miercuri, decembrie 8, 2021

“Charlie Hebdo”, Paris, 7 ianuarie 2015- un an după

În clipele în care teroarea a coborât, în noiembrie 2015, peste străzile Parisului,atacurile din ianuarie de la “ Charlie Hebdo” au revenit în memorie, parcă spre a întări linia de continuitate ce defineşte geneza barbariei islamiste. Violenţa devenea instrumentul prin care o religie politică îşi afirma vocaţia ei de dominaţie globală şi totalitară.

În zilele care au urmat tragediei de la “Charlie Hebdo”, marile cuvinte ale democraţiei occidentale au fost rostite, ca spre a sublinia unitatea de neînfrânt a Republicii, sub semnul libertăţii şi al laicităţii. Dar, dincolo de aceste fraze nobile, care nu ascund, uneori, decât o grandilocventă ipocrizie, fondul din care se hrănesc fantasmele islamiste a rămas neafectat. Exerciţiul de solidaritate al marşului şefilor de state pe străzile Parisului nu a însemnat mai mult decât o operaţiune de imagine- pentru atâţia dintre tiranii care au defilat în acea zi, idealurile celor care fuseseră asasinaţi în redacţia lui “ Charlie Hebdo” erau înseşi valorile pe care le resping şi le reprimă. Ca şi în noiembrie 2015, falsa solidaritate a prevenit dezbaterea în marginea rădăcinilor acestui rău care tinde să devină ubicuu.

Dispariţia cetăţeniei

Succesiunea de tragedii din anul 2015 dă măsura amploarei unei mutaţii care se produce, progresiv şi implacabil. Violenţa sanguinară este maniera vizibilă în care se traduce o graduală lichidare a legăturilor de cetăţenie. În Franţa, ca şi aiurea în Occident, alături de naţiunea care se defineşte prin aderenţa comună la setul de valori al modernităţii liberale, se află comunitatea a celor care aleg, în contra constituţiei, legii şi pluralismului,rigoarea teocratică şi fanatismul islamist. Asasinii de la Paris, din ianuarie şi din noiembrie, sunt parte din această nouă naţiune parelelă, consolidată timp de decenii, prin radicalizare, înstrăinare şi militantism. Nici o punte de comunicare nu mai este posibil de aruncat între aceste două universuri. Ele sunt antropologic ireconciliabile. De vreme ce se revendică de la tradiţii şi repere ce nu mai pot fi armonizate.

Abandonarea cetăţeniei devine manifestă în clipele în care cei care se nasc pe teritoriul Franţei sau al Belgiei aleg să ducă pe pământ occidental o luptă universală împotriva necredinţei. Detaliile legate de naţionalitate sunt irelevante, căci autentica identitate a acestor jihadişti este aceea de membri ai unei comunităţi de aleşi. Fanatismul este condiţia care le permite accesul la salvare. Terorismul este motivat transcendent.

În ianuarie 2015, atacurile de la Paris au fost marcate de cele două dimensiuni care sunt definitorii pentru ideologia islamistă- ostilitatea implacabilă faţă de pluralism se îngemănează cu pasiunea antisemită. Antisemitismul revine în Europa, de această dată ca element al unei noi credinţe milenariste. Această resurecţie nu mai poate fi ignorată. Ea este simptomul unei schimbări de profunzime, una care poate fi determinantă pe termen mediu şi lung.

Despre un viitor al fanatismului

“Charlie Hebdo” a întruchipat acea vocaţie iconoclastă ce este o cărămidă din propriul nostru patrimoniu occidental. Critica, caricatura, satira ireverenţioasă la adresa simbolurilor religioase, toate aceste gesturi participă la o normalitate culturală pe care o acceptăm. Libertatea de expresie presupune şi libertatea de a fi în contra unui curent dominant, fie el intelectual sau religios. Cabu,Wolinski şi colegii săi şi-au asumat o tradiţie a contestării şi şarjei. A lichida această libertate, în numele unei ipocrizii multiculturale şi sub presiunea terorii, ar însemna să renunţăm la ceea ce oferă societăţilor noastre unicitatea lor istorică. Democraţia are nevoie de aceşti anticorpi ai imaginaţiei.

Atacurile de la Paris se cer interpretate prin prisma acestui război global pe care islamismul îl declară împotriva unui mod de a înţelege constituirea spaţiului public, a cetaţeniei şi a libertăţii. Secolele de încercări şi de drame au modelat istoria occidentală. Toleranţa religioasă se aşează în proximitatea pluralismului intelectual. Vestul mizează pe această structură de mentalitate. Abandonarea ei echivalează cu abandonarea fundamentelor pe care se ridică identitatea noastră colectivă.

La un an de la atacurile de la Paris, un sentiment al urgenţei domină reflecţia. Crimele din noiembrie 2015 escaladează această ofensivă. Ţelul ei este clar – edificarea unui univers al uniformităţii, terorii şi fricii. În acest univers al fanatismului ( alimentat de teologiile salafiste şi wahabiste), egalitatea între bărbaţi şi femei, liberul- arbitru, îndoiala critică şi libertatea politică nu vor mai avea nici o relevanţă.

Viitorul pe care îl desenează islamismul este unul precis- geometric, asemenea unui spaţiu penitenciar global. Iar profeţiile sale se scriu cu sânge, în Occident, ca şi în Orientul Mijlociu.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Atunci când vorbim de ostilitatea arabilor faţă de evrei (cum e cazul în Franţa), trebuie găsit alt termen decât „antisemitism”.
    Asta deoarece şi arabii sunt tot semiţi, ca şi evreii.

  2. domnule, daca terorismul este justificat transcendent, atunci ce motiveaza elitele conducatoare ale natiunilor democratice (fiti un pic mai atent, ca i diferenta intre liberalism autentic si democratie bazata pe vot popular) pe care le invocati adesea in articole ? ce i mina n lupta pe acesti homosexuali masculini si feminini, mincinosi si hoti cu staif, globalisti si multiculturalisti din fruntea guvernelor tarilor civilizate si civilizatoare ? unde i mult invocata bogatie a tarilor prospere ? cu tineri la limita subzistentei (sau intretinuti de parinti) care nu pot avea o locuinta, nu si pot intemeia o familie, nu si pot permite copii (asta explica rata negativa a natalitatii, si n final extinctia sau asimilarea), si nu din lene sau prostie ci din lipsa oportunitatilor economice ? daca liberalismul despre care vorbiti se refera la ruleta bursiera sau specula bancara s ar putea sa fiti in eroare

  3. Eu nu sunt Charlie. Cetateanul Hebdo este un fals erou. A dat afara si a cenzurat un coleg ziarist care a incercat sa publice o caricatura cu feciorul presedintelui Sarcozy.
    Hebdo era un ipocrit care pe de o parte clama independenta si dreptul la libera exprimare iar pe de alta parte avea o lista foarte clara de inamici pe care ii distrugea zilnic in ziarul si o lista de prieteni (finantatori) de care nu se atingea fiind in stare ca sa ii apere sa distruga mult clamata independenta jurnalistica.
    E in spiritul vremii in care traim plin de propaganda, dezinformare si manipulare sa ni se propuna un fals erou.

  4. Cred ca este sugestiv articolul dlui Traian Ungureanu din Adevarul din care citez:

    „Mesajul cu adevărat sinistru plecat spre noi din inima Europei nu e scandalul sexual. E scandalul sexual încoronat de complicitatea autorităţilor. Consenul oficial german cere tăcere şi supunere. Poliţia, ziarele, televiziunile, primarii, directorii de şcoală şi atâţia alţi domni şi doamne cu creiere lucind de curăţenie după spălătură au decis că neamul lor e dator să sufere cu plăcere şi în tăcere. Femeile pot fi, adică, violate cu voie de la poliţie, dacă distinşii autori sînt ambasadori ai tradiţiilor afro-arabe şi, cu atît mai mult, dacă sînt refugiaţi. Germania şi atîtea alte state vest-europene trăiesc sub şantaj. Orice protest, orice deget îndreptat spre valul de violuri care bîntuie de la Oslo la Zurich e imediat înregistrat la capitolul rasism sau extremism în prag de fascism. E de datoria organelor publice să nege şi să ascundă faptele. Adevărul e periculos pentru că n-ar face decît să toarne ţiţei (actualmente foarte ieftin) pe foc, stîrnind extremismul.’

    Pentru detalii:
    http://adevarul.ro/international/europa/europa-vreau-f-1_569295d937115986c65821f0/index.html?ref=yfp

Dă-i un răspuns lui man of war Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Noi ipocrizii climatice și criza energetică

În decembrie 2020, Adam Anderson, CEO-ul companiei Innovex Downhole Solutions din Houston, Texas, a încercat să facă un gest frumos pentru angajații...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro