joi, martie 28, 2024

Centenarul unui autentic șef de stat

Regele Mihai a fost simbolul continuității constituționale a statului român. Viața nu a fost deloc blândă cu acest om atât de blând. A avut un admirabil curaj in câteva situații extrem de dificile: arestarea dictatorului fascist Ion Antonescu (cu trupele germane aflate in București) si greva regală declanșată ca protest împotriva abuzurilor nerușinate ale PCdR, la porunca directă a lui Stalin. A reprezentat o efigie a unei speranțe care a refuzat să sucombe timpurilor de mizerie sufletească și materială numite „construirea socialismului in România”.

Mai presus de orice, era un mare si consecvent iubitor al dreptății. A detestat opresiunea, injustiția, șovinismul, orice formă de exclusivism. A fost constrâns să abdice prin dictatul agenților lui Stalin din România. Așa-zisa abdicare din decembrie 1947 a fost de fapt o lovitură de stat, un act criminal, ilegitim si ilegal. Urmașii celor care l-au înlăturat pe Rege si au distrus democrația din România au vărsat lacrimi de crocodil cand s-a stins din viata. 

L-am întâlnit de mai multe ori, am purtat discuții despre tulburata istorie a Europei de Est in veacul XX. Era calm, nu simțeai nici cea mai mică urmă de ranchiună ori de resentiment. Asemeni Reginei Ana, era convins că reconcilierea trebuie să se bazeze pe căință, nu pe răzbunare. La acest centenar, cand Romania trece printr-o criza medicala fara precedent, cand clica guvernanților batjocoreste însăși ideea de responsabilitate, mă înclin cu imens respect si spun: A fost un Drept, a întruchipat arhetipal Binele si   Adevărul.

nu

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. ,,Români! Nu vă pierdeți speranța, nu aduce anul ce aduce ceasul…” Este mesajul de Anul Nou al Regelui Mihai, care mi-a rămas în memorie, transmis de Radio Europa Liberă, când nimeni nu spera că regimul comunist se va prăbuşii vreodată. Atunci mi se părea aiurea…
    Dumnezeu să-l odihnească pe Rege !

  2. Cata diferenta de tinuta, atitudine si discurs intre un monarh rasat, literalmente crescut si educat pentru a fi rege, si tristele hahalere imund-populiste de care am avut parte de atunci.

  3. Momentul arestarii lui Antonescu a fost unic nu numai in WW2, dar si in istoria moderna si din pacate dupa ce a fost furat de PCR timp de 50 ani, este supus unor diverse incercari de discreditare. Combinatia de curaj, diplomatie, determinare a Regelui Mihai a salvat vietile a numerosi romani – prin contrast vedeti ce s-a intamplat la Varsovia, model pe care PCR voia sa-l urmeze.
    Antonescu, jucand pana in panzele albe rolul de idiot util al lui Hitler nu si-a dat seama nici in ceasul 13 ca cuvantul lui de ofiter nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in fata responsabilitatii de conducator de natiune. Din pacate betia puterii o vedem si azi – punerea orgoliului personal deasupra interesului public este clar o masura a unui om depasit de functie si vremuri.

    • „Momentul arestarii lui Antonescu a fost unic nu numai in WW2, dar si in istoria moderna…”

      Nu a fost chiar atit de… unic. :)

      Pe 25 iulie 1943, Benito Mussolini este arestat la ieșirea de la o întâlnire cu regele Vittorio Emanuele, la ordinul acestuia, care îi spusese lui Il Duce in timpul intrevederii că războiul e pierdut.

      Peste un an, in august 1944, maresalul Antonescu e arestat si el, si tot de un rege.

      Soarta celor doi regi a fost identica. Amindoi au fost fortati sa abdice (Victor Emmanuel III in 1946, Mihai in 1947), iar cele doua monarhii au fost abolite si inlocuite cu cite o republica.

      Este interesant ca, in momentul in care Hitler a fost anuntat de arestarea lui Antonescu, prima lui intrebare, vizibil iritat si banuind ceva, a fost: „Unde l-au arestat?”. Cind i s-a spus ca la palatul regal, s-a infuriat si a izbucnit: „Si i-am spus sa nu se duca la palatul regal!”. Ii spusese, apasat, lucrul asta la una din intilnirile lor, fiindca arestarea lui Mussolini ii intarise convingerea ca nu se poate increde in monarhii europeni.

      • Sunt diferente importante ca desfasurare si consecinte: arestarea s-a facut in prezenta regelui (rol direct si activ) si imediat dupa aceea ocupantii au fost neutralizati si tara eliberata, iar scaderea aprovizionarii cu petrol a diminuat drastic capacitatea de lupta a Axei; pe cand in Italia trupele germane au preluat conducerea, au rezistat si provocat pagube importante aliatilor, favorizand trecerea Balcanilor si Romaniei in partea defavorizata a cortinei de fier
        Pe scurt, daca in Italia lucrurile se desfasurau ca in Romania istoria Europei era cu totul alta

        • Nu traiane ! Soarta Romaniei si a tarilor din Estul Europei era PECETLUITA ! Ramolitul Roosvelt – cu toata „haita” din jurul sau erau deja sub controlul KGB si a lui Stalin. Churchill nu reprezenta „mai nimic” pe langa USA si Roosvelt Indiferent de ce se intampla in Italia NU AVEAM NICI O SANSA ! De altfel Churchill propusese anterior deschiderea unui front in Balcani !!! Dar Stalin l-a convins pe ramolitul Roosvelt sa nu accepte planul ! Vrei o dovada mai buna de cum eram vanduti noi – Est Europenii ?

          • …iar la vremea aceea nici macar nu aparuse termenul de „fake news”, se numea doar dezinformare, propaganda si contraspionaj…mult mai greu de identificat si etichetat

  4. „a salvat vietile a numerosi romani”…
    Socotiti a fi fost salvati si cei 130000 de soldati romani trimisi de rusi in Siberia in intervalul 23 august -12 septembrie, pentru ca abia atunci a fost semnat armistitiul de catre Lucretiu Patrascanu?

    • nu stiu de ce a tras de timp Lucretiu si nici in ce calitate oficiala ar fi putut sa semneze un document de stat, se stie insa ca era foarte nemultumit de arestarea lui Antonescu de catre Regele Mihai, reprosindu-i literal „ne-ati nenorocit” (se referea strict la interesele politice ale celor 1000 membri ai PCR, care erau astfel vaduviti de planul de a primi armata rusa ca armata „eliberatoare”, asa cum vor face in Varsovia cu rezultate dezastruoase)
      ….tot „intamplator” aflam abia acum despre cei 130000 siberieni? abia dupa 50 ani de „revolutia de la 23 august de eliberare anti-fascista, anti-imperialista si de propasire a poporului pe calea constructiei socialiste”
      …adica 23 August a fost glorios atata timp cat se mintea cu nerusinare ca este opera celor 1000 comunisti, insa acum ca s-a aflat adevarul este ceva foarte, foarte rau din cauza soldatilor trimisi pe front de Antonescu (nu se spune nimic despre milioanele de romani sub ocupatie…)

    • Acei romani au fost arestati de rusi si dusi in siberia de rusi. Autoritatile romane au protestat, chiar si aliatii un pic. stalin stia ce se intampla la Bucuresti, sa nu fim copii. Nu a transmis niciun ordin, ca asa era el, criminal odios, inclusiv fata de oamenii lui. Armata rusa era o adunatura, dupa cum s-a vazut imediat dupa 23.08. Toti mureau de frica, nu exista etica, omorau pentru un ceas sau un palton. Sa fim realisti. Nu respectau nicio lege. Nu se punea problema de drepturi nici pt rusi, nici pt prieteni sau dusmani. Aveau capul plin de propaganda, inclusiv ofiterii superiori. Au facut orbeste ce li s-a spus. Ordinul era sa ia prizonieri si sa fure tot.
      Cum se face ca niciun prizonier sau observator roman de atunci nu il considera vinovat pe Rege, ci pe rusi?

  5. Motto:
    „Mulţime brută şi ingrată!
    Cu-a mea cântare nu putui
    În viaţă-mi să te mişc o dată…
    Şi-odat’… o să-mi ridici statui.”
    (Ion Luca Caragiale- Da… nebun!)
    Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, în Castelul Foişor de la Sinaia şi a fost botezat în rit ortodox după numele voievodului Mihai Viteazul. Mihai I a fost rege al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947, când comuniștii instalati la putere cu ajutorul trupelor sovietice, l-au obligat să semneze imediat și necondiționat actul de abdicare actul de abdicare sub amenințarea cu declanșarea unui război civil. La 3 ianuarie 1948, regele Mihai a fost silit să părăsească țara, după care a urmat un prelung exil unde a încercat să pledeze cauza țării sale. După Revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară.Abia cu ocazia Paștelui din 1992, a primit viza de intrare in România când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. Numai în 1997, sub președinția lui Emil Constantinescu, și-a primit înapoi cetățenia română si a revenit definitiv in tară. Desi după alegerile din 1997 se vehicula ideea restaurării monarhiei, atît ţărăniştii cît şi preşedintele Emil Constantinescu au evitat cu grijă subiectul cu toate ca Regele Mihai a continuat să fie privit cu admiraţie şi cu speranţă. Nici măcar nu a fost organizat un referendum pentru ca poporul să poată decide asupra formei de guvernământ.

  6. Într-adevăr, nu cu răzbunare Regele Mihai a reușit să câștige respectul chiar și din partea detractorilor săi. Până și fostul președinte Băsescu, alias Petrov, a recunoscut că Așa trebuia să facă un Rege! după controversata sa declarație, pe care totuși și-a menținut-o.

  7. Nu ar mai fi de adaugat mare lucru decit ca, inclusiv pentru cei care intorc pe toate partile asumarile Regelui Mihai in acea perioada zbuciumata, la 23 August raspunderea unei tari apasa pe umerii unui tinar de 23 de ani. Si nu era primul sa reactie. Noua celorlalti ce acte de vitejie ni se cereau la 23 de ani? Virsta la care multi inca isi mai cauta drumul, se plimba pe trotineta.

  8. Ireversibila democratie l-a izbavit pe fostul Rege Mihai de ceea ce multi au considerat ca a fost un rege proscris, altii ca a fost un rege pribeag, iar unii ca a fost un rege fugar sau chiar tradator, prin predarea conducatorului statului, maresalul Ion Antonescu, in mainile dusmanilor de razboi ai tarii, din acea etapa cumplita a istoriei Romaniei si a Umanitatii. De fapt, daca e sa-i punem in balanta pe cei doi, e dificil de spus in ce parte s-ar inclina, ambii au fost maresali si sefi/conducatori de stat. Pe de alta parte, trebuie sa ne gandim si la faptul ca Regele Mihai a fost decorat de sovietici cu cea mai inalta distinctie, Ordinul Victoria/Pobeda, iar Regina Maria, bunica lui Mihai I, a fost nepoata Țarului Rusiei Aleksandr al II-lea. El nu a facut gestul abject sa restituie acea medalie, pe care a apreciat-o ca o inalta recunoastere a meritelor sale la coalitia antifascista, si nici nu a vandut-o familiei Rockefeller, cum s-a zvonit, ar fi fost un act injositor. Mai mult, Regele Mihai a declarat ca nu are niciun fel de sentimente urâte față de Rusia de astăzi, ci doar fata de fosta URSS. De remarcat ca si americanii l-au decorat pe Regele Mihai, dar nu cu cea mai mare decoratie a SUA, care este Medal of Honor, infiintata in 1862, ci cu „Legiunea de merit”, în grad de şef comandor, acordata de Truman. Romania democrata si-a recuperat intreaga istorie si memorie, fiecare lider roman a fost adaugat poporului sau, ceea ce este absolut admirabil, un act de suverantitate si demnitate. Daca apreciem statuile drept repere ale memoriei, trebuie neaparat sa evidentiem ca Regelui Mihai I i-a fost expusa, in urma cu cateva zile, la Sinaia, o statuie care îl reprezintă în mărime naturală şi în uniforma de mareşal al Armatei Române.

    • …ceea ce nu face din Regele Mihai un naiv sau un rusofil (nu stiu daca e valabil si pt Fam. Duda).
      Din pacate, Romania e departe de a-si fi recuperat memoria si istoria – v. vagoanele de minciuni si injurii, sistematice si bine finantate, la adresa lui Iuliu Maniu, Regelui si a colaboratorilor lor la 23 aug 44. Istoricii cat de cat seriosi se ocupa de detalii si de PR pentru promovarea lor, nu fac sinteze si nu combat coerent aceste violente impotriva memoriei si istoriei noastre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro