miercuri, iulie 15, 2020

Chestiuni de identitate: A fi intelectual american, evreu și român, pe scurt, cosmopolit

In memoria mamei mele, Hermina Tismăneanu (1915-2000)

Nu mă jenez, recunosc că mă consider un cosmopolit. Pe vremea lui Stalin, „cosmopolit fără rădăcini” era cuvîntul-cod pentru evreu. Sînt american de origine iudeo-română. Sînt în egală măsură cetățean al lumii. M-am născut pe 4 iulie 1951 la Brașov. Familia locuia în București (după revenirea din URSS în martie 1948). Mama era la Predeal, eu m-am grăbit să vin pe lume și uite-așa, în condiții de urgență, am văzut lumina zilei în „Orașul Stalin” cum fusese numit Brașovul în cinstea „părintelui popoarelor”. În volumul „Ghilotina de scrum” am povestit multe lucruri despre junețea mea bucureșteană (am mers mai întîi la Liceul „Petru Groza”, apoi, după 1963, la Liceul 24, astăzi „Jean Monnet”). Între 1970 și 1974 am studiat sociologia la Universitatea din București. Am intrat cap de listă, cu cea mai mare notă, și am absolvit ca șef de promoție. Vărul meu, Andrei, fiul surorii mamei mele, Cristina Luca-Boico, a emigrat în Israel prin 1975. Eu eram foarte atașat de limba și cultura țării în care m-am născut (rămîn atașat și astăzi, nu e nevoie să o mai spun). În 1967, la 16 ani, am fost mîndru de victoria Israelului în Războiul de 6 zile, însă nu am trăit acel gen de solidaritate totală care m-ar fi făcut să cer emigrarea. Părinții mei, fără a-și ascunde vreodată originea, ne-au crescut, pe surorile mele și pe mine, ca internaționaliști. Cînd am încetat să cred în mitul internaționalist (pe la 14 ani), am îmbrățișat ideile unui umanism deschis, de factură universalistă.

Nu sînt orb și constat că mare parte din campaniile contra mea din ultima vreme ține de obsesiile antisemite pe care nici măcar Auschwitzul nu pare să le fi astîmpărat. În realitate, orice intelectual critic este un cosmopolit, deci orice intelectual critic este, în felul său, evreu. Spunea cineva că toți poeții sînt evrei. Nu știu, dar există ceva adevăr în această frază. Este o chestiune de sensibilitate și destin. Am fost între timp în Israel. Mi-am dat seama că mă pot simți acasă acolo. Pe de altă parte, mă simt acasă și în Statele Unite, și în România post-comunistă, cu toate nevrozele ei. Mă fascinează sionismul, îi prețuiesc dimensiunea eroic-temerară.

Evreitatea mea este însă una mai degrabă spirituală. O trăiesc uneori tragic, altădată doar anxios. Niciodată euforic, întrucît este o condiție a alterității niciodată încheiate. Cum poți fi triumfalist cînd știi că microbul antisemit este încă activ în această lume? Sîntem cumva sortiți să căutăm mereu un alt liman. Este ceea ce un istoric american de origine rusă, Yuri Slezkine, identifica drept o înclinație aproape naturală a evreilor spre modernitate și schimbare (a Mercurial nation). Nu sîntem apolinici, oricît ne-am strădui. Cartea sa, foarte controversată, se chema „The Jewish Century” și a apărut în 2005 la Princeton University Press.

„Evreul este creat de antisemit”, scria cîndva Sartre (citez din memorie, dar nu cred că trădez sensul ideii sale). Într-adevăr, soarta antisemitului ar fi extrem de tristă dacă nu ar putea imagina la infinit crimele, conspirațiile și păcatele celui etern detestat. În germană, „evreul ratacitor” este „der ewige Jude”, adică „evreul veșnic”. Antisemitismul se întîlnește la stînga și la dreapta (mă refer îndeosebi la extremele acestor orientări). Socialismul ca anticapitalism a utilizat și dezvoltat acest filon otrăvit. Evident, mulți socialiști au detestat și deplîns antisemitismul (Engels, Bebel, Clara Zetkin), dar alții l-au cultivat (să nu-l uităm chiar pe Marx, inspirat de ideile antisemite ale stîngii anarho-socialiste a timpului său). Scientismul combinat cu mistica de tip Volk (ceea ce Herbert Marcuse a numit cîndva „spiritul eroico-popular””) a generat la dreapta mentalități exclusivist-rasiste.

Richard Wagner însuși a glisat de la populismul romantic de stînga al juneții sale revoluționare către elitismul rasist al perioadei cînd a teoretizat ideea absurdă a sterilității evreilor în creația muzicală. Mă grăbesc să adaug că nu mă refer la dreapta moderată, de tip liberal-conservator. Din cîte știu, conservatorul P.P. Carp a fost omul politic cel mai favorabil încetățenirii evreilor după 1877. În discuția despre antisemitism trebuie să păstrăm distincțiile istorice. Bolșevismul, cel puțin în faza sa leninistă, nu includea antisemitismul, însă era ostil sionismului și socialismului bundist. Ulterior, din motive ce pot fi examinate cu alt prilej, Stalin a virat către antisemitismul virulent al perioadei 1946-1953. Era vorba despre ceea ce biograful lui Stalin, profesorul Robert C. Tucker, a numit „bolșevismul de extremă dreaptă”. Ceea ce se atacă în figura evreului este principiul însuși al alterității. Pentru imaginarul antisemit evreul apare drept simbolul, ori mai precis spus, personificarea diferenței.

Antisemitismul înseamnă, între altele, negarea dreptului la diferență. Antisemitul unifică ceea ce este separat șI chiar incompatibil. Să ne gîndim la mitul „iudeo-bolșevismului” îngemănat, în cosmologia antisemită, cu acel al dominației globale a „iudeo-plutocrației”. Recomand spre lectură partea despre antisemitism din lucrarea clasică a Hannei Arendt „Originile totalitarismului”. Antisemitismul este o ură veche, care în timpurile moderne a căpătat note și dimensiuni noi. A devenit element al unor ideologii politice moderne. Nu mai este antisemitismul teologic al Evului Mediu. (…) Fantasmele antisemite cuprind deopotrivă demonizarea și supralicitarea puterii evreilor. În mintea antisemitului presa este în mîna evreilor ca grup compact, cu interese monolitice. La fel și băncile. Pentru antisemitul clasic toți evreii se află simultan în slujba familiei Rothschild și a Cominternului generic. Dacă îi spui unui antisemit că nu există o unitate a evreilor din toată lumea, îți va zîmbi neîncrezător și te va acuza că încerci să negi ceea ce este știut „prea bine”.

„Agresiunea Talmudului împotriva Evangheliei lui Hristos” era mitul invocat de Nechifor Crainic în cartea sa „Etnocrație și ortodoxie”. Mitul revine în zona „Noii Drepte” din România. (…) S-a crezut că după Auschwitz antisemitismul va înceta să fie tolerabil, măcar în cercurile intelectuale onorabile. Din păcate, cum a notat cîndva regretatul Petru Creția, chiar oameni care se jură că sînt democrați convinși utilizează în particular limbaje inacceptabile. Nimeni nu cere ca intelectualii democrați să fie filosemiți. Important, demn și necesar este să fie anti-antisemiți. Atunci cînd un fost disident, personaj celebru, scrie în termeni cataclismici despre culpa „evreilor” (nu a unor evrei) pentru crimele bolșevice, el pășește pe un teritoriu minat. Cum scria Czeslaw Milosz, adeziunea unor evrei la comunism în Europa Centrală și de Est nu a fost un „mister rasial”.

Textul de mai sus contine fragmente din intervul luat profesoara Lidia Vianu de la Universitatea din Bucuresti, aparut in 2006 in revista „Orizont”. Interviul poate fi citit in versiunea integrala aici:

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/interviu%20tisma%20dec.pdf

Recomandare:

http://www.humanitas.ro/humanitas/a-fi-evreu-dup%C4%83-holocaust

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Buna ziua,

    Doua comentarii din partea mea.

    I-ati uitat pe Eliade, Noica sau Cioran. Sunt mentionati la loc de frunte printre marii anti-semiti si in Raportul Elie Wiessel.

    Iar al doilea, se poate pune semnul de non egalitate intre anti-semitism si anti-sionism? Sau neaparat una este asociata cu cealalata din pctul dvstra de vedere?

    Multumesc.

    • Am pubicat aici fragmente dintr-un interviu (dialog) cu doamna profesoara Lidia Vianu. Nu mi-am propus o analiza a antisemitismului, un fenomen care precede, istoric vorbind, aparitia sionismului. Leon Poliakoff a scris o remarcabila istorie a antisemitismului. Conceptul sau de cauzalitate diabolica mi se pare valid. De altfel, sionismul a prins fiinta ca reactie la antisemitismul tot mai virulent de la sfarsitul secolului al XIX-lea (in special in Rusia, Austro-Ungaria, Franta, Romania etc). Vorbesc in interviu despre dilemele asimilarii, un subiect care m-a preocupat de-a lungul vietii. Ganduri bune!

  2. D-le Tismaneanu,toate cele bune!Eu sunt roman 100% dar am, ca eroi personali,pe Moshe Dayan si Ariel Sharon,pe care ii admir fara reticente ,datorita magnitudinii lor militare!Eu cred si astazi ca locul evreilor este in Israel si fiecare evreu e mult mai util israelului in Tara Sfanta, decat aiurea in lume!

  3. M-a emotionat textul de mai sus!

    Si mai cred ca puncteaza f. bine citeva neo-mitologii (in mare parte antisemite) – una dintre acestea este conspirationismul tot mai difuz din spatiul public (mai ales online) din Romania. Foarte probabil acest trend o sa devina tot mai pregnant. Din pacate.

  4. Dupa anii ’80, în anumite țări europene occidentale partide antisemite precum Frontul Național în Franța și Partidul Liberal din Austria au câștigat mulți susținători, chiar dacă acesta a fost mai degrabă rezultatul unor sentimente xenofobe. Mai mult, succesul unor astfel de partide se baza mai mult pe prejudecățile generale ale populației în privința evreilor, decât pe un antisemitism rasial frecvent înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial. Faptul ca va indentificati roman nu este o surpriza. Implicarea politica fara menajamente (dupa 89) v-a adus si prejudicii. Eu cred ca merita (cea ce inseamna va pasa de ce se intimpla aici) si va urez succes in continuare.

  5. Distinse domnule Tismaneanu, La multi ani cu impliniri spirituale la fel de inalte. Am senzatia ca anti-semitii astia au o problema. Ii invidiaza pe evrei pentru inteligenta iesita din comun a evreilor. Inteligenta greu de egalat pentru orice muritor de alta origine.

  6. La multi ani, Domnule Professor !
    Ne simtim bine cind va citim si va stim activ si mai ales vehement cu lichelele de orice tipi cu dezvaluirea rolului nefast al comunismului. !
    Sa fiti mereu la fel de lucid, sa scrieti inca mult. pentru delectarea , dar mai ales pentru intarirea spiritului celor care va citesc !
    pentru noi, cei mai multi din cititorii Dvs, cartile si articolele Dvs sint o scoala adevarata. Aflam despre autori necunoscuti noua, desi celebri poate, ne impartasim din ideile lor. iar sfera Dvs de cunostinte si bibliografica este uluitoare. Cind mai aveti timp sa si screit, dupa cit cititi !
    Cind aud de antisemitism,ma gindesc inti si inti cum ar fi aratat arta interpretarii musicale fara evrei. iar a propos de ” sterilitate”, unul din cei mai dragi compozitori , ma gindesc cum as fi aratat spiritual fara muzica lui Mahler si a urmasului sau Shostakovich. la fel, nus stiu cum ar fi aratat lumea mea spirituala fara teatrul si jurnalul lui Mihail Sebastian , sau fara jurnalul lui Stefan Zweig !
    Au fost oare Noica, Elaide si Cioran , antisemiti ? As vrea sincer ca indoielile mele sa fie adevarate.
    Se pune in gura exceptionalului om si professor care a fost Nicolae Cajal ( fiica mea, doctor de aproape 20 de ani in USA , il aseaza intre cele mai mari personalitati formatoare ale anilor ei de studii medicale in Bucuresti ) , urmatoarea butada spusa unui ziarist: ” Un anti semit, dargul meu, este un om care ii uraste pe evrei mai mult decit normal ” Asa o fi spus ?

    Inca odata, LA MULTI ANI

  7. Domnule Tismaneanu, eu sunt foarte deosebit de dvs. Departe de a fi atras de cosmopolitism, de tipul „cetateanului lumii”, eu savurez tihna prispei de acasa si desi am calatorit destul n-am gasit niciodata un alt loc in care sa-mi placa sa locuiesc.
    Nici pe taramul ideilor n-as putea spune ca rezonez prea des cu dvs.
    Acestea fiind spuse trebuie sa marturisesc cu toata sinceritatea ca va pretuiesc foarte mult activitatea editoriala si am convingerea ca peisajul presei romanesti ar fi fost mult mai sarac fara contributia dvs.
    Iar articolul de fata m-a impresionat foarte mult, poate din cauza ca ati vorbind despre un subiect atat de apropiat sufletului dvs. si poate fara sa va dati seama ati dat cuvintelor un suflu care trece dincolo de cel al ideilor abstracte.
    Va doresc o cat mai lunga si prolifica cariera profesionala, in beneficiul nostru al tuturor.

  8. Imi pare rau dle. Tismaneanu, desi aglomerati o multime de idei disparate printre crampeie autobiografice, fraza cheie pe care doriti sa o subliniat pare a fi „Să ne gîndim la mitul “iudeo-bolșevismului” îngemănat, în cosmologia antisemită, cu acel al dominației globale a “iudeo-plutocrației”. „. Pentru romani suna mult prea calp! Si chiar Dvs sunteti un produs al primei perechi de termeni, de loc un mit ci un dureros adevar al Romaniei post 1945.

  9. O carte care in urma cu 10 ani mi-a influențat profund modul de gândire, se numeste „Ce este un evreu?”, autor Marek Halter. Mama mea mi-a pus-o in mâna si ii mulțumesc pentru asta. Dragele noastre mame! La mulți ani, domnule Tismăneanu! Mi-ați fost de ajutor in 2012, m-am agățat de fiecare articol! Altfel, îmi fugea pământul de sub picioare.

  10. La mulți ani, dragă Volo, ne cunoaștem de prin 1961, ți-am admirat inteligența și memoria, uneori te-am criticat amical, dar prețuirea mea este aceeași, sănătate ție și familiei, Boris

  11. Este o mărturie sinceră.
    Până la maturitate antisemitismul era o gugumănie.
    Erai evaluat după capacitatea de a învăţa de a fi inteligent de a-ţi surprinde colegii.
    Colegii mei de facultate au refuzat să excludă din UTC o colegă care emigrat din Israel şi a plecat acolo aşa, utecistă! Alte vremuri…..
    În epocă în vremea adolescenţei cam toată generaţia noastră îşi pierduse iluziile privind comunismul. Chiar dacă Congresul din 1965 încerca să o ia pe o direcţie mai naţională, mai patriotică, fără minciuni internaţionaliste.
    Aveau succes fulgurant expoziţiile americane din epocă. Cam toţi colegii mei erau filo-americani.
    Ce-i mai trist că pe acest fond de deschidere şi ironie unii au continuat să fie conformişti şi au avut ipocrizia să profeseze minciuna comunismului degenerat în „iepoca de aur”.

  12. La multi ani, d-le Tismaneanu! Ca si dvs. m-am nascut in zodia racului.Dvs. nu puteti schimba antisemitismul cu ,,cosmopolitismul”, nici postcomunismul cu liberalismul, dupa cum eu nu pot ,,inlocui” modelul economic bugetar (falit), cu unul nou, fundamentat pe elementele calitative ale unei economii – competitivitatea (nationala) economica inalta!De aceea Romania si Grecia au sucombat economic…

  13. M-am nascut si am crescut intr-un sat in care n-avea nicio importanta etnia cuiva.Daca omul era cinstit si muncitor nu conta nimic altceva;mi-amintesc ca tiganii satului, care se nascusera si crescusera acolo erau muncitori si la locul lor.( Pe atunci nu se incuiau usile caselor) Cand am venit la oras am fost foarte uimita sa aud vorbindu-se despre evrei nu tocmai magulitor,mai ales ca aveam colega de banca o evreica, o fata minunata.Cand fratele meu i-a spus tatei ca vrea sa se-nsoare cu o evreica, tata i-a spus: „Lasa asta, stie sa faca ciorba?”Asta era gandirea sanatoasa a unui taran. Domnule Tismaneanun va citesc cu placere artcolele . La multi ani!

  14. „Atunci cînd un fost disident, personaj celebru, scrie în termeni cataclismici despre culpa “evreilor” (NU A UNOR EVREI) pentru crimele bolsevice, el paseste pe un teritoriu minat.”

    Goma ? Fost disident? Se iese la pensie din disidenta? Personaj?

    „Diavolul in Istorie”, Humanitas, 2013, pag. 95
    „Circa 5,7 milioane de civili evrei au fost asasinati de germani si romani”. Nu statul dictatorial antonescian aflat in stare de beligeranta, nu soldatii si jandarmii romani, nu UNII ROMANI, de romani, vina colectiva. Foarte bizar cum enumerarea se incheie foarte brusc, lipsesc ungurii lui Horthy si de la crucile cu sageti, ustasii lui Ante Pavelici, nationalistii ucraineni si slovaci, antisemitismul pare a fi o boala care-i afecteaza in mod special pe romani.
    Cum nu e asta dublu limbaj?
    Apropo, in carte exista si un vitat din „disidentul”(fara fostul) Plesu. N-am niciun repros sa-i fac lui Plesu vis-a-vis de perioada comunista, dar disident n-a fost si a spus-o foarte clar chiar el.

  15. Interesante detalii ale unei identitati conflictuale. De la truism excesiv vehiculat ce se vrea definitoriu asupra antisemitismului la extrapolari false – vezi Marx antisemit bazat pe doua (2) articole din mii scrise – lipsesc citeva detalii si dinsele auto-biografice cum este acel documentar al originilor PCR in care personal folositi expresia de ” alogeni” relativ la compozitia excesiv evreiesca a PCR in anii 30 cit si promovarea notiunii de identitate intre persectiile comprehensive ale sistemului comunist si cele nazist specific antisemite, analogie puternic dezavuata de memoria Holocaustului. Antisemitismul nu defineste evreul, asta o face aderenta la iudaism.

Lasă un răspuns la Vladimir Tismaneanu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Datele lipsă în monitorizarea epidemiei: internările la ATI pe județ pe zi

Pacienți covid-19 în ATI în România (sursa: graphs.ro) Numărul...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

România erorii umane

I. București, România, 9 iulie 2019 În iulie anul trecut, un avion Tarom a suferit...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)