joi, mai 19, 2022

Chișinău, Renato Usatâi l-ar putea trimite pe Igor Dodon în turul doi

Miza primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova este…. trimiterea lui Igor Dodon în turul doi. În care s-ar anunța o spectaculoasă confruntare cu Maia Sandu, liderul opoziției pro-europen și anti-oligarhice.

Dodon este președintele Partidului Socialiștilor, care a înregistrat cel mai bun scor la alegerile parlamentare din noiembrie 2014. Oficial, socialiștii sunt în opoziție, însă Dodon personal, cât și deputații socialiști, au votat proiecte politice importante alături de Partidul Democrat, controlat de controversatul oligarh Vlad Plahotniuc. Nu doar proiecte și interese politice ci și afacerile îi leagă pe Dodon de Plahotniuc.

Dodon a votat în Parlament pentru alegerea președintelui Nicolae Timofti, în martie 2012, alături de Plahotniuc. Sau, mai recent, acum un an, Dodon a votat pentru ridicarea imunității lui Filat și moțiunea de cenzură împotriva guvernului Streleț, tot alături de Plahotniuc. Chiar și atunci când făcea manifestații împotriva regimului oligarhic, Dodon se afla tot în serviciul lui Plahotniuc. De pildă, în toamna anului trecut, socialiștii lui Dodon și-au făcut propria tabără de corturi, chiar în fața parlamentului, demonstrând chipurile împotriva guvernului, în fapt pentru a submina manifestația anti-oligarhică din Piața Marii Adunări Naționale, organizată de Platforma Demnitate și Adevăr. Și pentru a consolida legenda vânturată cu succes de Chișinău vreme de două decenii, despre tancurile rusești, moment în care Occidentul trebuia să-și deschidă larg buzunarele și să pompeze bani unei elite cleptocrate, un mixt de lume criminală, nomenclatură și servicii secrete sovietice, de la periferia fostului imperiu. Oricum, convingerea fermă a oricărui interlocutor de la Chișinău este că Dodon este controlat de Plahotniuc cu dosare de corupție, care se referă la acțiuni mai vechi, din perioada mandatului ministerial, de pe vremea guvernării comuniste.

O victorie a lui Dodon la prezidențiale s-ar înscrie perfect în scenariul inaugurat în toamna 2014, cu ocazia alegerilor parlamentare. Atunci, Partidului Socialiștilor i s-a făcut culoar către primul loc, cu ajutorul resurselor administrative. A fost scos din joc printr-o decizie judecătorească cel puțin discutabilă Renato Usatîi, al cărui partid avea un scor în sondaje de trei ori mai mare decât al lui Dodon. Iar PCRM lui Voronin a manifestat un non combat greu de explicat, în vreme ce mass media de la Chișinău, controlată de oligarh, le-a fost favorabilă socialiștilor moldoveni. Plahotniuc a împușcat atunci mai mulți iepuri dintr-un foc. A mulțumit Kremlinul și i-a creat iluzia victoriei pro-rusului Dodon, care umpluse țara de afișe în care pozase alături de Vladimir Putin, liderul politic cu cea mai mare popularitate în Republica Moldova. Iar oligarhul a căpătat argumente suplimentare, de tipul “pun rușii mâna pe putere la Chișinău”, muniție pentru a continua șantajul la adresa Vestului, care dacă nu dorea să “piardă” Moldova, ar fi trebuit să bage mai adânc mâna după bani în buzunar pentru a nu aduce Rusia pe Prut, la granița UE și NATO. Totodată, a închis preventiv gura Occidentului în cazul în care la Bruxelles sau Washington, cineva s-ar fi arătat deranjat de standardele democratice precare, de corupția generalizată, și de funcționarea deficitară a instituțiilor, în special a justiției, din Republica Moldova.

De ce ar prefera Plahotniuc ca Dodon să câștige președinția? Pentru că pe Dodon îl controlează, spre deosebire de Maia Sandu, care n-are schelete de care să-i fie teamă în dulap, și cu care să fie șantajată și este o personalitate puternică, greu de influențat, și mai greu de manipulat; pentru că Dodon nu-i amenință actualul regim oligarhic, bazat pe controlul asupra Justiției, structurilor de forță și resurselor economice, pe când Maia Sandu a promis demantelarea lui; pentru că pro-rusul Dodon va fi împachetat mediatic drept o amenințare la adresa Occidentului, ceea ce va consolida poziția de negociere a lui Plahotniuc care va pretinde că este garantul orientării pro-vestice a Moldovei. Dar, nu doar Plahotniuc îl preferă pe Dodon, ci și unele capitale importante. Moscova va percepe victoria lui Dodon ca pe o revanșă în fața pro-europenilor de la Chișinău și va încerca să-l utilizeze atât împotriva Ucrainei cât și pentru a pune presiune pe frontiera NATO și UE. Însă, Kremlinul nu-și face mari iluzii, un Dodon fără un partid puternic care să controleze parlamentul și guvernul e un fel de butonieră la socoul de lux al lui Plahotniuc. Deocamdată. Pentru că dacă va fi lăsat, Dodon ar putea să crească și atunci va fi mult mai greu de controlat. Chiar și pentru Plahotniuc.

În primele săptămâni de campanie, Dodon – potrivit sondajelor – se aproapie de 40%. Era neconvingător în rolul de candidat al opoziției și mai ales a celei anti-oligarhice. Liderul pro-rus a beneficiat nu doar de bunăvoința media-killer-ilor aflați în slujba oligarhului ci și de retragerea candidatului PDM, Marian Lupu. Dar, pentru a-l scoate pe Dodon din turul unu președinte, era nevoie și de voturile candidatului Partidului Nostru al lui Usatîi, Dumitru Ciubașenko. Presiunile asupra lui Usatîi n-au dat rezultate. În momentul în care Usatîi n-a vrut să-și retragă candidatul, a fost pus sub urmărire internațională și amenințat cu arestarea. Nu doar Plahotniuc a făcut presiuni asupra lui Usatîi și Ciubașenko ci și Moscova, unde se refugiase primarul din Bălți. Cei doi lideri de stânga, pro-ruși, Usatîi și Dodon sunt în competiție pe același tip de electorat, nostalgic, anti-european și care vrea pro-aderarea la Uniunea Euro-Asiatică, deci orientarea spre Moscova. O mare parte din alegătorii lui Ciubașenko, în cazul retragerii acestuia, s-ar fi îndreptat spre Dodon, apropiindu-l pe liderul socialiștilor de bariera de 50%, cât să câștige din turul unu. Acesta pare să fie scenariul ideal pentru Dodon și Plahotniuc pe care însă, Usatîi și Ciubașenko l-ar putea bloca.

Și atunci, în turul doi, o finală Maia Sandu – Igor Dodon, nu doar că va polariza electoratul ridicând miza și cota prezenței la vot, dar ar putea scăpa de sub controlul lui Plahotniuc. Dodon mai poate recupera ceva votanți de la Ciubașenko în turul doi, asta în condițiile în care Renato Usatîi nu se va implica în campanie de partea Maiei Sandu. Candidatul pro-european și anti-oligarhic are, cel puțin teoretic, un bazin mult mai larg de unde poate colecta voturile în turul doi, de la electoratul lui Leancă, Ghimpu etc până la absenții din primul tur.

De fapt, Dodon se teme cel mai tare de acest scenariu, că dacă nu câștigă în turul unu, ar putea pierde în cel de-al doilea.

Turul doi ar fi o șansă nesperată pentru Moldova. După 13 noiembrie 2016 încolo, s-ar putea începe demantelarea structurilor de tip mafiot care țin prizonier un întreg popor. Și, mai ales, Republica Moldova, condusă de o femeie președinte, ar putea redeveni povestea de succes de altădată.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Usatîi, Dodon, Timofte, Leancă, Plahotniuc, Ciubaşenko… Cine sunt vizitii si argaţii ăştia si de ce ar trebui un om serios să fie frământat de ‘politicile’ lor ? Cetatenii Republicii Moldova sa se spele pe cap cu ei si sa ne lase in pace ca avem treaba. Nu am inteles: „Republica Moldova…. povestea de succes de altadată”?! Care altădată? Bodiul, Snegur, Voronin?

      • Asta spun si eu: sa decida cei din Republica Moldova, nu noi, cine sa ii treaca strada, si in primul rand daca vor sa treaca strada. Pana acum nu am vazut decat joc de glezne, pe principiul ‘romanii sunt fraieri, noi suntem baieti destepti si ii facem pe romani’. A se slabi ! (nu stiu cum se zice asta in ruseste, probabil mesajul ar fi mai bine inteles chiar si de tinerele generatii moldovene din R.M. care la 30 de ani dela ‘independenta’ si de ‘apropierea de Romania’ continua sa isi boteze nou nascutii Veaceslav, Ludmila, Vladimir, Zoia, Iurie, Igor, etc.)

  2. Scuze, am uitat alte doua perioade ale povestilor de succes, in care tot mapamondul statea si se uita cu admiratie la RSS Moldoveneasca: Simion Grosu si Petru Lucinschi

  3. ” Și pentru a consolida legenda vânturată cu succes de Chișinău vreme de două decenii, despre tancurile rusești, moment în care Occidentul trebuia să-și deschidă larg buzunarele și să pompeze bani unei elite cleptocrate, un mixt de lume criminală, nomenclatură și servicii secrete sovietice, de la periferia fostului imperiu.”
    „Iar oligarhul a căpătat argumente suplimentare, de tipul “pun rușii mâna pe putere la Chișinău”, muniție pentru a continua șantajul la adresa Vestului, care dacă nu dorea să “piardă” Moldova, ar fi trebuit să bage mai adânc mâna după bani în buzunar pentru a nu aduce Rusia pe Prut, la granița UE și NATO. Totodată, a închis preventiv gura Occidentului în cazul în care la Bruxelles sau Washington, cineva s-ar fi arătat deranjat de standardele democratice precare, de corupția generalizată, și de funcționarea deficitară a instituțiilor, în special a justiției, din Republica Moldova.” – corect.

    Aceeaşi tactică e folosită şi de oligarhii ucraineni ai lui Poroşenko. Dacă Occidentul îi întreabă de ce întârzie reformele în economie şi justiţie, de ce nu aplică acordul de la Minsk (autonomia Donbasului), liderii Ucrainei au textul pregătit: „de asta ne arde nouă acum, nu vedeţi că ruşii sunt gata-gata să ne atace din nou, nu se mai pot abţine.”

    „Moscova va percepe victoria lui Dodon ca pe o revanșă în fața pro-europenilor de la Chișinău și va încerca să-l utilizeze atât împotriva Ucrainei cât și pentru a pune presiune pe frontiera NATO și UE.” – dar aici e total aiurea. Cum să-l utilizeze domnule Rusia pe Dodon pentru a pune presiune pe Ucraina şi pe frontierele UE/NATO?!
    În primul rând că n-are nici un interes (ce ar câştiga cu manevra asta? Ar face-o doar aşa, de amorul artei?), şi în al doilea rând nu are cum. Republica Moldova e total izolată de Rusia, aflându-se între România şi Ucraina şi fără ieşire la mare. Ideea unor presiuni din Moldova împotriva Ucrainei, UE şi NATO e pur şi simplu o glumă.

  4. Ar mai ceva, dle Armand Gosu: dece a insistat Basescu sa primeasca cetatenia?
    Va amintiti doar ca mai an banuiati ca Basescu e filo-rus.
    Sa fie o legatura intre afirmatia dvoastra si cererea marinarului|?
    Mai ales ca dl Plesu a descoperit ca marinarul ar fi „anti-atlantist”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro