Cenzura şi controlul sunt semnele sub care stă noua lume în care trăim. Era digitală devine un laborator în care obiectivul condiţionării sociale şi al reeducării este atins prin instrumentele pe care dezvoltarea tehnologică le oferă statelor şi corporaţiilor media, în egală măsură. Strivit între forţa reţelelor sociale şi ambiţia de nivelare a autorităţii politice, omul este, din ce în ce mai mult, redus la neputinţă: atomizarea este ascunsă de cortina hedonistă ce acoperă culisele sordide. Între orbirea voluntară şi uitarea de sine narcisistă, era digitală este un timp în care libertatea şi luciditatea sunt suspecte şi incorecte politic.
Cenzura nu mai este, în era digitală, atributul suveran al statelor autocratice. Epoca unei direcţii unice care oferă vize de tipar este una apusă. Cenzura este, în vremurile noastre, descentralizată şi ubicuă. Ea poate fi exercitată de stat, direct sau prin braţul companiilor care îi sunt complice: este cazul R. P. Chineze, acolo unde presiunea totalitară este mai puternică ca oricând. Dar ea poate fi şi prerogativa de care dispun, în totală impunitate, entităţile care au luat în stăpânire spaţiul public, acum redus la dimensiunea sa virtuală. Reţelele sociale au dezvoltat, în anii din urmă, practici a căror unică menire este îngrădirea, deliberată, a libertăţii de exprimare. Dependenţa de digital face ca acest tip de control să fie unul cu mult mai redutabil decât cel la care puteau aspira dictaturile de secol XX.
Căci erodarea spaţiului public şi treptata înlocuire a robustei dezbateri de idei prin cacofonia erei digitale au acordat companiilor proprietare ale comunicării un drept suveran şi absolut de a decide care dintre mesajele circulând pe internet sunt acceptabile sau nud. Dincolo de checks and balances,dincolo de limitele juridice trasate transparent, reţelele sociale au încetat să mai fie simple cadre de manifestare. Ele au devenit instanţele prin care se manifestă, agresiv, o poliţie a gândirii ce recurge la strategiile familiare ale epocilor trecute: cenzura, controlul şi delaţiunea.
Ceea ce diferă este, bineînţeles, denumirea, căci fantezia creatoare de eufemisme este remarcabilă. Informatorul şi cenzorul primesc nume noi, în acord cu noua reţetă ideologică a progresului. Ei nu au chip, căci se ascund în spatele anonimelor echipe de monitorizare. Echipaţi cu un rudiment de gândire şi mobilizaţi de fanatism, cerberii digitali sunt cu mult mai eficienţi decât predecesorii lor. Ca şi pentru omologii lor fascişti sau comunişti, reprimarea libertăţii de exprimare serveşte unui scop pedagogic: naşterea omului nou. Dincolo de profit, reţelele sociale încurajează, din ce în ce mai apăsat, o inginerie socială ce vizează reeducarea şi remodelarea.
Cenzura şi controlul sunt menite să elimine instinctul rebel al interogaţiei critice. Nivelarea intelectuală este scopul asumat, căci doar în acest univers reglat de algoritmi omul poate fi condiţionat antropologic cu rigoare ştiinţifică. Era digitală dăruieşte lui Şigaliov, posedatul dostoievskian, scalpelul tehnologic cu care poate elimina din corpul umanităţii tot ceea ce este dăunător şi reacţionar. Noii demoni sunt monomani, ca şi demonii de dinaintea lor. Cultura lor este acumulată prin lectura zilnică a postărilor de pe conturile celor care îi îndrumă, mesianic. Era digitală încurajează reflexul sectar al intoleranţei: fanatismul este contagios şi aparent de neoprit.
Cenzura şi controlul din era digitală sunt un pericol mortal în măsura în care ele erodează drepturile naturale, restrângând deliberat spaţiul circulaţiei de idei. Condiţionarea digitală creează, treptat, temelia unui edificiu monolitic. Impostura demagogică reduce la tăcere vocea critică. Înregimentarea şi conformismul devin insuportabile. Tehnologia , departe de a emancipa, acţionează ca un instrument de aservire.
În acest viitor care se naşte simpla conversaţie despre libertate s-ar putea să fie imposibilă. Prins între plăcile tectonice ale statelor şi corporaţiilor digitale, individul autonom nu va mai fi decât decât amintire. Declinul libertăţii poate fi ireversibil. Omenirea dresată pavlovian va prinde contur, îndepărtându-se, treptat, de memoria unui timp al pluralismului: ordinea distopiei va fi realitatea zilelor care se scurg, fericite, senine, decerebrate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O priveliste – digitala – ce ne este prezentata ca o modalitate de aservire , ca un concept super statal ce poate pune dorintele ceteteanului in slujba celui ce poseda informatia , ba mai mult in slujba celui care dirijeaza aceasta informatie .A cenzura si a controla par a fi idealurile nicicind atinse la acest nivel de informare .Informatia circula cu rapiditate extraordinara si a extrage din noianul de afirmatii, devenite publice,adevarul este foarte greu .Acum, la nivel digital, suntem in stare (cei care contoleza ) sa oferim fiecaruia partea lui de adevar si sa cunostem exact care este viitorul gindurilor umanitatii pe segmente de interes . Momentul in care intreaga omenire va fi conectata la acest demers digital , lupta politica isi va transfera si ea mare parte din abilitatile de convingere a cetateanului in online (partial se face asta chiar acum )Este din ce in ce mai evident cum politicul vorbeste ,avind la baza intelegerii , formele si segmentele de piata neocupate .Te pozitionezi politic dupa trendul majoritatii opiniilor cetatenesti si mergi in perspectiva cuplat la acest trend .Cu toate acestea omul ca si animal adaptabil (atentie ne aflam in faza incipienta a controlului si cenzurii ) va fi in stare sa discearna si chiar daca sentimental este greu sa iti depasesti conditia de om , totusi perspectiva ne va arata o adaptabilitate din ce in ce mai mare a celor ce vor fi cetatenii viitorului .Deja exista oameni ce nu pot fi manevrati, pacaliti , oameni ce stiu de unde sa aleaga si cum sa deosebeasca fake-ul de adevar si stiu si cum sa faca asta .Pina la urma cistigatorul va fi chiar individul ce isi dezvolta cu repeziciune calitatile personale .Perdantii vor fi cei care se retrag in propria cochilie fie ea personala sau de tara .A lipi toate acestea(vezi zicerea din text : pentru omologii lor fascişti sau comunişti, reprimarea libertăţii de exprimare serveşte unui scop pedagogic) de o anume forma fascista sau comunista a trecutului este eronat .Cele doua forme de teroare umana prezentate noua si comparate in text faceau exact invers . Fascismul si comunismul nu permiteau nici libera exprimare nici formele umane de manifestare ce se doreau a fi diferite de aceste ideologii ba chiar aveau la baza restrictionarea gindirii cetatenilor prin prezentarea deliberat eronata a teoriilor ce le insoteau filozofia . In aceste vremuri libertatea este cheia tuturor lucrurilor .Libertatea de miscare , a capitalului si a cetatenilor , libertatea de exprimare (evident , reaua credinta , fake-ul , extremele in general ,trebuiesc combatute ), libera circulatie a marfurilor , posibilitatile multiple de afirmare , ajutorul acordat la nivelul unor crize sanitare mondiale si particulare ,drepturile omului ca formula generala de existenta a individului pe planeta si multe altele sunt vizibile peste tot in lume in societatile democratice si in cele ce tind spre a face parte din aceasta lume libera . Respectul fata de justitie si de cutumele ce permit cetatenilor sa devina oameni liberi sunt si ele la tot pasul – vizibile .O asimila sau a pune pe picior de egalitate trecutul cunoscut noua(fascism – comunism ) cu libertatea evidenta din aceste timpuri este o mare eroare .Mai degraba putem vedea asta la societatile Iliberale unde niste efemeri conducatori doresc a controla totul . Mai nou acesti oameni incearca sa aduca si teoriile religioase si diferentele de intelegere raportate la notiunea de om in jocul politic sperind astfel sa cumuleze ma mult capital politic si mai multe voturi . Nu o sa le reusesasca .Ei inteleg foarte bine ce urmeza a se intimpla in lume . Deja avem doua exemple si schimbarile de substanta vor fi rapide . Cei care se alatura democratiei se vor unii (si ca vor si ca nu vor )peste tot in lumea democratica si vor scoate de la guvernarea tarilor lor partidele iliberale sau nationaliste de mucava .Reusitele vor fi ca sa zic asa – la mustata – dar vor fi .La nivel global deja doamna Merkel solicita primirea in UE a unor tari Europene ce inca nu au acces .Este o tema de mare importanta geo – strategica -NATO si UE isi vor reconsidera principiile de aderare . Ritmul de aderare va creste si conditiile ce pina acum limitau aceste aderari vor fi relaxate . Situatia internationala ne impune tuturor unirea si protectia sub steagul american si al UE . Nu avem ce face – Raii lumii doresc revansa .
Nu mai exista democratie , ne indreptam catre un conformism dictat de stat si standardizare de cel digital.
Exceptional articol ! Si ”vestile bune” nu se termina aici.
Ar trebui observată si VITEZA cu care
operatiunea se desfașoară.
Greu de crezut că peste un an vom mai putea citi un astfel de eseu.
Mai probabil chiar si acest articol va putea fi accesat doar impreună
cu o notiță scrisă cu roșu care va sublinia ca autorul
a extrapolat imprudent deoarece materialul este valid
doar in masura in care se refera la China.
https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-cronicile-istorie-404-sau-ce-mai-ramane-din-istoria-unei-vieti-de-om.html
Multumesc pentru link .
Si articolul si comentariile la care face trimitere deschid o pespectiva
care imi scapase.
Pe de alta parte am impresia ca mecanismul analizat acolo de autor adica eliminarea // cu trecerea timpului // a unor parti substantiale din averea INTERNETULUI – ar putea avea măcar o scuză – necesitatea menajării infrastructuri / capacitatii de memorare care nu ar reusi să
absoarba si sa conserve nelimitat fluxul de informatii.
Ca fan al tehnologiei as paria pe o solutie tehnica rapidă a acestui impas
mai ales dacă problema va fi constientizata suficient.
In schimb tipul de cenzura analizat de articolul domnului Stanomir ma
ma duce cu gandul la o soluție gen MATRIX .
:) imi trece prin minte frenezia telefoanelor mobile in Romania, valutistii / businessmanii stateau cu ele lipite de ureche pe la colturi de bloc scrutind orizontul „looking for new opportunities” ! mai tirziu au luat cu asalt facebookul si youtubeul de unde postau live chebapul inghitit pe nemestecate la stambul. a fost doar o chestiune de timp ca politrucii sa dea si ei navala in noile medii de comunicare de vreme ce scinteia, romania libera, viata studenteasca sau flacara nu mai dadeau randamentul scontat (abonamentele obligatorii fusesera abolite, hirtia igienica era la liber, aparuse folia de impachetat !)
Buna ziua,
Nu trebuie sa blamam numai „corporatiile digitale” – trebuiesc blamate corporatiile in general. Fiecare angajat e dresat sa spuna/sustina punctele de vedere „ale companiei”.
Orice organizatie are ca principala preocupare conservarea privilegiilor pt liderii ei – indiferent ce sustin oficial ca fac. Nu exista democratie, nu exista libertate de exprimare iar „dosarele” sint atit de puternice ca pot distruge oricind cariera cuiva; obedienta extrema, pupincurismul si „daruirea completa pt atingerea obiectivelor companiei” sint calitatile cautate. Pt a evolua in cadrul unei multinationale trebuie sa dovedesti „ca esti in stare sa faci orice este nevoie pt binele companiei (aka nevoile liderilor ei)” .
Daca zilnic traiesti cu frica delictului de opinie la job cum ar putea ca societatea sa fie libera?
Toate derapajele de astazi apar fiindca acele distorsiuni ocupa pozitii importante in agenda unora ce au putere in diverse companii. Statul, stipendiat si el mai mult sau mai putin oficial (si ma refer in statele occidentale!) de aceste firme private, coopie mai mult sau mai putin exagerat „dorintele poporului” – de fapt minciuni repetate pina in momentul in care capata statut de adevar.
De fiecare data cind o corporatie are problemeti se atrage atentia tuturor ca „nu conteaza care este adevarul, daca toata lumea repeta si sustine aceeasi chestie atunci acea chestie va deveni adevarul”. Iar lupii tineri sint toti „dresati” prin mba-uri si cursuri de formare personala obligatorii pt a testa obedienta si asumarea cu usurinta a ideilor „de sus”.
De altfel cenzura si autocenzura functioneaza permanent – si aici, pe aceasta platforma, comentariile evita sa spuna ceva care sa combata „capitalismu’ multilateral dezvoltat” – iar a face o observatie sau critica te califica automat de comunist, progresisit, ecoterorist, etc. La fel ca in comunism capacitatea de etichetare/clasificare a potentialilor oponenti e foarte mare.
Da, un text bun, dar incomplet dupa opinia mea. Am vazut multi intelectuali luand pozitie fata de pericolul cenzurii si controlului profesat de asazisii „progresisti”, dar foarte putini iau pozitie si fata de derapajul moral al acestora. Ei vad pericolul doar in lipsa de libertate, nu si in lipsa de moralitate. Curios, sau nu? Eu cred ca e o mare eroare aici, pentru ca „progresistii” se pot apara usor in fata acuzatiei de lipsa de libertate, spunand ca, de fapt, ei nu vor mai putina libertate, ci mai multa. In parte e adevarat, ei vor un LIBERTINISM moral si o cenzura doar in exprimare, dar care sa apere LIBERTINISMUL lor moral. Scopul lor nu e lipsa de libertate asa cum cred multi intelectuali, ci LIBERTINISMUL moral, scoaterea MORALEI crestine din ecuatia societatii moderne si punerea in loc a HEDONISMULUI omului modern. Acesta e omul nou visat de ei, omul ce-si satisface placerile fara oprelisti, fara morala. Fanteziile lor sa devina legi, modele si comportamente sociale de urmat. HEDONISMUL e religia lor si LIBERTINISMUL calea de urmat. Pana nu intelegem asta ii vom combate gresit si fara succes, dar ca sa intelegem asta e nevoie de intelectuali cu constiinta treaza, ceea ce e tot mai mult o RARITATE.
Mie din contra, mi se pare ca sunt prea putini intelectuali care iau pozitie contra cenzurii.
Cat priveste libertinismul si hedonismul, cred ca ce lipseste e o discutie despre responsabilitate. Adica, e treaba fiecaruia ce face cu viata lui, dar e si libertatea fiecaruia sa discute si sa critice un anumit mod de viata. Si, asa cum spuneti, ar fi foarte bine daca s-ar discuta mai mult despre aspectele astea.
Total de accord. Solutii? Interzicerea retelelor digitale ? Pentru ca interzicerea cenzurii si manipularii este practic imposibila. Poate ca Franc Herbert in Dune avea dreptate, si com ajunge la Biblia Portocalie. Si de ce nu ?
Nu cred ca cenzura si controlul sunt problema, ci dominatia retelelor sociale asupra oricarei alte forme de comunicare. Cenzura si controlul erau si la ziar, ba chiar mai puternice, dar nu era o problema pentru ca ziarul avea doar 32 pagini nu 32 milioane, si nici nu se putea da Reply.
Ironia face ca acest text sa fie publicat pe un site, pe internet… Locașul și sursa tuturor problemelor ale noii ere digitalizare. De acord cu ce spune autorul, like & share. Dar totuși ironia situației este… Suprarealistă.
„Căci erodarea spaţiului public şi treptata înlocuire a robustei dezbateri de idei prin cacofonia erei digitale au acordat companiilor proprietare ale comunicării un drept suveran şi absolut de a decide care dintre mesajele circulând pe internet sunt acceptabile sau nu”. Serios?! Adică, înaintea cacofoniei erei digitale dezbaterile de idei chiar existau şi erau şi robuste?! Păi atunci hai să ne amintim cum a câştigat CDR-ul în ’96 pe baza sloganului ăla robust cu „15.000 de specialişti”, pe care Academia Cațavencu încerca în zadar după alegeri să-i găsească, că de numărat pare-se că erau uşor de numărat în campanie. Era digitală nu înlocuieşte nimic din ce-a fost înaintea ei, ci doar permite deficitului de cultură civică, politică, economică etc. să se exprime altfel. Problema stă în ce anume au unii sau alții de spus şi nu în cum anume reuşesc s-o facă. Părerea mea.
psalmodie agrariana, se va termina curand petrolul, oamenii vor lasa cloacele urbane degenerate si se vor intoarce, smeriti, la iarba verde si la carul cu boi, sub obladuirea blajina a boierilor luminati si manierati. Tehnologia e capul balaurului cel vechiu, la viteza de peste 500 Mb vor sari creierii pe monitoare. Ba ca cacofonie, ba ca dictatura, n-are a face. S-a dus lumea de ieri a cartilor aievea, cand ierarhiile erau clare, ca muntele si valea, elita ´epistemica´ si turma rumegatoare, cand era stabilit cine ce si de unde sa ia lumina, in ordine si atat cat se cuvine, ca sa nu fie obosit la serviciu. Dar turma ca turma, tot buluc, oile blege, caprele antisistemice si cei cativa magari de soi, ce rag melancolic si edificator. Vaz monstruos, tragic , semnaland pesemne vreun deranj la orologiul transcendental, vreun morb staurnian, poetic, toate sunt anapoda, de la demiurg in jos. Mai ciudat e cand aceste exageratiuni lirice se cred academice, o fi vreun amestec mai nou de triluri.
..proastele obiceiuri se păstrează „cu sfințenie”.. Am întâlnit cenzura comentariilor pe tot felul de teme, de la politic la pandemie și vaccinare.
Se-ncearcă manipularea prin vechea (dar încă îndrăgita..) metodă a pumnului în gură.
Când nu ai argumente solide, vorbești peste cel cu care polemizezi, astfel încât vocea lui să nu fie auzită.. E tactica de campanie a politicianului.
Sportul naște pasiuni și controverse, din care trăiește presa de specialitate. Iar blogurile respective stârnesc sute de comentarii.
Trist e că sub alibiul moderării limbajului, se practică o cenzură care încearcă să acrediteze un anumit curent de opinie, deseori înregimentat într-o campanie de presă izvorâtă din interese meschine.
Caz concret este blogspot.gsp.ro arondat GSP, unde articolele clar sincronizate pe o campanie de promovare obedientă sau din contră, de defăimare a inamicilor, sunt vajnic protejate de cerberii digitali de care vorbiți. Și da, pe lângă „rudimentul de gândire”, mai sunt și inculți grav..
Se ajunge la situații de un umor negru, în care sunt cenzurate cuvinte din DEX, nume proprii, nume de celebrități…etc, de care noii staliniști n-au auzit în mult prea scurtul lor periplu pe băncile școlii..
Libertatea de opinie călcată cinic în picioare chiar de presă, cea care..
panem et circeses. fotbalul trebuia sa i veseleasca pe muritorii de foame. niste securisti lipsiti de scrupule, fanus neagu, ioanitoie, cosasu etc incapabili de altceva decit sa comenteze lovitul basicii, se plimbau prin lume pe banii prostilor, explicindu le novicilor strategiile destepte ale cirpitului mingii cu piciorul. asa s au nascut generatii de aur, regi, printese, pe zgomotul ghiortaitului de matze goale. iata valorile ce au tinut Romania in viata. daca astea au expirat, nu i bai, bucurati va acum de cimiliturile lui salam , gutza si copchilul minune.
Singura cenzură digitală criminală,care produce daune ireparabile, este cea aplicată de furnizorii de acces pe internet, din dispoziția sau sub protecția legii, a statului. În rest, nimeni și nimic nu ne obligă să folosim serviciile gratuite de pe Facebook, Google, iTunes, Hotnews sau Contributors.ro.
Problema o reprezintă legea, indirect, actorii sociali, oamenii în interacțiunile lor și apoi, direct, oamenii, care acceptă situația și care acceptă ca alții să le spună (și să le impună) care știri sînt adevărate și care sînt „false”. În SUA, Facebook și Google încalcă obligațiile lor contractuale față de utilizatori cu complicitatea autorităților care ar trebui să impună legea în mod egal. Este permisă interpretarea de termeni vagi și în permanentă schimbare în sensul abuzului. De asemenea, este permisă blocarea informațiilor de un simplu transportator. Ca și cum Poșta Română sau Vodafone ar ar avea dreptul să blocheze comunicarea și ar suspenda sau rezilia serviciul pentru cei care comunică minciuni, insulte sau calomnii. Fără aplicarea strîmbă a principiilor de drept asumate de autoritățile publice, abuzurile actorilor privați ar fi dus la ruinarea și la scoaterea lor din activitate.
Dar legile sînt făcute și, mai ales, ținute în viață de către oameni. Cele mai bune legi din secolul al XVIII-lea nu ne pot apăra dacă noi, cei din secolul al XXI-lea, refuzăm să ținem seama de ele. Cît timp noi, oamenii care muncim și care creăm valoare, nu punem libera noastră informare, conform propriului nostru discernămînt, mai presus de victoria ieftină a părerilor noastre subiective, cît timp preferăm să ni se dea dreptate în loc să avem dreptate, lucrurile vor continua să degenereze.
Ultima afirmație, despre dreptate, este parte din definiția prostiei. Prostia este inevitabil multă și se spune că prostia nu doare; în schimb, prostia ucide, de aceea părinții ne-au dat rațiune și ne-au format discernîmîntul. Ceea ce putem face cei care încercăm să ne ferim de prostia noastră și a celorlalți este să încetăm de a-i mai salva și susține pe cei a căror prostie riscă să ne ucidă și să fim dispuși să construim pentru noi și partenerii noștri corecți, pe ceea ce știm și gîndim noi înșine.
In diferite epoci, mereu au existat regimuri care au avut ca scop formarea unui anumit tip uman prin diferite „metode”. Astăzi exista tehnologiile. In secolul trecut au existat metode de „modelare” teribile, de tip nazist, fascist sau comunist. Astăzi, „maestrul” este aproape invizibil si are capacitatea de a se strecura in vietile noastre oricand si oriunde, precum o amoeba care-si schimba permanent forma. La începuturile internetului, omul putea sa-si aleaga si sa filtreze ceea ce-i convenea. Astăzi aceasta libertate este un lux. Problema este a noastra pana la urma, pentru ca suntem prea comozi. Este mai simplu sa „dai like” si sa vorbesti on-line, decat sa te întâlnești cu un prieten la o cafea. Iata, aici speculează si profita companiile tehnologice, iar de aici la limite impuse si un control strict nu mai este decat un foarte mic pas.
Ce mi se pare ingrijorator e sustinerea mare pe care o are cenzura din partea intelectualilor. Si cu bune intentii – combaterea „fake news” si „hate speech”.
Din pacate, bunele intentii sunt dublate de o gramada de orgoliu si de lipsa de gandire pe termen lung. Asa ca bunele intentii paveaza proverbialul drum spre iad.
Marea problemă pentru cei atașați de civilizația occidentală și de democrația liberală născută de aceasta, nu vine nici din cenzura operată in spațiul privat, nici din tentativele de control ale organelor de stat, ci din joncțiunea unor forțe sociale in mod obișnuit ostile sau cel puțin opuse sau măcar paralele. Fenomenul se întrezărea incă dinainte de debutul pandemiei, dar Epoca Covidului a adus o aliniere toxică la o acțiune comună de neimaginat altădată: am putut remarca frontul comun internațional al SUA, UK, UE, Isreal, Rusia și China, al politicienilor democrați, republicani, conservatori și socialiști, al ministerelor de propagandă cu presa liberă (?), al troglodiților mistici cu urbanii seculari, al ignoranței stătute cu știința aplicată. In vâltoarea asta demențială s-au întâlnit și s-au contopit in aceeași retorică cu valențe mesianice un intelectual exigent și îndeobște critic cu un patriarh megaloman cu un dictator ridicul cu un om de știință consacrat cu un manelist de duzină cu un jurnalist competent cu un influencer de maidan virtual cucucu și cu milioane de ipohondri la care acțiunea concertată a acelor forțe menționate a avut un succes deplin. Sute de milioane de oameni au crezut și cred in pericolul iminent și extraordinar de grav reprezentat de Covid. Nu te mai poți pune cu credința lor născută din strădania atâtor puteri atrase in curentul totalitar: guverne întregi (zeci de state nu au prezentat nici măcar o singură disidență), parlamente și partide covidofile, aproape toată presa, ziare, magazine, radio și teve, reviste de specialitate, rețelele de socialmedia, instituțiile dedicate sănătății și cercetării, atât publice cât și private, și, desigur corporații interesate in perpetuarea dramei planetare.
Pentru că am fost prea slabi/comozi/conformiști atunci când trebuia să ne opunem cu înverșunare, înainte de pritocirea arestului colectiv, prea lași atunci când am fost loviți de măsurile unor Comitete de savanți închipuiți care se războiau cu virusul (deși termenii comunicării erau in mod clar incă de la inceput tipici puseurilor autoritariste fasciste), prea indulgenți cu impostorii panicarzi, astăzi am ajuns să avem o (posibilă) majoritate intrată in depresie, alienată, îmbolnăvită mental de saltimbancii guvernamentali ai ororii și de agenții isteriei din mass/socialmedia, ajunsă la saturație a anxietății, șubrezită fizic de tortura cu sweatboarding prin cârpa de pe față, intrată intr-o spirală neurodegenerativă prin privarea continuă de oxigen, o majoritate atât de bolnavă încât și-a pierdut speranța și vocea rațiunii și căreia i s-a răpit definitiv discernământul și nu mai este capabilă să distingă intre agresor și salvator. Acești omuleți au căzut deja pradă sindromului Stockholm și ei sunt cei ce clamează controlul, cei care cheamă Salvarea de câte ori aud idei neconforme, opinii ce le pun in pericol Universul in care abia s-au acomodat (in care torționarii au devenit îngeri). Acum a te opune aberațiilor distopice guvernamentale presupune a lua in piept realitatea paralelă pe care acești omuleți și-au croit-o. Până la guvern te vei lovi de milioane de suflete frânte, pline de obidă și gata să sară in apărarea Marelui Manipulator, Iubitului Conducător, Savantului de Renume Mondial etc.
..chiar așa, „democrați, republicani, conservatori și socialiști”, „guverne întregi”, „s-au întâlnit și s-au contopit”, manipulând omenirea.
Ca urmare, „sute de milioane de oameni au crezut și cred” nici mai mult, nici mai puțin, decât că UNU și cu UNU fac DOI.. Ce enormitate.. !
Și asta „pentru că am fost prea slabi/comozi/conformiști atunci când trebuia să ne opunem cu înverșunare” acestor „Comitete de savanți închipuiți” care ne-au „îmbolnăvit mental”.
Ce noroc totuși că a rămas pe lume o minte lucidă care știe că nu e așa, că totul e o conspirație..
Jos Marele Manipulator, Iubitul Conducător, Savantul de Renume Mondial etc..!
Nu e nevoie să zbierați, am înțeles ce e in mintea dumneavoastră. Puteți să vă închinați liniștit iubiților conducători care v-au deslușit realitatea fundamentală: 1+1=2. Nu e nicio rușine in avea o credință sau in a vedea conspiraționiști la tot pasul (desigur, printre cei ce au propriile opinii in răspăr cu credința propovăduită in primetime la teve). E imposibil ca Guvernul să conspire cu presa, să plătească jurnaliști din bugetul public sau să ofere mite, pardon sporuri de alertă, managerilor de spitale ca să bage lumea in sperieți. Acești domni purtători de trompetă cu simț civic o fac din convingere, primesc audiență in mod cotidian pentru că patronii trusturilor de presă sunt niște adevărați patrioți care consideră că e datoria lor să ofere canale de comunicare infotarzilor guvernamentali (responsabili cu epidemie de știri și informații macabre). Nu-i așa?
..zbieratul e o formă de comunicare nonverbală practicată la pășunat de către rumegătoarele paricopitate, laolaltă cu imparicopitatele.
Nu mă număr printre ele. Nu mai rumeg „ciungă” din copilărie, iar unghiile de la picioare, chiar și netăiate de o lună, nu pot rivaliza cu copitele, pe cuvânt.. :))
Altfel, ține de discernământul fiecăruia la ce „pune botu'”, în noianul de informații contradictorii care circulă pe tema Covid.
Un strop de educație medicală ajută, la fel și statistica din domeniu.
Vor fi poate și iluminați care o iau pe scurtătură și cărora le sunt suficiente câteva ore de visare transcedentală ca să „vadă” dincolo de ceea ce noi restul credem că știm.
Atenție totuși la tulpina Delta care ne va vizita și pe noi în august-septembrie..
Fratele meu tocmai a fost testat pozitiv pentru Covid. Varianta Delta. Fusese vaccinat de doua ori. Cum naiba poate Boris Johnson să meargă mai departe cu relaxarea restricțiilor pe 19 iulie? Este o nebunie.
https://twitter.com/PrisonPlanet/status/1412788342933143554
..ca orice populist, e atent la opinia publică iar acțiunile lui au ca principal scop scorul electoral.
E un calcul cinic, pentru că știe foarte bine care vor fi urmările unor măsuri ce nu țin cont de evoluția pandemiei.
De altfel peste tot în lume va fi extrem de dificil pentru politicieni să mai impună măsuri severe de genul lock-down, în perspectiva valului Delta.