luni, ianuarie 17, 2022

Charlie Hebdo, ediția la zi

Miercuri, 14 ianuarie, apare din nou Charlie Hebdo. A trecut o săptămână de la masacru. În fața redacției încă ard candele, iar florile nu s-au uscat. S-a consumat și uriașul marș de solidaritate de la Paris, care a încolonat simbolic șefi de state, capi ai diverselor biserici și milioane de oameni. Faptul că revista continuă  să apară este un triumf al libertății în fața terorii. Vom afla miercuri care sunt mesajele redacției decimate, ce cale va apuca echipa de jurnaliști după șoc, după depresie, după doliu. Fiindcă a continua fără oamenii care au dat direcția revistei, au alimentat grafic și politic spiritul ei nonconformist – Charb, Cabu, Wolinski, Tignous, Honore – devine o povară. O recunoaște Luz, unul dintre caricaturiștii rămași în viață. În 7 ianuarie era ziua lui de naștere și a întârziat la ședința de sumar. Într-un interviu dat revistei lesinrocks.com, Renald Luzier-Luz dezvăluie dilemele sale și ale colegilor săi reuniți în redacția cotidianului Libération pentru a pregăti primul număr după atacul terorist. Ce va rămâne peste un an din acest măreț elan de apărare a libertății de exprimare, când valul de emoție va dispărea? se întreabă caricaturistul. Pentru cei din redacție vorbele mari, discursurile despre libertatea de exprimare, solidaritatea și omagiul lumii întregi sunt greu de metabolizat.”Este o povară simbolică care ne depășește un pic. Pentru noi, niște oameni au fost asasinați, nu libertatea de exprimare a fost asasinată. Niște oameni care făceau micile lor desene în colțișorul lor”, declară Luz. O reprezentare simplă care pune în evidență enormitatea situației: teroristi antrenați și înarmați împotriva unor oameni desenând în colțișorul lor.

S-a discutat obsesiv în aceste zile despre limitele libertății de exprimare. Să plecăm de la definiții. Art.10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale are două paragrafe. Primul sună așa: ”Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere”. Din 1950 încoace, acest paragraf a constituit scutul spiritului liber în lumea democratică. La noi, Convenția a fost adoptată după Revoluție, cu o întârziere de aproape jumătate de secol, regăsindu-se în Constituția României din 1991 în art. 30, unde libertatea de exprimare este declarată inviolabilă. Dar există și un al doilea paragraf:”Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională,, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”. Paragraful pare să anuleze însuși principiul, dacă n-ar exista formularea ”poate fi supusă…”. Este apanajul legii să stabilească limitele. Cât de multe, cât de drastice sunt restrângerile, reprezintă un barometru al democrației. Încălcarea limitelor se supune judecății în sistemul instituțional al justiției. Așa se întâmplă în toate țările democratice. I s-a întâmplat și revistei Charlie Hebdo în 2007 când Marea Moschee și Uniunea Organizațiilor Islamice Franceze au dat în judecată revista pentru rasism și discriminare.”Rasism ar fi să considerăm că islamicii nu înțeleg de glumă”, declara în fața instanței Philippe Val, redactorul șef de atunci. Tribunalul a dat dreptate revistei motivând că umorul ei sarcastic se îndrepta nu împotriva religiei musulmane, ci împotriva fanaticilor care uzează de numele lui Mohamed pentru acte de terorism. Președintele Sarkozy a susținut atunci spiritul revistei ca parte a unei vechi tradiții franceze a satirei. Dacă n-ar fi așa, Voltaire ar trebui interzis. În Franța, în democrațiile consolidate, limitele libertății sunt foarte largi, iar opțiunea redacțiilor și a jurnaliștilor pentru o politică editorială proprie este neîngrădită. În limitele legii. Atacul terorist din 7 ianuarie 2015 încalcă valori, legi și mai ales dreptul la viață. În afara jurnaliștilor, caricaturiștilor, polițiștilor, au murit și oameni complet neimplicați, plecați la cumpărături. Dreptul la viață e înscris în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în toate religiile lumii. Oamenii de la Charlie Hebdo credeau în dreptul lor de a critica fanatismul religios, idioții din politica globului, abuzul de orice fel. Politica editorială asumată de Stephane Charbonier-Charb și de echipa sa a inclus doborârea subiectelor tabu și a simbolurilor, împreună cu un risc conștient, acela ca satira, caricatura să fie citite în litera iar nu în spiritul lor.”Acum am devenit noi simbolul. Ce facem acum?”, se întreabă Luz, intuind paradoxul sub care stă revista după asasinatul din 7 ianuarie 2015.

Epilog curat românesc: traseism mediatic

Dezbaterile despre limitele libertății de exprimare, crez și onoare jurnalistică s.c.l. cad în derizoriu când privim spre peisajul mediatic concret din România. În vreme ce Charb și colegii săi au asumat principiul ”prefer să mor în picioare decât să trăiesc în genunchi”, la noi se intensifică fenomenul de ”traseism” în mass-media. Nu este vorba despre mișcările firești ale jurnaliștilor de la o companie la alta, ci de angajamentele politice oportuniste care alterează corectitudinea demersului și transformă jurnalistul în mercenar. Un exemplu recent: după un intens sezon propagandistic, practicat de Cătălin Striblea la România TV, cot la cot cu Liliana Ruse și Corina Dragotescu, la emisiunea Ultima oră pusă în slujba deputatului Ghiță și a PSD, iată-l pe Striblea recuperat de B1TV (la RTV au început descotorosirile previzibile după alegerile prezidențiale) inocent, curat ca lacrima, gata să clameze libertatea presei și ce s-o mai cere conform noului trend politic. Un fel de Dan Mihalache al presei dâmbovițene.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Libertate de exprimare DA, dar atunci satirizeaza-i pe cei care interpreteaza cum vor Coranul, nu ridiculiza un simbol. Doar printr-un dialog putem fi oameni pe tot globul, iar pentru asta trebuie sa-l intelegi pe celalalt. NU crimei, NU terorii, Nu rezolvam cu armele, dar putin respect, intelegere ajuta.
    Continuand in acelasi mod nu rezolvam nimic, demonstram ca suntem civilizati? am indoieli
    Cu stima VD

    • Incercam sa includ o fotografie.

      Oricum, Grigore Ureche se pune? Fiindca aminteste si la noi de „un om nu mare de statu, aprig la manie si grabnic varsator de sange nevinovatu, care de multe ori la ospete omora fara judetu”.

      [IMG]http://fs1.directupload.net/images/150212/ty5qshlx.png[/IMG]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

Planul de refacere a URSS în marș: după ce s-a asigurat de Belarus și Armenia, Moscova a luat și Kazahstanul înapoi

"Kazahstanul este acum într-un joc geopolitic (...) Rusia a intrat deja, a trimis trupe. CSTO este Rusia. Aceasta este o ocupație...

Daca e de rău, nu apare în presă!

Exact acum un an scriam un articol despre relația energie și presă. Probabil explicațiile de atunci sunt valabile și în spețele de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro