-a miluit partidul. Nici el, nici dl. Tudorel Toader nici măcar nu se gândesc să demisioneze. De ce ar face-o? Au partizani, apărători ai ticăloșiei ca mod de existență și de umflare a conturilor de la bancă. Apărători cu multe interese.
În perioada în care scandalul din jurul persoanei doamnei Laura Codruța Kövesi era la apogeu am scris noian de articole. Am apărat-o cu gândul că astfel apăr însăși ideea de justiție, făcută fără intruziunea politicului.
Nu l-am idealizat niciodată pe fostul procuror șef al DNA. Nu l-am crezut fără pată și prihană. Nu am dat crezare acuzațiile lui Sebastian Ghiță, repetate într-un lung interviu acordat lui Ion Cristoiu sub egida Evenimentului zilei și difuzat, spre marea ei rușine, de Televiziunea publică, aflată sub conducerea numitei Gradea Doina. Am avut însă și eu întrebările și nedumeririle mele legate de o seamă de prezențe inoportune în locuri absolut nepotrivite ale doamnei Köveși, de refuzul ei de a da explicații. I-am admirat sângele rece și logica de fier probate atunci când a respins punct cu punct acuzațiile jalnicului profesor universitar Tudorel Toader. Care sper să fie gonit din Universitate de studenții domniei sale, aceeași soartă trebuind să o aibă și execrabilul Valer Dorneanu.
Mi-a plăcut reacția de marți a doamnei Laura Codruța Kövesi. Care nu s-a dedat la jubilații inutile, descalificante. Actualul procuror șef european a spus că a depus plângerea la CEDO cu gândul că astfel se va proba că justiția nu poate fi înfrântă și că dreptatea tot iese la iveală.
Reacția condamnabilă a pesediștilor, de teapa Iordache, Pop, Olguța, a dovedit că partidul respectiv este un etern simbol al răului.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro