vineri, martie 29, 2024

Centenarul și Festivalul Cerbul de Aur

I-au trebuit noului ministru al Culturii și Identității Naționale, apreciatul actor George Ivașcu, mai mult de patru săptămâni de la instalarea în funcție pentru a-și face o imagine cât de cât clară în ceea ce privește dezordinea, haosul, dezorganizarea din instituția de mulți ani încoace instalate în instituția pe care o conduce.
Din câte se pare, lucrurile cele mai flagrante au fost depistate în angajările evident glazurate politic și cu dedicație din cadrul Departamentului a cărui inactivitate arde cel mai tare. Departamentul Centenar, desigur.
După cele patru sau cinci săptămâni de tăcere, dl. Ivașcu și-a anunțat ieșirea din rezervă prin demiterea secretarului de stat care se pare că doar s-a făcut că lucrează la proiectele și programele al căror rost ar fi fost acela al sărbătoririi măcar cuviincioase, dacă nu și grandioase a Centenarului Marii Unirii. Au urmat câteva dezvăluiri făcute de dl. Ivașcu însuși, pare-se realități rușinoase de dimensiuni absolut spectaculoase, timid și neconvingător contracarate într-un interviu acordat publicației psnews de fostul deținător al portofoliului, dl. Lucian Romașcanu.
După ce a primit atât de prețioasele indicații ale d-lui Liviu Dragnea de la înalta tribună a Congresului extraordinar al PSD, „nesecat izvor de învățăminte cu prețioasă valoare teoretică și practică”, s-a mobilizat, în fine, și premierul României, d-na Viorica Vasilica Dăncilă. Precum economia, începând de vineri duduie și pregătirea evenimentelor mărețe care am fost asigurați că vor marca așa cum se cuvine sărbătorirea a primilor 100 de ani de Românie unită. Chezășie pntru aceasta ar sta hotărârile comitetului guvernamental aflat sub înalta conducere a chiar doamnei prim-ministru.
Am aflat vinerea trecută că urmează să fie finanțate en gros și en détail nu mai puțin de 43 de proiecte (să vedem când vor intra în conturi banii necesari demarării lor căci una dintre problemele nerezolvate ale României este aceea a lungului drum de la vorbă către faptă) și că de cea mai consistentă finanțare va beneficia ediția jubiliară din această vară a Festivalului Internațional de muzică ușoară „Cerbul de Aur”. Mărturisesc, la auzul veștii, mi-am reamintit involuntar niște versuri proletcultiste cum nu se poate mai amuzante. „Clipă,stai opește-ți zborul/Se prăvale compresorul/Cade-n râpi, Viața, dorul”! Sau. „Cu bun noroc, tovarășe Gheorghiu/Vă scriu din Borșa, de la noi/Pe unde acum trei ani creștea pustiul/Și se zbăteau nevestele- n nevoi!” Iertată să-mi fie citarea posibil aproximativă a versurilor ieșite de sub pana măiastră a repauzatului întru Domnul poet proletculist Dan Deșliu.
Acum, or fi amuzante, recitite astăzi, versurile mai mult decât caraghioase puse pe hârtie și, la vremea lor, foarte bine plătite ale lui Deșliu, dar când afli că Cerbul de Aur urmează să primească o sumă al cărei echivalent în euro este de aproximativ un milion de euro și că respectiva alocare se face sub egida sau, mai curând, sub egida Centenarului nu poți decât să rămâi cu gura căscată.Căci oricât de mult ți-ai fi dorit ca sărbătorirea a 100 de ani de Românie să nu se petreacă doar în limita strictă a unor manifestări patriotarde, a unor sărbători folclorizant- kitchoase, a meselor festive cu mămăliguță, sarmale și mititei, chiar că nu prea poți înțelege care ar putea fi legătura între Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Aurel Lazăr, muzica ușoară fie ea românească ori internațională și dorința resuscitării dubioase a unui festival care și-a cam trăit traiul și mâncat mălaiul încă înainte de anul 2009, atunci când a avut loc ultima lui ediție. Încă de la începutul anilor 2000 Cerbul de Aur, cu sau fără Ricky Dandel, nu mai interesa mai pe nimeni, devenise doar o operațiune care mai învia viața de seară și de noapte a Brașovului, fără a avea repercusiuni semnificative în audiențele oricum deja în scădere ale Televiziunii Române.
Dacă cineva din Guvernul PSD-ALDE își imaginează că posibila reinvitare a lui Toto Cutugno, care s-ar putea să fie implorat să aibă amabilitatea de a mai fredona ce își mai amintește din Ciobănaș cu trei sute de oi ca să ridice astfel moralul patriotic simțitor al românilor ar putea ține locul unor manifestări serioase dar și al unor înfăptuiri adevărate, în măsură să probeze că avem cu asupra măsură motive de a ne mândri cu adevărat și nu la comandă de cei 100 de ani de Românie unită, mai mult ca sigur se înșală.
Tare mă tem că, odată ediția jubiliară încheiată și cortina trasă, nu vom putea decât să constatăm că am cheltuit un milion de dolari degeaba. Cam tot la fel cum s-au cheltuit în anii 50 banii pentru plata drepturilor de autor aferentă versurilor exaltat-patriotarde ale poeților proletcultiști de odinioară.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Buna Dimineata
    Octombrie 2017 a avut Ecouri in Romania, revolutia bolshevika a fost evocata, Unirea din 1918 este doar pentru Nostalgici; dl sau tovarashul Ivashcu ce ar putea face?

  2. Aș vrea să văd că pe banii [inclusiv ai] mei sunt organizate manifestări, dedicate României aflate la o sută de ani de la Marea Unire, în spațiul internațional. Nu sunt deloc mulțumit cu șușanelele făcute de noi, la noi pentru noi. Mi-ar plăcea să afle și alții de Centenar și să participe la sărbătoarea noastră. Alte state care sărbătoresc evenimente asemănătoare organizează manifestări culturale în mod profesionist și eficient în străinătate. Guvernul nostru pare să profite de oportunitate pentru a mai da niște bani unor firme de partid și TVR (tot o firmă de partid, în fond).

  3. Or fi versurile caraghioase, dar astfel de „versuri” au format „omul-nou”, care a devenit bazinul electoral al psd. Cerbul de Aur este Eurovisionul romanesc si are „priza” la publicul-tinta mai sus-pomenit. Asa cum au priza si reclamele actuale cu coloana sonora cu extrase din slagarele anilor ’70. Ca sa nu mai zic de filmele romanesti din anii ’70 – ’80, pline de caraghioslic si propaganda comunista. Unde e cerere, apare si oferta….Ce mai conteaza un show imbecil alaturi de atitea altele….Iar ratingul va fi semnificativ….isi va fi meritat banii…..caci are balta peste…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro