joi, martie 28, 2024

… chapeau, UBB! Vedeti, tovarasi, vedeti ca se poate?

… pentru ca, uitandu-te la ce se intampla mai nou in Romania, iti pare ca istoria merge indarat. De aceea, e bine sa ne mai amintim de bancurile care ne-au ajutat sa supravietuim pe vremea comunismului. Au folosit atunci, din pacate poate ne vor folosi si maine.

Cica la sedinta de invatamant politic (cititorii avizati sunt rugati sa ma corecteze daca i-am gresit numele), activistul de partid testeaza cunostintele de politica internationala ale membrilor de partid: „Tovarasi, cine l-a asasinat pe Kennedy?” Tacere in sala. Activistul, ca orice activist, nu se lasa: „Tovarasi, cine a asasinat-o pe Indira Ghandi?” Liniste mormantala. „Haideti, tovarasi, puneti-va mintea la contributie! Partidul are nevoie de minti luminate! Reluam: Cine l-a asasinat pe Kennedy?” Din sala se aude o voce tremurat-dubitativa: „Americanii?!?” „Bravo, tovarase! Si pe Ghandi?” Aceeasi voce usurel gatuita: „Indienii?!?” Activistul nostru e mandru de munca depusa si se intoarce spre sala: „Vedeti, tovarasi? Vedeti ca se poate?”

Daca inca nu v-a picat fisa, bagati de seama ca s-ar putea sa va cada prea tarziu.

La fel ca si cu plagiatele.

Recunosc ca Universitatea Babes Bolyai e, pentru mine, (o) alma mater, dar nu sunt catusi de putin subiectiv cand imi scot, cu admiratie, palaria pentru comunicatul dat ieri, dupa toate porcariile legate de plagiate, y compris cel al premierului Ciuca, culminand cu ultima decizie a CCR! E o reactie mai mult decat normala: Vedeti, tovarasi? Vedeti ca se poate? Ceea ce NU e normal e oceanul de liniste cu care celelalte universitati romanesti si opinia publica, cu rarisime exceptii, le-au acceptat si continua sa le accepte ca pe un fapt divers. Presedintele? Academia? Universitatile cu pretentii din Bucuresti, Iasi sau Timisoara? Nimic! Ciocul mic si joc de glezna!

Si pe urma ne enervam ca tara merge prost, educatia e la pamant, iar bietii universitari romani cinstiti sunt ignorati si chiar ostracizati in lumea academica occidentala.

Reiau mai jos intregul comunicat al UBB si va indemn sa-l cititi cu toata atentia. Insa pentru cei care n-au prea mult timp de „povesti din astea” vi-l rezum: Statul le poate interzice, de iure, universitatilor retragerea titlurilor de doctorat, dar universitatile – daca sunt univeristati, nu fabrici de diplome, isi pastreaza (inca) de facto dreptul de a-i da afara pe cei care au plagiat – si nu doar doctoratele, ci orice carte sau articol pretins „stiintific”.

Sa fie primita sfanta normalitate!

P.S. Astazi m-am simtit mandru pentru ca am primit, din partea a doi universitari – unul din SUA si unul din Europa – laude pentru comunicatul de mai jos. E ca si cum ai primi felicitari pentru Nadia Comaneci, dar tot te simti bine.

“UBB – Despre implicarea politicului în etica academică. Ce este de făcut”

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) a observat cu îngrijorare acțiunile politicului care afectează etica academică, demarate cu mai mult timp în urmă, dar culminând cu recenta decizie a Curții Constituționale, care complică măsurile ce se pot lua în contextul plagiatului.

Altfel spus, în acest caz concret, în loc ca retragerea titlului de doctor în cazul unui doctorat plagiat să fie făcută în mod natural și după bune practici academice internaționale de instituția care l-a acordat, iar apoi cei nemulțumiți să se poată adresa instanței, Curtea a stabilit că retragerea se poate face doar de către instanță (sigur, dacă o mai sesizează cineva), complicând astfel procesul și schimbând esența etică a unui astfel de demers.

Am analizat cu atenție contextul în care ne aflăm și implicațiile acestuia în viitor asupra mediului academic românesc și a societății în general și am discutat cu partenerii internaționali (la solicitarea lor și/sau a noastră) pe marginea reacțiilor/măsurilor care se cuvin, pentru a proteja statutul mediului academic românesc (inclusiv al studenților/absolvenților) în aria academică internațională.

În consecință, vrem să asigurăm publicul larg că orice instituție academică, în baza autonomiei, are încă la dispoziție, dacă dorește, mecanisme interne de sancționare a abaterilor de la etică, care pot merge în cazuri grave până la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, alături de sancționarea persoanelor și unităților academice care girează abateri de la etica academică. În plus, aceste mecanisme pot fi prinse în mecanismele mai generale de transparentizare și admitere în sistemul academic.

UBB are aceste mecanisme în reglementările proprii și le va amplifica, nu doar ca protecție față de încercările mediului politic de a le minimiza, ci în acord cu evoluția standardelor internaționale din aria academică din care facem parte. Încurajăm toate instituțiile academice din țară să facă acest lucru, atât ca racordare naturală la bunele practici internaționale, cât și ca răspuns la mișcările de forță împotriva eticii academice și la îndoielile proiectate în acest context asupra noastră de mediul academic internațional.

Pe de altă parte, prin atitudinea constructivă pe care vrem să o avem ca motor al dezvoltării societății, factorul politic trebuie să știe că poate avea în UBB un consultant serios dacă dorește să propună cu bună credință soluții europene eficiente și onorabile în zona eticii academice, iar societatea are un actor academic dedicat nu doar dezvoltării unei societăți moderne bazate pe cunoaștere, ci și integrității academice ca model pentru o integritate dorită mai larg la nivelul societății. Dar pentru aceasta cu toții trebuie să avem grijă de protejarea autonomiei și libertății academice – chiar dacă uneori unii din afara mediului academic le înțeleg mai puțin -, deoarece numai așa putem deveni un sanctuar al cunoașterii și eticii – amenințate tot mai des într-o lume în care asistăm la o recrudescență a obscurantismului și iraționalității -, care să asigure dezvoltarea societății și bunăstarea oamenilor.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Da, o initiativa laudabila pentru care UBB merita felicitari. Dar comunicatul este stufos, alunecos si se fereste de a da si exemple pentru a dovedi ca implicarea politicului unde nu-i fierbe oala, e daunatoare si imorala.

    • N-ar trebui să se ia după fentă, cum se zice în fotbal, știu două doctorate dubioase luate la UBB de un politician zootehnist, în filosofie, altul de un inginer, în științe politice, a cărui teză este pusă la secret, că să nu poată fi analizată. Nu dau nume, că nu vreau anchetă de poliție politică.

      • Pai in lumina comunicatului, daca se vede vreo urma de lumina acolo, de ce nu depuneti o cerere de re=examinare pentru politicianul zootehnist doctor in filozofie daca lucrarea inginerului este inca la secret… Nu e o ancheta de politie politca ci doar o cerere de re examinare. Un picutz de miscare, chiar prin aplecarea spre taste, aduce mai multa placere in viata de zi cu zi din RO.

        • Regret, dar nu ați înțeles: în comentariul meu e evident vorba de doi potentați politici, nu de unul, tezele lor au mulți ani vechime, iar decizia CCR îi apără. Cît despre poliție politică în 2022, dețin un proces verbal de sancționare pentru opinia defavorabilă unui general acuzat pentru faptele din timpul revoluției din ’89.

        • Domnule „eu******”, politicienii&militarii s-au blindat cu legi, că să nu mai poată să se atingă nimeni de „tezele de doctorat” cu care i-au slujit copiștii. Poate nu am fost suficient de clar, nu dau nume deoarece nu vreau să fiu supus unor acte de poliție politică, cum s-a întîmplat în acest an de grație democratică, pentru un comentariu de atitudine civică la un articol de ziar care proslăvea un general sub comanda căruia au fost uciși revoluționari în 1989 (m-au identificat după IP Address, m-au citat la Poliție și m-au sancționat). Ca să vedeți cîtă plăcere aduce aplecarea spre taste în Ro, ca să folosesc cuvintele dumneavoastră!

  2. Totul se poate transforma in ridicolul absolut .Pentru cine nu stie inca deciziile CCR sunt obligatorii . Institutiile Universitare (Academice ) au posibilitatea de as corecta propriile erori ele neputind a se amesteca in deciziile general valabile oferite de catre CCR si nici in deciziile altor Institutii de acelasi fel . Mai pe romaneste trebuie intii scoasa birna din propriul tau ochi si abia apoi aratate ,conform legilor recente in materie , alte neclaritati . Instantele si deciizile acestora reprezinta forma decizionala de necontestat .Decizia Instantei de judecata (cine are dubii, probe, se poate adresa acestora )este ultima reduta .Asa numitul PLAGIATOR nu exista. „Plagiatorul„ (cele mai multe cazuri asimiliate termenului au existat in perioade reglementate prin lege si care nu obligau doctorandul sa prezinte sursele inspirative ) este parte a unui proces complex ,de durata ,finalizat printr-o decizie a unei Comisii Academice ce ofera garantia nonplagiatului si ofera, in final si titlul aferent Doctorandului .Situatiile punctuale ce au in componenta plagiatul sunt cunoscute in primul rind de cei care au participat efectiv la acest periplu ce a avut drept rezultanta obtinerea titului de Doctor in … .Nimeni nu ii opreste pe acesti oameni ,ce fac parte din mediul Academic al Romaniei, sa se adreseze Justitiei si sa corecteze decizii mai vechi sau mai noi .Altfel jucam doar „ biza ” sau „ Pacalici” neavind o formula finala si legala care poate retrage titlul in cauza .

  3. Atitudine de apreciat dar fara masuri clare si concrete ramane la stadiul de declaratie a momentului. De doi ani pe acest blog au fost publicate mai multe articole despre doctorate, dar toate arata efectele si mai putin cauzele profunde ale fenomenului de plagiat. Voi rezuma cateva. 1. Piata muncii nu este sincrona cu economia, multi absolventi se angajeaza in sistemul public si privat in domenii pe care nu le cunosc bine si in timp, prin lucru capata ceva cunostinte. Apoi vor un doctorat facil si ajung la plagiat foarte usor
    2. Universitatile si facultatile accepta viitori doctoranzi care prin facultatile absolvite nu au nicio tangenta cu facultatea unde au ales doctoratul, o forma de coruptie si de trafic de influenta. 3. Scolile doctorale nu au dus la o triere severa a doctoranzilor si a tezelor ci o formula de acceptare mai facila.4. Ex. ingineri mediu, ecologi, economisti, arhitecti, in ultimii douazeci de ani si au dat doctoratele in geografie, fara sa cunoasca nimic din ce se fac in toti anii de studii la geografie: geomorfologie, climatologie, oceanografie, pedologie, demografie, hidrologie, etc. Doctoratul nu ar trebui platit in nici un fel.
    4. Pentru diversificare pe domenii conexe, acestia puteau sa faca 2-3 masterate, era suficient. Apoi acestia devin profesori universitari care predau alte discipline decat cele din specializarea de baza si mai devin si cercetatori cu diferite grade.
    5. De aici rezulta, o scadere evidenta a calitatii invatamantului universitar dar si a cercetarii de la noi. In tarile cu invatamant serios, un tanar are preocupari de interes din liceu, apoi facultate, apoi prin munca in domeniu, fac doctorat si devin buni experti pe un domeniu nu pe 3-4 ca la noi. Stiu de toate dar in fapt nimic adevarat si de substanta. Aceasta explica de ce multe teze de doctorat sunt slabe, doar teorie pura fara relatie cu realitatea concreta sau scrise de altii
    6. Doctoratul ar trebui sa fie acceptat dupa trei ani de activitate pe un domeniu, acesta sa dureze cinci ani, din care doi doar pentru teza finala.

    • Interesante puncte de vedere. In general, imi par valide, am insa unele obiectii.

      5. Domenii de expertiza: Doctoratul e dovada faptului ca esti in stare sa desfasori o munca de cercetare, alegand subiecte de interes pt comunitatea stiintifica si publicand rezultate originale, dupa ce au trecut printr-un proces de evaluare de catre referenti independenti. Rezultatele obtinute astfel sunt, de regula, intr-un singur domeniu, insa exista si candidati deosebiti, care inca din acest stadiu reusesc sa obtina rezultate diversificate (de regula, de natura interdisciplinara). Dupa obtinerea doctoratulu, cel putin daca vei continua in cercetare, este de asteptat ca iti vei diversifica domeniile (evident, nu neaparat de la literatura la astrofizica – desi nimic nu e imposibil).

      6. Cred ca e mai sanatos sa incepi doctoratul imendiat dupa absolvirea universitatii. Atunci iti sunt proaspete cunostintele in domeniu si ai inca disponibilitatea de a invata. Nu trebuie sa confundam cercetarea academica, fie aceasta si aplicata, cu experienta profesionala dobandita de ex. in productie, ori la o companie de consultanta. Ambele sunt valoroase, insa au scopuri diferite. In productie rezolvi probleme concrete care de cele mai multe ori au mai fost rezolvate, insa in alt context sau cu alte date, in cercetare descoperi fie probleme noi, nerezolvate inca, fie gasesti solutii mai bune decat cele existente deja. In plus, odata ce lucrezi in industrie, e de asteptat ca vei avea un salar mai bun decat cel al unul doctorand, prin urmare va fi greu sa convingi un om sa renunte la cariera inceputa acum 3 ani pentru a incepe un alt drum, cu un salar sensibil mai mic. Ma refer la situatii in care doctoratul e facut „pe bune” (adica o cercetare full-time, ba chiar mai mult decat atat caci ziua de munca in cercetare nu are doar 8 ore, deci nu prea mai ramane timp si pentru alte activitati profesionale).

      Durata difera de la caz la caz si variaza intre 3 si 4 ani. Tezele cu durata sub 3 ani sunt exceptii. Chiar si 3 ani e un termen foarte scurt daca, asa cum ar fi normal, sustinerea tezei trebuie sa fie precedata de articole publicate in reviste stiintifice, unde doar procesul de evaluare poate dura chiar peste un an. Odata elaborate articolele stiintifice, nu mai ai nevoie de 2 ani pt teza. E suficient sa scrii in mod adecvat o introducere si concluziile/perspectivele si sa pui articolele in contextul potrivit. Exista chiar si teze „cumulative”, in care sunt incluse efectiv articolele publicate exact in forma in care au aparut in reviste, inclusiv cu antetul si formatul de acolo.

      Indiferent de forma si de reguli, important este ca teza de doctorat sa se bazeze pe o cercetare originala, cu rezultate relevante, obtinute in mod onest. Restul este doar un detaliu. Evident, plagiatul nu isi are loc aici, si nu ma refer doar la cel confirmat (unoeri chiar si infirmat) prin diverse comisii. Pentru a compara textele nu ai nevoie decat de un program bun si de acces la internet. Plagiatorii trebuie pedepsiti exact ca un hot sau un excroc.

      • Multumesc de observatii. Dar temele de doctorat din ultimii 20 de ani suna bine dar sunt departe de nevoile reale ale economiei. As dori sa imi spuneti, persoanele publice cu functii din guvern si ministere dupa doctorat ce munca de cercetare au facut-zero?!. Au avut nevoie de titluri pentru functii si bani. In facultatile de la noi se face multa teorie, cand ajungi sa lucrezi in un domeniu vezi realitatea si ce lipseste. Ce ai facut in facultate mai recitesti si mai vezi ce a aparut mai nou. Putine teze au adus inventii si inovatii bune si f.bune iar tezele ar trebui sa ajute economia, productia si serviciile ca sa se elimine treptat importurile. Internetul nu ajuta mereu la evidenta plagiatului ci conducatorul tezei care vede cum lucreaza si gandeste doctorandul. Daca el inchide ochii si accepta, asta este !

  4. Tu vrei ca un ditamai directorul bugetar cu facultatea de drept terminata la Poplaca la 30 de ani sa nu aiba dreptul sa isi ia un doctorat in tribologie la Dragoslavele?
    Pai omul ala merita un spor de doctorat care sa-l ajute sa-i faca viata mai buna.
    Doctorat care il ia pentru ca poate (pe care).

    PS Eu am muncit la doctorat 9 ani si cred cu tarie ca in Romania multe dintre doctoratele se fac fara a avea legatura cu cercetarea stintiifica doar pentru a putea avansa in sistemul universitar.

    • Poate ca asa este – avansarea in cariera didactica este motivatia unora. Dar, daca se poate, fara plagiate, ceea ce este o alta gasca, intr-o alta traista. Lucrarea in sine poate nu aduce nici un element de noutate, sunt banalitati sau mai stiu eu ce se poate scrie pe acolo – dar PIFu pls fara copy-paste daca se poate…

  5. Hahaha, ce bună glumă! UBB a zis ca „se pot face” multe lucruri. Dar oare chiar o să se facă? De la „se pot/poate” la „precis facem/vom face”… e cale mult prea lungă. O UBB însuși chiar va avea tupeul să ia la puricat toate tezele propriilor săi colaboratori (mai ales într-ale umanioarelor) ca să vadă dacă nu-s cumva cam multe compilații școlărești pe acolo? Oare va lua doar referatele profilor din comisii, ca să vadă că-s majoritatea copy-paste (deci necitite, doar cu numele sau titlul lucrării diferite)? Sau alte multe univ/facultăți de proin țară, să vadă cât de tembele (deci la fel de improprii ca plagiatele) pot fi foarte multe?
    Oricum, de la vorbe-vorbe-vorbe, până la fapte-Fapte-FAPTE… e-o cale-atât de lungă/ că mii de ani le-ar trebui/ românilor s-ajungă!… Chiar așa copii ne permitem a fi, să nu știm chestia asta?

  6. Comunicatul UBB nu inseamna nimic. Este scris intr-o perefecta limba de lemn. Degeaba dl. Fumurescu se bucura impreuna cu doi colegi naivi. Deciziile CCR sunt obligatorii.Punct.
    Ce inseamna acuze de plagiat in justitie? Azi justitia a respins toate acuzatiile de plagiat pentru gen. Ciuca. Decizia nu e definitiva. …dar va fi.
    Pe scurt , problema plagiatelor va dispare curand din dezbaterile din presa. De ce?
    Simplu, dl. Ciuca castigand procesul si poate da in judecata pe Emilia Sercan pentru calomnie. Va fi UBB de partea ei, alta universitate? Ma indoiesc.

    • Comunicatul UBB scris in limba de lemn?? Sa avem pardon – cititi mai intai cu atentie decizia CCR si apoi aruncati cu cuvintele spre UBB, Mi se pare ca UBB indica calea spre normalitate si face precizarile necesare si pentru altii, doar, doar vor face efortul de a iesi din mocirla.

      Calomnie??? adica unde a calomniat Emilia Sercan???

      • Si UBB are puricii ei ! Si acolo sunt multe lucruri mai putin stiute cu doctorate date pe repede inainte. Daca pe cineva acuza pe altcineva de plagiat si se dovedeste nefondata 100% este calomnie, pentru ca sifoneaza imaginea si prestigiul persoanei acuzate si poate cere daune mari. In fata CCR care stinge repede focul plagiatelor, atitudinea ES poate fi interpretata drept asa ceva.

        • Rog frumos spuneti ca nu sunt indicii de plagiat in cazul mentionat mai sus??? Instanta poate spune ca in cazul Monta ca nu poate citi si compara doua texte din cauza fonturilor diferite si a spatierii – stiu chestia asta – dar adevarul il vede/citeste chiar si o gaina chioara

          Orice padure are uscaturile sale – pe repede inainte la deparazitare/ curatare, daca se poate.

  7. Aiurea! Bla, bla, bla!
    Laudă-mă gură, ca am nevoie de reclamă acum înainte de admitere. Că dacă scade numărul de studenți sub 10.000, eu, UBB, trebuie să dau cadre didactice afară…
    Bine că nu își mai amintește nimeni că eu, UBB, am dat un ministru al Educației care a introdus plata pe cap de student și a scos obligativitatea participării la cursuri, ambele cu efecte dezastruoase privind calitatea absolvenților în RO.

  8. Unii spun ca replica UBB e limba de lemn si ca tot CCR e sfant! Da, asa e, insa ceea ce spune corect UBB este ca universitatea are propriile filtre si reguli, care pot fi aplicate pana sa se ajunga la instanta. Ai gresit, pa si la revedere. Socotesti ca nu ai plagiat (sau ai dat ajutor plagiatorului, daca ai fost in comisie) si ai fost dat afara pe nedrept, atunci mergi in instanta! Dar daca regulamentele sunt bine facute nu ai cum sa castigi.

  9. Cu o premeditata cacofonie, eu zic ca comunicatul UBB e la fel de valoros ca aplecarea catre stiinta a activistului „Vedeti, tovarasi?”. Aschii multe pe limba, bifam virtuti la moda, mergem mai departe. Same old, same old.

  10. Decizia CCR e logica si normala. Universitatea emitenta de doctorate (si, sincer, si de masterate, licente, etc) sa puna comisiile sa caste bine ochii inainte sa acorde un titlu universitar. Daca ele au fost obtinute prin plagiat, atunci n-o sa fie nici o problema sa se dovedeasca frauda in instanta. Mi se pare mult mai corect asa decat sa poata fi revocate discretionar de catre Universitati pe principiul „hopa, am gresit sefule”. O spun in calitate de mare ne-simpatizant al lui Ciuca.

  11. De pe margine, fara sa am vreo pretentie, scriu ca merita pozitia exprimata de UBB este de „Nota 10 cu felicitari!” – UBB nu numai ca arata calea, dar se auto-propune ca si consultant ceea ce am apreciat maxim si am dat cu felicitarile peste UBB.

    Da, o fereastra de normalitate – Bravos!

    Simt aer proaspat si curat!

  12. Dle prof Fumurescu, va bucurati de parca doctorii de la UBB, ca altadata cei de la Sorbonne, ar fi dovedit deja erezia plagiatorilor, ramanand doar ca puterea seculara ca sa ii conduca la rug, unde le e locul (desi pentru talhari, streangul e pedeapsa, nu rugul…).
    La cat de atenti sunt sa nu cumva sa supere pe vreun stapan, si too little, too late e prea mult sa zici despre comunicat.
    E drept, fata de celelelate universitati, cu nimic, ei sunt in fata…

  13. O mică, mică observație:
    Ok, CCR – ca de obicei, această instituție este un fief al influenței cleptocrației postcomuniste asupra societății noastre – și-a dat în petic. Mediul academic se plânge că acum nu mai poate interveni decisiv în retragerea unui titlu de doctor pentru un impostor dovedit că a plagiat.
    Dar mă întreb: cum ar fi dacă mediul academic nu ar mai produce doctori plagiatori? Nu ar fi mai simplu să stârpească din fașă impostura științifică?
    Zic și eu (tovarăși)…

    • Adevarat ce sustineti ! Doar daca se vrea cu adevarat si daca acreditarile si atestarile facultatilor, universitatilor nu mai sunt sustinute de politic. In multe facultati au predat sau mai predau diversi politicieni, senatori si deputati, functionari din ministerul invat.si alte ministere prin care se asigura finantari consistente, castigari de proiecte cercetare. Cand va dispare traficul de influenta si coruptia din mediul academic si universitar atunci poate vom fi in top 500 ori 700, pana atunci stam la usa!

    • Legea asta face arunca in eter vechile greseli ,erori, fortate sau nefortate ce au fost sustinute sau nu de trecute legi .Mai pe romaneste ce a fost a fost si „lada de gunoi a istoriei” are singura grija de cei care cu voie sau fara de voie au fost considerati a fi fost plagiatori chiar daca titlul de „Doctor ”nu si l-au dat singuri .Cei ce se stiu „cu musca pe caciula”
      si care inca mai fac parte din sistemul permisiv ce a produs astfel de plagiate pot sa isi faca singuri „ mea culpa ” nu ca ar avea vreo importanta ca si decizie legala in domeniu .Acum lucrurile sunt mult mai controlabile si riscul de a produce pe „ banda rulanta „ plagiatori este foarte mic .Ca si pozitie sau atitudine morala toate Universitatile ce au produs astfel de plagiate pot sa repare raul .Nu ii opreste nimeni sa isi autoconstate erorile si sa arate greseala .Cit despre justitie , procedurile au fost clar explicate de catre CCR si ele nu pot fi eludate .

  14. Articolul dlui Fumurescu bine venit cu peste 4700 de cititori. Dar f.putini au dorit sa exprime un punct de vedere, sa ofere o solutie. Din pacate, f.multi se complac si accepta aceasta situatie pentru le convine. Multi au functii, primesc si bani si atunci de ce sa se schimbe sistemul actual al doctoratelor?!! Mentalitatile se schimba f.greu iar la noi prin educatie inca nu s-a facut mai nimic. Poate peste 2-3 generatii cu o alta clasa politica.

  15. In opinia mea, doctoratul reprezinta o „recunoastere” de catre mediul academic a aportului personal in dezvoltarea domeniului respectiv. Adica substanta, idei noi izvorate din cercetare, gandire critica etc., valoroase din punct de vedere stiintific. Nu vorbe golite de sens, copiate sau nu, nici nu mai conteaza. A te limita la ceea ce altii au gandit si scris, nu aduce domeniului studiat nici un aport valoros stiintific. Nu gasesc logica in care un astfel de candidat poate obtine titlul de doctor. Din alta perspectiva, a coordonatorilor de doctorate si a evaluatorilor, sunt de-a dreptul socat de usurinta cu care isi dau girul academic in schimbul unor favoruri financiare. Despre acest lucru nu prea se vorbeste, dar ei poarta intreaga responsabilitate pentru situatia actuala. Fara „concursul” lor, nu se ajungea aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro