sâmbătă, septembrie 26, 2020

Chutzpah, kitsch si impostură morală: Dl Sorin Iliesiu condamnă comunismul

Traseismul cel mai buimăcitor face parte din ceea ce, impreună cu Mircea Mihăies, am analizat in cartea noastra „O tranzitie mai lunga decat veacul”, apărută in 2011 la Curtea Veche Publishing. Dar nu cunosc caz mai stupefiant de metamorfoză decat acela al actualului senator PSD Sorin Iliesiu, ex-liberal, ex-Alianta Civică, ex-GDS (din care a fost exclus), ex-membru al Comisiei care a scris Raportul pe baza căruia seful statului a condamnat, in decembrie 2006, regimul comunist drept ilegitim si criminal. Oportunism? Cinism? Impostură? Toate laolaltă? Lipsa oricărei coerente intru principii este siderantă. Să vrei să cultivi memoria victimelor criminalului experiment de la Pitesti in compania celor care au boicotat condamnarea comunismului este ceva ce desfide ratiunea. Sa le ceri unor academicieni fosti turnători să gireze moral un nou raport, primul pasămite stiintific, este consternant.

Incerc aici creionarea unui portret. Personajul este vijelios, impulsiv, intempestiv, insistent pană la satiu. Face salturi mortale, azi te adoră, maine te detestă. Azi esti fratele său, maine inamic, totul cu o nonsalantă ce te lasă fără cuvinte. Insomniac, ii face si pe altii să nu doarmă. Trimite apeluri, comunicate si manifeste la fiecare cinci minute. Nu explică, nu demonstrează, ci someaza, exclamă, imperativ si apodictic. Reiau mai jos un articol antologic al lui Andrei Plesu despre cel care a propus recent o lege aberantă (votată de Senatul Romaniei). Sorin Iliesiu trăieste sub semnul unei permanente agitatii, se consideră stalpul moral al Cetătii. Crucea pe care o visează in mijlocul Pietii Universitatii este, fie-mi permis să o spun, culmea kitschului istoric, o parodie penibila a ceea ce inseamnă compasiune, empatie, memorie.

După ani de zile de anticomunism vociferant, iată-l senator PSD, cerand, in compania lui Ion Iliescu, decomunizarea tării. Termenul potrivit pentru un asemenea comportament este chutzpah. Portretul pe care i-l face Andrei Plesu este devastator si definitiv. Il cunosc pe Sorin Iliesiu, am fost colegi in cadrul Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, imi pare teribil de rău să-l vad ajuns in aceasta prapastie a imposturii si nimicniciei morale. Trei sunt cazurile de membri ai Comisiei care ar merita analize adancite: Sorin Iliesiu, Stelian Tănase si Marius Oprea. Trist, foarte trist…

https://www.contributors.ro/societatelife/un-caz/

De asemenea:

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/transfigurari-bezmetice-despre-o-adeziune-la-partidul-fratricidului-na%C8%9Bional/

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Dl Ilie a fost destept de mic. A vrut sa obtina multe si repede. Dar nu a reusit. El s-a nascut perseverent. Asa ca a incercat sa inventeze acul. Cum? a fost inventat? de cine? Si ce nu mai poate fi inventat inca odata? Si nasturele? Si lingura? Si mersul pe jos? Dar ridicolul? Nu, pentru el ridicolul nu s-a inventat. El este insusi ridicolul. Sa trecem pe linga ridicol si sa nu-i dam atentie. El asta asteapta. Sa ne contagieze cu ridicolul lui.

  2. Am ajuns la concluzia ca nu mai are rost sa-mi explic astfel de declicuri la persoane pt. care eram gata sa bag mana-n foc ca sunt normale. S-a dovedit ca am evaluat complet anapoda persoanele-n cauza. Iliesiu face parte din aceasta categorie, a irationalului as zice eu desi aprecierea e mult prea indulgenta. Pot avansa trei ipoteze ce pot produce astfel de „caz stupefiant de metamorfoză.” Una ar fi santajul. Il au baietii cu ochi albastrii la mana cu ceva serios si il manipuleaza cum „vrea muschii lor.” A doua ar fi un declic ce avanseaza irationalul si care poate fi cauzat de o afectiune ce tine de psihiatrie sau de vreo angoasa/frustrare/orgoliu ranit. A treia ipoteza consta in „trezirea” agentului sub acoperire ce si-a castigat pozitia si credibilitatea sociala de slujitor al adevarului si justitiei.
    Nu spun ca nu trebuie sa incerci sa-ntelegi cum prietenul sau cel cu care ai lucrat si poate si luptat alaturi impotriva abjectului devine peste noapte „un element de nadejde” al acestei specii. Dar la un moment dat obosesti analizand dat fiind numarul mare de cazuri. Si atunci nu-ti ramane decat sa-i „lasi in plata Domnului.” Exista si cu aceasta atitudine un risc si anume acela de a-i baga pe toti in aceeasi oala ignorand particularitatile si tragand concluzii naucitoare precum „toti romanii sunt hoti” sau „toti politicienii sunt corupti.”
    In concluzie, cazul Iliesiu mie imi produce lehamite. Iliesiu deserveste cu aplomb patriotard/crestin-ortodox scopul Iliescian de acaparare a oricarei critici si manifestari anticomuniste pt a o canaliza de fapt in preamarirea si justificarea regimului comunist criminal de inainte si de dupa ’89. Oricum, individul Iliesiu s-a sinucis moral de ceva vreme asa ca tipului ii trebuie o „camasa de forta”.

  3. Poate este bine să avem și o condamnare din partea stângii. Ar fi, în sfârșit,un consens. Să-l vedem și apoi putem analiza serios întreprinderea în cauză. Poate se naște și o normă juridică pentru uzul celor crunt loviți de flagel. Ați lucrat împreună, a învățat câte ceva din această colaborare.

  4. Asa cum nu ar trebui sa existe un monopol al suferintei, nu ar trebui sa existe nici un monopol al condamnarii comunismului. In afara de asta, o condamnare a comunismului ca cea din 2006 care s-a rezumat la un discurs al presedintelui in Parlament, fara ca nimeni din cei mentionati in raport sa dea socoteala este un nonsens.

    E nevoie de o comisie formata din istorici si juristi care sa faca un raport coerent de condamnare a comunismului si cei gasiti vinovati de crime sa dea socoteala in fata justitiei.

    • Raportul exista, este intocmit de profesionisti (printre putinele lucruri autentice intamplate in Romania in ultimii 25 de ani) si nu se vrea sa ia locul justitiei. In mod firesc, intr-un stat de drept autentic, justitia ar fi luat act de raport si ar fi inceput demersurile respective.

      Din pacate, in Romania statul de drept este in faza embrionara. Nu s-a vrut si nu se vrea aducerea in fata judecatii a celor care au comis ce au comis. Se dribleaza in continuara confruntarea cu trecutul. O balmajeala tipic romaneasca.

  5. in orasul meu,in locul in care au fost omoriti primii protestatari si citiva gura casca,cistigatorii rivolutiei furate au asezat un monument: citiva stilpi diformi de bronz la baza carora,alaturi au fost asezate placi cu numele celor ucisi pe post de dale stradale;de fapt e trotuarul
    nu cred sa am simt artistic,dar m am intrebat;oare cu ce scop pui numele unor oameni ucisi intr un loc pe care calca zilnic trecatorii fiind chiar o zona de trecere !?

  6. Morala este urmatoare:

    -Victimele comunismului au murit sau au fost supuse la munca silnica, tortura si distrugere morala si fizica, discriminarea lor si a rudelor citeva generatii pina azi

    in contrast cu linia a doua din partid si urmasii acestora care au ramas la putere si acaparat bunurile victimeleor comunismului, inclusiv case nationalizate sau luate cu forta.

    Cei de la conducere au fost protejati atit de rusi si americani intrucit ei sunt cei mai dispusi sa execute ordine si sa fie slugi la doi stapini.

    Dreptate nu s-a facut nici azi si nu se va face ci in continuare se face nedreptate.

    Raul facut de cei de la putere se rasfringe asupra populatiei care trebuie sa plateasca consecintele.

    Ar trebui sa se analizeze situatia de acum si ceea ce urmeaza, cel mai probil un fascism mascat.

    • poate va amintiti ca americanul ce folosea trabucul in actul sexual l a vizitat pe tovarasul iliescu atunci in functia de presedinte a patriei romine
      de altfel americanii au spus atunci in 90 ca banda pe care au ales o sa o sprijine este banda comunistilor ptr ca ei sint cei mai reprezentativi ptr rominia

  7. PSD-ul pe post de procuror anti-comunist!
    Cind or sa dea afara din partid toti ex-membrii PCR
    Cind Iliescu va recunoaste ca e un criminal si comunist si se duce singur la puscarie.
    Cind va da PSD-ul un comunicat de presa prin care denunta ideile si menatlitatile de stinga si de auto-dizolva ca formatiune politica.
    Atunci poate o sa le dau o sansa sa ma convinga ca poate-poate vorbesc si psdeii serios si nu mint.
    Dar..cred ca si atunci va fi un „daca” ….

  8. M-am intrebat si altadata de ce acordati, de prea multe ori, credit unor oameni pe care multa lume ii cunoaste in altfel ? Iliesiu a fost de mult timp o figura controversata. Despre Ion Iliescu v-ati lamurit destul de tarziu ca nu era omul schimbarii profunde. Nu cred ca o sa treaca mai multi ani pana veti fi convins care este adevarata fata a penultimului presedinte si ce statea de fapt in spatele luptei anticoruptie si consolidarii statului de drept pe care le-a clamat cu atata insistenta.

Lasă un răspuns la cinic Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.