miercuri, septembrie 27, 2023

Cetăţenii din zăpadă sau România domnului Dragnea

În momentele în care guvernarea animată de energia inepuizabilă a lui Liviu Dragnea se pregătea să îşi înceapă asaltul împotriva sărăciei, oferind oamenilor muncii de la oraşe şi sate bucuriile prosperităţii generale, iarna a atacat,perfid, parcă spre a tulbura acest moment de autentică bucurie pesedistă. În faţa celui mai cinstit şi vizionar guvern al ultimilor ani se ivea, din nou, stafia de viscol a naturii. Politicile sociale întrau în hibernare, de vreme ce cabinetul Grindeanu înfrunta elementele dezlănţuite, cu curajul proverbial al feseniştilor mai vechi sau mai noi. Doamna Firea, primarul general al capitalei noastre, se afla la postul de comandă, asemeni unui căpitan care nu se teme de furtună. Din Voluntari, de unde domneşte Florentin Pandele,domnia-sa a adus bunul gust al decoraţiilor de iarnă şi încrederea în puterea PSD de a face bine cu adevărat.

Cât despre cetăţeni, locul lor în această feerie politică a PSD este acelaşi. România este populată, în zilele din urmă, de o naţiune de alpinişti amatori. Fiecare pas este o aventură, fiecare ieşire are alura unei provocări polare. Trotuarele sunt însemnate de şirurile de oameni ce se aştern, cuminte, ca spre a pregăti escaladarea unui masiv himalaian. Este ca şi cum românii ar fi descoperit, încurajaţi de propriul lor stat, gustul pentru temeritate şi exerciţii fizice. Un tip special de competiţie a supravieţuirii reapare, în aceste zile: cei care nu pot merge sunt lăsaţi în urmă, căci viitorul aparţine celor care înving frigul şi drumurile. Zăpada dezvăluie, implacabil, darwinismul social cinic al statului român. Impotenţa acestuia este dublată doar de apetitul de lăcomie insaţiabilă al conducătorilor acestuia.

Reţeta de guvernare a domnului Dragnea, ivită pe domeniul său privat din judeţul Teleorman, este, în această iarnă, modelul unei ţări întregi. Întinderile de nea neatinse de vreo maşină sau de un pas omenesc sugerează, dincolo de orice acrobaţie demagogică, inepţia administrativă a statului locuit de geniul politic social- democrat. Bucureştiul doamnei Firea împinge până la paroxism acest cult al neputinţei multilateral dezvoltate:închiderea şcolilor devine soluţia de avarie care maschează falimentul guvernării locale.

Bugetele pot alimenta extravagante concerte, pot susţine o reţea de mită electorală permanentă, dar nu pot pregăti Bucureştiul cu adevărat pentru aceste momente. Convocarea jandarmilor şi a deţinuţilor de drept comun plasează România în zona care îi este familiară, aceea a subdezvoltării endemice. Zăpada este chipul marasmului românesc.

Cetăţenii României pot fi văzuţi, de departe, printre troienele care le mărginesc cărările tăiate stângace. Drumul le este unul familiar: un drum al supunerii mute şi al fatalismului, un drum la capătul căruia nu se întrevede decât acest etern prezent al încremenirii cotidiene. Cetăţenii dintre zăpezi sunt iobagii acestei despoţii birocratice, suficientă sieşi şi capabilă de permanentă regenerare. La două decenii şi jumătate după 1989, democraţia românească se întemeiază pe acelaşi edificiu al dominaţiei ce reduce pe cetăţean la postura de ierbivor docil.

Despoţia domnului Dragnea este cel din urmă avatar istoric al acestui stat care nu cunoaşte decât raportarea dispreţuitor-suverană la proprii săi cetăţeni. Ordinea României politice este şi rămâne aceasta: o ordine întemeiată pe dreptul unora de a decide soarta celor care mărşăluiesc prin zăpada urbană. Civismul este un gând subversiv în România de acum. Ceea ce ni se cere este doar nouă, oamenilor de rând, este să mergem, disciplinaţi, fără să crâcnim, încrezători în înţelepciunea lui Liviu Dragnea, părintele iubitor şi generos al patriei noastre pesediste.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Domnule profesor, citesc si cu placere, dar si cu mare mahnire, articolele pe care le publicatzi. Mai totdeauna ati pus punctul pe i. Da, ati descris cum nu se poate mai plastic si realist, in acelasi timp, tabloul Romaniei ingropate in zapada. Si, evident, solutziile de doi bani gasite de actuala guvernare, gen inchiderea scolilor, a drumurilor, anularea trenurilor etc. De parca numai Romania are (si) ierni grele, iar Finlanda, Norvegia, Suedia, Canada si alte tzari nordice sunt situate la Ecuator sau la tropice. Dar deh, nu toate solutziile „produc” bani negri pentru firmele „de casa” si guvernantzi, beneficiari ai spagilor de rigoare…
    Problema este in alta parte, totusi. Cine a votat impotentzii care sunt la conducere? Si, mai ales, cine NU a votat pe altzii?!?? Nu ca aia ar fi fost neaparat zmeii zmeilor, dar poate ar fi incercat altceva, gen guvernul Ciolos. Caruia nu-i evit, in nici un caz balbaielile, dar a fost una din cele mai transparente echipe. In plus, nu a ezitat in a cere sfatul celor mai priceputzi in diverse situatzii… Dar romanii au, se pare, un obicei cat se poate de prost. Ii aleg tot pe aia vechi, desi stiu ca-s hotzi pe toate caile – de la fonduri publice la plagiate de tot felul -, pe motiv ca „ii stim”, sunt „de-ai nostri”, „au furat, poate nu o sa mai fure” etc. Mai rau, mai ales in mediul rural, se voteaza efectiv pe „cumetrii”. Si pana nu se schimba mentalitatea asta pagubitoare, nu facem nimic bun. Incremenim in acest scenariu sinistru tot din cauza noastra.
    In alte timpuri, as fi spus ca nu stiu cate generatzii o sa treaca pana sa se rezolve asta. Acum, tabloul viitorului care se contureaza este mult mai urat. Tinerii cu adevarat capabili pleaca incotro vad cu ochii, pentru ca au vazut cum este sa traiesti intr-un loc normal, unde nu te ingroapa prima zapada ceva mai serioasa. Si nu se mai intorc. Ba, mai mult, chiar si unii din cei care au sperat la mai bine se pregatesc sa plece. S-au saturat. Si atunci, ce generatzii vor mai schimba Romania?!?? Pentru ca cei care au votat, efectiv, pentru 100 de lei in plus la pensie, pentru buzunarul lor si atat, se vor duce intr-o zi. Cine ramane in urma?!?? Abia atunci vom vedea, probabil, cat de grele sunt iernile, chiar si fara zapada….

  2. Of, domnule Stanomir! Se pare ca nu zapada este elementul definitoriu de maxima relevanta al marasmului romanesc. Se anunta o grava criza energetica. Probabil, abia cand va fi oprita alimentarea cu energie electrica si termica populatia va incepe sa se gandeasca ceva mai mult la Darwin. Exista oameni (inca putini, adevarat) care se pot orienta pe intuneric cu ajutorul sunetelor.

  3. Apai, daca „omul de bine” se emotioneaza mai mult de ce-i arata televizorul, decat de ce se intampla in viata reala, de ce sa-l scoatem din ale lui?
    Inainte de prima zapada, aleasa Capitalei se dadea pe sticla cu un mai tanar ales de sector, avand in fundal pluguri si sararite aliniate si cu girofarurile invartindu-se si spunand „Suntem pregatiti!”.
    Dupa ce-a cazut prima zapada, plugurile patrulau pe bulevarde, cu lama sus sau jos, arzand motorina cu si fara rost. Desi se stia ca vine a doua zapada, nu s-a evacuat prima zapada, inainte. Probabil s-a mers pe mana „asociatilor la guvernare” cu trecere la Dumnezeu, care au dat acatiste prin biserici sa cada zapada putina a doua oara. Dar a cazut multa. Peste cea veche. Plugurile au ars din nou, cu si fara rost motorina, „lopatarii” au mutat si ei pe unde au putut zapada veche si cea noua, bulevardele s-au ingustat, locurile de parcare s-au imputinat, strazile s-au aglomerat… Dar, deh, „ce sa-i faci, a fost zapada multa… noi am facut tot posibilul, am dat jos streasina de la Fabrica Bragadiru, am inchis chiar si scolile”…

    Putem sa facem o paralela intre „lupta cu zapada” a primarilor pesedisti si guvernarea pesedista ce-si tureaza motoarele: propaganda si promisiuni la televizor, urmate de „sa ne facem ca facem ceva” pe bani multi, urmate de „noi vrem sa facem, dar n-avem cu ce – deh, greaua mostenire!…”, totul pe fond de „Doamne-ajuta!” (ca poate ajuta si el cu ceva).

    Dar n-avem ce spune, poporul a votat. Corect, liber, democratic. Asa ca „ciocu’ mic!”. Mai vorbim peste patru ani… :)

    Eventual, putem incerca sa importam, macar pentru 2-3 luni pe an, primari din Canada sau din tari de-astea cu juma’ de an de iarna. Iar daca ne place de ei, sa-i pastram definitiv.

    FYI: https://www.dcnews.ro/video-cum-se-face-deszapezirea-in-canada_528552.html

    • P.S. Inteleg ca marti si miercuri se mai anunta vreo 20 cm de zapada, in Bucuresti… Poate face doamna Firea apel la ei sa nu mai vina… :)

  4. Romanii (pe care ii plangem in acest articol sau in alta parte) au votat intr-o proportie insemnata (cam 45% daca nu ma insel) cu partidul domnului Dragnea. Si mai surprinzator (pentru mine cel putin) o parte suficient de mare a votat partidul domnului Tariceanu, oferind legitimitatra necesara acestui cuplu si colegilor sai pentru a se instala temeinic la conducerea tarii. Asa ca majoritatea romanilor ar trebui sa aiba cel putin mangaierea ca daca nu sunt condusi bine, macar sunt condusi de cine le place. Cat despre ceilalti, ei bine, asta e soarta minoritatii intr-o democratie, nu se poate sa fim toti multumiti.

  5. Din păcate , votul este covârşitor şi diferența dintre primul clasat – PSD şi , al doilea clasat – PNL , este enormă ! Criticile noastre la adresa partidului de guvernământ sunt tardive . O vină aparte , o are procentul de alegători care nu a ieşit la vot . Păcat !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro