vineri, martie 29, 2024

Cimitirul publicațiilor online

Se pune tot mai des întrebarea unde se duc ziarele, revistele, blogurile, cărțile electronice atunci când mor. Există pentru ele un loc de veci, așa cum există pentru publicațiile și volumele tipărite, precum și pentru materiale audio și video, filme? Biblioteca Națională a României, similar celor din lumea largă, are prin lege obligația de a constitui Depozit legal, cu misiunea de a prezerva pentru posteritate„fondul intangibil al patrimoniului cultural naţional mobil” în vederea realizării Bibliografiei Naţionale, conform Legii 111/1995. Prevederile legale se referă la cărţi, ziare, reviste, almanahuri, calendare şi publicaţii seriale, partituri musicale, albume, cărţilor poştale, hărți, materiale de comunicare, teze de doctorat, orice alte documente tipărite sau multiplicate prin proceduri grafice sau fizico-chimice, cum sunt: litografierea, fotografierea, fono- şi videografierea etc. Principalii beneficiari ai Depozitului legal sunt Biblioteca Academiei, Biblioteca Națională Militară, bibliotecile central-universitare și cele județene. Legea românească n-a intrat încă în era digitală, deci nu face referire la publicațiile seriale online, la e-book sau la alte forme media electronice de tip dinamic, în vreme ce legislația majorității țărilor din Uniunea Europeană este adaptată. Depozitul legal include însă, prin modificările din 2005 și 2007 ale legii, documente în formă electronică off-line, înregistrate pe CD, DVD, dischete și pe alte suporturi ca diafilm, diapozitiv, microfilm, microfişă.

Istoria constituirii Depozitului legal are o întârzire de două-trei secole la noi, față de țări ca Franța (1536), Marea Britanie (1610), Germania (1642), Suedia (1661), Polonia (1661), Danemarca (1697), așa cum arată Ioana Avadani într-un studiu din revista Saeculum nr.2/2016: prima lege exclusivă apare în 1885, după ce Regulamentele Organice și o lege a presei din 1856 făcuseră anterior referire la instituția depozitului legal. Cu excepția Ciprului, azi toate țările UE au adoptat legislație specială pentru Depozitul legal și cele mai multe au capitole dedicate arhivării publicațiilor online și a bazelor de date cu acces parolat, iar Consorțiul Bibliotecilor Naționale Europene și a Federația Europeană a Editorilor au convenit asupra unui Cod de bune practici pentru depozitul voluntar de documente electronice, revizuit în 2005. Raportul Depozitul Legal Digital, publicat în 2014 de Asociația Internațională a Editorilor-IPA, arată că pe întreg mapamondul preocuparea pentru dezvoltarea politicilor de colectare și arhivare a volumelor electronice, ziarelor, blogurilor, selecțiilor de website a devenit prioritară. În Germania colectarea a devenit obligatorie din 2006, olandezii au lege din 2005 actualizată în 2014, britanicii au legislație din 2003 actualizată în 2013 cu detaliere tehnică.

Adaptarea nu e deloc simplă, fiindcă presupune redefinirea termenului de ”document” astfel încât să încapă și documentele digitale, în diversele lor formate. În al doilea rând, înseamnă dezvoltarea unor facilități tehnice (softuri, baze de date, sisteme etc.) care să permită colectare, up-datare și acces pentru public. Marea Britanie a dezvoltat un soft care citește periodic o listă de site-uri pentru a reactualiza datele, Germania are, conform raportului amintit, mai multe variante tehnice: formular web, protocol OAI PMH și sistem ftp/Web DAV. Adaptarea presupune și efort organizatoric, resurse umane calificate și achiziții mereu înnoite în pas cu dezvoltarea tehnologiei. Jules Larivière, director al Bibliotecii de Drept din Ottawa, a avertizat asupra necesității și obligației ca statele să își asume politici și costuri în acest sens. Dezbateri largi au loc pe marginea respectării dreptului de autor și a recunoașterii valorii comerciale a unei publicații electronice, în care cineva a investit. La noi discuțiile pe subiect sunt minimale. La Universitatea de Vest din Timișoara a avut loc o conferință tematică în luna mai anul acesta, căreia i se adaugă unele dezbateri în biblioteci. Deocamdată, ne ocupăm cu digitalizarea documentelor tipărite, dificilă și aceasta. Există țări unde preluarea datelor online se face pe cheltuiala editorului, altele, ca Japonia, unde editorul este plătit pentru cedarea dreptului de a fi inclusă publicația online în baza de date națională, altele, ca Olanda, unde arhivarea se face prin voluntariat. Legea românească a Depozitului legal are o seamă de sancțiuni pentru editorii care nu predau exemplarele obligatorii, însă o seamă de lacune au fost raportate în timp, ceea ce arată că aplicarea ei este defectuoasă. Cel mai grav e că Legea111/1995 nu s-a racordat încă la epoca digitală iar imensa producție media electronică riscă să se piardă în neant. Asta înseamnă că moștenirea culturală și intelectuală a României va fi incompletă, iar istoria mass-media va consemna atât cât istoricii actuali ai presei pot să cuprindă.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. O abordare interesanta, nu m-am gandit niciodata la acest lucru. Daca ne referim la procesul de baza al expirarii unui domeniu / site atunci cand este abandonat, majoritatea domeniilor sunt reachizitionate de alte persoane.

  2. Articolul denotă o documentare corectă în domeniu, mai ales prin referirea la tot felul de documente și legislații planetare care… n-au nici o legătură cu tarîmul mioritic. Aici, epoca de piatră e relaxată, n-are griji legate de… digitalizare, cheltuieli (?!?!??!?!???!) de actualizare, transpunere, protocoale, sisteme și … alte pene de gîscă! Daca n-ar fi corect, articolul ar fi ridicol, în contextul în care carnea se apucă cu mîna, pentru că… nu s-au inventat, încă, tacîmurile, la masă! Să ne trezim!!! Că PIAȚA așteaptă coloanele de oameni!… Ăia care n-au fost la vot pentru că (contrar oricăror stupide comentarii) au refuzat să aleagă între două dejecți!!! O să se citească (generațiile viitoare) ceea ce se va moșteni în familie (dacă forma asta de organizare socială va mai exista), pe diverse suporturi digitale existente, acum și în viitor. Opțiunea particulară, în spațiul mioritic, surclasează gîndirea politrucilor în spațiul public, care, cu mult elan și mîndrie patriotică, conduc nația spre epoca de piatră… preînapoiată. Și foarte, foarte ROȘIE!!!!

  3. Excelent subiect si excelent articol. Exista chiar mai mult, softuri in UK in care poti sa bagi un key search si softul scoate tot ce s-a scris pe tema respectiva din 1842 in The Times :)

  4. Există https://web.archive.org/ unde se arhivează saituri și se găsesc saituri azi dispărute de pe internet.
    Nu e nevoie de acordul proprietarului saitului pentru ca acesta să fie arhivat.
    Biblioteca Națională ar putea face ceva asemănător, concentrîndu-se pe resursele internet în limba română (nu neapărat în domeniul .ro), dar fără să impună obligații deținătorilor de bloguri, că de obigații pe care ni le impun birocrații statului sîntem sătui.
    Nu au nevoie de nici un fel de lege specială cei de la biblioteca națională pentru asta, doar să se apuce de muncă.

    • Depozitul legal necesita legislatie, fiindca implica dreptul de autor, drepturi comerciale etc. prevazute de alte legi care nu pot fi surmontate decat legal.

  5. Oportună punere în chestiune, deși problema este cvasi-insolubilă în termenii tradiției arhivistice în uz. Merită de reflectat, felicitări autoarei!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro