marți, aprilie 20, 2021

Cicerone Ioniţoiu – in memoriam.Despre curaj şi memorie

În tumultul grotesc al României de astăzi, obsedată de zăpezi şi de gimnastica demagogică a guvernării, moartea lui  Cicerone Ioniţoiu la Paris, pe 26 ianuarie, nu a avut parte de cronici sau de momente de breaking news. Dispariţia s-a petrecut în tăcerea demnă pe care destinul o hărăzeşte celor ce întruchipează curajul, în epoca ticăloşiei şi a laşităţii.

Naţional-ţărănist,  deţinut politic şi exilat, Cicerone Ioniţoiu este, alături de Remus Radina, una dintre  personalităţile ce au evocat, în emigraţie, jertfa pentru libertate din anii comunismului. Plin de energie, înfruntând izolarea şi solitudinea, Cicerone Ioniţoiu a dus o luptă contra uitării. Dicţionarele şi enciclopediile pe care le-a iniţiat, documentele pe care le-a salvat, memoriile pe care le-a scris sunt expresia acestei vocaţii de martor al veacului prin care a trecut.Îndărătnicia nobilă a lui Cicerone Ioniţoiu nu a avut nimic donchişotesc. Ea a fost forma prin care supravieţuitorul a omagiat amintirea celor care nu mai sunt. În anii de după 1990, asemeni lui Constantin Ticu Dumitrescu, Cicerone Ioniţoiu a refuzat să cedeze,a refuzat să uite, a refuzat să colaboreze cu cei care au torturat şi ucis. Singura sa ambiţie a fost aceea de a duce mai departe un travaliu al memoriei şi al curajului.

În secolul XX, al trădărilor şi fanatismelor, Cicerone Ioniţoiu ( 1924/2014) a rămas de partea libertăţii, democraţiei şi demnităţii. Credinţa în fibra etică care trebuie să definească viaţa noastră în cetate este cea mai importantă moştenire a sa.  Exemplaritatea sa discretă   ne poate inspira, în clipele în care simţim că suntem goliţi de speranţă. Generaţia lui Cicerone Ioniţoiu, a celor care au  aveau 20 de ani în august 1944,  nu a ezitat să confrunte tirania. Cuvintele au fost înnobilate de ei cu tăria  asumării cotidiene.  Acolo unde ei nu au s-au îndoit de valoarea libertăţii, nici  noi nu avem dreptul de a ne îndoi. Dumnezeu să îl odihnească  în pace!

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Din nefericire, domnule Profesor, unii români nu-şi cunosc personalităţile, martirii.

    Nu mă mai miră nimic. Nici faptul că victimele cancerului comunist mor uitate, nedreptăţite, nici că turnătorii ne conduc, iar torţionarii îşi văd nestingheriţi de viaţă.

    Şova vorbea ieri despre Schoah, iar fătucile prompteriste n-au făcut legătura cu ceea ce s-a întîmplat acum 69 de ani. Dintr-odată, hărnicia micului negaţionist a devenit în ochii privitorilor informaţi o bilă albă, iar oportunismul lui acurateţe şi certitudinea, că şi-ar fi invăţat lecţia din pedeapsa sponsorizată de români la Muzeul Holocaustului. Trist.

    Vă mulţumesc pentru editorial.

  2. Dumnezeu sa-l ierte . Din pacate , in 26 ianuarie , o parte a poporului , relicva regimului criminal comunist isi omagia „idolul” N. Ceausecu.

  3. Ce destin pentru romanii de azi:
    ii omagiem peste tot in mass-medie pe talhari, derbedei si criminali, iar pe adevaratii eroi ai neamului i-am uitat sau am fost constransi la uitare.
    Chapeau in fata distinsului Ioan Stanomir!
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Cicerone Ionitoiu!

    PS
    Mi-as dori sa vad un cartier nou din Pipera sau alta comuna suburbana capitalei cu strazi care sa poarte numele celor care si-au jertfit viata pentru democratie si statul de drept, care au luptat impotriva tiraniei comuniste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro