joi, martie 28, 2024

Cine ameninta presa din Romania – din ciclul batista si hidrantul

O dezbatere fara sens a fost reluata iar, pentru a cata oara, in ultimele zile: avem sau nu nevoie de o lege a presei in Romania ? Si daca da, cum ar trebui sa arate aceasta lege? Cateva ONG-uri fruntase pe ramura au venit cu o varianta de jumatate de pagina care se rezuma la ideea „ orice forma de cenzura a presei este interzisa”. Pai,asta e problema presei din Romania, ca puterea opresiva il subjuga pe ziaristul infometat de libertate si nu-i permite sa scrie? Exista vreun ministru, parlamentar sau judecator (am luat cate un reprezentant al celor trei puteri din stat) care i-ar putea impune unui ziarist ce sa scrie sau ce sa nu scrie? Mi se pare ca se pleaca de la o premiza total gresita sau, cel putin, defazata complet in timp.

Poate ca asa ceva era posibil in 1990, desi ma cam indoiesc. Intr-o tara membra a Uniunii Europene exista intr-adevar pericolul ca o putere abuziva sa interzica aparita unui ziar sau a unui post de televiziune? N-am auzit de niciun caz si nici nu cred ca exista acest risc. Si totusi presa vrea sa se apere? Cat de reprezentativi sunt cei care vorbesc in numele breslei,  e alta discutie,  foarte interesanta. Ce ne arata peisajul presei din ultimii ani? O putere care a inchis ziare, jurnalisti maltratati pentru opiniile lor, masini cu jandarmi care au confiscat camere de filmat ? Nici vorba ! Am vazut insa posturi de televiziune si ziare focusate pe linsarea mediatica a unor oameni politici, aflati, culmea, la putere, si care nu puteau nici macar sa se apere, nicidecum sa cenzureze vreun ziarist sau om de televiziune. Cum s-au aparat ziaristii de patronatul care impune linia editoriala ?

N-am vazut nici macar un scancet…Am putut citi doar stenograme despre batiste si hidranți ! S-a aplicat principiul ca, daca oamenii politici nu sunt niste sfinti, poti sa-i injuri oricat, ca stiu ei de ce. La fel ca intr-un banc vechi, poti sa-i dai nevestei doua palme, ca stie ea de ce ! Dar asta este presa insetata de libertate, cea care se teme ca nu cumva puterea dictatoriala sa-i puna calusul? S-a ajuns la o chestie nostima,cel care este acuzat ca ar fi dictator este cel mai injurat si mai batjocorit dintre toti romanii ! Un astfel de dictator nu a mai existat in toata istoria.

Un ziarist de rea-credinta (culmea,exista si asa ceva) poate face cele mai groaznice afirmatii despre un individ fara sa i se intimple nimic. Calomnia prin presa nu este infractiune ! Eventual e vorba de pamflet. Are breasla presei vreun mijloc de aparare impotriva unui astfel de jurnalist! Nici vorba ! Presa trebuie sa fie solidara impotriva abuzurilor puterii! Dar care abuzuri? Presa este, nu-i asa, cainele de paza al democratiei ! Dar ce mijloace de aparare exista atunci cand ea devine un rottweiler dispus sa muste numai pe cel indicat de patron sau doar de umorile personale? Nicio batista nu mai reprezinta un mijloc de protectie, iar hidrantul devine unitatea de masura a josniciei reciproc acceptate intre patron si ziarist . Impotriva acestei stari de lucruri nu s-au ridicat niciun ziarist si niciun ONG pentru ca, nu-i asa, noi trebuie sa facem zid impotriva abuzurilor puterii.

Ziarele au ajuns sa se vanda doar daca sunt insotite de o carte sau de un CD din cauza abuzurilor puterii? Sau din cauza deprofesionalizarii? Jurnalisti care scriu cu dezinvoltura despre domenii unde nu stapanesc notiuni elementare a devenit deja un loc comun. Absenta cenzurii nu inlocuieste nici profesionalismul nici lipsa de obiectivitate. Ziaristul nu-si mai propune nici macar sa fie obiectiv, sau sa incerce sa informeze neutru, sa afle raspunsuri. El/ea vrea sa condamne, sa-si impuna teza proprie indiferent daca e vorba despre incendii,inundatii sau deficitul bugetlui de stat. Ziaristul stie mai bine ce trebuia facut iar lui nu-i mai ramane de facut decat sa-l ridiculizeze pe cel care ar vrea sa-i explice ca lucrurile stau putin altfel.
Dar toate acestea pot fi mascate intr-un singur fel: sa spunem nu cenzurii, nu abuzurilor puterii, traiasca libertatea de expresie ! Si apoi ne intoarcem la batista si hidrantul nostru…

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Excelent articol!
    Mie mi se pare ca exista abuzuri ale puterii, cu urmatoarele precizari:
    1. puterea in cauza este cea financiara, puterea bogatiei – bogatie implinita deja sau aflata in stadiul de fantasma (aspiratie / dorinta de bogatie);
    2. victima abuzului, in aceasta speta jurnalistul, consimte cu entuziasm, accepta si incurajeaza abuzul deoarece se valorizeaza prin apropierea si asocierea cu sfera bogatiei; de aceea nu se revolta, nu protesteaza si nu se opune in niciun fel;
    3. cuplul format din puterea asupritoare si victima benevolenta incalca cel mai frecvent legi care pot fi clasificate ca morale (ex: respectul fata de adevar, semeni si valoarea muncii).

  2. OK.

    Cum rezolvă o Lege a presei problemele expuse?
    Cum interzici muşcăturile ziaristului de rea-credinţă fără să-i pui botniţă celui de bună-credinţă?
    Cine şi cum stabileşte – dincolo de orice îndoială – care ziarist, în ce categorie se înscrie (cu fiecare articol sau doar uneori, de la un text înainte sau doar fiindcă lucrează pentru un trust anume)?

    etc etc

    Un articol din categoria „ce grea e viaţa şi ce rea”.

    • Lipsa de raspundere duce la IRESPOSABILITATE!
      Si in pressa si in justitie si in politica si in orice activitate publica trbuie sa existe un cadru, un cod obligatoriu de conduita si care pentru cel care nu-l respecta sa duca la sanctiuni.
      Calomnia, inscenarile false premeditate, limbajul suburban si instigarea la violenta trbuiesc sanctionate exemplar.
      Libertate nu inseamna libertinism ci responsabilitate, asta pentru cei care au iesit mai demult din pestera, iar ceilalti trbuie sa invete.

  3. Am citit si eu Pdf-ul ala plin de aberatii. Sunt exemple cu taximetristi manelisti si adolescenti hackeri, carora vezi doamne, li se incalca liberatea de exprimare. Sau numai faptul ca un deputat a visat urat noaptea si a vrut doar sa propuna nu stiu ce, le-a si incalcat drepturile. Sau ca nu se face nimic impotriva mogulilor care intervin editorial (pai cine sa faca? statul? dati-va demisia si lasati-l singur pe mogul) si multe altele.
    Culmea este ca tocmai vuvuzelele sunt printre cei mai vehementi (vezi de exemplu Voxpublica: Gotiu si Rogozanu)

    • vad cu surprindere ca ati ramas utecisti in gandire: „puterea” este numai statul? retelele de putere nu sunt mai complexe, nu includ si companii/persoane private? cine spune ca protestele impotriva cenzurii de orice fel sunt numai catre stat? evident ca cenzura si auto-cenzenzura sunt declansate de patronii trusturilor de presa.

      iar la finalul textului, vechea placa cu lipsa de reactie la abuzurile presei: puteti rasfoi raportul de pe activewatch si sa contabilizati reactiile la derapajele unor ziaristi sau trusturi. dar e mai usor sa scrieti o compunere utecista de infierare, deh, mentalitatea se schimba greu.

  4. In primul rand, nu numai politicienii de la putere pot sa ameninte libertatea presei, ci si orice grupare de interese care nu e de acord sa se scrie rau despre ea, inclusiv gastile interlope sau din fotbal, nemaivorbind de entitatile nepolitice, cum sunt companiile care isi aloca bugetele de promovare in presa. In al doilea rand, libertatea presei si interzicerea cenzurii sunt chestiuni care pot sa faca eventual obiectul unei legi. Profesionalismul sau obiectivitatea insa nu. Presa apartine unor entitati private, care o finanteaza atat cat considera de cuviinta. Si daca nu sunt bani disponibili, atunci calitatea resursei umane si a produsului scade, ca in orice alta piata, de la constructorii si instalatorii prosti care lucreaza cu materiale proaste si pana la producatorii de mezeluri ieftine de plastic.
    N-ai bani de anchete, n-ai bani sa platesti oameni cu scoala si cu discernamant, n-ai bani sa platesti destui oameni care sa acopere necesitatile unei redactii – atunci vii cu pareristi, cu talk-showuri unde vin numai Ciuvica si Monica Tatoiu sau cu articole de doi lei scrise la norma de analfabeti. Si pe urma tot pe ei dai vina ca nu ti se mai vinde ziarul sau ca ti-a scazut audienta.

  5. Intrebari ptr. dl. popescu, d.-voastra declarati prezidentul ro., ca persoana denigrata? este de asteptat ca presa sa focalizeze criticile pe opozitie, si prin prestatia de tinuta inalta a puteri? . Se poate lejer continua seria intrebariilor, de constatat insa ca continutul ideatic al. autorului scrieri, este la fel debalansat ca si impartialitatea presei autonumita libera de varia constrangeri, includ si pe cele ale intelectului.

    • doi vecini s-au certat RAU! cu acuzatii grave din partea unuia (hotie, delapidare, jaf etc). Acuzatorul nu a putut proba NIMIC si a pierdut procesul la judecatorie si trebuia sa-i dea niste bani acuzatului pe nedrept. Pana la recurs, perdantul si-a facut rost de o legitimatie de „jurnalist”. Ghici? a castigat recursul pe motiv de libertate a presei. Morala: ajunge sa ai legitimatie si ai voie sa MINTI ordinar.!

    • N-ar trebui sa fie asa de greu sa deosebim critica onesta si justificata de calomnie si ura viscerala.
      Se pare totusi ca pentru unii e mai greu.

      • @Max – unde ai vazut la noi critica onesta si justificata? Sa fim seriosi. Chiar si atunci cand s-ar putea justifica (dar este o chestie subiectiva si asta) tot viscerala si cu spume la gura se face (critica).

  6. De la Paler incoace nu am mai vazut vreun scriitor „cu opera”, care sa fie „prezent” in presa ori le sindrofiile TV. De ce? Orice condeier se vrea autor de carti, chiar daca sunt „adunatura” de texte – el uita ca o gramada de un milion de caramizi descarcate nu este acelasi lucru cu un castel construit dintr-un milion de caramizi. Cand vreau sa stiu ce-a facut Napoleon in Rusia, citesc „Razboi si pace”. E de meditat… Un scriitor ciopleste in piatra, poate de-aceea nu-i binevenit in mass-media, care scrie pe nisip…

    Cu drag spun voua: cititi, cititi… si-i bine ca ziarele vand carti. DAR CATI AUTORI ROMANI AU PROMOVAT ZIARELE?!

  7. Cordiale felicitari! Ca unul care a aflat din presa, de-a lungul acestor ultime doua decenii, ca am fost „utecistul numarul unu al tarii”, ca nu semnez cu numele meu adevarat (evident unul cu rezonante exotic-alogene), ca am intrat cu pasaprt fals in Statele Unite, ca tatal meu impusca partizani in Muntii Carpati in anii 50, ca a tot el a ucis sute de calugarite in timpul Razboiului Civil din Spania, ca eu insumi am torturat detinuti prin inchisorile staliniste, ca sunt simultan agent al CIA,, al Mossad-ului si al FSB-ului, ca sunt nepotul Anei Pauker, ca am furat documente ale statului roman pe care le-am vandut pe bani grei in Statele Unite si cate altele, nu pot decat sa salut acest articol. Cele mai imbecile insanitati sunt proferate fara jena, iar cand spui ca sunt calomnii ti se rade-n nas si esti acuzat ca vrei sa pui pumnul in gura unor oameni care „nu-si fac decat datoria”.

    • Da, da… Felicitari! Dar presa are de unde invata pe aici, prin Romania. Are modelul prezidential: poate fi calificata drept „insanitate imbecila proferata fara jena” in interviuri TV acea „aluzie” (cazul „porumbacu”) a actualului presedinte, care il tintea pe unul dintre opozantii politici?! (vorbea presedintele, nu candidatul in alegeri) Daca cel aflat in cea mai inalta functie – chiar daca functia este mult prea sus pentru inaltimea respectivului, inaltime pe care am masurat-o cu totii in ultimii 6 ani – isi permite asemenea mizerii, de ce sa fim mai exigentii cu derapajele unora (numai ale unora) dintre jurnalisti?!

      • Dar de ce nu va semnati cu numele dvs adevarat, dle Goe? Caragiale, cand v-a creat, nu cred ca-si imagina cat de de departe veti ajunge cu celebrul (pentru unii) „Da’ tu de ce tragi?”
        Acum mi-e clar, toti ‘jurnalistii’ analfabeti care publica ceva au o scuza perfecta… daca Elena Ceausescu a publicat.. ei de ce n-ar face-o? :)

    • Subscriu, domnule Tismaneanu, la cele spuse de dumneavoastra si la lauda deloc trunchiata pentru textul lui Ionut Popescu. Ar fi multe de spus, daroare le-ar intelege… toti jurnalistii, mai ales cei care si-au luat diplome la facultati… prin corespondeta? Sau de cei care semneaza comunicate de presa preluate ad-literam?

  8. In democratiile liberale cu state vechi si serioase exista un slogan, o sentinta: „Trust me, I’m a reporter!”. Vezi si tricouri pe strada, purtate cu mandrie, imprimate cu astfel de mesaje, care tin, pana la urma de firesc, de normalitate. Acolo, cum bine sugereaza Ionut, ziaristul este considerat a fi de buna credinta, cu o anumita deontologie, cu un nivel ridicat de responsabilitate. „Trust my liability!” sau „I’m a reporter, I’m reliable!” ar fi variante cat se poate de normale. La noi ce ar merge, oare?! „Plateste-ma, sunt reporter, adica ce vrei tu!” sau „Fura/ Minte/ Inseala, sunt reporter, adica iti sunt complice!”? „Ai incredere in complicitatea mea!”, „Sunt reporter, deci sunt complice!” si, iata, avem episodul cu baba lesinata de la Urlati, care intruchipeaza, de fapt, exact mass-media romaneasca de astazi!!! O baba care se arunca pe jos, prefacandu-se ca lesina, ca sa creeze stiri si rumoare, in speranta ca doar-doar s-o revolta cineva!!! :)

  9. Din păcate, e adevărat ce scrii Ionuţ Popescu şi de aceea mi se pare valoroasă „contribuţia” ta de aici! O prea mare parte a presei din România este precum hoţul care strigă: Hoţii!

  10. pa noi ne omoara dictatoru si voi bateti cimpii.noi nu mai putem iesi din birou din cauza terorii si voi visati ca traiti intr-o tara libera.

  11. Sintem prea optimisti. Stim sa scriem? Sintem jurnalisti. Stim sa vorbim si sa tinem un microfon? Ne facem reporteri. Ne-au dat titele, cintam sub dus si baietii ne privesc lasciv? Sintem perfecti pentru a deveni asistente tv si apoi cintarete.

    90% dintre ziaristi au mai multe seturi de batiste la ei. Problema e ca sint prea putini hidranti.

  12. De ce anume nu are nevoia presa romaneasca este ,cred eu,clar:de ziaristi-slugi precum la antene si realitatea,de finantatori precum vantu si voiculescu.Are in schimb nevoie de ziaristi precum Dan Tapalaga-care,din pacate sunt foarte putini-,de bun simt,de profesionalism si de obiectivitate care oricum nu s-ar obtine printr-o lege a presei.

  13. A vorbi, acum, e inutil: schimbarile au devenit i-reversibile, iar pierderile sunt uriase.

    Energiile si atitudinile civice care s-au trezit – datorita lui basescu – in 2004 si 2007, au fost trimise de moguli in istorie, pentru totdeauna, cu participarea si complicitatea directa a lui basescu insusi. A dispus de un sprijin popular imens, pe care l-a facut cadou in mod constient lui vantu si celorlalti destructori de romani („sa-i degajam prostimea”), pentru ca-n final sa-i dea cu piciorul „la propriu”, si sa-l ingroape, vorba lui vantu, cand si-a asumat o reducere a pensiilor care nici macar n-a mai avut loc.
    Basescu i-a „creat” pe moguli; Basescu va intra in istorie din cauza mogulilor – si nu invers.

    Concluzia e ca nimeni cu o asemenea sutinere populara nu va mai putea castiga vreodata alegerile in romania, din cauza televiziunilor.
    Cu reversul: nici nu va mai fi permisa vreodata o sustinere populara pentru principii care privesc binele colectiv.
    Nivelul de control asupra presei da nivelul de auto-determinare al unei tari.

    .

  14. „Energiile si atitudinile civice care s-au trezit – datorita lui basescu – in 2004 si 2007”

    Da, iata cateva asemenea „energii si atitudini civice”: casa din Mihaileanu, terenul „cumparat” de la Casuneanu, interventia publica in apararea (!) lui Popoviciu atunci cand acesta a fost arestat (se manifesta, probabil, grija paterna pentru fiica cea mare care „achizitionase” un penthouse in ograda respectivului Popoviciu, ograda de care il leaga si ceva amintiri din vremea cand era primar), desconsiderarea unei majoritati parlamentare in 2009, Ridzi, Udrea-Cocos etc. etc. etc.. Flota e pusa deoparte

    • N-AI OBOSIT PORUMBELULE? Vii cu vechituri. Vezi ca repeti clisee ca sa ne tii de vorba. Nu stii ca semnatura pentru flota a dat-o Vacaroiu? Mergi si te culca.

  15. In sfarsit mai apar si articole corecte care reflecta realitatea! Eu mai cumpar ziare doar daca cartea/cd/dvd ma intereseaza si in multe cazuri dupa arunc ziarul respectiv. Este nevoie de f multa cenzura – de cenzura editoriala – si de oameni de presa care sa stie ce MERITA publicat. Eu nu voi mai cumpara gunoaie, asa ca fie cenzureaza si filtreaza mizeriile astfel incat doar informatia de calitate sa apara in ziare fie vor ajunge sa se inchida. Pentru mine ca si consumator ambele solutii sunt castigatoare si din fericire se vede clar ca tot mai multa lume face la fel.

  16. Cate ziare au explicat „nepartinic” legea educatiei,a pensiilor,a codului muncii?Cu tabele comparative cu legile similare din alte tari?Fara epitete de tipul „genocid’,”scavagism”,etc ?
    Este jurnalism falsificarea unei stiri ,de ex.”Guvernul minte Eurostat”? si necorectarea minciunii chiar dupa precizari ale oficialilor europeni?
    Stenogramele lui Vantu si dezvaluirile atmosferei de diktat de la Antene nu sunt suficiente pentru ONG-uri si Clubul roman de presa ca sa impuna adoptarea unor legi de conduita etica si profesionala in jurnalism?
    Chiar suntem atat de eclectici si /sau abulici ca sa-i numim cu acelasi subsantiv:jurnalisti,pe deoparte pe Tapalaga,Turturica,Ghinea,Pora,Tia Serbanescu,Ghibutiu,Campeanu,Cartianu si pe de alta parte pe Ciutacu,Nistorescu,Chireac,SRS,Badea,Gadea,Vijulie,Antonesei?
    Daca exista responsabilitate pentru medici,politicieni,magistrati,soferi,dece nu ar exista una
    si pentru ziaristi?
    Chiar nu este evident ca „media” este parte integranta a”sistemului” descris cu atata acurateta de Turturica si nu „cainele de paza al democratiei”?

  17. Daca o informatie este preluata de o televiziune si repetata ,dezvoltata cu „talent”, se poate considera ca este o propaganda ??

  18. „Exista vreun ministru, parlamentar sau judecator (am luat cate un reprezentant al celor trei puteri din stat) care i-ar putea impune unui ziarist ce sa scrie sau ce sa nu scrie? ”

    Dan Voiculescu

  19. Un articol care m-a pus pe ganduri, poate tocmai prin faptul ca el insusi contine si cele mai multe dintre raspunsurile cerute implicit.

    Mi-am amintit o definitie a omului de presa care spunea ca de fapt el ar fi acel animal social care traieste din ce stie si nu scrie. Cum face asta il cam priveste si nu e treaba mogulilor neaparat, ar zice unii. Dar ce te faci daca tocmai asa, ca si Dan Diaconescu spre exemplu, se naste un alt mogulas?

    Mai sus cineva spunea ca realitatea presei si arealul ei au ajuns prea jos pentru o revenire. Parca numai ele! Dar asa este oare?
    Eu cred ca ar fi de ajuns ca Romania sa nu scape de omul si modelul Basescu, care a ridicat statul mafiot la legitimitate si abia atunci lucrurile vor continua sa se imputa, dar cu alta viteza si alte efecte mult mai urat mirositoare.
    Ia puneti-l in viitor, dupa modelu Putin, prim minsitru tot pe Base si veti vedea cum „cel mai oprimat subiect al abuzurilor presei”, dictatorul rizibil de azi, va va ranji mai departe in nas, in timp ce veti fi la fel de striviti de legile aberante si practicile mafiote ale unui stat care vrea banii inainte, ca si spagile de partid, dupa cel mai vechi model de prestare a serviciilor. Si atunci de ce va mirati ca orice jurnalist va poate face cu ou si cu otet, va poate calomnia si poate manipula orice reflexie a imaginii dumneavoastra publice. Nu de la coada se curata pestele imputit la cap?

    Da, slugarnicia si lipsa de coloana vertebrala au distrus jurnalismul, nu oracaieilile dictatoriale ale mogulilor. Exacerbate de lipsa de har, lipsa de scoala si mai ales de lipsa de experienta, reactiile jurnalistului tanar sunt la fel ca cele ale oricarui angajat, ales special sa fie aproape incompetent tocmai pentru a fi controlabil si docil. Modelul sovietic, compeltat de definitii ca cea de mai sus, nu va muri niciodata!

    Ionut Popescu are totusi dreptate. Nici copilul care nu plange nu-si primeste tainul.
    Iar presa e strvita de modelele impuse de interese mai mari si nu neaparat nationale, care o ameninta cu tavalugul noilor oportunitati de comunicare ale internetului.
    YouTube rade in nasul televiziunilor, iar Patriciu si restul mogulilor injura Google si Facebook care aduna publicitatea ce mai ramane dupa contractele pe sticla!
    Cat de libera sa mai fie o presa care nici ea nu prea mai stie cum se ofera, slab finantata si condusa de manageri ca Sebastian Ghita, care amusina profitul, copiind „tabloidizatele modele eficiente financiar”.
    E vina presei ca asta e publicul, ca pofta de scandal e atat de mare, ca suportam aproape orice fara sa cracnim? Ca memoria sociala e atat de scurta incat acceptam aproape pe fata orice manipulare, de la furtul electoral la impunerea unor legi atat de cretine prin asumarea raspunderii, sau dublarea datoriei externe in doar doi ani ai noului mandat prezidential?

    Avem legile pe care le-au votat alesii nostrii iubiti, presa pe care noi am crescut-o cu toate ovatiile noastre idioate la scremerile din cautarea Elodiei, asa ca uite, avem exact ceea ce meritam. Nu e vina lui Basescu sau a presei ca suntem atat de tampiti icat am facilitat impunerea unei asemenea realitati, nu credeti?

  20. Avusesem o banuiala, care se transforma, incet dar sigur, in certitudine: pedelistii sunt fanii cei mai fideli Antenelor, cititori consecventi ai Jurnalului sau ai Cotidianului lui Nistorescu. Aproape fara exceptie! Evident reduc presa si setea lor de informatie doar la aceste surse.

    Eu, spre deosebire, sunt la adapost: citesc contributors, aflu subiectul zilei si ma documetez apoi fie pe Hotnews, pe Realitatea.net, pe Romania Libera, pe PROTV, pe Gandul, pe Curentul … si reusesc sa-mi fac niste pareri. Sunt metalurg si nu uit nioci o clipa ca monocristalul e anizotrop, in vreme ce doar policristalul prezinta aceleasi proprietati in orice directie.
    Domnul Popescu (cel mai competent ministru al guvernarii Tariceanu – parerea mea!) nu face exceptie si, portocaliu in ceru’ gurii, citeste tot numai presa subordonata patrician, patronal, eolian … altfel n.ar zice ce zice!
    Puterea e criticata si nu ia masuri?! Mai sa fie?! Dar Culcer si Lazescu nu sunt masuri?! De ce nu a fost dorit Sorin Iliesiu la SRTV? De ce se ameninta cu starea de necesitate? Cu controale?
    Toata lumea stie: nu mai e necesara unanimitatea. E desuet! In conditiile in care the winner takes it all, e suficienta majoritatea simpla. Si daca n-o avem, o facem! Si ne amintim exclusiv de minciunile celorlalti, evitanda „scaparile” alor nostri!

  21. „ Exista vreun ministru, parlamentar sau judecator (am luat cate un reprezentant al celor trei puteri din stat) care i-ar putea impune unui ziarist ce sa scrie sau ce sa nu scrie? Mi se pare ca se pleaca de la o premiza total gresita sau, cel putin, defazata complet in timp.”

    La aceasta intrebare despre presiunile politice, sociale, administrative sau psihologice la care pot fi supusi ziaristii ( si nu numai ! ) poate raspunde numai un ministru, parlamentar, judecator ,etc. Daca vrea. Pana atunci , cetatenii pot citi ce scriu ziaristii despre presa si pot trage singuri concluzii in legatura cu aceasta tema tabu :

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-ghid-de-utilizare-a-ziaristului-in-trustul-lui-voiculescu-928862.html

    In articolul mentionat anterior se poate citi opinia unui fost ministru exact despre o asemenea problema .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ionut Popescu
Ionut Popescu
Redactor sef revista “Capital” in perioada in perioada 1996 - noiembrie 1999, fost ministru al Finantelor Publice

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro