marți, septembrie 21, 2021

Centenarul în instituțiile de spectacole

Serile trecute, un post de televiziune centrat pe știri și talk showuri cu caracter politic s-a gândit să difuzeze și o discuție despre teatru. Moderatoarea și producătorul au invitat doi binecunoscuți oameni din domeniu -un regizor în plină formă, unul dintre liderii generației mature, și un teatrolog, cadru didactic la UNATC și consultant artistic la una dintre marile instituții de spectacole din Capitală . Care au discutat despre tot și despre toate.
Trec peste faptul că, în cel mai vădit chip cu putință, moderatoarea nu stăpânea defel subiectul. Că habar nu avea despre diferența dintre piesă și spectacol. Că, fără doar și poate, cel puțin în ultimul an, dacă nu cumva în ultimii cinci ori în ultimii zece respectiva insă nu a mai pus piciorul într-o sală de spectacole. Că susținea sus și tare că bucureștenii ar prefera filmul și nu teatrul, deși lucrurile stau absolut invers. Și că Bucureștiul nici măcar nu reprezintă o excepție. Cam peste tot în țară povestea se petrece aidoma. Că avem orașe importante unde nu funcționează nici măcar un cinematograf.
Mărturisesc că am urmărit până la capăt emisiunea fiindcă printre subiectele de discuție figura și acela referitor la ce spectacole pregătesc Teatrele în Anul Centenarului. O temă care- recnosc- îmi dă fiori reci pe șira spinării. Pentru simplul motiv că am deja mari temeri referitoare la ce se va întâmpla și în acest domeniu.
Aflu, de pildă, că ar fi instituții care caută de zor, înfrigurate, prin biblioteci și prin arhive, doar-doar vor găsi piesele tematice de odinioară. Pe care să le facă reutilizabile.
Sincer să fiu, se sparie gândul, vorba cronicarului, că nu știu cărui director de teatru îi va trece prin cap ideea de a reintroduce în repertorii piese precum Convorbire la Arad între cei șapte magnifici și femeia iubită de Paul Everac (poate că din creația prolificului dramaturg interes ar mai putea prezenta, totuși, Urme pe zăpadă) sau Vasile Lucaciu de Tan Tărchilă. Aceasta din urmă nefiind o piesă tocmai proastă dacă nu ar conține câteva serioase inadvertențe provenite din proasta documentare. Este antologic momentul în care nu mai știu ce înalt reprezentant al autoritățile ecleziastice ale Imperiului încearcă să îi potolească ilustrului personaj istoric elanul patriotic cumpărându-l cu funcții și văzând că nu îi izbutește tentativa își încearcă norocul cu soția acestuia, propunându-i să fie doamna episcop.
Mă tem, de asemenea, că Centenarul va favoriza asaltul veleitarilor. Se vor reapuca de lucru, își vor regăsi abilitățile de inși care scriu la comandă sau cum se cere, cum se poartă tot felul de inși care au făcut același lucru până la Revoluția din 1989. Directorii de Teatru, ahtiați să bifeze și acțiunea aceasta, îi vor primi cu brațele deschise, fericiți că vor putea raporta finanțatorului că și-au făcut cu brio datoria. Iar cum astfel de făcături nu vor fi montate de nici un regizor mai de Doamne-ajută, de veleitarism vom avea parte și în regia acestor spectacole “de serviciu” .
Și atunci, ce putem face? Ignorăm momentul? Ne mulțumim cu un montaj literar-muzical-coregrafic, cu recitaluri de versuri? Nici vorbă. Soluții sunt. Prin unele Teatre chiar au fost găsite. Fie montarea unei adaptări inteligente după Pădurea spânzuraților, fie un spectacol bine făcut cu una dintre capodoperele lui Blaga.
Totul e să facem dovadă de inteligență și să evacuăm oportunismul, parastasele și spectacolele-acțiuni de mântuială.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Foarte bun articolul domnului Morariu. Se vede ca e scris de un om competent in acest domeniu de activitate. Cred ca asta e si cheia reusitei, indiferent de subiectul in cauza: COMPETENTA.
    De ce am extrapola insa competenta cuiva dintr-un domeniu (critica de teatru, de exemplu) la domenii cum ar fi sociologia, politologia, etc?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

De ce se scumpește energia? – întrebarea la care vrea să răspundă comisia parlamentară propusă de PSD

Înființarea acestei comisii care trebuie să "ancheteze" creșterea prețurilor la energie este una dintre cele mai mari ticăloșii pe care am văzut-o,...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Dl Iohannis recomandă golful

"Criza guvernamentală in Romania? Nu știu despre ce vorbiti. Guvernul iși face treaba." Nu fac decat să parafrazez o replică recentă a...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.