joi, martie 28, 2024

Cel mai încălcat articol din Constituţia României

Art.31  din Constituţia României:

« (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să  garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.”

Înainte de 1989 emisiunile TV, atâtea câte erau – 2 ore pe seară, la un moment dat – erau transmise mai mult în alb-negru.  Prin anii ’80 apăruseră emisiuni color şi – o „inovaţie” tehnică – emisiuni „parţial color” (!).    Viaţa de atunci era însă cenuşie după mai toate standardele luate în considerare la evaluarea nivelului de bunăstare.  În case era rece, în magazine produsele erau puţine, de slabă calitate, fără varietate iar românii nu puteau călători mai departe de vecinii din „lagărul” socialist (şi asta cu greu). Pentru distracţie puteai merge la câteva teatre, cu un repertoriu restrâns, la cinematografe insalubre, la o nuntă sau onomastică dar mai degrabă rămâneai acasă, între pereţii blocurilor de beton (cenuşiu).  Culmea era că, pe măsură ce lucrurile deveneau mai cenuşii, propaganda partidului comunist devenea tot mai insistentă şi mai absurdă în a încerca să ne convingă că de fapt lucrurile merg din ce în ce mai bine.

După  mai mult de 20 de ani, televiziunea este recepţionată în milioane de culori dar, totuşi, cenuşiul se întoarce în forţă, revărsându-se, uneori insidios iar alteori în cantităţi masive prin ecranele televizoarelor. Revenirea cenuşiului este oare expresia unei realităţi sau este doar o „modă”, creată de formatorii opiniei publice ?

Cu siguranţă că în anii de când democraţia şi economia de piaţă au revenit în România au avut loc multe dezamăgiri şi au murit multe speranţe.  Pesimismul care domină o parte considerabilă a populaţiei poate foarte bine să provină din trăirea unor realităţi pe care oamenii le-ar fi dorit mai bune şi care cu siguranţă puteau fi mai bune.  Românii sunt însă un popor optimist, cu poftă de viaţă şi adaptabil la perioadele de restrişte, cum au fost chiar şi recenţii ani de criză economică.

Constatarea mea personală – supusă, evident, greşelii – este că mare parte din cenuşiul care pare să se fi instalat în viaţa cotidiană este transmisă prin canale care ar fi trebuit să fie de informare dar care par să fie mai degrabă utilizate pentru formarea unor stări de spirit.  Vorbele lui Mark Twain – « dacă nu citeşti ziarul eşti neinformat iar dacă îl citeşti eşti dezinformat » par să îşi fi păstrat valabilitatea cu singura diferenţă că cititul ziarelor a fost înlocuit cu privitul la televizor.  Mai mult, având în vedere impactul sporit al televiziunii, lucrurile s-au agravat.

Din acest punct de vedere, cred că cel mai încălcat articol din Constituţia României nu este art.44 – dreptul la proprietate privată – cum s-ar crede, ci art. 31, referitor la dreptul la informare.  Realitatea socială, politică sau economică poate că este, uneori, dezamăgitoare dar ne putem da noi seama care este adevărata culoare a realităţii în condiţiile în care aceasta nu este percepută doar direct, prin propriile simţuri, ci mai ales indirect, ca o realitate mediată, ajustată, împachetată şi servită pe tavă de mijloacele de comunicare în masă ?

Care ar putea fi motivele pentru care operatorii – privaţi – de mijloace de comunicare în masă procedează astfel ? În câteva cazuri poate că este vorba de rea credinţă şi de interese personale care primează în decizia privind conţinutul editorial. În multe cazuri este vorba însă de lipsă de preocupare pentru finalitatea informaţiei transmise şi de lipsă de responsabilitate pentru efectele produse asupra societăţii de către aceşti formatori ai opiniei publice.

Mass-media nu pare preocupată să le ofere oamenilor informaţie limpede şi precisă, aşa cum ar trebui, ci să le acapareze minţile, să le transfere opinii şi să le direcţioneze starea de spirit şi modul în care văd viaţa.

Fireşte că  sunt necesare analize, comentarii şi concluzii – în definitiv jurnaliştii nu pot fi doar retransmiţători ai evenimentelor, ci ei trebuie să facă şi sinteze, să dezbată şi să explice. Implicarea sporită a ziariştilor este impusă de existenţa unui volum mai mare de informaţii decât oricând în istorie, în principal datorită comunicaţiilor care facilitează colectarea şi transmiterea informaţiilor din orice colţ al ţării şi al lumii, în timp real.

Rolul de intermediar este însă unul important şi implică calităţi specifice, cum este puterea de a rămâne obiectiv.  Comunicarea umană este distorsionată implicit de subiectivismul inerent oricăruia dintre noi, astfel că jurnalistul trebuie să aibă o capacitate sporită de a deosebi între propriile impresii şi sentimente şi informaţia pe care trebuie să o transmită.  Aşa cum nu oricine poate fi scriitor sau actor, nu oricine poate fi ziarist. Rolul de intermediar al ziaristului implică, mai presus de orice, răspundere. Or, aceasta din urmă pare să fie în mare deficit în mediul jurnalistic românesc. Este interesant de remarcat că jurnaliştii accentuează mereu art.30 din Constituţie – Libertatea de exprimare – mai ales asupra primelor patru alineate, care se referă la garantarea libertăţii de exprimare prin mijloace de comunicare în masă şi la interzicerea cenzurii sau a altor constrângeri administrative.  Chiar şi art.30 din Constituţie conţine însă prevederi, aparent mai puţin interesante, care arată că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei, şi nici dreptul la propria imagine” – alineatul (6) – sau că „Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, în condiţiile legii” – alineatul (8). pentru textul integral, a se vedea http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0a30.

Este lipsită  de orice noimă înclinaţia mass-media (în principal, televiziunile) spre tot ceea ce este trist, negativ, morbid.  Impresia pe care şi-o poate face un străin recent ajuns în România despre ţara noastră, urmărind emisiunile TV, este aceea a unei ţări aflate în mare suferinţă şi a unui popor trist, în permanenţă nemulţumit şi fără speranţă în ziua de mâine.  Oare acestea să fie trăsăturile poporului român ? Cu siguranţă, nu. După cum modelele reprezentative pentru români nu sunt “cântăreţele” fără voce, băieţii pricepuţi la scandal şi alte “vip-uri” care nu sunt cunoscute datorită vreunor realizări, ci doar faptului că apar la televizor.  Toate acestea sunt de fapt trăsăturile “modelului de business” adoptat aproape la unison de televiziunile şi publicaţiile scrise. Un model pe cât de simplu, pe atât de periculos şi, aş adăuga, necinsit, deoarece cultivă un soi de teamă şi de nelinişte care determină oamenii să ţină televizioarele deschise, în aşteptarea altor detalii despre alte nenorociri care s-au abătut asupra României sau asupra altora.  Dacă ştirile ar fi pozitive (« este în ordine »), oamenii ar putea fi tentaţi să se îndepărteze de televizioare sau – Doamne fereşte ! – să le şi închidă şi să meargă, liniştiţi, la treaba lor.  « Breaking news-ul » şi culoarea galben dau mai bine pe ecranul televizioarelor şi creează o dependenţă, aproape pavloviană, pentru privitul micilor ecrane.  Nici la CNN nu vezi atâta « Breaking news » ca la o mică televiziune din România, cu toate că postul american acoperă tot mapamondul şi ar putea sta toată ziua « pe galben ».

Uneori mă  întreb cum ar arăta o zi (întreagă) în care televiziunile să transmită doar ştiri, fără niciun comentariu, eventual fără vreun titlu pompos şi fără vreo voce din “off”. Cred că ar fi ca o zi de primăvară după câteva săptămâni de viscol şi ger !

Dincolo de aceste consideraţii, situaţia asigurării dreptului la informare al românilor este foarte serioasă şi sunt necesare măsuri concrete din partea autorităţilor publice – de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, Avocatul Poporului şi până la Guvern şi Parlament – astfel încât articolul 31 şi prevederile corespondente din art.30 din Constituţia României să nu mai fie simple declaraţii de intenţii şi litere ale legii îngropate sub un val de nepăsare, lipsă de răspundere şi interese mercantile.

Mai mult decât atât, ar trebui să existe o reacţie a noastră, a tuturor beneficiarilor informaţiilor transmise prin mijloace de comunicare în masă, în sensul tragerii la răspundere, prin mijloace civile, a celor care se fac vinovaţi de distorsionarea informaţiei.  Fără instaurarea responsabilizării şi transformarea mass-media într-o oglindă reală a societăţii româneşti (cu părţile sale bune şi rele), nici multe dintre celelalte drepturi şi libertăţi consacrate de Constituţie nu vor putea fi respectate – sau nu vom putea evalua cât mai corect dacă acestea sunt sau nu respectate.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Excelent!
    Articolul ne aduce o doza de normalitate si de bun simt si contrasteaza violent cu fondul cenusiu inchis al media romineasca.

  2. eu nu ma uit la televizor;pe internet gasesc stiri reale si corecte.iar de la proprietarii de televiziuni din Romania care se pricep cel mai bine la incalcat legea nu pot astepta sa devina brusc corecti, cinstiti ,obiectivi.adica sa le cer ceva ce ei nu STIU ca exista.

  3. Euronews aveau emisiunea specifică „No Comment” – era, paradoxal, una dintre cele mai încărcate de obiectivitate. Nu ştiu dacă mai există; eu nu mai am televizor din 2002. Nu mai am pentru că m-am mutat online, unde am posibilitatea să citesc, să interacţionez (limitat) cu informaţia, în loc de a fi un recipient pasiv pentru cine ştie ce otravă subtilă mi se picură în simţuri.
    Şi e bine…

  4. Poate incepe cineva sa se uite mai serios la mizeria ce fac trustul intact si realitatea si iau masurile necesare pentru curatirea tarii de ticalosia sistemului iliescian. Ar fi momentul sa scapam si de acest bastion comunisto-securist; la urma urmei, au trecut mai bine de 20 de ani de balbaieli. Mai multa hotarare: ori ne intoarcem la mizeria trecutului ori pornim temeinic la constructia democratiei reale.

  5. Susutin orice campanie de schimbare a legislatiei in domeniul informatiei. La emisiunile de stiri se interpreteaza stirile cu o regie ce umbreste filmul artistic, Daca nu ti se spune exact ce trebuie sa intelegi din stire, aluziv ti se abate atentia spre un personaj sau aspect . Starea de panica si isterie de la nivelul tarii e creatia televizoarelor Am vazut un pensionar intr-un supermarket care il injura pe basescu in gura mare ca s-a scumpit painea. Doi insi l-au apostrofat , nelipsind mult pana la bataie.

    • Prietene, te inseli amarnic. Nu prea sunt eu amator de televiziune dar recent am surprins o scena la TF1 (Franta) Aici este campanie electorala. Unul dintre candidati a batut campii incercand sa dezinformeze; reporterul nu si-a dat seama pe moment de manipulare pentru ca nu avea de unde sa stie realitatea celor expuse de candidat. Ei bine, cand s-au prins de grosolanie, eu dat pe post, la ore de mare audienta completarea prin care anuntau ca cele spuse de candidat sunt neadevarate. Va dati seama ce efect are aceasta.

    • Daca asa ar fi fost prin toata lumea, as fi zis si eu ca „asa e viata”. Adevarul este insa ca cenusiul promovat la televiziunile noastre ma izbeste cel mai mult cand ma intorc din vreo deplasare prin tari straine. De exemplu in tari precum Franta, Italia, Spania – cu popoare latine, la fel de vulcanice ca noi – emisiunile sunt net superioare prin echilibru si au, evident, culori mai deschise. Acolo remarc chiar o inclinatie de a vorbi, cu mandrie, de realizari nationale. Asta cu toate ca si in aceste tari jurnalistii sunt tot oameni, cu preferinte si inclinatii personale si trebuie sa aiba si acei jurnalisti patroni, cu tot cu interesele lor personale. Si la ei se intampla necazuri si ar fi destule ocazii sa fie puse in evidenta lucrurile rele. Nu se intampla insa lucrul acesta.
      Am surprins si eu, la fata locului, cateva zile din campania electorala pentru functia de presedinte al Frantei. Este vorba despre o batalie politica extrem de aprinsa dar modul in care aceasta era reflectata la televiziune m-a facut sa nu pot distinge daca diverse posturi aveau o preferinta politica si care ar fi fost aceea. Preferintele se vedeau in anumite publicatii scrise dar chiar si acestea erau centrate mai degraba pe avantajarea candidatului favorit, decat pe atacarea adversarilor acestuia.

  6. Foarte bun articolul. Din pacate foarte putini isi dau seama de impactul negativ pe care-l are aceasta stare de lucruri. M-as opri putin la alineatul( 6),, Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune.´´Aici intra pe rol autoritatea de reglementare in domeniu,care este sublima dar lipseste cu desavarsire .Cel putin dupa derapajele pe care le-au avut in ultima perioada unele televiziuni cred ca trebuia sa se intervina mult mai energic decat s-a facut si cu masuri mult mai drastice .S-a incercat o luare de pozitie din partea unora si culmea ipocriziei de care dau dovada cei dintai este faptul ca-i acuza pe acei care au incercat sa se delimiteze de felul lor de a face jurnalism,de partizanat politic.O intrebare pe care mi-o pun si care ma framanta.Daca a te delimita de un articol sau o emisiune care nu te caracterizeaza este partizanat politic ,atunci cum se numeste ceace fac ei cu abnegatie si daruire de cativa ani aruncand in aer tot ce inseamna bun simt si deontologie profesionala ???.

  7. Daca in timpul lui Ceausescu mi se parea frumos ca am televizor alb-negru, apoi color acum am ajuns sa regret ca am televizor. Cel putin principalele posturi romanesti sunt niste monumente de inutilitate si manipulare. Noroc cu Euronews, TVR Cultural, posturile de muzica ca altfel dadeam si gratis televizorul. Oricum prefer sa-mi descarc ce vreau de pe internet carti, filme in loc sa ma uit la manipulari si prosteala la TV.

  8. Imi pare rau ca nu impartasesc aceeasi opinie, dar probabil din cauza diferitelor conjuncturi in care ne-am aflat.
    Eu cred ca articolele din Constitutia Romaniei care sunt cel mai des incalcate sunt dreptul la o viata decenta, dreptul la invatamant gratuit, dar cel mai important dreptul la sanatate.

  9. Adevăr grăit-ai. Foarte frumos articolul. Felicitări.
    Când ai timp poate scrii ceva şi despre cum presa, în complicitate cu personalul mediacl, încalcă drepturile pacientului la confidenţialitate. Este inadmisibil să scrii despre afecţiunile unui om FĂRĂ SĂ AI ACORDUL ACESTUIA de a fi făcute publice.

  10. Aștept cu nerăbdare momentul când noi, cei nemulțumiți de prestația unor asa zise posturi de stiri, vom reuși sa ne întâlnim si cu pancarte pe noi vom manifesta anunțând ca boicotam postul x sau y. Cred ca trebuie manifestat si arătat in strada nemulțumirea si in asemenea cazuri.
    Culmea este că cel puțin 2 posturi sunt născute din viziunea unor infractori declarați şi cunoscuți de toți iar viziunea lor manipulatoare otrăvește creierele cetățenilor țării de vreo câțiva ani de zile. De asemenea cred că nu trebuie neglijat nici conceptul de impact asupra siguranței naționale a unor asemenea posturi cu intenții vădit manipulatoare la nivelul maselor. Dar poate tot răul spre bine. Asemenea abuzuri sper să ne întărească sistemul imunitar iar mai devreme sau mai târziu societatea civilă să fie capabilă să le respingă.
    Libertatea de expresie trebuie mai clar definită şi mai ferm impusă de ambele părți ale baricadei.

    • bun articol , corect si comentariul !
      cna exista dar lipseste cu desavarsire ! „cea mai grava amenda” suspendarea emisiei pe 10 minute !? RIDICOL ! dupa n’spe amenzi , (deci nu e la prima abatere) se impunea o sanctiune MULT MAI DRESTICA ! suspendarea emisiei pe o saptamana , doua , cu avertisment de suspendare definitiva , da ! sa se simta si sa dea de gandit !
      eu , alt post de tv , vazand „drastica pedeapsa” o sa-mi permit sa dau „ceva si mai si” !
      asociatiile de presa , prin dezaprobarea acelor fapte is tot un fel de „frectie la un picior de lemn”…
      bun , iesim in strada , dar ce-am rezolvat ?! nu te baga nimeni in seama ! „cainii latra , ursul trece” !
      eu nu ma uit la asa ceva dar mare majoritate se uita ! abia asteapta sa vada filmulete filmate in toaletele publice…

      deci ? solutia pare sa vina numai de la cna !

      • Nu trebuie neglijat efectul pe care-l poate avea ieșirea în stradă asupra unor instituții atât de dependente de publicitate cum sunt televiziunile. Publicitatea negativă pe care le-ar face-o celelalte televiziuni şi publicaţii prin prezentarea protestelor din stradă ar avea un impact financiar nu tocmai plăcut asupra te(mbe)leviziunilor. Plus că, bolovanul protestelor odată dat de-a dura nu se ştie ce impact va avea, aşa că ar fi mai înţelept pt. ei să ţină cont din timp de el ……

  11. Mdea, inca un apologet „democratic” al cenzurii…

    Citind inceputul articolului am crezut initial ca se refera la cu adevarat cel mai incalcat articol din Constitutia Romaniei: art. 31 si anume la paragraful care spune:

    „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

    si pe care se defecheaza cu dispret suveran toate „autoritatile” din 90 incoace.

    Da, ar fi intradevar o problema ca avem tone de contracte SECRETE din bani publici, ca nu raspunde nimeni la nici un minister la nici o intrebare despre chestiuni de cheltuire a banilor publici, ca pana si numarul angajatilor (enorm, hilar de mare) din serviciile secrete e public…

    Dar nu. Surpriza, pe „democratul” autor il lasa rece paragraful asta, pe el il doare de mass-media PRIVATA. Pasamite nu informeaza „corect”. Asa bun, dar am o singura intrebare: cine hotaraste ce e „corect” si ce nu e? CNA nu? Asta amice deja nu mai seamana a cenzura, asta este cenzura. Dar in numele „democratiei” nu ne impiedicam in asemenea detalii nu?

    Stii care e treaba domnu’ autor? Daca posturile la care te gandesti (da, e clar care) ar fi singure in grila as mai rezona cu argumentatia. Dar publicul are acces la corectitudinea A3 si RTV la fel de mult cum are si la cea a TVR Info sau B1 sau OTV. Toate ocupa fix un buton pe telecomanda, nici mai mult nici mai putin. Ca publicul prefera majoritar corectitudinea A3 si RTV (o spun audientele) e o chestiune de alegere nu de impunere. Publicul mai prefera in numar mare si OTV si e de asemenea dreptul lui. E trist dar e dreptul lui.

    • Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu sustin cenzura, ci, poate, doar „auto-cenzura”, care nu inseamna altceva decat bun simt. Este adevarat ca avem prea multe informatii de interes public care sunt acoperite de valul secretului, unele cu motiv, multe insa fara un motiv intemeiat. De exemplu, nu mi se pare normal sa nu fie cunoscuti actionarii firmelor care primesc bani de la bugetul public, national sau local. Este necesar ca astfel de firme sa nu isi ascunda actionarii dupa paravane off-shore.
      Revenind la mesajul meu, m-am referit la absolut toate posturile – intamplator cvasi-totalitatea sunt posturi private, ce sa-i faci ? Peisajul cenusiu este intretinut cam din toata partile, cu cateva exceptii, si se pare ca acest model, al „minimei rezistente” este de impact deoarece nu presupune eforturi prea mari. Problema majora nu este reaua-credinta – jurnalistii pot avea opinii si preferinte – ci nepasarea si lipsa de raspundere. Este ca si cum cineva ar semana neghina si apoi tipa ca pe terenul semanat nu a crescut un lan de grau, galben si frumos.

  12. Mda… boala lunga, moarte sigura! Nu vad insa pe nimeni care sa priveasca presa (chiar si televizata…) ca o marfa. Este o marfa ce ni se livreaza zilnic, producatorii sunt cata „frunza si Iarba”, avem de unde alege, nu ne-o baga nimeni pe gat!
    Nu cred ca mai este cineva care doreste suprareglementarea si incorsetarea legislativa a „libertatii de exprimare”. Stiu…doare atata prostie, manipulare si mizerie care ne este „aruncata” zi de zi in ochi!
    Pe de alta parte, trebuie sa vedem si partea buna a lucrurilor – 80 % din „productele” televizate in Romania nu au cautare, piata de publicitate nu poate sustine atatea „Televiziuni Nationale” (10, fara a le enumera pe cele de filme, stiri, de sport, de muzica, etc…).
    Sustinerea financiara a acestor numite „Mijloace de informare” va dispare natural – cand finantatorii isi vor da seama ca influenta asupra votantilor este invers proportionala cu banii bagati.
    Cazul TVR 1 este aparte – e la fel de proasta ca si celelate posturi (pentru ca mimeaza prost impartialitatea!)
    Referitor la Constitutie si incalcarea ei – prefer sa avem o constitutie cu cat mai putine chestii „garantate” sau „aparate” de stat. Nu stiu cine le-a inoculat unora ideea ca „statul” se pricepe la toate… ca stie „educatie”, „sanatate”, „cultura”, „transporturi”. Statul este un administrator si organizator groaznic de ineficient – dintr-un motiv extrem de simplu – face toate aceste „servicii” pe banii altora ( ai nostri…). Exemplul cel mai graitor – TVR(uriile) care au mii de angajati si audienta in marja de eroare.
    PS. nu trageti in jurnalisti! ei nu sunt decat niste salariati, presteaza si ei cum pot (au o fisa a postului… fac ei ceva pe constiinta si bun simt atata vreme cat este cardu’ alimentat la timp) – nu ne obliga nimeni sa inghitim chestiile mestecate de pletora de moderatori, experti, analisti, etc.

  13. Multa dreptate are.Si trebuie spus ca jurnalistii care incearca sa ne impuna modul lor de a gandi,sunt aceiasi(cel putin patronii lor) care au bagat presa scrisa in faliment.Lumea sa scarbit de modul de reflectare a realitatii si de permanentul cenusiu sustinut cu tarie de unele tembeliziuni.Prost este ca ,de la OTV-ul cu stirile lui despre baba chioara,pentru care este vinovat ,bineinteles seful sefilor,sau molipsit si televiziuni care pareau serioase,cum ar fi protv si prima.Cand vorbeste Cristina Topescu sau Esca zici ca se termina lumea.Nu dau stiri,dau zvonuri alarmiste.Dintr-un sat aleg doua babe si-un mosneag care nu si-au curatat zapada pentru-ca nu au vrut sau n-au putut.Nu conteaza,dupa istericii din televiziune vinovati suntem noi ca aia dorm in casa si nu sunt in stare sa-si deblocheze macar usa.Nu vezi luat interviu si la primarul din localitate,si de la cei care au reusit sa-si faca singuri(cum este si normal) partie.Nu .Cei care muncesc sunt paria.Acestia trebuie sa munceasca ,sa intretina o clasa de trantori.Nu am vazut un reporter sa intrebe pe un badea ,sau tata unde si cat au muncit de au pensie mica.?Nimeni nu spune ca cei care se plang de 350 lei pensie,pe timpul lui Nastase sau Tariceanu aveau 3 lei.La fel ,nu spun nimic de pensiile peste 10.000 lei(adica peste o suta de milioane,daca merita atat si de ce iau atat).Si uite asa din minciuni a disparut presa scrisa si la fel vor dispare si televiziunile mincinoase.Sunt curios cum de nimeni nu-i intreaba pe cei care dau publicitate numai la OTV.Tinand cont de numarul de romani cu ochii beliti in OTV,nu prea merita reclama.Si totusi o dau acolo si la alte televiziuni ,nu.

  14. Constitutia Romaniei este un fel de curva a satului, a carei onoare este aparata doar de cei care nu pot s-o aibe sau n-au ajuns inca la ea. La o populatie care nu cultiva sentimentul proprietatii, onoarei si maretiei, care se obtin prin munca, lupta si jertfa, poti sa-i faci cate pravile vrei, toate raman litere moarte. Vorbe goale.

  15. Comunicarea umană este distorsionată implicit de subiectivismul inerent oricăruia dintre noi, astfel că jurnalistul trebuie să aibă o capacitate sporită de a deosebi între propriile impresii şi sentimente şi informaţia pe care trebuie să o transmită, am redat acest foarte important pasaj al aarticolului .
    Este adevarat ,dar oare noi cei care incercam sa pastram realismul in limitele in care se poate numi realitate ,noi nu putem privii la tv ca deja suntem plin de tot ceea ce ei cred ca ne dau bun si este ok ,nu ne place ,ce putem face: ramin aici litere moarte si de ce nu in mintea noastra.
    Ramînem noi si atit cei care mai suntem si stim ca onoarea este obtinuta prin munca.

  16. e un semn ca fostii securisti au trecut de la Cutezatorii la mijloace mai evoluate.
    orice prostie repetata indeajuns devine realitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Mircea
Valentin Mircea
Valentin Mircea este avocat în cadrul Baroului București din anul 1996, specializat în dreptul afacerilor și Senior Partener la Mircea și Asociații. Mircea este doctor în dreptul concurenței al Universității București din 2013 și din octombrie 2018 este Visiting Fellow la European University Institute la Florența (Italia). În trecut Valentin Mircea a ocupat diverse funcții în mediul privat - KPMG, Sinclair Roche & Temperley (Stephenson Harwood) - și autorități publice (printre altele, vicepreședinte al Consiliului Concurenței (până în 2013) și șef al Corpului de Control al Prim Ministrului, în 2016). Valentin Mircea este licențiat în drept al Facultății de Drept din Universitatea București, titular al unei diplome de studii generale a Universității Sorbonne Pantheon Assas și absolvent de studii postuniversitare în dreptul internațional al concurenței al Universității din Melbourne, Australia. Acesta este autorul mai multor cărți și articole pe subiecte care țin de dreptul concurenței și dreptul afacerilor și este în mod frecvent vorbitor la conferințe de specialitate în România și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro