joi, martie 28, 2024

Cele două Românii : o schimbare de tactică

Prietenul și fostul meu coechipier, profesorul Adrian Papahagi, a publicat pe pagina sa de Facebook următoarea viziune profetică :

”Închid ochii și văd România condusă de cei mai buni dintre fiii ei. Îi văd liderii școliți la Oxford, Heidelberg sau Sorbona conversând firesc, fluent, relaxat cu colegii lor de facultate și de Consiliu european. Îi văd respectați de omologii lor (nu puși la colț, alături de nebuni și borfași), negociind abil în interesul țării, lipsiți de griji financiare și dedicați exclusiv binelui comun. Văd țara traversată de autostrăzi de la Ungheni la Borș, de la Vama Siret la Giurgiu, de la Nădlac la Vama Veche. Un efort colectiv de voință a făcut în doar 10 ani ceea ce domnia mafiei securiste a zădărnicit în 28. Îmi imaginez 3-4 milioane de români, maghiari și sași revenind în patrie, animați de spiritul libertății, prosperi, instruiți, îndrăzneți în afaceri. Văd un stat redus la minimum, un guvern cu 10 miniștri brilianți dar aproape necunoscuți publicului, eficienți, decenți și tăcuți, manageri plătiți regește ai unor domenii care merg de la sine. Văd întreprinderi noi, încurajate de fiscalitatea redusă și de incredibila stabilitate fiscală și legislativă: de 10 ani, nicio bulversare. Văd spitale reconstruite din temelii, unde doctorii români cârcotesc pe coridoare despre concurența acerbă pe care le-o fac francezii. Văd școli moderne, universități de top, laboratoare și biblioteci dotate perfect, unde plagiatul și impostura ritoasă sunt povești aproape incredibile ale unui trecut apus. Văd sate întinerite, asfaltate, renovate, legate de orașele mari prin trenuri suburbane care circulă din sfert în sfert de oră, văd câmpuri lucrate cu mașinării olandeze. Văd o natură curată, păduri tinere: cât privești cu ochii, totul pare desenat cu pensula și nimic nu zgârie retina. Văd familii tinere, încrezătoare, cu copii, oameni care și-au regăsit credința în ei, în țară, în existență și privesc senin înainte.”

Ce remarcăm ? În primul rând, faptul că normalitatea unui peisaj de țară bine integrată în UE a devenit, după zece ani de la aderare, un soi de vis îndrăzneț. Nimic din tabloul imaginat de prietenul meu nu e neobișnuit în majoritatea statelor membre UE. Dincolo de ipocrizii și povești partizane, orice om de bun șimț din ”această țară” și-ar dori din tot sufletul ca icoana onirică de mai sus să devină cotidian românesc de secol 21. Iată însă că visul e interzis prin coalizarea unui Sistem de partide-instituții-mentalități (și opțiuni electorale) care vizează o Românie diferită : cea reală, pe care o vedem zilnic. Am obosit să scriu texte critice despre neîmplinirile noastre. E nevoie de ele (ca diagnostic) însă e nevoie și de o speranță : de unde s-o luăm ? Poate din recenta concluzie a proiectului Move, prezentată la ”Centrul de cercetare și documentare în domeniul integrării imigranților” și reprodusă în ZF. Ce aflăm de acolo ? Că între 2007 și 2017 au plecat din România 3,4 milioane de cetățeni, ceea ce ne așează pe locul doi mondial în materie de emigrație, imediat după Siria, supusă – de mulți ani – unui devastator război civil. 17% din populația României a plecat în alte țări. E limpede că în acest procent a intrat forță de muncă activă și prepoderent calificată (în meserii manuale, IT, medicină, servicii etc). Se conturează așadar o criză a forței de muncă. Printr-o mare de fake news (obscur-eficient sau memetic legate de ”propaganda” rusească) românii se simt potețial invadați (odată cu Europa însăși) de musulmani arabo-africani gata să ne strice rosturile și modul de viață. Putem sta liniștiți : cifrele aceluiași raport arată că exportăm cel mai mult forță de muncă și importăm cel mai puțin. Nu suntem o destinație atractivă. Chiar dacă va trebui să compensăm criza internă a forței de muncă, nu o vom putea face prin imigrație selectivă, pentru că, iată, avem în țară numai 117.000 de străini, dintre care numai 3900 cu statul de refugiați. Nu suntem atractivi pentru alții din aceleași motive pentru care au părăsit România 3,4 milioane de cetățeni activi. Avem deci o problemă structurală, nu doar o puzderie de dificultăți punctuale, rezolvabile la pas. Gaura emigrației spre Vest denunță un blocaj social major. Evident că, în anumite limite, plecările erau inevitabile : salarii mai bune pentru tinerii absolvenți, mobilitate academică, munci  relativ calificate mai bine plătite și un sistem de asigurări medicale funcțional – iată suficiente argumente… Ca să oprim hemoragia, e nevoie nu doar să redăm drepturile civice refuzate acum Diasporei (6 parlamenari la milioane de votanți), așa cum nu ajunge să le promitem, dintr-o jenantă demagogie electorală, bonusuri ficționale și impulsuri legale spre deschiderea unor ”afaceri” în țară. Cei plecați sunt și aici, pentru că trăim în era internetului și a curselor low-cost. N-au plecat ca românii ardeleni ajunși prin SUA la finalul secolului XIX. Ei păstrează de fapt legătura cu țara atât digital, cât și prin navetă, vacanțe, solidarități familiale și profesionale cu diferite comunități. Nu mai cer salarii aici, dar nici nu mai plătesc taxe acasă (cu excepția impozitelor pe proprietate). Pe de altă parte, sunt plecați fizic ireversibil (de îndată ce copiii lor intră la școli în statele adoptive) și se vor deromâniza în maximum 20-40 de ani. Așadar, pe termen mediu-lung, ori facem ceva pentru a stimula cu adevărat repatrierea, ori facem ceva pentru a deveni atractivi ca destinație, reușind să compensăm deficitul forței de muncă.

În fapt, cei mai mulți români din Diaspora ar reveni direct în stradă, pentru a protesta contra corupției politice și a contraselecției generalizate. Cauze abstracte, cu efecte dezastruoase la scară macro-socială. România pro-occidentală e divizată între câteva milioane de profesioniști marginalizați în țara lor (prin industrializarea imposturii academice) și alte câteva milioane, refugiate civilizațional în ”Occident”. Deși e compusă din oameni care înțeleg, posedă spirit critic, știu ce vor și ar putea contribui masiv la binele comun, această Românie e lipsită de reprezentare politică (așadar de pârghii decizionale). Un paradox și o tragedie ! Cealaltă Românie, inerțial nostalgică, pe tipare național-comuniste, puternic manipulată mediatic, slab educată și captivă într-o rețea de prime electorale periodice, deține puterea politică, dar nu știe să acționeze decât pentru statu quo. Admit că modelul acestei fracturi e schematic. Îl folosesc simplificator, din rațiuni operaționale. Trebuie să reflecăm și să acționăm împreună pentru reconcilierea acestor două Românii, nu de dragul unor scadențe festiviste (”Centenarul Marii Uniri”), ci pentru a debloca proiectul național și a-i reda o dinamică istorică adecvată. România pro-occidentală are datoria morală de a nu demoniza sumar, prin caricaturizare elitistă, România stagnării. Ea nu se poate afirma și salva decât laolaltă,  în corpul politic recoagulat al unei singure națiuni. Are deci vocația pedagogică de a explica, de a face misionarism cultural și de a întinde mâna celeilalte Românii, pe sub cupola rigidă a unui stat necooperant. Exacerbarea fracturii prin gherilă ideologică nu va produce soluții. E nevoie de compasiune inclusivă și de acțiune la firul ierbii, în fiecare alveolă comunitară. Adevărata probă de maturitate a României pro-occidentale (adică parțial și avangardist occidentalizată) va fi trecută cu succes numai dacă modelul ei (rezumat în ”visul lui Papahagi”) va dobândi noi adepți, nu noi adversari manipulați din telecomandă. O bună igienă a situării civice proactive trece printr-o asemenea schimbare tactică deocamdată sporadică, dacă nu chiar absentă.

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. Romania onirica … suna rupt de realitate. Oniricul suna a utopie si ca sa citez din articolul lui Andrei Vieru intre utopie si distopie pe taramul imaginarului nu e nicio diferenta. Iar asta e usor de verificat prin recursul la istorie unde un proiect utopic s-a transformat in unul distopic fara ca undeva sa intervina schimbari majore la nivel ideologic.

    Acestea fiind spuse … eu cred ca e bine sa ne axam mai degraba pe Romania reala sa intelegem ca exista limitari inerente …

    Cred ca a privi realist inseamna ca fiecare om sa inteleaga ce se poate si ce nu se poate la modul real, concret …

    Cred ca confruntarea care se observa e mai degraba modelelor ierarhiilor standard pe care pana la urma se intemeiaza intr-o oarecare masura si democratia liberala. Ce se vede este ca exista clivaje in interiorul societatilor ca liderii politici sau chiar lideri de opinie sunt in mare masura depasiti si in incapacitate de a se pozitiona realist livrand solutii pertinente. Ce se vede este refugiul in elitism, izolationism (Brexit), populism (Donad) si acum si oniric, tentatia totalitara alimentata de un fals elitism … de provenienta meritocratica pe filiera de import educational occidental evacueaza din start orice resort moral si se refugiaza in protectionism bazat pe secularizare si apelul la o ordine liberala care si-a abandonat misiunea calauzitoare si s-a refugiat intr-un materialism pernicios … si as spune avand in vedere decalajul economic vis-a-vis de occident perdant.

  2. Autorul esueaza in a intelege dimensiunea prapastiei intre Romania normala si Romania comunista. Comunistii nu vor reconciliere, ei iti vor pensia, au amante de intretinut.

    Singura solutie este ca putinii oameni cu cap sa voteze cu putinele partide normale (USR, R100, cine o mai fi fara corupti) si sa scoata comunistii din Parlament. Dar e greu, fiindca exista concerte, internet, sentimentul ca „oricum sunt toti la fel”, iar votul nu e „fun”. Oricum, Parlamentul trebuie urgent curatat de fosile porcine.

    Dupa care putem astepta ca toti comunistii sa dispara din tara, unul cate unul, odata cu secarea raului de pomeni electorale. Oamenii acestia sunt complet lipsiti de speranta, sa nu ne amagim ca pot fi educati, cand pe parcursul vietilor lor singurul lucru constant a fost generozitatea electorala a statului.

    Chiar vreti sa incercati sa educati poporenii din Videle care sunt mandri ca au doi oameni in Guvern, dar nu se plang de gropile din asfalt care pot inghiti oameni intregi?

    Cu oamenii astia vrea autorul sa faca reconcilierea? Hahahahahahahaha

    • In mod poate ciudat, dar eu nu cred ca ne trage in spate calitatea oamenilor din Videle. Sau nu asta, in primul rand.

      Asta pentru ca eu nu cred ca marea majoritatea a oamenilor din Romania e hoata, lenesa si doritoare sa traiasca din firmiturile vreunui baron local. Sau doritoare sa isi vada copii plecati cu totii la munca in Spania sau Italia, ca asta se intampla pe acolo

      Mai degraba la oamenii aia nu a ajuns pana acum niciun mesaj credibil ca lucrurilor pot sta si altfel. Nu zic ca e usor sa faci asta, dar nici fara speranta nu cred ca suntem. Adica e greu sa ai un mesaj credibil care sa ajunga la ei si, evident, mult mai greu sa te tii si de cuvant, realizand ce ai promis. E treaba unei noi clase politice sa schimbe asta.

      Deocamdata singurul mesaj credibil pentru ei a ajuns acolo de la PSD si eu nu cred ca ei sunt prosti, ei chiar inteleg ce le „livreaza” PSD-ul si accepta asta, pentru ca ei nu vad alternativa.

      Parerea mea, cinica poate, e ca orice alternativa politica la PSD sa nu aiba niciun fel de mesaje negativ despre acesti oameni. Sa renunte la naratiunea cu „asistatii, lenesii, betivii care nu vor sa munceasca”. Este contra-productiv. Pana la urma avem cam 250.000 de asistati care consuma cam 300 de milioane de euro anual, daca am inteles eu bine adica sub 1% din bugetul public.

      Evident nu mai vorbesc de mesajul de genul „bugetarii tinuti in spate de privati” si asa mai departe.

      Nu poti sa castigi alegerile si sa convingi acei oameni ca o sa schimbi lucrurile in bine pornind de la discursuri ca cele de mai sus.

      Poti sa faci o politica chiar de dreapta si fara mesajele de mai sus, nu vad nicio contradictie.

      • Felicitari! O persoana care poate vedea lucrurile un pic mai detasat si mai in ansamblu. Pana nu vom reusi sa coagulam o buna parte a societatii in jurul unei idei, al unui ideal, al unui proiect de tara, in orice caz in jurul a ceva pozitiv, constructiv, vom ramane tot la nivlul asta: Dragnea, Kovesi, coruptie, anticoruptie, prezenta la vot 30%, castiga PSD-ul. De vina sunt asistatii, bugetarii, pensionarii sau in cazul opus bancile, multinationalele si soros. Dezbina si stapaneste, strategia asta a functionat si va mai functiona din pacate…

  3. In fabrica istoriei, desi nu vrem sa acceptam inca, civilizatia nu mai este strict o poveste a oamenilor. Si cu atat mai putin o poveste a conducatorilor puternici, luminati, umanisti, vizionari. Astea sunt niste basme frumoase cu care toti ne-am hranit si ne-am amagit, si le-am studiat convinsi ca se poate, ca in trecut. Dar intregul nostru trecut este o etapa primitiva fata de noul ritm tehnologic. Traim evidente vremuri de inflexiune istorica.

    Conducatorii nu mai pot decide nimic semnificativ, pentru ca nimeni, nici macar universitatile, nu mai pot decela viitorul tehnologic imediat. Pe ici pe colo intrezarim cate ceva. Dar tehnologia preia toate visele noastre si le multiplica exponential, imediat, exploziv. In fiecare an, in fiecare luna se deschid mii de alte optiuni, iar proiectele noi trebuie abandonate inainte de a incepe, in favoarea altora mai eficiente, mai vizionare. Si tot asa, dar nu oricum, ci mereu mai accelerat, mai repede, mai eficient.

    Deci, ce anume mai pot prevedea liderii? Nimic concret. Nimeni nu mai poate prelucra volumul informational. Doar piata, care nu mai este doar economica. Ci si o piata culturala a inovatiei infinite. Productia si consumul de idei. Incotro se indreapta toate acestea? E iarasi o filozofie infinita intr-o retea neuronala a istoriei. Ce conducatori au retelele neuronale? Care-i gandul tau calauzitor cititorule? De unde conduce mintea ta celelalte ganduri? De nciunde. Nu exista ganduri supreme, conducatoare, nici macar in mintea omeneasca. Cu atat mai putin in reteaua istorica a civilizatiei. La un moment dat, odata cu evolutia, ideile care pareau esentiale se dilueaza. Dispare centrul de comanda.

    Societatea in ansamblu se regaseste deodata cu o imensa putere fata de politica. Iar daca politica nu mai conduce nimic, inseamna ca vremea ei (aprope) a apus. Intr-adevar, deocamdata politica se mai lupta inca de la egal la egal cu societatea civila. Dar sfarsitul ei este aproape. Foarte aproape. Societatea are nevoie intr-adevar de securitate, si neceitatea asta nu va disparea. Dar liderii, guvernele investitiile de stat, birocratia? Zero! Toate astea vor disparea curand, sufocate de informatii, transparenta, democratia directa, venitul universal, retele de tip neuronal, etc.

    No offense! Dar visurile noastre despre conducatori luminati si sisteme de stat calauzitoare, vor deveni (daca nu cumva deja sunt) anacronice. Ca unealta utila, statul ne mai poate oferi doar securitate si reglementarea securitatii. Atat. Parerea mea. Iar problema noastra comuna este ca visam prea putin, ancorati in disperarea istoriei. Daca nu ne schimbam mai repede, vom imbatrani periculos pentru generatiile viitoare, mai periculosi decat sunt acum generatiile tribale si grohaiala lor inapoiata.

    • Interesant. „Deci, ce anume mai pot prevedea liderii? Nimic concret. Nimeni nu mai poate prelucra volumul informational.” Aşa este, din cauza volumului de informaţie atât de la nivelul statului cât şi de la nivelul societăţii, conducerea unui stat trebuie făcută în timp real. Asta schimbă total paradigma democraţiei clasice ca metodă de conducere socială. Vreau să spun că regimul reprezentativ al democraţiei clasice nu va mai fi funcţional.
      Totuşi, o societate trebuie condusă, şi nu numai din cauza problemelor de securitate. Aici intrăm însă într-o problemă filozofică fiindcă, după părerea mea, problema principală de soluţionat este cea a Libertăţii Individuale. Va fi omul liber în viitor? Aceasta-i întrebarea.

      Ne trebuie o altă Filozofie care să rezolve sfidările „Erei Informaţionale”

      • Totusi intr-o societate statul mai trebuie sa faca si niste legi fara de care o societate ar fi aruncata in haos, indiferent de gradul de dezvoltare sau evolutie. Cred ca ar trebui sa dispara partidele politice cu doctrinele lor, partide care obliga o societate sa urmeze anumite reguli si care limiteaza libertatea de gandire. Deocamdata puterea nu se afla in mainile oamenilor, ci in mainile politicienilor care pot controla total orice societate invocand problema securitatii. Poate ca istoria nu va mai reprezinta o sursa de inspiratie politica insa, dupa cum observam, societatile au nevoie de politicieni si politici. Uneori se creeaza structuri politice la scara mai mare care controleaza un continent intreg (un fel de supra- stat) , precum institutiile europene care controleaza principalele domenii (justitie, economie, finante, industrie, etc), semn ca popoarele din Europa nu sunt pregatite pentru o schimbare majora, ci au nevoie de reglementari, reguli foarte bine stabilite, politici corecte, etc. Exact asta se intampla si la noi cu cele doua Romanii.

      • @ Lucifer

        O filozofie precum cea descrisa de tine exista demult. Si avanseaza rapid. Si filozofia ne ajuta, mai ales privind increderea in colectivitate, un nou tip de incredere, generat tocmai de progres, pe de o parte, si de incapacitatea statului de a furniza securitate suficienta, pe de alta parte. Dar nu filozofia va descentraliza organizarea sociala traditionala, de tip sus-jos. Ci multitudinea de solutii concrete vor scoate din joc statul depasit. Pentru societatile si tehnologiile avansate, descentralizarea este o solutie mult mai buna decat ierarhizarea societatii. Infinit mai buna. Si se va dezvolta rapid si natural, fara revolutii dureroase si sange.

        https://medium.com/@jacobdevaney/blockchain-and-a-renaissance-of-the-social-commons-9e143c4f6fe8

        Vezi de exemplu istoria stiintei, in mod clar descentralizata, fara lideri, naturala si uimitoare, tot mai uimitoare. Sau un alt exemplu simplu de cooperare descentralizata, fara lideri, extrem de eficienta, coloniile de furnici:

        https://www.quantamagazine.org/the-simple-algorithm-that-ants-use-to-build-bridges-20180226/

        De aceea cred eu ca politicii i-a sunat ceasul. Fara violenta. Iar statul nu poate disparea pentru ca avem nevoie de securitate. Si de organizarea centralizata a securitatii colective. Atat si nimic mai mult.

        • DanielS: poate o soluţie intermediară ar fi renunţarea la democraţia reprezentativă şi folosirea ca instrument democratic a democraţiei participative(plebiscitare, ca în Elveţia). În chestiunile importante, guvernul să solicite rapid vot on-line.

  4. Sigur ca trecerea de la visul epifanic al dlui Papahagi la construct-civismul pragmatic al dlui Baconschi este un pas inainte. Adevaratul salt care mai trebuie facut de cei doi “fosti coechipieri” ca, impreuna cu cei asemenea lor, sa devina cu adevarat o forta politica este conducerea unui politician adevarat, cu viziune si “putirinta”. Lucru, insa, imposibil de indeplinit pentru ca singurii politicieni deja testati pe care eu ii vad in arena – Boc, Muresan, Basescu – sunt fie contestati ca s-au murdarit deja in cocina in care lupta de catre sorbonisti fini ca dnul Papahagi si ridiculizati ca-si sufleca manecile sa intre in arena de catre alti sorbonisti ca dl. Neamtu (alt coechipier, la un moment dat), fie ignorati din cauza ca teologii adevarati nu se coboara in subsolul valorilor tehnice terestre, fie respinsi pe motiv ca AcZ trebuie sa fie bruneta si sa nu aiba chelie, pentru ca piticii vor neaparat sa intre cu totii intr-o poza imaculata si cu sanse la Oscar. Respectiv.

  5. Aveaa comicul Tomazian o replica „Vise, taica, vise!”
    Iar acum vreo 4 ani dl Papahagi scria: „“Eu merg pîna la capat pe mîna lui Basescu. Am construit si votez PMP.”
    A dat de greu si s-a transferat la alt partid, apoi a renuntat la politica.
    Dar speranta moare ultima: la vot in 2020. Sa nu uitam!

    • @ victor L (25/02/2018 la 20:53)

      Acelasi Vasile Tomazian avea un scheci in care povestea cu ca a venit el in „noua casa/familie” cand „s-a luat cu” Marioara: eu am venit cu o masa, 4 scauune, un pat, un sifoner, mobila de bucatarie” iar e Marioara a venit cu : ma-sa , tac-su, frate-su, sora-sa……….”
      Disclaimer (cum zic americanii): Orice asemenare cu personaje si fapte di viata reala este cu totul intamplatoare

      Sigur nu-i valabil pentru toti, dar pentru 99% din elita „intelectuala” de 28 de ani incoace (si nu numai), fiecare asteapta sa fie NUMIT intr-o (anumita) functie si daca nu se intampla asa cum isi doreste (si cat mai curand) procedeaza asa cum ati descris dvs.

      Pentru cei care cred ca exagerez astept cateva exemple (accept si numai initiale) care sa-mi contrazica aberatia pe care am debitat-o mai sus Desigur raportul se face la numarul total de membri (luat in calcul de cel care da exemplele respective), astfel inact se se poate determina „delta” (diferenta).

      Multumesc.

      Zi buna.

      • Daca tot veni vorba de Tomazian, Vasile Tomazian, mai povestea el cum a fost cu Marioara la piata: voiau sa cumpere ceva lina si niste oua. Si ca nu piarda timpul si-au impartit sarcinile: el s-a dus in raionul cu oua, iar Marioara unde se vindea lina. Dupa ce a facut Vasile cumparaturile, s-a dus s-o caute pe Mariora, la lina, in timp ce Marioara il cauta pe el la oua. Si tot asa, pina s-au intilnit.
        Si inca un citat, fara nume si initiale: „“Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim”.”
        Dupa care si-a pus cenusa in cap in piata publica cind, „cat ati fost, sunteti presedintele Romanie”, a plecat de la Cotroceni.
        NB,
        „mai anţărţ”, cind a aparut „Noua Republica” ce mai vuiet, apoi „Forta Civica” freamat si aplauze, M10 asta este, USR, ne-au venit Salvatorii (uitind ca si in anii `90 au fost niste Salvatori”. Aaa, da, acum unii se euforizeaza cu Platforma lui Ciolos..
        Mesterul Manole redivivus. Dar n-a fost gasita Ana. Care in niciun caz nu poate fi Kovesi, a facut niste greseli impardonabile unei Constitutii. In plus, a inchis dosarele Revolutiei si Mineriadelor.
        La fel ca Vasile si Marioara, sintem in cautarea celuilalt. Trebuie sa-l gasim.

  6. În fine, dl Baconschi „produce” ceva consistent. Sunt de acord cu domnia sa, dar cu unele amendamente:
    -” Așadar, pe termen mediu-lung, ori facem ceva pentru a stimula cu adevărat repatrierea, ori facem ceva pentru a deveni atractivi ca destinație, reușind să compensăm deficitul forței de muncă.”
    Ambele soluţii implică necesitatea dezvoltării şi tocmai asta nu am reuşit de 28 de ani. Este puţin probabil ca „uniţi în cuget şi simţiri” să schimbăm repede paradigma dezvoltării României. Există un timp obiectiv al dezvoltării social-economice, dar noi nu am găsit încă ritmul necesar. Alte ţări s-au dezvoltat în sute de ani, trecând prin revoluţii, lovituri de stat, războaie civile, etc. A vrea repede-repede să ajungem la visele domnului Papahagi este omenesc, dar nenorocirea este că nu se poate.
    -” România pro-occidentală are datoria morală de a nu demoniza sumar, prin caricaturizare elitistă, România stagnării.”
    Corect, dar de ce nu a făcut-o până acum? Sau, altfel zis, timp de 28 de ani, elitele româneşti „pro-occidentale”, ce-au făcut?
    -” Deși e compusă din oameni care înțeleg, posedă spirit critic, știu ce vor și ar putea contribui masiv la binele comun, această Românie(„occidentalizată”!) e lipsită de reprezentare politică (așadar de pârghii decizionale). Un paradox și o tragedie !”.
    Păi cine este vinovat? Sau, mai precis, cine este vinovat de acest „paradox tragic”? Poate nu cumva tocmai „elitele pro-occidentale”?

    Căutăm înfriguraţi soluţii, speriaţi de anvergura Lumii în care trăim. Mai bine mai târziu decât niciodată. Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă şi trezeşte-l din „somnul cel de moarte”. Şi, mai ales, trezeşte Doamne elitele româneşti.

  7. Nu cred ca mai avem timp sa-i „luminam” pe ceilalți, din cealaltă Romanie. Ne-ar lua un timp mult prea lung să schimbăm mentalitati, poate decenii întregi. Acum, noi ceilalti, trebuie să refacem răul pricinuit atât cât putem….

    • Așa e, de acord.
      Părinții nu cedeaza niciodată, își ocrotesc copii. Nu cred că depinde unde, când și cum. Părinții suportă soarta lor și caută o cale spre mai bine pentru copii lor. Spiritul civic dezlănțuit 1989 nu se mai poate asupri, va birui. Increderea care se simte în familie e greu de transpus in societate. Totuși trebuie dat exemplu de încredere în ceilalți în societate. Strada va birui. Va dura mai multe generații pentru a reconstrui o țară întreagă? Cine știe? Mai grav mi se pare cea ce se întâmplă 2017-2021 și în mandatul următor 2021-2025. Dacă se pierde în continuare timp cu incompetenți și penali în guvern, parlament și instituțiile publice mulți tineri vor vota cu picioarele: GO VEST. Eșuarea penalilor din guvern 2017- 2025 nu are voie să ducă la falimentul întregului, al comunității. E mult de pierdut. E și mai mult de câștigat.
      Merită participarea activă a fiecăruia zi de zi la treburile publice ale țării.

    • Inteleg domnule Mike, inca o revolutie. Manifestatiile impotriva PSD e o incalzire. Credeti ca asta ne lipseste. In 1990-1991 tinerii liberali (formau un partid cu Patriciu, cu Tariceanu) ziceau ca e mai bine s-o luam de la zero. Si economia Romaniei a ajuns aproape de zero. Au fost ajutati de toti care isi doreau binele lor inaintea binelui tarii. Si le-a fost bine, fiecare cu binele lui, cu partidul lui. Acum la bilant, vinovatul e celalt ca e mai corupt si e la putere si nu face nimic-ceva asa peste noapte sa fie toata lumea multumita. Noi ceilalti care suntem in opozitie sau nu facem parte din partide nu suntem vinovati, nu avem responsabilitati, avem dreptul sa invinuim, sa facem o miscare. Sa nu se termine ca cea a legionarilor. Cu moartea lui Iorga. Asa am putea zice ca facem bine tarii? Mi se pare ca datoria noastra sa avem in fata rezultatul final spre binele oamenilor acestei tari. Am fi mai respectati daca n-am cauta galceava pe pareri diferite si am cauta punctele de intelegere. Pana atunci mai visam…

      • Din pacate minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii, indiferent de algoritmul dupa care se ghideaza aceasta majoritate. Majoritatea a votat in Romania asa cum a putut si a stiut. Nu am pretentii prea mari de la acei oameni si cred ca nimeni nu mai are. Din 2007 pana in 2017 au emigrat aproape 4 milioane de romani. Cei care ies acum in strada ar putea oricand sa faca si ei acest lucru, doar ca acestia au atins un grad superior de maturizare fata de majoritatea care a ales acesti polticieni. Nimeni nu vrea o revolutie, insa acesti oameni constientizeaza faptul ca situatia este dezastruoasa si incearca sa schimbe ceva. Ca vor reusi sau nu, asta mai vedem. Insa nu ne obligati pe noi, cei care n-am votat cu gloabele astea sa ramanem in tara si sa suportam calvarul asta. Noi, cei mai rasariti un pic, stim 1-2- limbi straine in plus, avem o calificare si experienta in corporatii mari sau mici si vom face fata oriunde in lume cu experienta noastra. Intelegem perfect sechelele pe care cei ce au votat cu PSD-ul le-au capatat in cei 42 de ani de comnunism si avem mila fata de ei, insa nu ar trebui sa ne convinga de faptul ca au votat bine.

  8. Probabil ca daca nu am fi iesit din imperiul utopiei, in urma cu aproape treizeci de ani, nu as privi cu neincredere spre faza actuala a discursurilor frumoase, care pare sa fi contaminat (si) Occidentul. Britanicii, americanii, europenii, cam in aceasta ordine, au imbratisat un astfel de discurs. Mi se par niste discursuri retro, niste discursuri ideologice, a caror perioada a trecut, dupa incheierea razboiului rece. Desigur, nu cred ca ideologiile chiar au murit (Daniel Bell), dar toti simtim ca ele nu mai au temperatura cu care cosmopolitii de alta data le lansau in berarii sau in alte locuri in care isi exersau dibacia de pescari de oameni. De unde aceasta distantare si reticenta fata de marile discursuri ideologice, cu pretentii mai mult sau mai putin locale sau globale? Cred ca pentru ca toate s-au dovedit mari inselatorii.

    Apoi, ar trebui sa observam ca insusi Occidentul este in confuzie. Nu stiu daca sistemica. Desi, refondarile (UE) sau prioritizarile nationaliste si protectioniste (SUA) sunt vizibile. Cine ar fi crezut ca dupa national-comunism se va putea vorbi, la fel de vartos, si despre national-capitalism (America First etc.)? Pentru a fi sinceri cu noi insine, sa recunoastem ca modelului occidental i-a scazut dramatic atractivitatea. Insidios, s-a instalat nu numai un euro-scepticism, ci si un occidentalo-secepticism. A vedea lumea numai prin ferestre spre soare-apune incepe sa devina sinonim cu o ingustare de orizont, de viziune. Pe de a parte, explozia de riscuri si provocari, incepand de la cele de coruptie, contraselectie, ordine sociala si securitate si pana la cele de terorism si de mediu arata nevoia de state puternice, nu slabe, minimale. Nu cred in teoria “oamenilor de bun simt”, care ar putea orandui societatea si impune respectarea regulilor. Asa a crezut si scotianul Adam Smith, un profesor de filosofia moralei si eticii, care credea ca bunul simt, etica si morala vor fi gardienii liberalismului, care vor impiedica afacerile necinstite, inselaciunile, hotiile etc. de care ar fi tentati unii negustori. Si, vai!, cat s-a mai inselat! De atunci incoace, cate crize ale moralei afacerilor nu s-au intamplat si cate “maini invizibile” nu au intrat in buzunare straine!

    Solutii? Inainte de a fi Pro-Vest sau Pro-Est, trebuie sa fim in primul rand Pro-Romani/Pro-Romania. Sa avem determinarea pentru o politica “Romania First”. Este prima conditie a depasirii schismei “Celor Doua Romanii”. In al doilea rand, sa abandonam vechea viziune, de tip razboi rece, de a fi exclusivisti si unilateralisti, fie Pro-Vest, fie Pro-Est, si sa o inlocuim cu o viziune unificatoare, de “Relatii Omni-Azimutale”. Trebuie sa constientizam ca absenta Estului sau a Vestului din relatiile economice internationale ale Romaniei sunt echivalente cu o “gaura neagra”. In al treilea rand, sa credem in geniul romanesc creator, sa mentinem inteligentele romanesti in tara si sa le aducem acasa pe cele din strainatate, sa facem ca educatia romaneasca sa fie performanta si sa ne debarasam de complexul de a crede ca universitatile romanesti sunt inferioare celor occidentale. Sunt multe alte obiective, vizand noua industrializare, noua agriculturalizare, noua infrastructura etc., dar cred ca increderea in noi insine, incepand cu increderea in capacitatile manageriale si antreprenoriale romanesti, prin care sa punem capat unui alt complex, de a-i chema pe altii sa ne conduca, ca si cand noi nu am fi in stare, sunt chestiuni fundamentale, care trebuie sa ni le autoinoculam sis a le inoculam in mentalul colectiv. Nu in ultimul rand, avem nevoie de constructii politice noi, care sa le inlocuiasaca treptat pe cele vechi, care s-au nascut in secolul trecut, potrivit sarcinilor de atunci. Schimbarea de tactica e prea putin, tactica fiind un instrument al strategiei. In concluzie, avem nevoie de o schimbare de viziune, de un alt tip de abordare, de o strategie noua.

    • Paul: frumos spus, să ne întoarcem la România. Adică să facem apel la patriotism care, în momente grele, te poate salva. Numai că pentru asta ai nevoie de elite( de toate felurile!…) responsabile. Or se constată că aceste elite nu există. Cine să-ţi fixeze scopuri, strategii, tactici? Situaţia României este dramatică prin iresponsabilitatea elitelor sale.

      • @ Lucifer Dar pana la urma avem nevoie de atatea elite? Eu cred ca numeroase posibile elite au fost deja in strada iar acei oameni stiu ce drum ar trebui sa urmeze tara asta. Tare as vrea ca oamenii, societatea sa reprezinte o mare elita, nu personalitati individuale care primesc la un moment dat puterea de a manevra masele. In momentul in care se strang in starda sute de mii de oameni si formeaza un imens steag al UE sau al Americii, se contureaza normalitatea, drumul care trebuie urmat, elitele.

  9. „Visul dlui Papahagi” este un exercitiu de imaginatie atat de insolit pe Facebook incat as zice ca e un exercitiu de curaj, pe de alta parte iata si Facebook cazut in ghearele filozofilor, hm!, Zuckerberg are cosmaruri, probabil! :-)

    Nu ne ramane decat sa fim de acord, insa „visul” domnului Papahagi pare impus si chemat tocmai de o stringenta realitate contrarie, adversara oricarei imagini idilice!

  10. Extraordinar articolul (ca mai toate celelalte), si la fel si – nu stiu cum sa-i spun – „eseul” citat al dlui. Papahagi. Si, da, acesta este adevarul: ar trebui o arecare colaborare a Romaniei de acasa, „de stinga”, cu cea din diaspora. Din pacate, nu ati atins un element important: Romania dintre cele doua, Romania celor din ce in ce mai multi care o duc bine in tara, a securisto-sereistilor. Ciar daca nu sint 3.5 milioane de votanti psdalde, si nici 3.5 milioane de diasporeni, acestia cred ca au deposit numarul de pe vremea ceausista, de 750.000, si se apropie azi de un milion (dupa sumele puse la dispozitie de parlament, si cele castigate din afaceri semilegale). Acestia ce vor ?! Se vor pe ei, ii vor pe psdalde, sau vor diaspora ? Cred ca cel mai sigur ar fi sa spunem ca se vor pe ei, asa ca celelalte doua variante vor cadea. Acestia trebuie convinsi sa vrea ce este mai bun, sa adopte visul dlui. Papahagi, si pe cel al dvs. Dar asta nu se va putea intimpla decit daca acestia (si toti ceilalti) vor fi exemple uimitoare de altruism… Se poate intimpla asa ceva ?!

  11. Apropo de umilirile diasporei Consulatele romanesti sint unice in lume pretinzind un format atipic de fotografie ID, și cu o bandă albă de 7 mm la baza de jos (idee care i-a ramas in cap respectivului „diplomat” de pe vremea când o ducea el bine cu Gheorghiu Dej).
    Bieții oameni nu pot sa-si faca pozele ca oamenii liberi la automat cu 10 dolari ci merg disperati pe la studiouri foto unde fotografii rămași perplex ii servesc pentru 60 dolari. Pe saiturile ambasdei li se ce 5 (cinci) fotografii după care la ghișeu afla ca „au citit greșit si ca ajung 4”.
    Nu voi mai scrie romania cu r mare.

  12. „Visul lui Papahagi” si „Ce-i de facut ? ”
    Ieri conservatorii visau o societate „organică” , agrară si patriarhală, virtuoasa si deparazitata de influențele alogene , vremurile s-au schimbat , acum lumea tradițională românească ( inventată de poporanisti , sămănătoristi si alti pasunisti ) îmbraca haine europene si moderne , dar își păstrează sufletul arcadian , asaltat de ispitele progresistilor si de năvălirile barbarilor necredinciosi : muncitorii entuziaști si virtuosi ( asa cum si i-ar dori un popa , smeriti , adică docili si semi-idioți) , eliberati de individualismul burghezo-liberal , vor defila duminical la bisericile neincapatoare , pe psalmi patriotici, în restul timpului fiind angajați la concursul muncii pt. propășirea neamului ortodox în marele concert al națiunilor europene creștine ( e nevoie , firește, de o revoluție crestina europeană ) , pînă si iarba va fi mai verde si cerul mai transparent, sub grija părintească a Marelui Consiliu condus de cei zece ( de ce nu doisprezece ?!) arhangheli maruntei . Acest mare salt are si un nume : revoluție conservatoare . Orice ideologie revoluționară își proiectează un model de lume perfectă, intr-un trecut idilic , comuna primitivă comunistă, de ex. , model care va fi actualizat dialectic , cum invata Hegel .O lume nouă, un om nou , în speță, „european” , dar si național si , mai ales , creștin. Specificul ideologiilor revoluționare , revitalizante sau palingenetice ( cei de dreapta evita termenul , pe care îl confundă cu stingismul ) este dorința de a produce schimbări în „materia umană” prin mijloace tehnice , politice , sociale , economice etc. , revoluția antropologică. Oamenii nu trebuie să își dea acordul , stiu ei mai bine , visatorii si vazătorii de idei , „ce-i de facut ” .

  13. Una peste alta, am fost si eu surprins ca de prin 2017 incoace s-a dat liber la criticat. Pina atunci eram ocarit in discutii private daca indrazneam sa sustin ca lucrurile nu sint deloc normale in tara, de exemplu starea oribila a adminstratiei.

    In ceeace priveste România pro-occidentală, in care si eu imi pun sperantele, se pare ca nu a folosit cei 28 de ani sa se maturizeze politic si doctrinar. Tinteste in directia corecta, are viziunile corecte, dar da impresia ca isi pune frustrarile sau interesele de nisa in locul doctrinei si agendei politice. In unele situatii, se arata ca ei insisi (unii dintre ei) sint parte a problemei, nereusind sa se smulga din solul instabil al culturii care i-a nascut. Apoi, se mai poate banui si o deformatie profesionala, anume ca elitismul ii face si pe ei sa nu mai raspunda la feedbackuri, sa trimita signale de suficienta, lucru care bineinteles ii caracterizeaza si pe ceilalti „Sa nu veniti sa ne invatati pe noi…”.

    Pe plan tehnic, cum poti sa ajungi la guvernare cu un singur partid de opozitie si cu o promiosiune vaga a inca altuia sau altor partide inca neinfiintate? Nostalgia pentru Partidul Unic care se perpetueaza? Pai va costa scump! Partidul Unic de opozitie isi va dubla sau tripla performanta la alegeri (excelent) dar aceste rezultate nu il vor califica totusi pentru guvernare. Vor fi inca 4 ani cu PSD, timp in care România pro-occidentală risca sa sucombe din cauza infarcturilor provocare de frustrare si revolta.

  14. Daca ar exista intr-adevar „câteva milioane de profesioniști marginalizați în țara lor”, ” oameni care înțeleg, posedă spirit critic, știu ce vor și ar putea contribui masiv la binele comun”, atunci cu siguranta nu am fi aici! In ultimele luni au fost cteva puncte critice in care s-au depasit cateva linii rosii, acum suntem probabil la penultima dintre ele. Tot ce ar fi trebuit/ar trebui sa faca milioanele astea ar fi fost/ar fi sa iasa pt cateva ore in pietele oraselor lor . Ar fi fost si inca mai este absolut suficient pt a opri nebunia. Ce vedem in schimb? Maxim 70.000 de oameni in toata tara la ultimul protest anuntat si pregatit cu saptamani buni inainte!!!! Daca in cele mai negre momente ale vietii tale, tot ce trebuie pt a schimba negrul in alb este o plimbare de cateva ore in piata orasului si tu nu faci acest minim efort, inseamna ca pur si simplu iti meriti soarta. In concluzie, milioanele nu sunt (inca) decat maxim 100.000.
    QED

    • Mai sunt insa si romanii din Diaspora.
      380 de mii a fost varful lor de performanță electorală la turul 2 al prezidentialelor din 2014. Si au votat omogen cu Johannis – voturile pt Ponta fiind practic neglijabile. Bine – si acolo 80 – 90 % nu au votat , dar pentru sustinerea moralului este de preferat sa nu amintim prea des aceste ultime procente. Asa cum este bine sa spunem cat mai des ca doar Telomanul voteaza cu PSD ul. desi nu-mi iese din cap imaginea aia cu harta rosie – rosie …cum , domne, si Ardealul ?

  15. Pentru mine Româniile ăstea izolate, pro-occidentală sau național-comunistă, nu există. Văd România ca un teren bătut de soartă al Europei. Destinul lui depinde de ce decide Europa pentru cei bătuți de soartă care o slăbesc. Oricât de dezbinată ar fi Europa, ea este obligată la un destin comun. Refugiile în trecuturile mărețe ale lui Napoleon sau Hilter, recunoscute sau nerecunoscute, nu au nici un viitor. Deci eu nu am alt vis decât cu Europa. Și cam așa se întâmplă cu mulți din cei „plecați”. Visele ăstea de mărire națională sau deziluziile de mărire națională nu văd realitățile lumii de azi, cât de mică e lumea. Chinezii au cumpărat o parte semnificativă a industriei fanion a Germaniei. U.E. se agită pentru că China intră în Balcanii de Sud-Vest. Nu vrei să fie Europa pe acolo, nu-i nimic, va fi China. Lumea e mică. Mai e loc pentru Europa sau China. Nu mai semnifică nimic Albania sau Franța. Nici România.

  16. Desi solutia reconcilierii e cea mai naturala, aplicarea sa e totusi improbabila.
    Motivul e la vedere. Nu sint doar doua Romanii, ci mult mai multe, fiindca Romania e profund divizata pe toate palierele sau criteriile posibile: de virsta, de pregatire, de moralitate, de orientare politica, de venit, culturale, religioase, etnice, justitie sociala, etc.
    Multi nu-si reprezinta corect divizarea asta, insa oricine intra in detalii va vedea imediat motivele de ingrijorare.

    Astfel, o intrebare simpla dar lamuritoare ar putea suna cam asa: care e sansa ca un om tinar din Romania sa fie bine pregatit, sa aiba o gindire liberala, sa fie realizat material si in acelasi timp sa aiba o moralitate sanatoasa dar sa vrea sa intre in politica? Cei care lucreaza cu statistici sau probabilitati stiu ca intrebarea asta are un raspuns care poate fi redus la o inmultire de numere subunitare mai degraba apropiate de zero decit de unu. Acuma probabil ca chiar si cei care nu au aplecare spre cifre inteleg deja ideea: rezultatul, care e o probabilitate, va fi un numar infim, care are cel putin sase zerouri consecutive dupa virgula. Asa incit, in cel mai bun caz, vorbim de citeva cazuri la 10 milioane. Si n-am luat in calcul decit sase criterii.

    In general, competenta PSD e una singura si rezida in divizarea, sau mai bine zis, in descompunerea accelerata a tesutului sanatos din societatea romaneasca. Asta se intimpla mai ales fiindca contraselectia duce spre zero procentele (normalizate) ale categoriilor sociale care detin, propaga sau produc valoare.
    Revenind la emigrare, aceasta lucreaza, in mod evident, in favoarea PSD, iar faptul ca oamenii competenti se pling de amploarea fenomenului nu va sensibiliza niciodata pesedistii, care oricum nu-i vad cu ochi buni pe cei plecati sau pregatiti sa plece.

    Reconciliere, bun. Dar cu cine? Si mai ales, cum?

  17. Sunt unul din cei care platesc numai impozit de proprietate in tzara. Daca lucuruile merg asa mai departe cum merg acum vand si casa is inchei toate socotelile.
    Deja am redus durmurlie spre ro de la 3 ori pe an la unul pe an.
    Aceeasi bani ii cheltuiesc cu mult mai multa placere in Grecia decat la mare in Romania.

  18. Repatrierea e cea mai mare aberatie pe care-am auzit-o in ultima vreme.
    E numai dorinta (subtila) a patronatului existent ca masa potentiala de salariati sa fie mai mare, sa revina la dimensiunile de acum ceva ani si astfel sa inceteze presiunea pe salarii, care nu le convine deloc.

    Asa ca mai usor cu repatrierea, ca nu foloseste nimanui. A fost si este o ecuatie de tip win-win; cei plecati, evident de ce, iar cei ramasi au putut pune presiune pe salarii. Lucru extrem de neconvenabil patronatului din tara.

    In anii 2004-2015 eram mult mai multi oameni decat joburi posibile sa ne absoarba, de-asta am fost la cheremul nesimtirii de tip salarial azvarlita de antreprenori, de-asta au putut sa ofere sumele acelea de mizerie.

    Si nu inteleg, daca unii oameni au plecat, in timpul asta nu s-au mai nascut si altii, chiar nu mai e nimeni sa umple locul?

    Cred ca cei plecati stau bine acolo unde stau.

  19. nu inteleg de unde tot gitati marota asta cu ;ipsa fortei de munca… sunt zeci de articole care prevad ca din gauza robotizarii vor fi tot mai multi someri, si autorul se tot plange de lipsa fortei de munca…aceasta este cea mai mare minciuna draga extremistilor progresisti de la conducerea UE care isi justifica astfel politica criminala de mutare a populatiei din orient in Europa, in timp ce s-a dovedit deja ca acesti imigranti nu vin aici sa munceasca, ci doar sa fie tinuti in spate de populatia locala si sa se ocupe de schimbarea societatii dupa chipul si asemanarea lor…in concluzie, ca pleaca romanii din tara e o problema ,insa solutia propusa de autor , sa devenim atractivi ca destinatie (adica sa dam ajutoare sociale si pomeni fara numar la imigranti cu jde copii care stau doar asta sa faca si cand s eplictisesc mai faco plimbare cu camionul sua se arunca in aer) e o mare ticalosie caqre dovedeste ca de fpat autorul este un ipocirt nu da doi bani pe romani, la fel ca elita extremista progresista care a pus mana pe UE si pe mass media , prin intermediul careia cenzureaza opiniile oamenilor

  20. Autorul dovește încă o dată că nu ducem lipsă de cunoștințe, dorințe, aspirații. Societatea civică, strada știe ce vrea și ce nu vrea. Ramâne partea mai grea de a realiza pas cu pas societatea civică românească care generează „principiile normative euro- atlantice“ pe care se sprijină statul de drept consolidat. Statul nu poate impune cu forța legii principiile (mentalitatea, Gesinnung), baza pe care trebuie să se sprijine (paradoxonul Böckenförde, judecător la curtea supremă Bundesverfassungsgericht Karlsruhe).

    … „… ”Închid ochii și văd România condusă de cei mai buni dintre fiii ei. Îi văd liderii școliți la Oxford, Heidelberg sau Sorbona conversând firesc, fluent, relaxat cu colegii lor de facultate și de Consiliu european. Îi văd respectați de omologii lor (nu puși la colț, alături de nebuni și borfași), negociind abil în interesul țării, lipsiți de griji financiare și dedicați exclusiv binelui comun.. „…

    Selecția negativă 1938-1989-2018 timp de 80 de ani a cadrelor în instituțiile statului dâmbovițean, în guvern, parlament și partidele politice e exact contrariul visului măreț din text. De fapt începe 1923 cu constituția de „stat național unitar centralizat cu o singură limbă administrativă (culturală?)“. E exact contrariul Declarației de la Alba Iulia, acel proiect măreț și promițător călcat în picioare timp de 100 de ani. De ce s-a ales această cale violentă a „statului național unitar centralizat“ care a dăunat enorm de mult locuitorilor țării, a dus la „decalajul istoric“ atât de mult deplâns?

    … „.. Adevărata probă de maturitate a României pro-occidentale (adică parțial și avangardist occidentalizată) va fi trecută cu succes numai dacă modelul ei (rezumat în ”visul lui Papahagi”) va dobândi noi adepți, nu noi adversari manipulați din telecomandă.
    .. „…

    Selecția negativă, cea mai dezastruoasă în anii RPR/RSR în naționalcomunismul autohton, a rămas până azi moștenirea cea mai apăsătoare în anul centenarului sărbătorit 2018. Eliminarea antreprenorilor (naționalizare 1947), a intreprinderilor private înseamnă eliminarea performanței, a competenței și a responsabilității din economia țării. Societatea civică (mentalitatea, Gesinnung) generează principiile, bazale pa cere se sprijină statul. Fără clasa de mijloc (V. Orban vrea să făureasca azi din nimic o nouă clasă de mijloc „națională maghiară“, la fel PIS în Polonia) și mentalitatea ei s-a pornit 1989 după eliberarea țării spre democrație. Visul nu a murit, spiritul civic dezlănțuit 1989 va birui. Sunt de partea autorului. Renunț aici la descrierea a cea ce s-a întâmplat în regiunile istorice Bucovina, Banat, Transilvania, etc prin eliminarea dreptului civil Mitteleuropa 1919 și „românizarea administrației „în sens de „selectie negativă (baze etnice)“ a cadrelor din administrația publică, acuzată mai sus.

    … .. Că între 2007 și 2017 au plecat din România 3,4 milioane de cetățeni, ceea ce ne așează pe locul doi mondial în materie de emigrație, imediat după Siria, supusă – de mulți ani – unui devastator război civil. 17% din populația României a plecat în alte țări…. „..

    Acuz pe cei care au distrus moneda națională 1990- 1995, au jefuit proprietatea statului care era proprietar 100% la tot ce era economie, intreprinderi etc. De ce nu e azi o temă a opoziției în concurență cu penalii din guvern, parlament instituții publice? De ce se trece până azi cu nepăsare, cu tăcere această etapă „istorică“ în reconstrucția democrației în România?

    … „.-. Deși e compusă din oameni care înțeleg, posedă spirit critic, știu ce vor și ar putea contribui masiv la binele comun, această Românie e lipsită de reprezentare politică (așadar de pârghii decizionale). Un paradox și o tragedie ! Cealaltă Românie, inerțial nostalgică, pe tipare național-comuniste, puternic manipulată mediatic, slab educată și captivă într-o rețea de prime electorale periodice, deține puterea politică, dar nu știe să acționeze decât pentru statu quo… „….

    E.Macron încearcă 2017- 2022 o „împăcare „ a societății civice franceze extrem de polarizată de 72 de ani. Va reuși?
    Cine sunt personalitățile din țară care merită incredere și susținere? Care sunt candidații pentru parlamentarele PE 2019 care reprezintă țara la Brussel /PE 2019-2023? Unde sunt prezentate conceptele lor? Unde sunt dezbătute aceste concepte care sunt în „concurență“ cu statul dâmbovițean de penali? Democrația se bazează pe concurența conceptelor. Conflictul de interese e starea normală în democrație.

    Pupat toți ora 17 piața endependent…
    Ce e de sărbătorit în anul centenarului ?

  21. Sper să’mi scuzați apetitul hibernal pentru incăierare, căci am intrat doar că să demolez visele intelectualilor de bulă cu o sorcovă zdrențuită.

    În primul rând, visul strategului din umbră: domnilor, îmi pare rău că trebuie să vă ofer un anunț important: conform ultimelor evoluții politice dumneavoastră nu mai sunteți la butoane și nici nu o să mai prindeți vreun buton. Deci coborâți din mansarde și luați de știre: nu sunteți în poziția de a decide vreo tactică. ok?

    Mai departe: visul călăuzirii românului rătăcitor. Ăsta e așa de ridicol încât m’a apucă mila că trebuie să’l distrug. Domnilor, până nu va dați seama unde ați greșit când aveați butoane pe mână în timp ce milioane de români se scurgeau prin granițele făcute ciur nu aveți de ce să emiteți pretenții asupra viitorului românilor deja stabiliți în Occident. Și nici măcar nu aveți NICIO IDEE asupra modalității de a convinge românii să se întoarcă. Uite, un autor extrem de uituc:
    „Că să oprim hemoragia, e nevoie nu doar să redăm drepturile civice refuzate acum Diasporei așa cum nu ajunge să le promitem”
    Începe o frază și după 10 cuvinte uită efectiv ce vroia să spună. De fapt, nu uită, ci se face că uită, pentru că nu știe nimic. După „e nevoie nu doar” trebuia să urmeze un „ci și…”. Și ce? Ce promisiune plauzibilă mai puteți face, cât să nu se uite strâmb la voi puținii români pribegi care mai căsca gura la poveștile dumneavoastră.

    Și mai departe: visul călăuzirii românului băștinaș, unul din cei 2 români scindați și certați, o capră și o varză. Ăsta ar fi caraghios dacă nu ar arăta ca un coșmar. Păi cum să călăuzești dumneata românii dacă explici tacticos cum că:
    „România pro-occidentală are datoria morală de a nu demoniza sumar, prin caricaturizare elitistă, România stagnării” după ce 2 rânduri mai sus i’ai făcut harcea-parcea pe aborigenii ‘de stanga’:
    „Cealaltă Românie, inerțial nostalgică, pe tipare național-comuniste, puternic manipulată mediatic, slab educată și captivă într-o rețea de prime electorale periodice”. Adică, deh, io am mai întâlnit basculări acrobatice în cuvântările politicienilor dar chiar în halul asta, de la mână pan’ la gură să se schimbe radical treaba rar mi’a fost dat să aud. Să avem iarăși la butoanele aparatului de frezat armonii sociale niște indivizi care au reușit performanța de a rupe dreapta în paișpe și de a’și convinge propriul electorat să voteze cu opoziția [da domnilor, ai voștri votanți pedelisti au ajuns să pună ștampila unii pe penele și alții pe pesede deși nu, nu sunt nicidecum ‘național-comunisti’ cum sustin mofluz pensionarii si stafiile pedeleului defunct] ar fi chiar un coșmar.

    Dacă prin România pro-occidentală înțelegem acel grupuscul de politruci care îngrijesc pepiniera unde e crescută rezerva de cadre și slugi a Occidentului [pe care tovarasii o stropesc săptămânal cu zeamă de ură-de-șine, iar o dată pe luna îi smulg rădăcinile și leagă buruienile să li se urce pe tulpini], politruci care nu au avut altceva de făcut decât să dezbine și să țină în mizerie un neam prostit, atunci înțelegem de ce sunt năpădiți de spaime [abia] acum, când ce să vezi, rezervorul da semne de epuizare, iar Europa începe să caute alte surse de populație tânără. Vor să ne’mpace acum, să ne hrănească cu consens, compasiune inclusiva și armonie națională, că poate începem din nou să ne’nmultim. Tardiv, desigur. România e pe ducă și o data cu ea și clasa politică nășiță de național și internațional comunism. Hai să nu ne facem că uităm: comunismul neaoș nu înseamnă doar Ceausescu și clica lui de capsomani naționaliști, ci și Iliescu, Brucan, Năstase și liota de socialiști internaționaliști care ne’au vârât în Europa tocmai la spartul târgului. Hai să nu ne facem că uităm: am intrat în UE de 10 ani și suntem la pământ, în pragul dispariției ca nație, dar în continuare ar trebui să iubim Europa și să o tratăm ca pe o fecioară neprihănită. Hai să nu ne facem că uităm: Uniunea și eurocratia nu numai că și’au ținut în brațe tovarășii din România, dar au tolerat corupția sistemică, au încurajat mecanismele socialiste de distrugere a avuției naționale și s’au bucurat de milioanele de iobagi împinși la muncă în occident de politrucimea locală. Hai să nu ne facem că uităm: politrucii lor au participat la prăpăd și s’au bucurat de pradă cot-la-cot cu ai noștri, slugile lor cele mai umile și credincioase, cei mai eurofili politruci din toată Europa. Acum auzim că până și știrile cu hoarde de arabi și africani ce invadează Europa sunt false. Brusc, noi nu mai suntem Europa, nu mai avem voie nici măcar să ne îngrijorăm de soarta Europei, dacă facem asta cică suntem trădători pro-ruși. Brusc, milioanele de români ce pribegesc prin Europa nu mai sunt în Europa, ochii lor nu văd realitatea milioanelor de buni imigranți invitați perfect legal de doamna Merkel în UE, căci ei nici nu sunt cetățeni europeni, ci niște ciumați spălați pe creieri de propaganda lui Putin. Bă românule de pripas, ia treci tu acasă și servește național-comunism de la mama lui care face pui în Teleorman! Hai, că nu meriți tu Europa, săracule și prostănacule care ești! Hai, vino acas’ ca sa avem de unde sa te trimitem inapoi!

  22. Citind comentariile de mai sus, am constatat din nou ca multi dintre cei care (se pare ca) doresc (si) binele tarii nu sunt capabili sa ierarhizeze corect problemele Romaniei, in primul rand dupa criteriul urgentei (gravitatii). Daca Romania va deveni un stat totalitar consolidat, orice discutii publice despre principii, valori, sisteme socio-economice, „dreapta” vs. „stanga”, revolutii tehnologice, etc., vor fi nu doar fanteziste, ci si considerate subversive de catre regimul dictatorial.

    In faza in care ne aflam, Romania are alte probleme (majore) si prioritati decat occidentul. Cei care au ca plan de rezerva emigrarea la primul semn ca rezistenta democratica se poate solda cu pierderea efectiva a libertatii (la fel ca in comunism sau ca in Turcia lui Erdogan sau Rusia lui Putin), ar trebui sa se abtina sa dea lectii (abstracte) celor care vor sa lupte EFICIENT si pana la capat pentru o Romanie democratica (europeana).

    Intr-un articol de ieri, Dan Tapalaga spunea:

    „De azi, suntem o tara guvernata pe fata de mafie, de gangsteri politici care l-au transformat pe ministrul justitiei in avocatul lor. In mod oficial, ideologia la putere azi in Romania nu este social-democratia, ci coruptia ridicata la rang de virtute si de regula sociala.”

    https://tinyurl.com/yca93n8m

    Si dl. Baconschi a sesizat gravitatea situatiei si a propus solutii corecte (realiste):

    „Trebuie sa reflecam si sa actionam impreuna pentru reconcilierea acestor doua Romanii, nu de dragul unor scadente festiviste («Centenarul Marii Uniri»), ci pentru a debloca proiectul national si a-i reda o dinamica istorica adecvata. Romania pro-occidentala are datoria morala de a nu demoniza sumar, prin caricaturizare elitista, Romania stagnarii. Ea nu se poate afirma si salva decat laolalta,  in corpul politic recoagulat al unei singure natiuni. Are deci vocatia pedagogica de a explica, de a face misionarism cultural si de a intinde mana celeilalte Romanii, pe sub cupola rigida a unui stat necooperant. Exacerbarea fracturii prin gherila ideologica nu va produce solutii. E nevoie de compasiune inclusiva si de actiune la firul ierbii, in fiecare alveola comunitara. Adevarata proba de maturitate a Romaniei pro-occidentale (adica partial si avangardist occidentalizata) va fi trecuta cu succes numai daca modelul ei (rezumat in «visul lui Papahagi») va dobandi noi adepti, nu noi adversari manipulati din telecomanda. O buna igiena a situarii civice proactive trece printr-o asemenea schimbare tactica deocamdata sporadica, daca nu chiar absenta.”

    Aceasta abordare realista a dost desfiintata de catre comentatori „eruditi”, care nu reusesc „sa vada padurea de copaci”.

    In acest moment, riscul ca Romania sa devina un stat totalitar este unul major. PSD se foloseste in mod cinic de instrumente specifice unei democratii (libertatea de exprimare si alegerile libere) pentru a aboli democratia si statul de drept. Exista precedente istorice „de succes” in aplicarea acestei retete: Hitler a transformat Germania intr-o dictatura „folosind in mod cinic instrumente specifice unei democratii (libertatea de exprimare si alegerile libere)” pe fondul dezastrului social produs de marea criza economica din anii 1929-1933. Turcia lui Erdogan si Rusia lui Putin sunt exemple recente care ne arata ca „succesul” lui Hitler nu a fost doar un accident al istoriei si ca scenariul se poate repeta si in cazul Romaniei.

    Intr-o Romanie in care:

    Cea mai ridicata incidenta a saraciei e in randul celor cu varsta de sub 18 ani, peste o treime dintre acestia s-au aflat sub pragul de saracie (n.m. „Viitor de aur tara noastra are …”), mult peste nivelurile corespunzatoare adultilor, (cresterea in 2016 fata de 2013 a fost de 2,5 puncte procentuale).

    • Starea de saracie in aceasta perioada s-a mentinut la cote ridicate si la tinerii cu varste intre 18-24 ani (diferenta fata de inceputul perioadei a fost de 2,1 puncte procentuale), in 2016 ajungand sa afecteze putin sub o treime dintre ei.

    • In anul 2016, din totalul persoanelor ocupate, cele aflate sub pragul de saracie au reprezentat 18,9% (n.m. deci aproape 1 din 5 cetateni romani care muncesc sunt saraci – adica muncesc degeaba !), cu 7,3 puncte procentuale mai putin decat in cazul persoanelor care nu au desfasurat nicio activitate economico-sociala.

    „Daca in anul 2016 nu s-ar fi platit pensiile si celelalte transferuri sociale, aproape JUMATATE DIN POPULATIE (49,6%) s-ar fi situat sub pragul saraciei relative”

    https://tinyurl.com/ybkpwwon

    „razboiul rece” nu poate sa fie castigat doar de o minoritate educata si pro-europeana, cu mijloace democratice. „Razboiul civil rece” poate sa fie castigat de catre pro-europeni doar in urma un unui „acord de pace” echitabil, adica prin COEZIUNE SOCIALA, prin masuri si programe care sa tina cont de realitatea economico-sociala din Romania si nu de dogme ideologice „de dreapta” (care sa fie „predate” unei populatii paupere, cu intentia de a o „educa”, sau de a o manipula impotriva propriilor INTERESE EXISTENTIALE – evident, fara sanse de reusita). Aceste masuri si programe trebuie prezentate si sustinute intensiv – mediatic si „pe teren”, „la firul ierbii” – de politicieni onesti, solidari si empatici cu nevoile a peste 50% din populatia Romaniei (si prin aparitia unui partid autentic, modern, de stanga). Aceasta abordare va diminua suficient bazinul electoral al PSD-ului, rupand cercul vicios al politicii acestuia, bazata pe „ideologia”: „spre dictatura prin democratie”.

    • Domnule Cetățean, nu mai bine îl aducem pe tovarășul Ion Ilici Iliescu să ne învețe cum e cu consensul social, cu coeziunea socială, cu armonia socială și alte lucruri minunate sociale și să pășim împreună, cu bucurie și elan pionieresc, în Europa multilateral-dezvoltată? Că de ideologii d’astea dogmatice de dreapta știm…poporul e sătul. Iar „noi” -dezideologizatii eurofili din stânga de centru progresistă- știm mai bine ce vrea poporul, este? Plus Iliescu. Cine știe mai bine decât Iliescu să aducă poporul la un numitor comun, adică în splendida mizerie în care ne’om bălăci cu toții?

      Iar reacționarii ăia din diaspora să facă bine și să tacă naibii din gura aia care nu a mâncat salam cu soia de la Dragnea. Pribegii ăia nu se pricep la priorități și oricum ei nu țin cu țara că au parasit’o, deci ce se mai bagă în discuție?

      Uite cum românul, după 28 de ani de socialism luminat, european, nu se mai satură! încă mai vrea egalitarism și distributivism și vrea ca toată lumea să înghită aceeași porcărie cu aerul că papă progres pe pâine! ba ne și amenință că vine dictatura dacă nu dăm iarăși asistență și ajutoare sociale. Fenomenal. :) stânga acuză dreapta [una stafidită, apoape spectrală] chiar și atunci când tot stânga e la guvernare de ‘deviatii și divagatii’ totalitariste! Genial. Hai, mai băgați dragi tovarăși, hai că e distractiv să auzim cum se izbesc cap în cap cele 2 Românii din mintea celui din urmă socialist care o să aibă sarcina eroică de a stinge lumina peste țară. :)

      • @euNuke

        Aceasta este atitudinea iresponsabila care a adus Romania de astazi pe marginea prapastiei. Lozincile neoliberalilor au contribuit masiv la propulsarea la putere a PSD-ului. Daca facem, insa, abstractie de lozinci (de dogme sau manipulare), statistica (adica „oglinda realitatii”) ne arata ca Romania a avut (de-a lungul anilor) guvernarea cea mai de dreapta din UE. Mituirea saracilor cu scop electoral de catre PSD (un partid populist si corupt) nu reprezinta politica „de stanga” si este nesemnificativa ca procent din PIB, asa ca sintagma „egalitarism si distributivism” reprezinta o noua manipulare neoliberala.

        Argumente ca PSD nu este un partid de stanga:

        a. Trecerea contributiilor sociale de la angajator la angajat, Romania fiind singura tara din UE in care un partid a indraznit sa ia acesta masura de extrema drepata.

        b. In 2015, Romania a avut coeficientul de inegalitate sociala 8,3 ocupand ULTIMUL LOC in UE (media UE fiind 5,2 – Islanda avand coeficientul cel mai mic din Europa = 3,4). PSD a contribuit masiv la aceasta REALITATE caracteristica unei guvernari de dreapta.

        http://tinyurl.com/nhmx5w3

        c. Romania are cota unica de impozitare (politica „de dreapta”), asta in conditiile in care are cel mai mare coeficient de inegalitate sociala din UE. In Germania (coeficient de inegalitate sociala = 4,8) „veniturile anuale sub 7.664 Euro nu se impoziteaza. Celelalte venituri sunt impozitate cu 15-45% – impozit progresiv.”

        https://tinyurl.com/y94ubanw

        d. Procentul din PIB alocat de PSD protectiei sociale (in anul 2015):

        France – 33.9
        Denmark – 32.3
        Finland – 31.6
        Belgium – 30.4
        Netherlands – 30.2
        Austria – 30.2
        Italy – 30
        Sweden – 29.3
        Germany – 29.2
        United Kingdom – 28.8
        Norway – 27.9
        Switzerland – 27.6
        Greece – 26.5
        Portugal – 25.7
        Spain – 24.7
        Slovenia – 23.9

        Valoare Medie – 23.84

        Iceland – 23
        Serbia – 22.1
        Cyprus – 22
        Luxembourg – 22
        Croatia – 21.3
        Hungary – 20.2
        Czech Republic – 19.1
        Poland – 19.1
        Slovakia – 18.3
        Bulgaria – 17.9
        Malta – 17.5
        Ireland – 16.7
        Estonia – 16.4
        Lithuania – 15.6
        Latvia – 14.9
        Romania – 14.6

        https://tinyurl.com/y8aq35or

        Se pare ca „dreapta” romaneasca (o buna parte a ei) este irecuperabil IRESPONSABILA. Scriam in iulie 2012, intr-un comentariu pe „hotnews”, ca PSD nu este un partid modern de (centru) stanga. PSD a fost la origine (FSN-ul de dupa Revolutie) o „barca de salvare” pentru fostii nomenclaturisti comunisti si fostii securisti, care si-au aparat astfel privilegiile din timpul comunismului (suferind o metamorfoza spectaculoasa, transformandu-se peste noapte din comunisti „de frunte” – care „infierau cu manie proletara capitalismul decadent” – in capitalisti „de frunte”). PSD-ul de azi este un FSN „reformat” („aceeasi Marie, cu alta palarie”). Romania chiar are nevoie urgenta de un partid autentic, modern, de (centru) stanga. Fara o alternativa reala de (centru) stanga exista riscul ca, la un moment dat, PSD sa ia toata puterea, punand in pericol democratia si statul de drept din Romania.

        Tot prin 2012 mai scriam, intr-un comentariu pe „contributors”:

        „Intr-o tara ca Romania, in care jumatate din populatie traieste in mediul rural si in care venitul mediu net este de 350 Euro pe luna, strategia dreptei este sinucidere curata. In afara de o patura foarte subtire a clasei mijlocii (care in Romania este reprezentata doar de cei cu veniturile cele mai mari), nu va putea sa atraga alte voturi decat atunci cand alegatorii saraci (majoritatea populatiei) vor da un vot negativ PSD-ului.
        Sper ca fortele de «dreapta» sa se trezeasca la realitate si sa renunte la gandirea dogmatica, intretinuta de lozinci care nu au nici o legatura cu realitatea. Romania are nevoie de un partid de (centru) stanga modern, autentic, insa este evident ca acesta nu poate fi PSD.”

        Se pare ca am avut dreptate. Majoritatea intelectualilor romani au ocultat pana acum ideea necesitatii unui partid modern de (centru) stanga in Romania (absolut necesar, daca ne dorim ca Romania sa fie o democratie autentica). Acestia au pus (in mod pervers) semnul egalitatii intre PSD si „stanga”, pentru a „argumenta” nocivitatea ideologiei „de stanga”. Din pacate, se pare ca nu realizeaza nici astazi eroarea in care persista de ani de zile, nu inteleg ca au o mare responsabilitate pentru ce se intampla acum: culegem „roadele” acestei cecitati ideologice.

        De-a lungul anilor, multi dintre cei care au votat „dreapta” (in Transilvania in special), si pe care ii revoltau „naravurile comuniste” (inclusiv ale „lupilor tineri”) perpetuate de PSD, au facut acest lucru (au votat „dreapta”) doar pentru ca nu au avut o alternativa de (centru) stanga care sa apere valorile democratice si ale statului de drept. Acestia, insa, au o alta viziune socio-economica decat „dreapta” romaneasca (dogmatica), pe care au votat-o de nevoie. Se pare ca la ultimele alegeri acestia ori nu s-au mai prezentat la urne (satui sa tot voteze partide care nu ii reprezinta) ori au votat cu „cioara vopsita” (cu „stanga” romaneasca), cedand „cantecului de sirena” al PSD-ului.

        ***

        Vazand ce poate sa faca un partid populist si corupt (PSD nu este „de stanga”) atunci cand castiga detasat alegerile, „dreapta” romaneasca ar trebui sa se gandeasca de zece ori inainte de a predica (constant) nocivitatea ideologiei „de stanga” (si de a ii eticheta pe social-democrati cu calificativul peiorativ „socialisti” – sau chiar „comunisti”), subminand astfel posibilitatea aparitiei unui partid „de stanga” modern, european. Asta daca isi doresc sincer ca Romania sa devina o tara moderna si prospera.

        P.S. Eu nu am votat niciodata PSD-ul (FSN, PDSR) si nici pe Iliescu (de exemplu, in 1990 am votat Ion Ratiu si PNL, iar la ultimele alegeri am votat USR).

        • @Cetățean, nu vă doare mâna de cât lucrați cu copy/paste pe forum? că e a mia oară când va zăresc cârnatul ăla cenușiu de statistici [stați liniștit, nu mă deranjează deloc din moment ce nu intru niciodată în falsele dumneavoastră ‘argumente’ bazate pe cifre, deci, vă rog, nu insistați, nu mai stricați orzu’ pe gâște capitaliste ca mine]

          Eu am zărit în maculatura dumneavoastră doar duma asta, că arată că o poznă tradițională a stângii, deci sare’n ochi:

          „PSD nu este “de stanga”

          Știm dragilor, binenteles că PSD a întinat nobilele idealuri ale stângii. PSD e de dreapta, un cal troian al neoconilor americani în Internaționala Socialistă! Știm, cum să nu știm de trădătorii ăștia nerușinați. D’aia are mare nevoia țara de un nou Front al Salvării, de un nou partid imaculat care să aducă socialismul veritabil în România, printre aborigenii ăștia buimaci care bieții de ei n’au avut parte decât de făcături ordinare, de partide muncitorești pline de chiaburi, de fronturi populare doldora de conservatori, de partide comuniste pline de staliniști, naționaliști și alți fasciști, de partide social-democrate vânzătoare de neam și aliniate la trotzkismul american, de partide social-agrare deviate pe maoism și, mai recent, de partide social-europene atrase de idealurile eurasiatice ale lui dughin. Avem nevoie de un socialism pur, dur, european, parafat de Bruxelles, nealterat de putinism, hillarism ori tonyblairism si complet dezideologizat! așa să ne ajute Marx! Hai, la școală, că’și așteaptă universitățile doctoranzii în științe mai mult decât sociale! Iar voi, dreptacilor, derbedeilor, lăsați copchii să vină la USR!

          • @euNuke

            Se dovedeste (inca o data) ca statistica (adica oglinda realitatii) este cel mai mare dusman al neoliberalilor. Pentru tine, argumentele care au la baza feedback-ul oferit de statistica reprezinta „false argumente”, spre deosebire de delirul ideologic din comentariul tau anterior (care spune mult mai multe despre tine decat despre validitatea argumentelor mele).

            Lasati cititorii sa judece care dintre cele doua comentarii (al meu sau al tau) se incadreaza mai bine in categoria „false argumente”.

            • Daca ne-ai solicitat parerea, trebuie sa recunosc ca citesc cu mare placere postarile lui @ euNuke.
              Postari care se citesc cu placere chiar daca ai ceva impotriva.
              Ca atare, un punct @ euNuke :P

            • @victor L

              Repet aici „analiza” „remarcabila” a lui @euNuke, care imi „desfiinteaza” „la pachet” toate argumentele (fara drept de apel – ce raspuns rational poti sa dai la un asemenea delir ideologic?!), „analiza” pe care tu ai citit-o „cu placere”:

              Stim dragilor, binenteles ca PSD a intinat nobilele idealuri ale stangii. PSD e de dreapta, un cal troian al neoconilor americani in Internationala Socialista! Stim, cum sa nu stim de tradatorii astia nerusinati. D’aia are mare nevoia tara de un nou Front al Salvarii, de un nou partid imaculat care sa aduca socialismul veritabil in Romania, printre aborigenii astia buimaci care bietii de ei n’au avut parte decat de facaturi ordinare, de partide muncitoresti pline de chiaburi, de fronturi populare doldora de conservatori, de partide comuniste pline de stalinisti, nationalisti si alti fascisti, de partide social-democrate vanzatoare de neam si aliniate la trotzkismul american, de partide social-agrare deviate pe maoism si, mai recent, de partide social-europene atrase de idealurile eurasiatice ale lui dughin. Avem nevoie de un socialism pur, dur, european, parafat de Bruxelles, nealterat de putinism, hillarism ori tonyblairism si complet dezideologizat! asa sa ne ajute Marx! Hai, la scoala, ca’si asteapta universitatile doctoranzii in stiinte mai mult decat sociale! Iar voi, dreptacilor, derbedeilor, lasati copchii sa vina la USR!

              Din nou, las cititorii sa judece „valoarea” comentariului lui @euNuke, eventual sa imi spuna care zicere i-a impresionat cel mai mult. ;-)

            • @ Cetatean,
              tocmai asta spuneam: nu intelegi scrisul lui @ euNuke.
              Tu esti incrincenat si convins ca ai dreptate in toate.
              @ euNuke isi expune propriile opinii, recunoscind ca nu e perfect si uneori scrie de dragul contradictiei. Care e benefica, dar nu pentru cei ca tine care sint convinsi ca au adevarul la degetele cu care bat tastatura.
              @ euNuke este ironic de multe ori, fragmentul pe care il redai ca mostra dovedeste ca nu intelegi ce citesti.
              @ euNuke nu da link-uri, si nu se infrupta din spusele ziaristului care lauda frumusetea genunchilor cuiva. L-ai citat in doua articole, recent.
              Ramine cum am stabilit: 1-0 pentru @ euNuke.

            • @victor L

              Ce faci tu se numeste manipulare. Nu eu il contrazic pe @euNuke ci realitatea (era vorba despre afirmatia mea ca „PSD nu este un partid de stanga” – vezi comentariul respectiv, la care @euNuke nu a adus niciun contraargument, deoarece nu ai cum sa contrazici evidenta). Aici nu vorbim despre opinia mea vs. opinia lui @euNuke ci despre realitatea reflectata de statistica vs, delirul ideologic al lui @euNuke, pe care tu il diagnostichezi ca fiind „ironie”. Chiar si asa, sa incerci sa combati argumente bazate pe date statistice (prezentate de institutii foarte credibile) cu „argumente” bazate pe „ironie” reprezinta un simptom de patologie a argumentatiei (cel putin).

              Spui ca „@euNuke nu da link-uri”, sugerand ca este laudabil daca nu prezinti sursele datelor statistice pe care iti construiesti argumentatia. Am totusi convingerea ca nu link-urile te-au deranjat ci sursa acestora (tabele cu date statistice). Se dovedeste (inca o data) ca statistica (adica oglinda realitatii) este cel mai mare dusman al neoliberalilor.

              Din nou, las cititorii sa judece cine este mai incrancenat: eu, care imi bazez argumentatia pe date statistice, sau @euNuke, al carui comentariu reprezinta un delir ideologic (pardon, o „ironie” „rafinata” ;-) ).

              P.S. Cu o astfel de mentalitate, nu este de mirare ca ti-a placut comentariul lui @euNuke. „Cine se aseamana, se aduna!”

        • „dreapta romaneasca ar trebui sa se gandeasca de zece ori inainte de a predica (constant) nocivitatea ideologiei “de stanga” (si de a ii eticheta pe social-democrati cu calificativul peiorativ “socialisti” – sau chiar “comunisti”), subminand astfel posibilitatea aparitiei unui partid “de stanga” modern, european. Asta daca isi doresc sincer ca Romania sa devina o tara moderna si prospera.”

          Tocmai mă jucam cu etichetele pe lângă vâlvătaia în care aruncam bucățele de Românie…moderna si prospera. Și zic să postez și aici înainte de a le pune pe foc subminînd astfel ultima șansă a stângii progresiste. Deci, în opinia mea de dreptaci trădător, de libertarian extremist, egoist și dogmatic, de hater care nu vrea să împartă bogăția lui cu nimeni, social-democrații nu sunt numai socialiști -adică așa cum își zic chiar ei când se bagă intr’o organizație infamă ce se cheamă Internaționala Socialistă-, ci și neo-marxiști de dulap, globaliști trotzkisti, comuniști resapati, ecologiști de duminică, haimanale oportuniste, bandiți și găinari puși pe căpătuială prin rapt instituționalizat sub forma mecanismelor de redistribuire a avuției private naționale. Și nu numai că sunt de stânga, nu numai că se cred salvatorii națiunilor, Europei, planetei ca orice bufoni utopici ori sarlatani de calibru, dar tot ei sunt și purtătorii bacilului totalitarist, ei sunt cei ce vor să reglementeze tot ce mișcă pe planeta asta, ei sunt cei ce vor să decidă și cel mai mărunt detaliu al vieților noastre, ei sunt cei ce au năpustit mii de norme și structuri totalitare ce au închis deja cetățenii Europei în pușcăria așa-zisului stat de drept [unde cel muncitor și responsabil trage la jug pe viață pentru ciurdina de politruci și infractori care își ocrotesc unii altora ‘drepturile’]. Ei sunt cei ce ne distrug în timp ce proclamă ritos că ne conduc pe cele mai înalte culmi ale progresului.

          • @euNuke

            Delir ideologic „reloaded”. Din nou, comentariul tau spune mult mai multe despre tine decat despre validitatea argumentelor mele. In raspunsurile tale nu am gasit niciun contraargument care sa raspunda punctual argumentelor mele, doar reactii nervoase incarcate de ura.

            Sper ca acest tip de comportament irational (isteric) nu este specific majoritatii reprezentantilor „dreptei” din Romania, in caz contrar initiative salutare de tipul celei propuse de dl. Baconschi („Cele doua Românii : o schimbare de tactica”) nu au nicio sansa sa se materializeze, anuland astfel sansele Romaniei de a ramane un stat democratic.

            Repet, pentru „drepta” rationala, nu pentru fanatici neoliberali ca tine: vazand ce poate sa faca un partid populist si corupt (PSD nu este „de stanga”) atunci cand castiga detasat alegerile, „dreapta” romaneasca ar trebui sa se gandeasca de zece ori inainte de a predica (constant) nocivitatea ideologiei „de stanga” (si de a ii eticheta pe social-democrati cu calificativul PEIORATIV „socialisti” – sau chiar „comunisti”), subminand astfel posibilitatea aparitiei unui partid „de stanga” modern, european. Asta daca isi doresc sincer ca Romania sa devina o tara moderna si prospera.

            • Sper că acest tip de comportament irațional (isteric) nu este specific majorității reprezentanților “dreptei” din România”

              domnule cetățean, din păcate lucrurile stau mult mai urat decât va așteptați aici, în sânul dreptei radicale. O să va dezvălui câte ceva din oculta neoliberală românească, știu, nu ar trebui să fac asta, dar deh, ispita lăudăroșeniei e prea mare.

              Întâi trebui să vă mărturisesc că eu sunt cel mai blând, cel mai calm și cel mai dispus la dialog dintre neoliberalii fanatici ce sălășluiesc [încă] în România. Toți ceilalți -și’i cunosc personal pe majoritatea- sunt de un extremism ieșit din comun. Mulți dintre ei, din pură răutate, deși trăiesc în România și se bucură de binefacerile și infrastructura statului român, și’au mutat afacerile în străinătate intenționat, ca să nu plătească biruri si implicit salariile socialiștilor care conduc România. Căpcăunii ăștia capitaliști sunt atât de răi și de meschini încât își trimit angajații în punctele fierbinți ale României -la cozile ANAF, la Poștă, la Casă de Pensii- că să înjure statul și bunii săi slujbași socialiști. Oculta turbatilor ascultă de cel mai demonic neoliberal post-revoluționar care și’a înscenat moartea doar că să nu mai plătească nicio taxă statului român; malefica căpetenie neoliberală controlează din umbră capitala din sediul său din Cișmigiu unde se ascunde în văzul lumii…deghizat în cerșetor zdrențuit; și’a dosit întreaga avere de miliarde de euro în valize soioase pe care le plimbă cu Poșta și cu serviciile de coletărie ale CFR și are buzunarele burdușite cu tichete mototolite și murdare cu care își plătește colaboratorii și ciracii. El…și cred că unii dintre cititorii inteligenți ai platformei deja s’au prins că e vorba de P____ciu…este cel care a propulsat’o pe Firea ca primar general, special pentru a compromite PSD-ul și forțele socialiste pro-europene; tot el a tras ițele ca să distrugă din interior USR și să adâncească criza morală în care se zbate social-democrația românească. Deci, vă dați seama că euNuke e intr’adevar un biet isteric care nu prezintă niciun pericol pentru viguroasa tagmă progresistă, compusă din cele mai sănătoase mental specimene ale societății, iar voi, dragi stângiști de bine, ar trebui să va temeți de neoliberalii calculați, raționali, conspirativi și onctuoși dpdv ideologic care v’au infiltrat deja toate partidele și grupările; chiar acum, în timp ce eu îmi pierd vremea cu snoave caraghioase, știu cu siguranță că un desant neoliberal lucrează de zor la discreditarea unui stâlp al organizațiilor civice pro-europene care va fi prezentat publicului în câteva zile ca slugoi cu vechime din clica unui anume politruc corupt [D____a]. Nu delirul meu modest vă amenință poziția în operațiunile de salvare a României [deși uite că v’am făcut să mă citiți din scoarță’n scoarță, v’am mancat timpul si v’am enervat teribil], ci discursul civilizat dar contaminat al infiltratilor in tabăra stângii. Până nu va epurați partidul cel nou de cârtițele neoliberale nu o să puteți construi socialismul veritabil, pur, dur și european în România.

            • @euNuke

              I. Nu „capcaunii astia capitalisti sunt rai si de meschini”, ci fanaticii neoliberali, ai caror reprezentant „bland si calm” esti :-) . Sa nu incurcam borcanele! Si tarile nordice sunt tot capitaliste, insa „modelului nordic” este urat de catre fanaticii neoliberali, chiar daca capitalismul din aceste tari este mai performant decat cel din SUA (care are capitalismul cel mai apropiat de idealul neoliberal):

              Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2014–2015”:

              – Produsul intern brut pe cap de locuitor (in Dolari):

              2. Norvegia – 100.318
              6. Danemarca – 59.191
              7. Suedia – 57.909
              9. SUA – 53,101
              67. Romania – 8.910

              – Speranta de viata (in ani):

              10. Suedia – 81,7
              12-13. Norvegia – 81,5
              28. Danemarca – 80,1
              34. SUA – 78,7
              62. Romania – 74,6

              – Comportamentul etic al firmelor:

              4. Danemarca
              6. Norvegia
              12. Suedia
              33. SUA
              112. Romania

              – Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:

              8. Norvegia
              9. Suedia
              13. Danemarca
              47. SUA
              114. Romania

              – Cooperarea in relatia angajat-angajator:

              3. Danemarca
              4. Norvegia
              17. Suedia
              43. SUA
              125. Romania

              ***

              „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

              1. Danemarca
              2. Norvegia
              3. Elvetia
              4. Olanda
              5. Suedia

              17. SUA

              90. Romania

              http://tinyurl.com/olywf78

              Dupa cu se vede, REALITATEA se incapataneza sa nu tina cont de „adevarurile” (DOGMELE) neoliberalilor.

              II. Vorbesti despre „socialistii care conduc România”. Dupa cum am aratat intr-un comentariu anterior (la care mi-ai raspuns printr-un delir ideologic), realitatea reflectata de datele statistice ne arata fara echivoc faptul ca PSD nu este un partid de stanga – „socialist” (PSD este un „partid” populist si corupt). Postez din nou argumentele, poate de data asta vei reusi sa vezi si tu ceea ce este evident pentru orice om cu o gandire critica neatrofiata.

              Argumente ca PSD nu este un partid de stanga:

              a. Trecerea contributiilor sociale de la angajator la angajat, Romania fiind singura tara din UE in care un partid a indraznit sa ia acesta masura de extrema drepata.

              b. In 2015, Romania a avut coeficientul de inegalitate sociala 8,3 ocupand ULTIMUL LOC in UE (media UE fiind 5,2 – Islanda avand coeficientul cel mai mic din Europa = 3,4). PSD a contribuit masiv la aceasta REALITATE caracteristica unei guvernari de dreapta.

              http://tinyurl.com/nhmx5w3

              c. Romania are cota unica de impozitare (politica „de dreapta”), asta in conditiile in care are cel mai mare coeficient de inegalitate sociala din UE. In Germania (coeficient de inegalitate sociala = 4,8) „veniturile anuale sub 7.664 Euro nu se impoziteaza. Celelalte venituri sunt impozitate cu 15-45% – impozit progresiv.”

              https://tinyurl.com/y94ubanw

              d. Procentul din PIB alocat de PSD protectiei sociale (in anul 2015):

              France – 33.9
              Denmark – 32.3
              Finland – 31.6
              Belgium – 30.4
              Netherlands – 30.2
              Austria – 30.2
              Italy – 30
              Sweden – 29.3
              Germany – 29.2
              United Kingdom – 28.8
              Norway – 27.9
              Switzerland – 27.6
              Greece – 26.5
              Portugal – 25.7
              Spain – 24.7
              Slovenia – 23.9

              Valoare Medie – 23.84

              Iceland – 23
              Serbia – 22.1
              Cyprus – 22
              Luxembourg – 22
              Croatia – 21.3
              Hungary – 20.2
              Czech Republic – 19.1
              Poland – 19.1
              Slovakia – 18.3
              Bulgaria – 17.9
              Malta – 17.5
              Ireland – 16.7
              Estonia – 16.4
              Lithuania – 15.6
              Latvia – 14.9
              Romania – 14.6

              https://tinyurl.com/y8aq35or

              III. Asa cum ne-ai obisnuit deja, nici in ultimul comentariu nu argumentele sunt cele care te preocupa pe tine, ci continuarea delirului ideologic.

  23. Din pacate Romania onirica a fost pierduta la lovitura de stat din 1989. Atunci comunismul a fost inlocuit de catre comunisti cu minciuna democratiei. In fapt comunistii au fost cei care s-au reinventat in 1989, s-au ferchezuit, si-au dat jos beretele de proletari si-au rupt carnetele de partid, l-au impuscat pe el lider maximo si au strigat in cor la televiziune – Am invins fratilor! Asa era, si asa este si acum. Au invins. De fapt au mintit si mint in continuare iar poporul prostit si saracit ii crede. Si ii voteaza. Degeaba cream peisaje onirice cand educatia majoritatii sau mai bine spus lipsa ei permite ramanerea in esalonul politic al unor mincinosi notorii, a unor infractori si a unor comunisti. Degeaba visam la autostrazi cand hotii care fura banii de autostrazi traiesc prin Madagascar Costa Rica si Londra si ne tin lectii de moralitate. Domnule Baconschi, eu cred ca s-a terminat perioada viselor. Daca nu vom trece la fapte vom ramane singuri in Romania, sau cum se va mai numi atunci regiunea asta geografica populata de muncitori, pionieri, si soimi ai patriei si condusa de talhari. Si ca sa parafrazez un motto binecunoscut, Romani din toate tarile, treziti-va!

  24. Întotdeauna, acolo unde este puterea, acolo este și slăbiciunea; este ușor de identificat: Parlamentul – el reprezintă națiunea, acolo sunt astăzi oameni care fac ce fac fiindcă „pot”; orice argument „nu am cu cine să votez” este criminal, pentru că de acolo pleacă toată cangrena. De unde s-o luăm? exact de unde suntem – de la starea catastrofică în care am ajuns; până nu înțelegem, fiecare din noi, că a întoarce spatele „politicului” înseamnă a ne distruge viitorul, nu dregem nimic. Când parlamentul țării se va fi curățat de mutanții odioși care-l populează astăzi, abia atunci va putea respira și țara asta.

    • Te contrazici. Daca acolo unde este puterea este si slabiciunea, atunci de ce desfiintezi puterea actuala pentru a creea una cu oameni noi? Sigur ca rationamentul tau are valoare, dar una strict istorica. Nu numai politicienii sunt vinovati, ci si geometria sistemului. O geometrie care genereaza coruptie, chiar daca oamenii intra in politica si administratie cu intentii onorabile.

      Printre cei care promoveaza politica ca unica solutie, asa cum comentezi tu aici, exista confuzia ca piata ideilor, tehnologiilor, produselor si serviciilor, economia in general, trebuie musai coordonate, ca sa ne fie mai bine. Este o idee falsa. Cu exceptia securitatii colective, nimic altceva nu necesita coordonare.

      Degeaba cureti parlamentul si inca un milion de bugetari. Degeaba pui acolo numai oameni de calibru. Te chinuiesti degeaba. Sistemul va produce coruptie, pentru ca oamenii statului vor cauta, si chipurile vor gasi idei. Asta-i nenorocirea. Ideile pot fi valoroase, dar numai in competitie cu alte idei. Ori ideile statului se impun fara naturalete, in afara competitiei corecte. Coruptia este deci adanc inradacinata chiar in geometria sistemului traditional, pe care il sustii cu pasiune. Iar ideile statului NU sunt si n-au fost niciodata mai valoroase decat competitia societatii civile.

      Stiu ca ai intentii pozitive. Dar intotdeauna statul a fost doar unealta progresului. Doar o unealta, o scula utila, intelegi? Desi pare invers, nu e. Toate functiile statului traditional vor disparea natural. Mai putin cea de securitate. Din aceasta perspectiva, nu cei care voteaza corect la parlamentare, impotriva coruptiei, aduc mai repede progresul. Ci chiar cei pe care-i critici. Cei care nu mai vor sa participe la votul politic. Oamenii nu sunt degeaba dezamagiti de politica. Dezamagirea lor are implicatii pozitive, ample, profunde, mult mai importante decat pierderea unei lupte politice cu mafia. Banuiesc ca nu observi fluviile de organizare sociala si culturala. Numai societatea civila poate genera solutii neuronale, imposibil de anticipat. Statul nu poate genera asa ceva, oricat de valorosi ar fi liderii si functionarii.

  25. Eu cred ca lucrurile, in eventualitatea ca vom scapa vreodata de comunisti, trebuie luate de jos. Pusi oameni de diverse facturi, cel de la tzara cu cel de la oras, impreuna cu profesorul si doctorul sa discute si sa spuna cum pot pune impreuna de o societate. Metaforic vorbind, prin reprezentantii lor, evident.

    Deocamdata nu avem asa ceva. Cei de la tara traiesc cu impresia ca lor „li se da prea putin”, cei de la oras, mai bine integrati in economia de piatam cred ca face un act de patriotism ca nu pleaca pe un salariu dublu in Vest, si ca, de banii aia pe care ii cotizeaza, nu se intampla nimic ci doar se duc ca ajutoare la taranul care nu plateste taxe sau in vile gen Dragnea ori genti gen Udrea.

    Evident, avem si o patura destul de groasa de oameni care fraternizeaza cu sistemul, bugetari, feudalii din educatie, sanatate, samd. Camd am vorbit de disparitia comunismului, ma gandeam ca si acestia vor disparea, prin minune. Suna utopic. Dar daca am face aceasta utopie realitate, poate taranul si corporatistul vor cadea la o intelegere. Coproratistul vrea sa manance bio si taranul i-ar putea oferi asta. In schimb, din taxele mari platite de corporatist, copiii taranului ar putea avea o scoala, nu circul de azi. Si spital. Poate nu chiar un sat, dar un autobuz, sau trenul ala care merge din 15 in 15 minute…

    Societate inseamna schimb reciproc avantajos si binele comun, nu lumi paralele care nu se inteleg si se urasc. Cat timp intre taran si corporatist se baga rebuturile comuniste si ii fac sa se urasca, nu avem nici o sansa…

    • Stii bancul? tie oriciti 6 ani de guvernare PSD ti se flutura pe la ochi, tot gentile blondei le vazi ca raul principal de saracire a neamului si nereusitele intelectualilor.
      Vorbesti adinc: „Societate inseamna schimb reciproc avantajos si binele comun, nu lumi paralele care nu se inteleg si se urasc”. Exact discursul comunistilor pe care-i combati :P

  26. domnule, mai e unul care scrie p aci, cu studii in franta, s a luptat pentru cistigarea marului lui basescu infruntind o pe blonda bretonata. cine a cistigat ? tin minte doar ca fiica botoxata a matrozului a reprezentat romania in parlamentul europei. eiiiii, dupa atitia vizionari de „dreapta” a venit rindul telectualilor de „stinga” din videle. daca i alternanta la putere, „dreapta” / „stinga” (dupa cum am mentionat) , inseamna ca avem stat de drept si democratie

  27. Intre visatorul Papahagi, si „realistii” cu picioarele pe glia noroioasa si desfundata a irecuperabilei(???) Romanii, il prefer, fara rezerve, pe primul!
    Trebuie sa fie foarte trist sa-ti petreci timpul vazand raul peste tot, ironizand rarii optimisti sau urand saracii, ca sunt saraci, si bogatii, ca sunt bogati. Atentie insa, stimati a-tot-stiutori si clar-vazatori : deocamdata, e imposibil sa plantati urzici si sa recoltati floarea soarelui.
    „Da, dar…” este singura forma de exprimare pozitiva pe care o aud in spatiul public romanesc, si care, datorita nelipsitului „dar”, se transforma instantaneu intr-o devarsare de critici acide si acuzatii fara drept de apel, inainte ca timidul „da” sa aiba timp sa sugereze, macar, umbra unui inceput de schitare a vreunei amabilitati…Lipseste, nu doar gandirea constructiva si pragmatica, ci insasi politetea…Asta a condus direct la lipsa de respect or, cand oamenii „nu au motive valabile” sa se respecte, societatea este in cel mai mare pericol posibil!
    Da, dar ce-ai facut tu cand erai la putere? Da, dar tu l-ai sustinut pe Basescu! etc., etc.
    Si…? care-i legatura cu subiectul care ne preocupa, pentru ca banuiesc ca asta ne intereseaza : sa gasim solutii!
    N-am citit inca „Baconschi greseste! Iata cum vad eu rezolvarea :” De ce oare?
    Cum o fi sa fii Gica contra de profesie? Frustrant. Foarte frustrant.
    Deci, pana cand altcineva vine cu o idee mai luminoasa, as sugera abordarea CALMA a sugestiilor autorului, poate n-or fi chiar toate de lepadat!?
    In fine, intre J.Verne care spunea ca „”niciun lucru maret nu se poate realiza fara pretentii exagerate”, si W.Faulkner „esential este sa aveti proiecte suficient de marete, ca sa nu le pierdeti din vedere pe masura ce le urmariti realizarea”, ideea ar fi ca visatul cu ochii deschisi e chiar indicat. :)

    • Stimată doamnă, va rog sa-mi permiteți un „raspuns” , apreciez coment. dvs. foarte echilibrate.
      Dupa cum dl Tismăneanu se refera la doua feluri de liberalism , unul civic, celalalt ideologic , cred ca exista un Conservatorism în sens larg , spiritual , sa zicem , cum este al dlui Pleșu ( sau al lui R. Aron ) , dar exista si un Conservatorism îngust, dogmatic , militant si chiar proletar – ca politica a resentimentului , polemica si reactiva . Intervențiile dlor Papahagi sau Ungureanu au note evidente de radicalism , chiar de fundamentalism creștin , cu reducția maniheistă a oricărei politici de Stînga la „stingism” , cripto-comunism , scenarii conspirationiste cu „freudo-marxisti” si un adevarat apocalipticism . Chiar dl Patapievici , cu toată eleganta si erudiția d.-sale fermecătoare , a alunecat din ce in ce mai.mult în acest conservatorism dur , desigur , după model american ( după mine , e uimitor cum un spirit universal , renascentist , s-a afundat în aceste cenusii încurcaturi politice si economice , devenind un dialectician apologet al „capitalismului” ) .Problema este radicalizarea discursului politic si , cu toate referințele conjuncturale liberal-democrate , stilul si gesticulația amintesc de conservatorismul continental de stil vechi … pur si simplu e un nou val revolutionar ( – conservator , nu fara legatura cu populismul , o contestare totală oarecum similară cu aceea din 68 ) .Acesta ar fi „contextul” sau subtextul unui coment. mai nervos si nu tocmai obiectiv.

      • Cred ca va inteleg, si da, si eu constat cu ingrijorare radicalizarea discursului politic, insotita de derapaje populiste catre „domenii” la care auditoriul este mai sensibil, in cazul Ro, crestinismul (ultra-)ortodox ca unica varianta.
        Deci, realitatea fiind ca politicienii romani actuali nu sunt perfecti, ce urmeaza? In opinia mea, ar fi numai 2 alternative:
        -.sa continuam sa ne deversam oprobriul, perfect legitim de altfel, adica sa facem ce am mai facut, constienti fiind ca rareori aceleasi cauze vor produce efecte diferite.
        -.sa fim mai moderati, adica pragmatici, si sa ne focalizam pe esential, fara sa ne „fure peisajul”.
        Nu suntem de acord cu tot ce spun X, Y si Z?
        E normal!
        E ceva de retinut din polologhia lor?
        Cu siguranta, da!
        Ce anume?
        Pai, habar n-avem, pentru ca, datorita „ansamblului operei” lor, nu meritau sa le acordam atentie, ci sa-i punem la punct!!!
        In concluzie, sa fim pragmatici, inseamna in cazul nostru, sa rezistam tentatiei de a arunca si bebelusul, cu apa in care l-mi spalat.

  28. Stimate,
    d-le Baconschi,
    1.O Romanie asa cum si-o imagina A. Papahagi n-o poate construi UE si nu apare de la sine, ci se construieste, asa cum au facut-o la vremea lor pasoptistii, Bratienii si Carol I, asa cum trebuia sa o faca Iliescu (in locul postcomunismului continuator al regimului Ceausescu, intr-o forma ceva mai democratica…)
    Din pacate, lumea politica liberala si exponentii intelectualitatii liberale NU inteleg ca adevarata proba de supravietuire (nu doar de maturitate) a Romaniei poate fi trecuta cu succes, numai daca ,,modelul” ei rezumat in ,,visul lui Papahagi” va avea si un ,,model economic” de ,,reconstructie industriala”, concret si operational!
    Intre visul liberal si performanta economica-sociala al Romaniei reale se afla prapastia dintre ,,liberalul politic” si ,,liberalul economic”, dintre visul de la care pleaca articolul de fata si incapacitatea stiintifica (programatica) de a construi ,,proiectul de tara” care sa ,,produca” elita intelectuala, clasa politica angrenata in reconstructia economica si industriala, sistemul fiscal, scolar si universitar performant si tot ceeace tine de sanatatea fizica si culturala a populatiei.
    2.Pe cit de imposibila sau indepartata pare realizarea ,,visului Papahagi”, pe atit de simpla si accesibila este calea realizarii lui, existind deja ,,proiectul de tara” cu obiectivul central reindustrializarea!Situatia critica si deja blocanta a dezvoltarii industriale a Romaniei determinata de exodul a ,,264 de romani pe zi”, dupa ce 4 milioane au migrat deja, are ca unica solutie crearea in tara a acelor locuri de munca, pentru intoarcere macar a celor care n-au apucat sa-si faca o situatie sociala stabila (locativa si profesionala), imposibil de a o realiza azi in tara.
    3.Romania fara un nou ,,proiect de tara” – continua de 28 de ani ,,proiectul iliescian FDSN” (din 1992) ca stat postcomunist, ,,proiectat” cu baza economica etatista, aparat contra dreptei politice cu detasamentele de soc ale minerilor fie prin populismul si dependenta de statul-tatuc al electoratului sarac – captivul electoral al stingii postcomuniste de azi!
    Pentru a ajunge la Romania dezvoltata si performanta ,,visata” de la cea reala de acum, singura ,,tactica” posibila este schimbarea de viziune pasiva a intelighentiei nationale cu una pro-activa si constructia programatica capabila sa o asigure.
    In lipsa unei atitudini si implicari pro-active a intelectualitatii de virf in cercetarea economica, in constructia, evaluarea si sustinerea promovarii proiectului de reindustrializare (a carui realizare o afirma cineva), ,,reconcilierea” intre cele doua Romanii este irealizabila.Romania visata de Papahagi ramine un basm (tip Petre Ispirescu) fara un fundamentul economic si industrial robust, care sa transforme asistatul social in salariat, fermierul de subzistenta in asociat ori salariat in cooperative private, iar milioanele de salariati cu salariu minim (sau ceva peste el), in muncitori industriali, egali cu cei Vestici…
    Ce altceva ar putea determina milioanele de migranti in Vest sa se intoarca in Romania?
    4.,,Cetatean” – afirma ca este nevoie de un partid nou de stinga – ori fara un proiect de tara si reindustrializare a Romaniei, cu ce ar fi diferit de PSD sau PNLiberal lipsite de asa ceva , (carora le-am propus fara rezultat anul trecut evaluarea si promovarea unui proiect de reindustrializare?)
    Este nevoie a se intelege ca fara un proiect de tara nu poate aparea un nou partid viabil – realitatea politica dovedind ca orice NOU partid aparut in peste 25 de ,,exemplare” a disparut din lipsa de PROIECT NATIONAL – care sa-l impuna pe scena politica, sa-i asigure cresterea si cistigarea alegerilor…

  29. Stimata
    Ela,
    ,,Visatul cu ochii deschisi este chiar indicat”, dar numai din momentul in care il sustine viziunea si proiectul care sa-l materializeze…

    • Asa este, pentru marea noastra majoritate : visul trebuie sa fie…rational!?
      De aceea, probabil, nu suntem prea numerosi inventivii si pionierii?
      Din fericire, exista si oameni „inconstienti” care vizualizeaza doar obiectivul final, ca dl Papahagi, fara sa se simta descurajat de contrastul flagrant cu realitatea, si asta este o forta! Reala.
      Se pare ca asa am iesit din grote, asa am invins imperii si am rasturnat dictaturi : datorita unor visatori.

      • Stimata Ela,
        1. Intr-un anumit fel, toti sintem niste visatori!
        In 1990 visam o dezvoltare economica si industriala rapida, Romania fiind una din cele mai industrializate tari din Est!Dupa 10 ani de stagnare generala (in proiectul postcomunist iliescian) am inteles ca fara un nou proiect de tara, nimic nu se misca in Romania.Asa ca am visat sa-l realizez.
        Acum ,,visez” sa fie evaluat si promovat acest ,,proiect de reindustrializare”, pe care-l consider solutia la mare parte din ,,crizele noastre”.
        2.Probabil ca inainte apar visatorii asupra directiei de evolutie a epocii, acestia o contureaza in date probabile, apoi cineva trebuie sa faca ,,proiectul” realitatii politice, economice si sociale care o realizeaza.Nu cred inutil visul lui Papahagi, ci doar ca intelighentia nationala trebuia sa construiasca in 28 de ani si proiectul realizator al acestor ,,visatori-vizionari”!
        Poate exagerez, insa ma straduiesc (ca ,,pionier”) in domeniul noilor metode, tehnici si instrumente de dezvoltare economica si industriala rapida (de ajungere din urma a tarilor dezvoltate), sa promovez proiectul care ar realiza macar acum Romania lui Papahagi…

  30. Obiceiuri stravechi, visatorii:
    „Unde ni sint visatorii?”
    „Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
    Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
    Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,
    Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite,”

  31. @Cetățean, ok, uite, vă fac un hatâr: o să las ironiile deoparte și o să vă răspund cât se poate de serios, nu de alta dar cred că v’ați descărcat destul pe mine furia pe care ați acumulat’o de’a lungul timpului și care poartă un nume simplu: neoliberalismofobie.

    1] Eu nu sunt neoliberal. Nu reiese de nicăieri, din ceea ce scriu pe forum, că aș fi neoliberal. De altfel am declarat în repetate rânduri pe forum că sunt libertarian și reiterez: sunt de ani de zile un libertarian moderat de dreapta [adică susțin un stat minimal, cât mai puțin implicat în economie]. Înainte de a fi libertarian eram liberal clasic sau paleoliberal cum se definește glumeț domnul Ioniță. Iar înainte eram prea copchil că să știu ce culoare au opțiunile mele politice. Probabil că lumea se întreabă ce este un neoliberal modern. În accepțiunea contemporană [pentru că la 1900 altul era sensul], neoliberalul este un politician care reține și aplică selectiv idelile liberalismului clasic, de pildă deschiderea către privatizări, fără a se poziționa clar pe eșichierul politic; ca atare, democrații Al Gore și Bill Clinton au fost considerați în polemici neoliberali, dar și socialistul Tony Blair, precum și conservatorii Thatcher și Reagan; utilizarea fără discernământ a termenului este semnul politizării extreme a discursului, de obicei folosit de o stângă extremă și resentimentară pentru a’și denunța ‘tradatorii’ [precum Tony Blair]; de aceea am și ironizat în continuu și am vorbit despre ‘infiltrarea’ stângii de către ideile și echipele dreptei; când un interlocutor își acuză partenerii de dialog de ‘neoliberalism’ -și rog publicul să remarce că în concepția acestora neoliberalismul este musai ceva peiorativ- ba chiar purcede la ostracizarea publicului suspectat de neoliberalism, noi știm -iar prin ‘noi’ înțeleg acel public educat, participant la dezbateri și cu oarece experiență asupra tribulațiilor stângii- deci, reiau concluzia simplă: noi știm că avem de’a face cu un socialist, un socialist din acel soi modern ce se rușinează cu rădăcinile sale ideologice [rog publicul să remarce și cum acest soi de socialist acuză ‘ideologizarea’ și ‘dogmatizarea’ celorlalți, a ‘fanaticilor liberali’ fara a o sesiza pe a lui] pe care încearcă să le ascundă sau să le renege. Dacă’i iei la bob mărunt însă pe acești domni rezultă clar că, din fericire, sunt mai neoliberali decât un biet libertarian ca mine. Și rog publicul să remarce că pentru mine, un libertarian, neoliberalismul nu este ceva chiar atât de negativ cum pare să iasă din discursul dragului meu Cetățean. Și am iau un exemplu, căci, cine știe, poate reușesc să’l scot din discursul său vehement.

    2] Domnia să îmi răspunde la presupusul meu fanatism oferindu’mi iarăși -pentru a căta oară?- modelul suedez, atât de drag socialiștilor moderni; și mă izbește cu statistica chiar dacă eu pe forum nu am zis niciodată nimic, nici de bine nici de rău, de sistemul economic și legislativ scandinav.

    iată:
    „Nu “capcaunii ăștia capitaliști sunt răi și de meschini”, ci fanaticii neoliberali, ai căror reprezentant “bland și calm” ești :-) . Să nu încurcăm borcanele! Și țările nordice sunt tot capitaliste, însă “modelului nordic” este urât de către fanaticii neoliberali, chiar dacă capitalismul din aceste țări este mai performant decât cel din SUA (care are capitalismul cel mai apropiat de idealul neoliberal) […][aici urmau cifrele ‘cutremuratoare :) ]”

    Și observăm cum, paradoxal, domnia sa consideră țările nordice epurate de ‘neoliberalism’, în timp ce vede USA ca pe o campioană a neoliberalismului. :)

    De ce paradoxal? pentru că aceste state nordice, în ultimele decenii, au fost conduse de guverne de stânga/dreapta moderate [‘centriste’] ce au aplicat politici cât se poate de neoliberale, adică privatizări, austeritate, eliminarea controlului statului asupra prețurilor. Eu nu vin cu statistici ca să dovedesc cele afirmate aici, nu consider că ar fi nevoie. În fapt chiar domnul cetățean susține cu un ton glorios că ‘capitalismul în aceste țări este mai performant decât în USA”. Neoliberalismul este, evident, pro-capitalism reglementat moderat.

    Niciunul din statele nordice nu a cunoscut în ultima jumătate de secol vreun guvern atât de socialist și etatist precum PSD-ul nostru. Așa se explică prosperitatea acestor state -pe care nu am negat’o niciodată, nu văd cum- și desigur, și prin aportul unei clase mijlocii harnice și responsabile care prin muncă, investiții și cumpătare au produs efectiv bunăstare [că da domnule cetățean, acolo există protecție socială solidă, dar ea nu pică din cer, e realizată cu banii produși de o clasă mijlocie nu cu banii produși de stat, iar avuția aia a fost creată de capitaliști, nu de socialiști].

    Apoi domnul Cetățean concluzionează satisfăcut:
    „După cu se vede, REALITATEA se incapataneza să nu țină cont de “adevarurile” (DOGMELE) neoliberalilor.”
    Iar eu, hohotind în sinea mea, îi dau dreptate: cetățean, ca orice socialist modern sedus de neoliberalism, are ‘adevaruri’, în ghilimele, iar realitatea, intr’adevar, nu ține cont de ele.

    Iar realitatea statelor scandinave e una istorică: capitalismul rezistă în Nordul Europei de mai bine de 2 secole, neîntrerupt nici măcar de WW2, nesupus unor constrângeri extreme precum Estul Europei cufundat în socialism vreme de 50 de ani, neagresat de dictaturi ori naționalizări extinse. Dacă analiza domnului Cetățean nu s’ar fi limitat la niște cifre seci referitoare la prezentul continuu [cu valențe de eternitate în optica școlărească a susținătorilor modelului suedez] , ci ar fi îndrăznit un excurs fenomenologic, ar fi descoperit că în urmă cu vreo sută de ani, în plin capitalism, guvernele statelor scandinave abia ce descopereau protecția socială, căci, până atunci nici urmă de politici egalitariste care să țintească reducerea discrepanțelor; ar fi descoperit că în fapt stadiul nostru actual de dezvoltare e sub nivelul Suediei de la 1900 și, ca atare, ceea ce e potrivit sau oricum suportabil pentru o economie înfloritoare precum a Suediei e probabil să producă mari daune unui stat precum România; pentru noi modelul ar trebui să fie Suedia din anii 1900-1910, iară nu Suedia din 2017.

    3] Acum, și nu’mi vine să cred că fac asta-că voi demonstra o evidența, o să dezvolt la modul serios următoarele argumente pentru a demonstra stangismul principalului partid de guvernământ din România:

    1. Susținerea și adoptarea unei constituții socializante, în care termenul ‘social’ apare de peste 40 de ori.
    2. Păstrarea majorității structurilor socializante ale economiei comuniste [sistemul de asigurări medicale, sistemul de pensii, serviciile de sănătate, entitățile economice cunoscute sub numele de ‘regii’ etc]
    3. Cultivarea constantă a unui electorat dependent de favorurile/firimiturile statului, practica pomenilor pre-electorale, programele și promisiunile axate pe conservarea claselor și a luptei de clasă, destinate în special unui segment masiv al proletariatului moștenit de la comuniști, dar și unor grupuri de privilegiați ai sistemului.
    4. Preluarea in propriile structuri a nomenklaturii comuniste, rotirea ulterioară a cadrelor și răsplătirea ‘serviciilor’ prin poziții noi, sinecuri, fonduri și privilegii [în disprețul propriei constituții, dar solidaritatea de clasă bate legea în viziunea revoluționară a socialiștilor]
    5. Incapacitatea de a condamna comunismul ori măcar de a se desprinde fățiș ori parțial de ideologia socialistă.
    6. Opoziția față de privatizări, mai radicală în anii 90 în timpul guvernelor Văcăroiu, înmuiată în vremea lui Năstase [încă un sedus de neoliberalism :) ].
    7. Salvarea sistematică, programatică a unor întreprinderi de stat falimentare, întreținerea unor
    companii cu capital de stat și regii de care depinde existența favorurilor mărunte acordate votanților [precum ajutoarele pentru întreținere/căldură etc] [iar ajutoarele de stat continua]
    8. Participarea fără nicio deviație/erezie la politicile Internaționalei socialiste; apartenența PSD la structurile europene ale socialiștilor.
    9. Opoziția și tergiversarea retrocedării averilor confiscate de comuniști.
    10. Sindicalismul: susținerea și înghițirea politicianistă a sindicatelor, inclusiv prin cooptarea liderilor sindicaliști în rândul nomenklaturii de partid și stat.
    11. Egalitarismul: promovarea femeilor [desigur, e vorba de cele cu ambiții de motostivuitor] la vârful politicii, înființarea unor instituții de tip socialist care să combată diferențele redenumite ‘discriminari’.
    12. Secularismul: desigur, ca orice partid modern pragmatic, PSD a cultivat legături și alianțe cu BOR, dar, din fericire, statul a rămas deocamdată laic, popii nu au fost promovați în funcții publice și nici admiși în rândul politicii. Pe banii statului PSD a susținut însă construcția de biserici și a [re]introdus educația religioasă în școala publică. Aici, intr’adevar se poate admite o deviație către dreapta.
    13. Fiscalitatea extremă. Nu are nicio relevanță dacă taxarea veniturilor/profiturilor se face intr’o cotă fixă sau progresivă, importante pentru culoarea politică sunt nivelul taxării, previzibilitatea, numărul taxelor, procedurile birocratice, iar aici nu cred că încape vreo discuție despre cât de împovărător, disprețuitor față de cetățeanul productiv, distrugător față de proprietatea privată și sabotor al economiei de piață este sistemul creat de pesediști. Avem o atitutine tipică socialiștilor față de proprietatea privată, față de capital și întreprinzători. Avem instituții în care se practică bătaia de joc sistematică de 28 ani și cei mai distruși cu nervii sunt acei cetățeni obligați să parcurgă procedurile ticăloase, cronofage prin care să’și achite taxele, impozitele și contribuțiile recoltate în numele statului de la angajați, e vorba desigur de patronatul român. În atitutinea PSD față de patronat, față de investitori, față de ordinea proprietății private, față de capitalul cu greu acumulat se vede cel mai limpede culoarea politică a tartorilor ce au decis politicile publice în mai bine de jumătate din perioada post-comunistă. Cred că a susține că PSD ar fi fost în tot acest timp de dreapta e pur și simplu rea-credința. O spun cu toată seriozitatea, este rea-credința, o mistificare oribilă, iar cei care perpetuează asemenea falsuri nu merită în mod normal nicio atenție. De fapt cei care perpetuează aceste aberatii grosiere se discreditează singuri, nu e nevoie de niciun ‘neoliberal fanatic’ care să le demonteze ‘argumentele’, dar gluma s’a îngroșat, nu mai e nimic normal, deja sunt prea mulți indivizi care susțin cu un tupeu fantastic că PSD nu ar fi de stânga, iar albul începe să arate că negrul, ziua că noaptea și tiranii a îngeri. Cetățean, sunt destul de sigur că dumneavoastră sunteți mânat de gânduri și intenții bune în polemică, a venit vremea să vă decideți asupra ‘dusmanului’ cu care vreți să luptați: este o dreaptă imaginară, născocită de alții ca compromită liberalismul, sau o stângă mizerabilă, coruptă, înrăită, pusă pe jaf și căpătuială. Vă luptați cu o ideologie pe care nu sunteți capabil să o definiți -și nu,nu e nicio problemă în asta, cu toți avem limitările noastre- sau cu un partid? Vreți să atrageți aliați în lupta asta? Apăi atunci încetați cu aberațiile de tip ‘psd e de dreapta’ că nu o să găsiți prea mulți mușterii. Până una alta, din ceea ce scrieți reiese că ‘dusmanul’ dumneavoastră e orice individ îndrăznește să vă contrazică, care e musai, cum altfel, un ‘fanatic neoliberal’. E ridicol. Puteți acum să faceți apel la cititori, în speranța că forumul nu e plin de neoliberali… :)

    • @euNuke

      I. In primul rand, sa vedem ce inseamna „neoliberalism”

      „Neoliberalismul se refera in primul rand la renasterea in secolului al XX-lea a ideilor din secolul al XIX-lea asociate liberalismului economic de tip LAISSEZ-FAIRE. Astfel de idei includ politici de liberalizare economica precum privatizarea, austeritatea, DEREGLEMENTAREA, si reduceri ale cheltuielilor guvernamentale pentru a spori rolul sectorului privat in economie si societate. Aceste idei … constituie o schimbare de paradigma de la consensul keynesian de dupa razboi, care a durat intre anii 1945 si 1980.”

      https://en.wikipedia.org/wiki/Neoliberalism

      Pe urma sa vedem ce presupune „libertarianismul”:

      Libertarienii de stanga, in special socialistii libertarieni, cum ar fi anarhistii, incearca sa elimine capitalismul si proprietatea privata a mijloacelor de productie in favoarea proprietatii comune, privind proprietatea privata ca o bariera in calea libertatii. Prin contrast, ideologiile libertariene de dreapta moderne, cum ar fi minarhismul (n.m. o filozofie politica libertariana care pledeaza pentru existenta STATULUI MINIMAL, care ofera un numar foarte mic de servicii) si anarho-capitalismul, sustin in schimb capitalismul LAISSEZ-FAIRE si drepturile de proprietate privata extinse, cum ar fi terenurile, infrastructura si resursele naturale.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Libertarianism

      Ce au in comun neoliberalismul si libertarianismul de dreapta este LIBERALISMULUI economic de tip LAISSEZ-FAIRE si reducerea cheltuielilor guvernamentale (STATULUI MINIMAL). Din aceste puncte de vedere, nu exista diferente notabile intre neoliberalism si libertarianism. Avand in vedere faptul ca discutiile noastre s-au focalizat doar pe aceste doua aspecte (economie si rolul statului), este irelevant ca esti libertarian sau neoliberal.

      II. Sa vedem acum cat de „neoliberale” sunt tarile nordice:

      Procentul din PIB alocat protectiei sociale (in anul 2015 – PSD la guvernare):

      Danemarca – 32,3
      Finlanda – 31,6
      Suedia – 29,3
      Norvegia – 27,9
      Romania – 14,6

      https://tinyurl.com/y8aq35or

      „Modelul nordic (denumit si capitalism nordic sau social-democratie nordica) se refera la politicile economice si sociale comune tarilor nordice (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Islanda, Insulele Feroe si Suedia). Acesta include o combinatie a capitalismului de piata libera cu un stat al bunastarii („welfare state”) CUPRINZATOR, plus negociere colectiva la nivel national.”

      „Modelul nordic” se caracterizeaza prin urmatoarele (n.m. caracteristicile care contureaza modelul de „stat al bunastarii” – „welfare state”, specific ideologiei de stanga):

      O cuprinzatoare plasa (retea) de siguranta sociala in plus fata de serviciile publice, cum ar fi educatia gratuita si asistenta medicala universala.

      Sistem public de pensii.

      • Procentaj ridicat al lucratorilor care apartin unui sindicat. In 2013, densitatea sindicatelor a fost de 86% in Islanda, 69% in Finlanda, 68% in Suedia, 67% in Danemarca si 52% in Norvegia. In comparatie, densitatea sindicatelor a fost de 11% in Statele Unite. Densitatea sindicala scazuta in Norvegia se explica in principal prin absenta unui sistem Ghent inca din 1938. In schimb, Danemarca, Finlanda si Suedia au toate fondurile de somaj conduse de uniune.

      • Tarile nordice au obtinut cele mai inalte pozitii in Indexul Drepturilor Globale („Global Rights Index”) din 2014, intocmit de Confederatia Internationala a Sindicatelor, Danemarca fiind singura tara care a obtinut un scor perfect.

      Suedia cu 56,6% din PIB, Danemarca cu 51,7% si Finlanda cu 48,6% au cheltuieli publice foarte mari. Un motiv major pentru cheltuielile publice il reprezinta numarul mare de angajati publici. Acesti angajati lucreaza in diverse domenii, inclusiv educatie, asistenta medicala si pentru guvern. Ei au adesea o securitate sporita a locurilor de munca si reprezinta aproximativ o treime din forta de munca (mai mult de 38% in Danemarca). Cheltuielile publice in transferurile sociale, cum ar fi ajutoarele de somaj si programele de pensionare anticipata, sunt ridicate. In 2001, ajutoarele de somaj pe baza salariilor erau in jur de 90% din salariu in Danemarca si 80% in Suedia, comparativ cu 75% in Tarile de Jos si 60% in Germania.

      Cheltuielile publice pentru sanatate si educatie sunt semnificativ mai mari in Danemarca, Suedia si Norvegia in comparatie cu media OECD.

      • Modelul nordic este descris ca un sistem de capitalism competitiv combinat cu un procent mare din populatie ocupata in sectorul public (aproximativ 30% din forta de munca). In 2013, The Economist a descris tarile sale ca „puternici comercianti liberi care se impotrivesc tentatiei de a interveni chiar si pentru a proteja companiile iconice”, cautand de asemenea modalitati de atenuare a efectelor mai dure ale capitalismului si a declarat ca tarile nordice „sunt probabil cel mai bine guvernate din lume” (The Economist). Unii economisti s-au referit la modelul economic nordic ca fiind o forma de capitalism „placut” („cuddly”), cu niveluri scazute de inegalitate, state ale bunastarii („welfare states”) generoase, cu proportie redusa a veniturilor de top. Acest model economic nordic contrasteaza cu capitalismul „cut-throat” (n.m. in care oamenii intra in competitie agresiva, cu metode incorecte) al Statelor Unite, care are nivele ridicate de inegalitate sociala si o proportie mai mare a veniturilor de top.

      • Modelul nordic de bunastare se refera la politicile de bunastare care se leaga si de politicile privind piata fortei de munca. Modelul nordic al bunastarii se deosebeste de alte tipuri de state ale bunastarii prin accentul pus pe maximizarea participarii fortei de munca, promovarea egalitatii de gen, nivelurile egalitare si extinse ale beneficiilor, magnitudinea mare a redistribuirii veniturilor si utilizarea generoasa a politicii fiscale expansioniste („expansionary fiscal policy” – n.m. politica fiscala expansionista implica cheltuieli guvernamentale care depasesc veniturile fiscale si este folosita in special in timpul recesiunilor).

      • Desi exista diferente intre tarile nordice, acestea impartasesc un angajament larg fata de coeziunea sociala, au o natura universala a bunastarii pentru a proteja individualismul, oferind protectie persoanelor si grupurilor vulnerabile din societate si maximizand participarea publicului la procesul decizional social. Se caracterizeaza prin flexibilitate si deschidere spre inovare in asigurarea asistentei sociale. Sistemele de asistenta sociala nordice sunt finantate, in principal, prin impozitare.

      Modelul nordic a reusit sa reduca semnificativ saracia. In 2011, rata saraciei, inainte de a a lua in calcul efectele impozitelor si transferurilor, a fost de 24,7% in Danemarca, 31,9% in Finlanda, 21,6% in Islanda, 25,6% in Norvegia si 26,5% in Suedia. Dupa contabilizarea impozitelor si transferurilor, rata saraciei pentru acelasi an a fost de 6%, 7,5%, 5,7%, 7,7% si respectiv 9,7%, adica o reducere medie de 18,7 puncte procentuale. Prin comparatie cu Statele Unite, care au avut un nivel al saraciei inainte de impozitare de 28,3% si unul post-impozit de 17,4% adica o reducere de 10,9 puncte procentuale, efectele impozitelor si transferurilor asupra saraciei in toate tarile nordice sunt substantial mai mari.

      • Raportul Fericirii in Lume („World Happiness Reports „) al Organizatiei Natiunilor Unite arata ca cele mai fericite natiuni sunt concentrate in Europa de Nord. Nordicii s-au clasat pe primele locuri in lume la indicatori ca PIB-ul real pe cap de locuitor, speranta de viata sanatoasa, ajutorul primit in caz de nevoie, libertatea de a face alegeri importante in viata, generozitata si lipsa coruptiei. Tarile nordice se situeaza intre primele 10 in Raportul Fericirii in Lume din 2017, Norvegia si Danemarca fiind pe primele locuri.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Nordic_model

      Asta inseamna politica de stanga, nu pomenile electorale date de PSD (un partid populist si corupt) si care reprezinta un procent nesemnificativ din PIB. Faptul ca PSD se declara de stanga (afirmatie pe care o sustii si tu) reprezinta o manipulare, care nu are nicio legatura cu realitatea. Tipul de ideologie in care se incadreaza un partid se judeca dupa rezultatele socio-economice, reflectate in statistica (feedback), nu dupa declaratii sforaitoare.

      Argumente ca PSD nu este un partid de stanga:

      a. Trecerea contributiilor sociale de la angajator la angajat, Romania fiind singura tara din UE in care un partid a indraznit sa ia acesta masura de extrema drepata.

      b. In 2015, Romania a avut coeficientul de inegalitate sociala 8,3 ocupand ULTIMUL LOC in UE (media UE fiind 5,2 – Islanda avand coeficientul cel mai mic din Europa = 3,4). PSD a contribuit masiv la aceasta REALITATE caracteristica unei guvernari de dreapta.

      http://tinyurl.com/nhmx5w3

      c. Romania are cota unica de impozitare (politica „de dreapta”), asta in conditiile in care are cel mai mare coeficient de inegalitate sociala din UE. In Germania (coeficient de inegalitate sociala = 4,8) „veniturile anuale sub 7.664 Euro nu se impoziteaza. Celelalte venituri sunt impozitate cu 15-45% – impozit progresiv.”

      https://tinyurl.com/y94ubanw

      d. Procentul din PIB alocat de PSD protectiei sociale (in anul 2015):

      France – 33.9
      Denmark – 32.3
      Finland – 31.6
      Belgium – 30.4
      Netherlands – 30.2
      Austria – 30.2
      Italy – 30
      Sweden – 29.3
      Germany – 29.2
      United Kingdom – 28.8
      Norway – 27.9
      Switzerland – 27.6
      Greece – 26.5
      Portugal – 25.7
      Spain – 24.7
      Slovenia – 23.9

      Valoare Medie – 23.84

      Iceland – 23
      Serbia – 22.1
      Cyprus – 22
      Luxembourg – 22
      Croatia – 21.3
      Hungary – 20.2
      Czech Republic – 19.1
      Poland – 19.1
      Slovakia – 18.3
      Bulgaria – 17.9
      Malta – 17.5
      Ireland – 16.7
      Estonia – 16.4
      Lithuania – 15.6
      Latvia – 14.9
      Romania – 14.6

      https://tinyurl.com/y8aq35or

      III. Interpretarea ne-ideologica (rationala, bazata pe evidente) a aspectelor sesizate de tine:

      1. Unele politici ale PSD-ului care par de stanga precum: „opozitia fata de privatizari” (doar daca viitorul proprietar nu era, sau nu este agreat de PSD), „opozitia si tergiversarea retrocedarii averilor confiscate de comunisti”, „fiscalitatea extrema” (ramane de discutat cuantumul), etc., – au fost adoptate cu scopul, nedeclarat, al devalizarii ulterioare a resurselor statului – printr-o coruptie sistemica (sau a pastrarii proprietatilor imobiliare deja insusite de nomenclatura comunista). Daca nu ar fi asa, „fiscalitatea extrema” ar trebui sa se regaseasca in spitale si autostrazi, avand in vedere ca banii nu au fost directionati spre protectie sociala (unde avem cel mai mic procent din PIB din UE – vezi mai sus). Privatizarile „cu dedicatie” (vezi Teldrum, etc) sunt de notorietate.

      2. Sistem public de asigurari de sanatate exista si in Germania (unde 85% din populatie are asigurare de baza – publica), asa ca in Europa nu este o caracteristica a guvernarii de stanga.

      3. Nici „secularismul” nu este o caracteristica a guvernarii de stanga (in Europa occidentala), la fel cum nu este o caracteristica a guvernarii de stanga nici combaterea discriminarii (adica respectarea drepturilor omului – si a minoritatilor de tot felul).

      3. „Cultivarea constanta a unui electorat dependent de favorurile/firimiturile statului” nu este specifica unui partid de stanga (vezi tarile nordice), ci unui partid populist si corupt.

      4. „Preluarea in propriile structuri a nomenklaturii comuniste” de catre PSD este o idee falsa. PSD nu a „preluat” nomenclatura comunista, PSD a fost la origine (FSN-ul de dupa Revolutie) o „barca de salvare” pentru fostii nomenclaturisti comunisti si fostii securisti, care si-au aparat astfel privilegiile din timpul comunismului (suferind o metamorfoza spectaculoasa, transformandu-se peste noapte din comunisti „de frunte” – care „infierau cu manie proletara capitalismul decadent” – in „capitalisti” „de frunte”). PSD-ul de azi este un FSN „reformat” („aceeasi Marie, cu alta palarie”). Din aceasta cauza PSD nu a condamnat comunismul, nu din dragoste pentru ideologia „de stanga”. Repet, Romania chiar are nevoie urgenta de un partid autentic, modern, de (centru) stanga, nu de o „cioara vopsita” in „culorile” stangii.

      5. „Participarea fara nicio deviatie/erezie la politicile Internationalei socialiste; apartenenta PSD la structurile europene ale socialistilor” a reprezentat una dintre operatiunile de „vopsire a ciorii” (vezi mai sus). Rezultatele socio-economice din statisticile pe care le-am prezentat pana acum (guvernarea cea mai de dreapta din UE – vezi mai sus argumentele) confirma acesta afirmatie.

      • @cetatean
        „Din aceste puncte de vedere, nu exista diferente notabile intre neoliberalism si libertarianism. ”

        Nu. Daca dumneata nu esti in stare sa vezi diferentele esentiale dintre neoliberalism si libertarianism asta nu inseamna ca ele nu exista.

        Si oricum, nu sunteti in masura sa decideti contopirea celor 2 notiuni intr’una singura.

        Si orisicat, nu conteaza ce credeti dumneavoastra despre mine, daca’s neoliberal sau libertarian. E doar ridicola pretentia dumneavoastra de ‘argument’ cand intentia de a vexa e atat de limpede [desi insulta nu are niciun efect, caci, repet, pentru mine neoliberalismul nu este ceva rau].

        Deci nu, nu se poate sa amestecam la nesfarsit termenii si nu vreti sa intelegeti. Ok. Dialogul noastru schiop se va opri aici. Nu aveti decat sa va razboiti cu neoliberalismul pesedist, cu neoliberalii fanaticii din Europa si cu…tendintele neoliberale din propriul cap, pe mine va rog frumos sa ma scutiti.

        • @euNuke

          Vad ca ai renuntat din nou la argumente.

          I. In primul rand, eu NU AM SPUS ca nu exista diferente intre neoliberalism si libertarianism, am spus doar ca au in comun „LIBERALISMUL economic de tip LAISSEZ-FAIRE” si „reducerea cheltuielilor guvernamentale (STATULUI MINIMAL)”, si ca „DIN ACESTE PUNCTE DE VEDERE”, nu exista diferente „NOTABILE” intre neoliberalism si libertarianism. Avand in vedere faptul ca discutiile noastre s-au focalizat doar pe aceste doua aspecte (economie si rolul statului), este irelevant ca esti libertarian sau neoliberal, fanatismul ideologic de care ai dat dovada (comun neoliberalilor si libertarienilor) in privinta acestor doua aspecte este ceea ce conteaza.

          II. In al doilea rand, se pare ca tema pe care introduci in discutie, cea a „diferentelor esentiale dintre neoliberalism si libertarianism” (tema care nu are nicio legatura cu fondul discutiei noastre), a fost doar o diversiune care sa acopere lipsa de argumente din raspunsul tau. Aceasta constatare este sustinuta de afirmatiile pe care le-ai facut intr-unul dintre comentariile anterioare:

          „Domnule cetatean, din pacate lucrurile stau mult mai urat decat va asteptati aici, in sanul dreptei radicale. O sa va dezvalui cate ceva din oculta neoliberala romaneasca, stiu, nu ar trebui sa fac asta, dar deh, ispita laudaroseniei e prea mare. Intai trebui sa va marturisesc ca eu sunt cel mai bland, cel mai calm si cel mai dispus la dialog dintre NEOLIBERALII fanatici ce salasluiesc [inca] in Romania.”

          Se pare ca in acel moment nu te-a deranjat faptul ca eu m-am referit la „dreapta radicala” folosind „notiunea” „neoliberal” si nu „notiunea” „libertarian”. In acel moment nu ai avut nicio tresarire ideologica „amestecand termenii” („laudandu-te” cu eticheta de „neoliberal”, tu fiind de fapt un „libertarian”).

          III. Trebuie sa iti aduc aminte ca tu esti cel care ai ripostat (cu un delir ideologic) la postarea mea initiala, asa ca eu ar trebui sa iti spun tie: „te rog frumos sa ma scutesti”. In acel prim comentariu spuneam:

          „Si dl. Baconschi a sesizat gravitatea situatiei si a propus solutii corecte (realiste)” … „Aceasta abordare realista a dost desfiintata de catre comentatori „eruditi”, care nu reusesc „sa vada padurea de copaci”, referindu-ma tocmai la fanaticii neoliberali, libertarieni („dreapta radicala”) care nu sunt dispusi la niciun compromis (ai spus: „il aducem pe tovarasul Ion Ilici Iliescu sa ne invete cum e cu coeziunea sociala„).

          IV. Repet, pentru „dreapta rationala”, nu pentru „dreapta radicala” (fanatici neoliberali, sau libertarieni ca tine): vazand ce poate sa faca un partid populist si corupt (PSD nu este „de stanga”) atunci cand castiga detasat alegerile, intr-o tara ca Romania in care „daca in anul 2016 nu s-ar fi platit pensiile si celelalte transferuri sociale, aproape JUMATATE DIN POPULATIE (49,6%) s-ar fi situat sub pragul saraciei relative”, „dreapta” romaneasca ar trebui sa se gandeasca de zece ori inainte de a predica (constant) nocivitatea ideologiei „de stanga” punand (in mod pervers) semnul egalitatii intre PSD si „stanga”. Sa se gandeasca de zece ori inainte de a ii eticheta pe social-democrati cu calificativul PEIORATIV „socialisti” – sau chiar „comunisti”, subminand astfel posibilitatea aparitiei unui partid „de stanga” modern, european. Asta daca isi doresc sincer ca Romania sa devina o tara moderna si prospera.

          „Razboiul rece” nu poate sa fie castigat doar de o minoritate educata si pro-europeana, cu mijloace democratice. „Razboiul civil rece” poate sa fie castigat de catre pro-europeni doar in urma un unui „acord de pace” echitabil, adica prin COEZIUNE SOCIALA, prin masuri si programe care sa tina cont de realitatea economico-sociala din Romania si nu de dogme ideologice „de dreapta” (care sa fie „predate” unei populatii paupere, cu intentia de a o „educa”, sau de a o manipula impotriva propriilor INTERESE EXISTENTIALE – evident, fara sanse de reusita). Aceste masuri si programe trebuie prezentate si sustinute intensiv – mediatic si „pe teren”, „la firul ierbii” – de politicieni onesti, solidari si empatici cu nevoile a peste 50% din populatia Romaniei (si prin aparitia unui partid autentic, modern, de stanga). Aceasta abordare va diminua suficient bazinul electoral al PSD-ului, rupand cercul vicios al politicii acestuia, bazata pe „ideologia”: „spre dictatura prin democratie”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Teodor Baconschi
Teodor Baconschi
După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995–1996), apoi redactor-șef în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomaţie, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997–2000); director general în Ministerul Afacerilor Externe (2001–2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002–2004); secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004–2006); consilier prezidențial (2006–2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007–2009); ministru al afacerilor externe (2009–2012). A fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România). Publicații, sub semnătura de autor Teodor Baconsky: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996 (Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Humanitas, 2008); Iacob şi îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreună cu Horia Bernea), Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Humanitas, 2007; 111 incursiuni în Cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), Curtea Veche, 2009; Bisericile de lemn din Maramureș (album UNESCO), 2010. Sub semnătura Teodor Baconschi: Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. Mărturii diplomatice (în dialog cu Armand Goșu),Curtea Veche, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro