miercuri, ianuarie 20, 2021

Centenarul și Festivalul Cerbul de Aur

I-au trebuit noului ministru al Culturii și Identității Naționale, apreciatul actor George Ivașcu, mai mult de patru săptămâni de la instalarea în funcție pentru a-și face o imagine cât de cât clară în ceea ce privește dezordinea, haosul, dezorganizarea din instituția de mulți ani încoace instalate în instituția pe care o conduce.
Din câte se pare, lucrurile cele mai flagrante au fost depistate în angajările evident glazurate politic și cu dedicație din cadrul Departamentului a cărui inactivitate arde cel mai tare. Departamentul Centenar, desigur.
După cele patru sau cinci săptămâni de tăcere, dl. Ivașcu și-a anunțat ieșirea din rezervă prin demiterea secretarului de stat care se pare că doar s-a făcut că lucrează la proiectele și programele al căror rost ar fi fost acela al sărbătoririi măcar cuviincioase, dacă nu și grandioase a Centenarului Marii Unirii. Au urmat câteva dezvăluiri făcute de dl. Ivașcu însuși, pare-se realități rușinoase de dimensiuni absolut spectaculoase, timid și neconvingător contracarate într-un interviu acordat publicației psnews de fostul deținător al portofoliului, dl. Lucian Romașcanu.
După ce a primit atât de prețioasele indicații ale d-lui Liviu Dragnea de la înalta tribună a Congresului extraordinar al PSD, „nesecat izvor de învățăminte cu prețioasă valoare teoretică și practică”, s-a mobilizat, în fine, și premierul României, d-na Viorica Vasilica Dăncilă. Precum economia, începând de vineri duduie și pregătirea evenimentelor mărețe care am fost asigurați că vor marca așa cum se cuvine sărbătorirea a primilor 100 de ani de Românie unită. Chezășie pntru aceasta ar sta hotărârile comitetului guvernamental aflat sub înalta conducere a chiar doamnei prim-ministru.
Am aflat vinerea trecută că urmează să fie finanțate en gros și en détail nu mai puțin de 43 de proiecte (să vedem când vor intra în conturi banii necesari demarării lor căci una dintre problemele nerezolvate ale României este aceea a lungului drum de la vorbă către faptă) și că de cea mai consistentă finanțare va beneficia ediția jubiliară din această vară a Festivalului Internațional de muzică ușoară „Cerbul de Aur”. Mărturisesc, la auzul veștii, mi-am reamintit involuntar niște versuri proletcultiste cum nu se poate mai amuzante. „Clipă,stai opește-ți zborul/Se prăvale compresorul/Cade-n râpi, Viața, dorul”! Sau. „Cu bun noroc, tovarășe Gheorghiu/Vă scriu din Borșa, de la noi/Pe unde acum trei ani creștea pustiul/Și se zbăteau nevestele- n nevoi!” Iertată să-mi fie citarea posibil aproximativă a versurilor ieșite de sub pana măiastră a repauzatului întru Domnul poet proletculist Dan Deșliu.
Acum, or fi amuzante, recitite astăzi, versurile mai mult decât caraghioase puse pe hârtie și, la vremea lor, foarte bine plătite ale lui Deșliu, dar când afli că Cerbul de Aur urmează să primească o sumă al cărei echivalent în euro este de aproximativ un milion de euro și că respectiva alocare se face sub egida sau, mai curând, sub egida Centenarului nu poți decât să rămâi cu gura căscată.Căci oricât de mult ți-ai fi dorit ca sărbătorirea a 100 de ani de Românie să nu se petreacă doar în limita strictă a unor manifestări patriotarde, a unor sărbători folclorizant- kitchoase, a meselor festive cu mămăliguță, sarmale și mititei, chiar că nu prea poți înțelege care ar putea fi legătura între Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Aurel Lazăr, muzica ușoară fie ea românească ori internațională și dorința resuscitării dubioase a unui festival care și-a cam trăit traiul și mâncat mălaiul încă înainte de anul 2009, atunci când a avut loc ultima lui ediție. Încă de la începutul anilor 2000 Cerbul de Aur, cu sau fără Ricky Dandel, nu mai interesa mai pe nimeni, devenise doar o operațiune care mai învia viața de seară și de noapte a Brașovului, fără a avea repercusiuni semnificative în audiențele oricum deja în scădere ale Televiziunii Române.
Dacă cineva din Guvernul PSD-ALDE își imaginează că posibila reinvitare a lui Toto Cutugno, care s-ar putea să fie implorat să aibă amabilitatea de a mai fredona ce își mai amintește din Ciobănaș cu trei sute de oi ca să ridice astfel moralul patriotic simțitor al românilor ar putea ține locul unor manifestări serioase dar și al unor înfăptuiri adevărate, în măsură să probeze că avem cu asupra măsură motive de a ne mândri cu adevărat și nu la comandă de cei 100 de ani de Românie unită, mai mult ca sigur se înșală.
Tare mă tem că, odată ediția jubiliară încheiată și cortina trasă, nu vom putea decât să constatăm că am cheltuit un milion de dolari degeaba. Cam tot la fel cum s-au cheltuit în anii 50 banii pentru plata drepturilor de autor aferentă versurilor exaltat-patriotarde ale poeților proletcultiști de odinioară.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Buna Dimineata
    Octombrie 2017 a avut Ecouri in Romania, revolutia bolshevika a fost evocata, Unirea din 1918 este doar pentru Nostalgici; dl sau tovarashul Ivashcu ce ar putea face?

  2. Aș vrea să văd că pe banii [inclusiv ai] mei sunt organizate manifestări, dedicate României aflate la o sută de ani de la Marea Unire, în spațiul internațional. Nu sunt deloc mulțumit cu șușanelele făcute de noi, la noi pentru noi. Mi-ar plăcea să afle și alții de Centenar și să participe la sărbătoarea noastră. Alte state care sărbătoresc evenimente asemănătoare organizează manifestări culturale în mod profesionist și eficient în străinătate. Guvernul nostru pare să profite de oportunitate pentru a mai da niște bani unor firme de partid și TVR (tot o firmă de partid, în fond).

  3. Or fi versurile caraghioase, dar astfel de „versuri” au format „omul-nou”, care a devenit bazinul electoral al psd. Cerbul de Aur este Eurovisionul romanesc si are „priza” la publicul-tinta mai sus-pomenit. Asa cum au priza si reclamele actuale cu coloana sonora cu extrase din slagarele anilor ’70. Ca sa nu mai zic de filmele romanesti din anii ’70 – ’80, pline de caraghioslic si propaganda comunista. Unde e cerere, apare si oferta….Ce mai conteaza un show imbecil alaturi de atitea altele….Iar ratingul va fi semnificativ….isi va fi meritat banii…..caci are balta peste…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.