marți, iunie 22, 2021

Cimitirul publicațiilor online

Se pune tot mai des întrebarea unde se duc ziarele, revistele, blogurile, cărțile electronice atunci când mor. Există pentru ele un loc de veci, așa cum există pentru publicațiile și volumele tipărite, precum și pentru materiale audio și video, filme? Biblioteca Națională a României, similar celor din lumea largă, are prin lege obligația de a constitui Depozit legal, cu misiunea de a prezerva pentru posteritate„fondul intangibil al patrimoniului cultural naţional mobil” în vederea realizării Bibliografiei Naţionale, conform Legii 111/1995. Prevederile legale se referă la cărţi, ziare, reviste, almanahuri, calendare şi publicaţii seriale, partituri musicale, albume, cărţilor poştale, hărți, materiale de comunicare, teze de doctorat, orice alte documente tipărite sau multiplicate prin proceduri grafice sau fizico-chimice, cum sunt: litografierea, fotografierea, fono- şi videografierea etc. Principalii beneficiari ai Depozitului legal sunt Biblioteca Academiei, Biblioteca Națională Militară, bibliotecile central-universitare și cele județene. Legea românească n-a intrat încă în era digitală, deci nu face referire la publicațiile seriale online, la e-book sau la alte forme media electronice de tip dinamic, în vreme ce legislația majorității țărilor din Uniunea Europeană este adaptată. Depozitul legal include însă, prin modificările din 2005 și 2007 ale legii, documente în formă electronică off-line, înregistrate pe CD, DVD, dischete și pe alte suporturi ca diafilm, diapozitiv, microfilm, microfişă.

Istoria constituirii Depozitului legal are o întârzire de două-trei secole la noi, față de țări ca Franța (1536), Marea Britanie (1610), Germania (1642), Suedia (1661), Polonia (1661), Danemarca (1697), așa cum arată Ioana Avadani într-un studiu din revista Saeculum nr.2/2016: prima lege exclusivă apare în 1885, după ce Regulamentele Organice și o lege a presei din 1856 făcuseră anterior referire la instituția depozitului legal. Cu excepția Ciprului, azi toate țările UE au adoptat legislație specială pentru Depozitul legal și cele mai multe au capitole dedicate arhivării publicațiilor online și a bazelor de date cu acces parolat, iar Consorțiul Bibliotecilor Naționale Europene și a Federația Europeană a Editorilor au convenit asupra unui Cod de bune practici pentru depozitul voluntar de documente electronice, revizuit în 2005. Raportul Depozitul Legal Digital, publicat în 2014 de Asociația Internațională a Editorilor-IPA, arată că pe întreg mapamondul preocuparea pentru dezvoltarea politicilor de colectare și arhivare a volumelor electronice, ziarelor, blogurilor, selecțiilor de website a devenit prioritară. În Germania colectarea a devenit obligatorie din 2006, olandezii au lege din 2005 actualizată în 2014, britanicii au legislație din 2003 actualizată în 2013 cu detaliere tehnică.

Adaptarea nu e deloc simplă, fiindcă presupune redefinirea termenului de ”document” astfel încât să încapă și documentele digitale, în diversele lor formate. În al doilea rând, înseamnă dezvoltarea unor facilități tehnice (softuri, baze de date, sisteme etc.) care să permită colectare, up-datare și acces pentru public. Marea Britanie a dezvoltat un soft care citește periodic o listă de site-uri pentru a reactualiza datele, Germania are, conform raportului amintit, mai multe variante tehnice: formular web, protocol OAI PMH și sistem ftp/Web DAV. Adaptarea presupune și efort organizatoric, resurse umane calificate și achiziții mereu înnoite în pas cu dezvoltarea tehnologiei. Jules Larivière, director al Bibliotecii de Drept din Ottawa, a avertizat asupra necesității și obligației ca statele să își asume politici și costuri în acest sens. Dezbateri largi au loc pe marginea respectării dreptului de autor și a recunoașterii valorii comerciale a unei publicații electronice, în care cineva a investit. La noi discuțiile pe subiect sunt minimale. La Universitatea de Vest din Timișoara a avut loc o conferință tematică în luna mai anul acesta, căreia i se adaugă unele dezbateri în biblioteci. Deocamdată, ne ocupăm cu digitalizarea documentelor tipărite, dificilă și aceasta. Există țări unde preluarea datelor online se face pe cheltuiala editorului, altele, ca Japonia, unde editorul este plătit pentru cedarea dreptului de a fi inclusă publicația online în baza de date națională, altele, ca Olanda, unde arhivarea se face prin voluntariat. Legea românească a Depozitului legal are o seamă de sancțiuni pentru editorii care nu predau exemplarele obligatorii, însă o seamă de lacune au fost raportate în timp, ceea ce arată că aplicarea ei este defectuoasă. Cel mai grav e că Legea111/1995 nu s-a racordat încă la epoca digitală iar imensa producție media electronică riscă să se piardă în neant. Asta înseamnă că moștenirea culturală și intelectuală a României va fi incompletă, iar istoria mass-media va consemna atât cât istoricii actuali ai presei pot să cuprindă.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. O abordare interesanta, nu m-am gandit niciodata la acest lucru. Daca ne referim la procesul de baza al expirarii unui domeniu / site atunci cand este abandonat, majoritatea domeniilor sunt reachizitionate de alte persoane.

  2. Articolul denotă o documentare corectă în domeniu, mai ales prin referirea la tot felul de documente și legislații planetare care… n-au nici o legătură cu tarîmul mioritic. Aici, epoca de piatră e relaxată, n-are griji legate de… digitalizare, cheltuieli (?!?!??!?!???!) de actualizare, transpunere, protocoale, sisteme și … alte pene de gîscă! Daca n-ar fi corect, articolul ar fi ridicol, în contextul în care carnea se apucă cu mîna, pentru că… nu s-au inventat, încă, tacîmurile, la masă! Să ne trezim!!! Că PIAȚA așteaptă coloanele de oameni!… Ăia care n-au fost la vot pentru că (contrar oricăror stupide comentarii) au refuzat să aleagă între două dejecți!!! O să se citească (generațiile viitoare) ceea ce se va moșteni în familie (dacă forma asta de organizare socială va mai exista), pe diverse suporturi digitale existente, acum și în viitor. Opțiunea particulară, în spațiul mioritic, surclasează gîndirea politrucilor în spațiul public, care, cu mult elan și mîndrie patriotică, conduc nația spre epoca de piatră… preînapoiată. Și foarte, foarte ROȘIE!!!!

  3. Excelent subiect si excelent articol. Exista chiar mai mult, softuri in UK in care poti sa bagi un key search si softul scoate tot ce s-a scris pe tema respectiva din 1842 in The Times :)

  4. Există https://web.archive.org/ unde se arhivează saituri și se găsesc saituri azi dispărute de pe internet.
    Nu e nevoie de acordul proprietarului saitului pentru ca acesta să fie arhivat.
    Biblioteca Națională ar putea face ceva asemănător, concentrîndu-se pe resursele internet în limba română (nu neapărat în domeniul .ro), dar fără să impună obligații deținătorilor de bloguri, că de obigații pe care ni le impun birocrații statului sîntem sătui.
    Nu au nevoie de nici un fel de lege specială cei de la biblioteca națională pentru asta, doar să se apuce de muncă.

    • Depozitul legal necesita legislatie, fiindca implica dreptul de autor, drepturi comerciale etc. prevazute de alte legi care nu pot fi surmontate decat legal.

  5. Oportună punere în chestiune, deși problema este cvasi-insolubilă în termenii tradiției arhivistice în uz. Merită de reflectat, felicitări autoarei!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Primele concluzii după întâlnirea Joe Biden – Vladimir Putin din Geneva, 16 iunie 2021

În articolul anterior, dedicat întâlnirii Biden – Putin, am trecut în revistă o serie de informații legate de contextul inițial de la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro