Summitul de la Davos este in esenta o reuniune mai curand simbolica decat una operationala, dar beneficiaza de o atentie sporita in intreaga lume. Cel putin in Europa si Statele Unite a devenit un punct de referinta pentru temele ce vor defini din punct de vedere politic si economic anul respectiv. Pentru editia 2014 tema aleasa aduce in discutie chestiunea sociala si atrage atentia asupra urgentei si a puterii sale distructive. Sub titlul “Remodelarea lumii: Consecinte pentru societate, politica si afaceri“, summitul accentueaza riscurile produse de inegalitatile tot mai mari, in special cel unei generatii pierdute, sau de ratele crescute ale somajului.
Astfel ca scenariul unui razboi, pe modelul confruntarii militare este inlocuit cu iminenta unei extinderi sistemice a instabilitatii societale profunde.
Rapoartele si analizele realizate cu prilejul organizarii summitului trag cateva semnale de alarma in ceea ce priveste cresterea inegalitatilor care provoaca tensiuni sociale si impiedica progresul uman, progres care sta la baza dezvoltarii lumii in care traim.
Studiul publicat de organizatia Oxfam sustine ca cei mai bogati 85 de oameni din lume au acumulat o avere echivalenta cu jumatate din bogatia detinuta de populatia globului, folosind acest argument pentru a arata cat de mare este prapastia sociala, adancind totodata riscul unei prabusiri societale.
Ce inseamna acest lucru? O imagine de „preview” am trait-o si o putem vedea in tarile in care s-au inregistrat proteste si manifestatii de amploare anti-sistem, anti-austeritate si impotriva proastei gestiuni guvernamentale a efectelor crizei economice.
Chestiunea sociala a fost indelung amanata de catre liderii politici, mai ales de liderii europeni avand in vedere urgenta masurilor de acest gen pentru spatiul european.
Iata ca o reuniune intr-un resort de lux din Elvetia a ajuns sa discute cu interes si cu ingrijorare problemele generate de lipsa masurilor de protectie sociala care au provocat fenomene extrem de dificil de oprit.
Raportul Forumului Economic Mondial privind riscurile globale pentru anul 2014 puncteaza foarte bine o serie de polemici indelung reclamate in spatiul european: „Includem colapsul structurilor sociale, declinul increderii in institutii, lipsa de leadership si persistenta inegalitatilor de gen. De asemenea, riscurile corelate polarizarii ideologice, extremismului, au fost adesea subliniate.”
De asemenea se intreaba: „Cum pot generatiile actuale sa beneficieze intr-un mod mai eficient de protectie sociala?” Si in acest context subliniaza ca ”un mediu sistemic care alimenteaza investiile va fi crucial in prevenirea pierderii acestei tinere generatii”.
In mod evident, simtul responsabilitatii politice si economice s-au pierdut impreuna cu abordarea etica a problemelor umanitatii. Aceste riscuri afecteaza intreaga lume, dar efectele chestiunii sociale la nivel european impun o noua viziune in procesul de decizie. O prabusire sistemica izbucnita din considerente sociale cu greu poate fi stapanita, prin simplul fapt ca nu poate fi controlata precum dereglarile pietei financiare, de exemplu.
Mai mult de atat, oamenii sunt cei sacrificati, resursa cea mai de pret a progresului, iar pierderea unei generatii si compromiterea altor doua nu este o varianta de acceptat. Ar trebui sa invatam cat mai curand ca protejarea oamenilor, asigurarea unor conditii decente de trai si dedicarea activitatii politice si economice in sustinerea dezvoltarii sustenabile si responsabile sunt acele puncte forte ale oricarei societati.
Toate sunt realitati care necesita masuri urgente. Ele se suprapun sau sunt interdependente si toate par atat de complicate doar pentru ca nu exista o vointa politica si un consens care sa depaseasca interesul imediat.
Summitul de la Davos a pus pe tapet aceste lucruri, ele nu sunt noi si cu siguranta nu sunt singurele teme preocupante, dar in mod cert sunt cele care vor trebui asezate intr-un curs normal in acest an.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Capitalismul este un sistem cu trei ,,reguli” de baza, prima fiind aceea, ca o persoana cu o idee de afaceri, capabila de a mobiliza bani, de a o valorifica productiv prin servicii sau marfuri, salarii si impozite, ia totul, sub forma de profit.
A doua regula, este ca atunci cind totul decurge bine, salariatii sai au de lucru, iau si ei ceva si totul pare in regula.
Daca lucrurile merg prost ca acum, fostii sau ,,noii” salariati ramin someri si fara nimic care sa-i tina activi in viata economica si sociala.
La aceste trei regului, capitalismul nu a fost capabil sa adauge nimic pentru salariati, incit lucrurile evolueaza spre cautari si solutii non-economice si sociale, adica in iesiri politice, consumate in revolte, miscari antisistem, dictaturi, etc.
Adevarul este, ca nici nu s-au cautat – nici macar in economiile dezvoltate, solutii structurale si institutionale economice – iar paleativele economice si de tip social, aparute la inceputurile capitalismului, nu mai pot avea rezultate ,,la zi”.
Cauza este aceea, ca in cadrul ,,politicilor nationale de consum”, nu exista un capitol special, caruia sa i se aloce o parte consistenta din PIB, prin care beneficiile dezvoltarii economice sa se distribuie catre intreaga populatie, macar in limitele celei de a doua reguli.Asa ca, 85 de bogati, detin o avere egala cu a restului populatiei, procesul potential de ,,excluziune sociala” dobindind o permanenta extensie, in loc sa fie exceptia sistemului.
Pentru asta, ar trebui sa fie construite instrumente de monitorizare stiintifica, continua a evolutiei persoanelor pe grupe cit si individula, ca virsta, calificare si profesie, pentru a se cunoaste evolutia lor in timp, spre a evita tendintele de ,,intrare”, in procesul de excluziune si a actiona preventiv, conform unor tehnici concrete.In prezent, astfel de institutii, exista doar pentru cei deja intrati in excluziunea economica si sociala ,”somerii – fiind inexistenta o politica cuprinzatoare si stiintifica preventiva.
De la solutii ,,grosiere”, luate de AJOFM de recalificari si cautare de locuri de munca, de la studii sporadice si de conjunctura, privind ocuparea populatiei, de la lasarea economiei in voia soartei – catre o abordare institutionala a ocuparii si a dezvoltarii economice – ramine solutia partiala contra saraciei si excluziunii economice/sociale.
Deocamdata nu pare a exista si o solutie ,,sistemica”, de a evita somajul, deoarece capitalismul, in masura in care este sistem economic haotic, ca in Romania, nu poate oferi elemente de previziune stiintifica, economica, in raport cu care salariatul sa ramina in ,,regula a doua”, adica sa i se para ca ,,totul este in regula”.Intrebarea este, cind va apare ,,ministerul somajului si excluziunii sociale”, care sa actioneze preventiv contra excluziunii, dispunind de resursele institutionale, stiintifice si financiare, capabile sa imbunatateasca la minimalul cerintelor economice si sociale, o lume in care fiecare concureaza pentru el si contra tuturor…