joi, martie 28, 2024

Cercetarea fundamentală a mediului din România este o prioritate naţională de finanţare

Insistenţa pe abordări globale separate ale cercetării fundamentale, aplicative şi transferului cunoaşterii ştiinţifice către societate (economie, decidenţi publici) denotă o neînţelegere a specificului epistemologic şi metodologic al ştiinţei de către cei care guvernează sectorul de cercetare. Nu se pot prioritiza raţional aceste trei domenii ca întreg, nu se poate spune în cunoştinţă de cauză că cercetarea fundamentală în ansamblu în România este mai puţin relevantă public decât cea aplicativă, de exemplu. Ce se poate spune este că unele domenii aplicative sunt mai importante ca cele fundamentale din aceeaşi familie ştiinţifică, dar în alte ramuri unele domenii fundamentale pot fi mai importante ca cele aplicative în acest moment.

Cunoaşterea fundamentală este o resursă pentru cercetarea aplicativă, nu se poate face nici o cercetare aplicativă fără o astfel de cunoaştere. Dacă această cunoaştere fundamentală este disponibilă pe piaţa internaţională ea poate fi preluată ca atare şi poate fi raţional să nu mai investim noi în ea, să nu avem pretenţia că suntem actori globali.

Mediul are o situaţia aparte în sensul că obiectele şi procesele din mediu au caracteristici unice în fiecare zonă a planetei, nu se poate transfera nimic relevant aplicativ dintr-o zonă în alta. Se pot transfera nişte principii generale de funcţionare a mediului, dar pentru orice caz particular (un bazin hidrografic, o pădure, o populaţie de specii invazive, o populaţie de carnivore mari, un lac) e nevoie de cunoaştere suplimentară a specificului acestor obiecte dincolo de aspectele principiale, în situaţia din România, cu propriile ei caracteristici geologice, pedologice, climatice, ecologice, geografice. Asta e diferit de chimie, unde dacă am clarificat structura unei substanţe în UK pot să transfer cunoaşterea ştiinţifică în România la producţia unui medicament fără nici o problemă.

Un bazin hidrografic, o pădure, o populaţie de specii invazive, o populaţie de carnivore mari, un lac, nu pot fi puse într-o eprubetă şi duse în UK ca să fie investigate acolo unde sunt resurse financiare pentru cercetare fundamentală, cel puţin cu tehnologiile disponibile la ora actuală. Prin urmare ele trebuie cercetate aici, în ţară.

În acest moment orice inspectare serioasă a literaturii ştiinţifice arată că lipseşte cunoaşterea ştiinţifică la standarde internaţionale despre astfel de obiecte naturale şi despre relaţia lor cu sisteme sociale în care oamenii folosesc resursele naturale. Nici sistemele sociale care folosesc resursele naturale nu pot fi puse în eprubetă şi duse în occidente ca să clarifice cineva specificul arenelor de acţiune şi care sunt căile de dezvoltare instituţională optime, cel puţin deocamdată.

Ca rezultat al absenţei cunoaşterii ştiinţifice fundamentale se cheltuie o mulţime de bani pentru un aşa-zis management al mediului şi, în multe cazuri, un aşa zis monitoring al mediului pentru a susţine măsuri manageriale, fără nici o fundamentare ştiinţifică serioasă. Există excepţii, de exemplu în zona climatică, unde oamenii lucrează la alte standarde, dar cu o floare nu se face primăvară. Toţi cei care obţin bani pe această cale instituţionalp sau din consultanţă ştiu foarte bine care e situaţia, dar sunt angrenaţi într-un joc al tăcerii complice care să nu ducă la închiderea robinetelor de resurse, dincolo de competiţia dintre ei.

Este obligaţia celor care lucrează în domeniul cercetării reale a mediului să arate care este situaţia, ceea ce şi fac. Nu e vorba de bani, e vorba de tăierea crăcii naturale de sub picioare a unui popor. Nu e o soluţie să plecăm toţi din România.

Poţi să cheltui milioane şi milioane de euro pentru monitorizarea unor specii de păsări pentru că cere o directivă, sau a unui tip de ecosistem pentru că există o oportunitate, sunt bani publici aruncaţi pe fereastră dacă nu cunoşti caracteristicile structurale şi funcţionale ale populaţiilor de păsări sau ale ecosistemelor respective, iar acestea nu se pot obţine din monitoring, ci din proiecte de cercetare fundamentală. Se pot da exemple din toate domeniile, se pot menţiona ong-uri, firme, persoane, dar nu acesta e scopul acestui text. Dacă va fi nevoie poate fi scopul altui text.

Scopul acestui text este să stimuleze pe cine va guvera sectorul de cercetare (aşteptările de la cei de acum sunt nule) să ţină seama că e vorba de bani publici şi să facă ceva în interesul cetăţenilor României, nu doar în interesul unor persoane afiliate politic cu organiyaţiile sau grupurile pe care le controlează şi cu care căpuşează banii publici.

Este iraţional să pui, doar ca un exemplu, fizica şi chimia şi biologia moleculară în ce priveşte cercetarea fundamentală pe acelaşi plan de prioritate cu cercetarea obiectelor din mediu, în cazul primelor poţi să imporţi cunoaştere din occident, în cel de al doilea caz cine spune că poate lua această cunoaştere din occident ori minte, ori n-a înţeles despre ce e vorba în acest domeniu.

Este bine că există ELI-NP, dar este un dezastru că nu există populaţii de bazine experimentale distribuite pe gradienţii din România cu echipe inter şi transdisciplinare care să clarifice specificul proceselor naturale şi sociale care guvernează funcţionarea lor.

Orice persoană seriasă care va conduce destinele cercetării şi educaţiei româneşti (separarea lor instituţională este absurdă) va avea obligaţia să organizeze programele de finanţare într-un fel care să reflecte interesele oamenilor.

Oamenii sunt cei care finalmente plătesc cu sănătatea şi din buzunar toate pagubele rezultate din erorile decizionale pe bandă rulantă în domeniul mediului ca urmare a absenţei cunoaşterii ştiinţifice şi a proastelor mecanisme de guvernare. După ce rezolvăm cu guvernarea mai bună obţinerea cunoaşterii ştiinţifice necesare în interes public va trebui să devină o prioritate.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Cea mai buna decizie ar fi reducerea la 10% a finantarii cercetarii de mediu.

    In „cercetarea ” de mediu din Romania 99% din „cercetatori” sunt de o incompetenta infioratoare, dar s-au obisnuit sa toarne tot felul de balarii si gogosi cu pretentii stiintifice.

    Au capturat domeniul si acum se bat intre ei care sa apuce o halca mai mare din pomana de stat.

  2. O să vi se reproșeze că pe bune cercetare nu se poate face cu bani (deveniți) publici. Guvernul actual susține (dac-am înțeles eu bine) rămânerea pe plan local a unei mai mari părți de impozite (directe, indirecte) care vor deveni astfel bani privați. Desigur când primării dau avize chiar împotriva competenței/avizului consiliilor județene pentru exploatare de resurse (nu mai insist asupra pagubelor deținătorilor de teren) și parchetele nu zic nimic, poate ar trebui privatizată (alegeri) și justiția, apropo de (eco-)sisteme..

  3. Un exemplu de situaţie din România în care fiecare instituţie a procedat legal şi a dat avizele corect şi a rezultat un dezastru datorită unor procese de scară mare, în acest caz hidrologice, care nu pot fi înţeles pe bani personali la scara fiecărei firme sau actor, şi prin care se făcea legătura naturală între procese de scară mai mică gestionabile din bani privraţi:

    https://adevarul.ro/locale/zalau/cea-mai-mare-pastravarie-tara-rapusa-porcarie-1_5256438fc7b855ff561e2a2a/index.html

    E limpede pentru oricine că este un serviciu public cunoaştere acestor lucruri care sunt utile tuturor pentru a face faţă situaţiilor de externalităţi negative (cazul din articol), dar şi pentru a primi ceva pentru externalităţi pozitive (de exemplu cei care nu îşi taie pădurile ca să protejeze pe alţii mai la vale, altele de acest fel).

    Chestiunea resursei umane e o problemă diferită, evident că resursele trebuie date cu criterii de performanţă anterioară, cu proceduri similare celor europene.

    gânduri bune,

    • Voi da cu bâta-n baltă, neștiind nimic despre cazul acela și fac doar următoarea presupunere (convingere intimă cum ar zice juriștii): mă-ndoiesc că acele terenuri au avut proprietari distincți înainte de anul x (să zicem x=1848), iar dacă chiar au avut, știau ei(ele) cum să-și rezolve problemele fără instituții (de stat) astfel încât să n-apară o atare situație anormală.

    • Ăsta e un exemplu de prostie, nu de situație din care rezultă obiectiv un dezastru pentru că nu s-ar fi judecat la scara potrivită!
      Porcăria și păstrăvăria se află în bazinul-versant al unui râu/ pârîu. Cei de la Apele Române trebuiau să știe. Când s-a dat aviz pentru porcărie, s-a dat pentru o soluție tehnică care sigur nu prevedea descărcarea dejecțiilor în râu. Dacă și cei de la APIA au dat subvenții, cercul de complici se rotunjește frumos. Ca să nu mai spunem de recomandările codului de bune practici referitor la Directiva nitrați. Și nici de comunitatea locală (probabil că și ei au aflat și discutat întro ședință de consiliu local de ferma de porci).
      Programele de finanțare sunt orientate spre găști, din nefericire. Încercați să propuneți un masterat transdiciplinar cu colegi de la un program de studiu din alt domeniu și mai vorbim!!! Fiecare își apără aprig parohia, ca un mistreț dominant și filopatric la maximum. Împărțirea cunoașterii pe domenii în România e un bulshit cosmic. Și va deveni și mai și după ce buldozerul Bologna va trece peste toate universitățile din Europa, spre întâietatea eternă a celor din State. Amin!

    • Un pic de responsabilitate nu strică nimănui. Din articol rezultă că păstrăvăria a fost înființată într-un moment când crescătoria de mistreți funcționa deja. Dincolo de problemele de mediu create de mistreți, era treaba proprietarului păstrăvăriei să verifice tot ce se putea omenește verifica și încă ceva în plus, înainte de a o înființa.

      Pare un caz tipic de fonduri europene folosite fără responsabilitate. Beneficiarii lor au alte priorități, comparativ cu situația când investiția ar fi fost realizată integral pe bani proprii. Mistreții ar putea sau nu să fie vinovați de moartea păstrăvilor, dar la fel de bine ar putea să fie și o încercare de a găsi justificări exterioare proiectului, iar moartea păstrăvilor, chiar corelată cu episoadele de ploi, să nu fie neapărat legată de mistreți.

  4. cred ca trebuie facut diferenta intre cercetare fundamentala, aplicativa si indeplinirea sarcinilor de catre Agentia de mediu.
    Supravegherea calitatii apelor, a aerului, a solului, a starii florei si faunei nu are legatura cu cercetarea, e doar o sarcina mai mult sau mai putin de rutina care trebuie organizata corespunzator.
    Desigur pt aceasta supraveghere sunt necesare aparate, instalatii, poate chiar avioane, drone, care au fost si sunt dezvoltate de firme specializate.

    • Bună ziua,

      Vă mulţumesc foarte mult pentru comentariu.

      Datele produse de monitoring (valori măsurate ale unor variabile procesate sau neprocesate în indicatori sintetitici) şi cunoştinţele produse de cercetare (sub formă uneori de modele matematice în care se introduc datele din monitoring) sunt resurse pentru luarea deciziiilor de către organizaţii private şi instituţii.

      Există o piaţă pentru date, o piaţă pentru cunoştinţe şi o piaţă pentru decizii cu privire la capitalul natural. Dacă nu ai producţie de pânză poţi să faci cămăşi numai cu material dun import, pânza cunoaşterii despre mediul din România nu se poate lua din import.

      Dacă le tratează cineva ca pieţele independente rezultatul e ineficienţa, produci date fără rost, etc. Statul prin politici publice poate stimula o piaţă sau altă, asta e treaba lui. Actorii privaţi nu pot produce în România cunoaştere ştiinţifice despre sisteme cu scara de mii de kilometri pătraţi, scara lor de interes e mai mică.

      Dacă sunteţi interesat vă pot pune la dispoziţie programa şi tot suportul pentru cursul de monitorintul mediului, în ţin pentru studenţi din anul 3 de câţiva ani şi ajuns la maturitate anul acesta.

      Gânduri bune,

      • si eu multumesc pt raspuns, de fapt nu ne contrazicem, ci doar ne completam.

        Cineva apropiat mie lucreaza la un institut din Bayern, se ocupa cu monitorizarea apelor din zona.
        De altfel asta e faza intiia, culegerea datelor si poate cea mai importanta. Si ei au uneori probleme de interpretare, dar se pot adresa, uneori contra cost, altor institute specializate.
        Un exemplu, din multe altele, apele reziduale de la spitale, nu de putine ori infectate cu tot felul de chestii, un agent de mediu obisnuit are probleme mari sa interpreteze influente extrem de neobisnuite.
        Deci:

        -faza intii, adunarea datelor, sarcina agentilor de mediu, necesara ar fi o procedura standardizata. Aceasta cred eu ca e cea mai importanta actiune.

        -faza doua, o agentie nationala, sau de ce nu, europeana, care sa adune si sa prelucreze aceste date.

        -faza treia, de abia aici vine cercetarea, intii aplicativa si mai apoi fundamentala, elaborarea unor masuri de combatere, proceduri de identificare a factorilor respectivi, predictii pe termen scurt sau lung, etc.

        • Mulţumesc pentru comentariu, aşa este, ne completăm.

          Dumneavoastră veniţi cu o perspectivă exploratorie de interpretare a datelor, de genul celei din etapele iniţiale de dezvoltare a biologiei şi ecologiei. Măsor ce măsor, observ, şi apoi interpretez datele.

          Există, ştiţi foarte bine, şi o abordare mai hard science, se testează ipoteze, se face o cercetare ştiinţifică structurală, se modelează procese în mod determinist, se cuplează modele pentru o imagine mai complexă, etc. Când măsurăm în cercetare nu numim asta monitoring, este obţinerea datelor, partea raportată în orice articol la metode în ce priveşte metodologia. În practica ecologică se lucrează cu ambele variante, şi cu cea exploratorie, şi cu cea hard science. Cea exploratorie rămâne utilă dătă fiind complexitatea enormă a sistemelor cercetate.

          Între monitoring şi cercetare şi modelare nu e o dihotomie absolută, ele se întrepătrund, totuşi partea de cercetare ştiinţifică e una, iar partea de monitoring e altceva, chiar dacă se aduce la standardele de rigoare ale cercetării ştiinţifice. Un articol interesant în domeniul monitorizării diversităţii biologice e acesta, legat de integrarea cu modelarea:

          https://besjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/1365-2664.12777

          Gânduri bune,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro