vineri, martie 29, 2024

Cine e fascist? Cine e antisemit? Cine (nu) protesteaza?

Motto: ” Un prieten foarte bun imi spune mereu, cand vorbim de tradatori, ca ‘cei mai buni comunisti au fost legionarii’! Are mare dreptate, dar uite ca se poate si invers – Vladimir Tismaneanu.”–Victor Viorel Ponta

De ani de zile se poarta campanii imunde impotriva unor intelectuali critici din Romania. De la Ion Iliescu la Victor Ponta, continuitatea urii pentru intelectualii „tradatori” este neclintita. Am scris candva, era prin 1993, cred, un articol impreuna cu Mircea Mihaies, cu titlul “Infamy Restored” (Infamia restaurata). A aparut in revista trimestriala de la Londra, “East European Reporter”. Vorbeam acolo despre revarsarile xenofobe si intelofobe din publicatii precum “Romania Mare” si “Europa”. Aminteam si rolul ziarului “Adevarul” din perioada Darie Novaceanu, in instigarile impotriva adeptilor pluralismului. Inconjurat de curtea sa intelectuali fesenisti, Ion Iliescu (ma abtin a-i numi) savura atacurile mizerabile impotriva unor Doina Cornea, Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Mihai Sora, Octavian Paler, Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Petre Mihai Bacanu, N. Manolescu si atatia altii.

Atacurile impotriva “ghedesistilor” erau muzica pentru urechile sale. Am fost eu insumi tinta acestor imunditii (in 1997, politologul Michael Shafir a scris pe acest subiect un articol in revista editata de postul de radio Europa Libera, la fel, istoricul Dan Ionescu despre ofensiva impotriva lui Horia Patapievici). Vadim a continuat sa disemineze abjectiile sale in toti acesti ani. Ion Coja si-a urmat traseul de indarjit negationist al Holocaustului si de calomniator al celor care se opun acestei abordari obscene (intre alte tinte, Andrei Oisteanu). Dar lucrurile s-au agravat, mai ales dupa 2004, pe fondul mobilizarii societatii civile in directia condamnarii dictaturii comuniste ca regim ilegitim si criminal. Au rabufnit agresiuni verbale de ultima speta impotriva lui Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Mircea Mihaies, Mihai-Razvan Ungureanu, Teodor Baconsky, Lucian Boia. Imi amintesc avalansa de injurii impotriva lui Andrei Cornea, a lui Vlad Mixich si a mea cand am indraznit sa spunem cine a fost de fapt Adrian Paunescu.

S-au nascut aliante stranii intre aparatorii „corectitudinii politice” si ortodoxistii radicali, in pofida antipiatiei celor dintai pentru traditia iudeo-crestina si a ostilitatii „revolutionarilor liturgici” pentru modernitate si pentru spatiile deschise. Ceea ce-i uneste are un nume: ambele grupari detesta pluralismul civic-liberal. Mai nou, au intrat in hora anti-liberala si marginalii neo-stangisti, epigoni ai unor epigoni, exponentii unui provincialism dezolat si dezolant. Toti lupta cu fantasme „neo-liberale” si „neo-conservatoare”, fara a fi in stare sa spuna de fapt in chip clar si coerent nici ce refuza, nici ce viseaza. Cand vezi ca Jobbik, un partid extremist de orientare fascista, si PC din Grecia (KKE), un partid deschis bolsevic, neo-stalinist, au votat identic (adica impotriva) in Parlamentul European cand s-a pus problema condamnarii agresiunii Rusiei in Crimeea, lucrurile devin limpezi.

S-a produs o repliere a intelighentsiei romanesti, au avut loc stupefiante transfigurari, personaje care pareau onorabile au intrat in corul detractorilor celor care sustin statul de drept, decomunizarea, spiritul pro-occidental, traditia lovinesciana. Ni s-a vorbit ex cathedra despre “impecabilul Ponta”. Altii, au ales strategia tacerii, a retragerii in cochilia neimplicarii. Timp in care, pestilentiul huliganic a prosperat. In aceste ultime zile, s-a ajuns pana la paroxismul ridicolului cand premierul-plagiator il denunta, cu voiosia neghioaba pe care, in cazul sau, i-o poate da doar iresponsabilitatea, pe Mircea Mihaies, un admirabil intelectual umanist, drept “fascist batran” cu inclinatii “neo-naziste”. Este exact atmosfera favorabila extremismului, huliganii polueaza internetul cu infectii antisemite, scriu miselii ordinare despre familia lui Horia Patapievici, pangaresc (la propriu) morminte.

Din pacate, Institutul „Wiesel”, direct subordonat primului minstru, nu pare sa fie impresionat de aceste demagogice atacuri menite sa videze de continut chiar semnificatia termenului de „fascist”. Dupa cum, regret sa o constat, acelasi institut nu s-a manifestat cu proteste impotriva obscenitatilor proferate la adresa lui Horia Patapievici (decretat si stigmatizat ca „evreu”) si a mea. Recomand calduros excelentul articol al Ancai Manolescu aparut aici, pe „Contributors”. Trebuie spus ca exista un sindrom fascistoid (cu afiniiati comunistoide, si viceversa) in Romania, dar ca el nu se regaseste acolo unde crede Victor Ponta, aparatorul unui ministru uselist care a negat Holocaustul. Fesenismul a inclus de la inceput o dimensiune fascizanta. „Patrulaterul Rosu” a fost o alianta intre rosu si verde. Comunismul romanesc, in faza amurgului sau, a incorporat in al sau baroc ideologic, teme si obsesii fasciste. Sa adaugam, ca ingredient specific, rusofilia ortodoxista si nostalgiile sovietizante ale unor profeti ai prabusrii „capitalismului fara suflet”.

https://www.contributors.ro/cultura/unde-ne-sunt-fasci%c8%99tii/

Apelul de solidaritate cu intelectualii atacati de premierul Ponta:

http://www.revista22.ro/articol-41366.html

Articolul de mai sus este versiunea largita a textului aparut in ziarul „Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/cine-e-fascist-cine-e-antisemit-cine-nu-protesteaza.html

Pentru pozitia lui VVP:

http://blogponta.wordpress.com/2010/11/06/cei-mai-buni-comunisti-au-fost-legionarii-sau-invers-vezi-cazul-tismaneanu/

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. Domnule profesor,
    Buna ziua,

    De ce totuși Academia Romana,Ministerul Culturii , Institutul Cultural Roman si/sau alte instituții de cultura de la noi nu au curajul sa arate atitudine? Exista o anumita teama?

    Mulțumesc.

    • 1. Bugetul lor sta in „virful pixului lui Ponta” (citat, Mischie)
      2. Multi sint ca vai de ei din punct de vedere intelectual (posturi caldute, prost platite – la Academie unde stiu cite ceva despre salariile cercetatorilor). Ei vreti sa se solidarizeze?

      • Găsiți mai jos un link care arata toți membrii activi ai Academiei Romane, astăzi.

        http://www.acad.ro/bdar/armembriAct.php

        Imi permit sa anexez si un extras din regulamentul pentru primirile de membri in Academia Romana:

        „Unicul criteriu de primire în Academia Română este caracterul de excepţie al contribuţiei candidatului în ştiinţă sau cultură (impact asupra domeniului în care activează, originalitatea contribuţiilor, într-un cuvânt excelenţa în cercetare si creaţie). Reputaţia naţională sau internaţională a candidatului este un factor important în acceptarea unei candidaturi.”

        Solidarizarea unuia singur din cei o suta nouăzeci și trei( din linkul de mai sus) i-ar fi mântuit pe toti.
        Cred ca mai este timp.

        „Cu trecerea anilor, am ajuns sa reflectez mai temeinic la acest cuvant – intelighentsia. Tuturor ne place foarte mult sa fim inclusi in aceasta categorie, dar nu toti ii apartinem. (…) Daca nu vrem sa desfiintam aceasta optiune, e bine sa n-o demonetizam. Un intelectual nu se defineste prin filiatie profesionala si ocupatie. O buna educatie si o familie buna nu produc nici ele, obligatoriu, un intelectual. Intelectualul este un individ ale carui interese si a carui vointa se concentreaza in spatiul spiritual al existentei, asta de o maniera stabila, lipsita de intermitente, nedeterminata de circumstante exterioare si adeseori dainuind in pofida lor.

        Intelectual e acel om, a carui gandire refuza orice mimetism.”
        sursa: Al. Solejintin, Arhipelagul Gulag, Univers 2008, pp. 213-214

        P.S. Nu m-am gândit o singura secunda la cercetători.

  2. Domnule profesor, cred ca MRU face nota discordanta in lista victimelor!
    Pana ce isi va asuma o dezicere publica privind trecutul sau de activist UTC, eu unul il incadrez in tabara oportunistilor – asta ca sa nu spun a resapatilor vechiului regim.

    • e totusi exagerata/fortata acuza cu ” resapat al vechiului regim”.
      Avea doar 21 de ani in `89.
      Desigur, se poate specula: plecase pe drumul luminos deschis de o cariera in utece.
      Dar dl Tismaneanu la alti oameni face referire.
      NB,
      lui MRU, ca lider de partid de opozitie si un intelectual, i se poate reprosa ca nu foloseste ocazia ivita odata cu iesirea grobiana a prim plagiatorului.
      Sau, ceea ce nu as vrea sa cred, nu il intereseaza, in cauza find un intelectual basist?

    • Întru apărarea domnului Ungureanu, deși nu sînt un „groupie”, aș ține să fac niște precizări. Nu știu ce vârstă aveți și nu vreau să vă plictisesc cu ceea ce știți deja. E poate uitat astăzi că în acei ani, chiar și pentru înscrierea la admiterea în seminarul teologic era necesară o recomandare UTC. Eu am prins epoca în care originea socială a părinților conta mai puțin decât notele obținute. Ale mele au fost bune și prin consecință, am fost și locțiitor de comandant de detașament de pionieri pe școală, și responsabil UTC cu problemele culturale. Părinții mei, deși nu erau membri de partid, nu m-au sfătuit să refuz aceste funcții. Și deși am avansat în vârstă, nu-mi aduc aminte să fi fost un fel de Hitlerjugend. Desigur, nu am fost nici erou. Peste patru milioane de români adulți au fost membri PCR. În ianuarie 1990 a existat o încercare de reconstituire a partidului și nu s-au putut strânge mai mult de 200 de semnături. Deci, un pic de toleranță totuși, când judecăm pe alții. În ce privește facultatea, criteriul promovării în „funcții de răspundere”, s-a bazat tot pe note. Din câte mi-aduc aminte, candidații la intrarea în PCR erau selectați începând din anul II, tot pe baza notelor și evident, altor criterii ceva mai „stringente” decât ce se aplica pentru UTC sau UASC. La mine, în secția de Politehnică pe care am absolvit-o, în anul I au fost două excepții, în sensul în care doi studenți au fost admiși în PCR- unul a fost Postelnicu, băiatul ministrului care-și căina bradipsihia în timpul procesului care a urmat evenimentelor din decembrie 1989. Al doilea a fost un coleg care a intrat fără examen, datorită faptului că era olimpic internațional la fizică. Și a fost propus pentru PCR datorită faptului că avea 10 pe linie. Sigur, ar fi fost o pleaznă să refuze, dar încă odată, revin la cei 4 milioane + și spun să arătăm puțină cumpătare când facem procese politice din fotoliu.

      • Nu critic pe nimeni pentru apartenenta la UTC (sau chiar la PCR) – dupa cum spuneati, au fost patru milioane! – critica mea ii vizeaza doar pe activisti, cei care mancau „dulciuri” cu lopata si-si infierau cu manie proletara colegii prin sedinte.

        Dupa cum spuneati, multi au devenit atunci utecisti pe baza rezultatelor scolare: eu insumi am fost, desi ambii bunici facusera puscarie politica, iar parintii (care suferisera de pe urma originii „nesanatoase”) m-au sfatuit sa accept. In schimb, n-am scris vreodata ode maretului conducator si nici n-am „luat pozitie” prin sedinte… Ba chiar am fost la un pas de excludere pentru ca insistam sa pun intrebari incomode la orele de economie politica.

        Prin urmare, nu am probleme cu carnetul UTC al lui MRU, am doar probleme cu inceputul de diabet zaharat cauzat de activitatea aferenta respectivului carnet. Sau mai pe romaneste, nu poti pretinde sa reformezi dreapta cand printre dinti ti-au mai ramas inca resturi mirositoare de adulatie pentru „marele carmaci”.

        • Înțeleg precizarea pe care ați adăugat-o ca și dorința de puritate în ce privește trecutul politicienilor. De la Coposu în jos, intrăm în zone gri. Nici președintele Băsescu nu e scutit. O soluție radicală ar fi interdicția activității politice pentru persoane care în decembrie 1989 aveau peste 18 ani. Cunosc două, care conform acestui criteriu ar fi acceptabile : Victor Viorel Ponta și Dan Șova :). Deci nu mulțumesc :)- îl prefer pe Ungureanu, așa dalmațian cum îl descrieți (ca să fiu totuși mai grațios).

          • MRU a fost inclus in CC al UTC, ca membru supleant, cand era elev de liceu. Nu a fost singurul, desigur, dar numai despre el se vorbeste. Nu a fost membru al nomenclaturii, in sensul ca nu a beneficiat de privilegii, salariu etc Era o pozitie strict formala. Atacurile impotriva sa au mizat pe necunoasterea modului cum functiona „selectia” in acest gen de organisme in fond impotente. Este un intelectual remarrcabil si a fost atacat in chip revoltator. Modul in care se bate moneda pe tema MRU-UTC imi aminteste de atacurile impotriva lui Octavian Paler, inclusiv cele ale unui Silviu Brucan si CV Tudor (care scria scria constant despre „Paller”). Nu ma refer la comentatorii de pe acest forum, ci la varii pamflete ce se vor analize. Timp in care fostul presedinte al UASCR, Ani Matei, mentionat in Raportul Final al Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, detine o functie importanta. Despre el, silentium…

            http://www.cnr-unesco.ro/ro/modalitati.php

            http://www.revista22.ro/criminali-in-libertate-30-de-ani-de-la-asasinarea-lui-gheorghe-ursu-29809.html

            • Ce vreti sa spuneti? Cum adica un cetatean roman ce aspira (acesta e un cuvint mai moale) la Presedentia Romaniei isi ascunde identitatea si trecutul iar cetatenii cu drept de vot nu au dreptul de a cunoaste cine e acest candidat. Chiar daca are trecut mai deosebit sa fie sincer cu alegatorii pe care pretinde ca vrea sa ii slujasca iar daca argumentul dinsului e satisfacator alegatorilor sa fie ales dar cinstit si cu cartile pe fata.
              Cum adica: daca e senzitiv la caldura sa iasa din bucatarie ca doar un individ de calibrul sau (dupa laudele unora si altora) nu poate avea probleme in gasirea unui loc de munca pe masura sa, chiar si in domeniul privat.

            • Domnule profesor, cateva observatii:

              1. Numai despre el se vorbeste intrucat numai el se erijeaza in aparator al dreptei romanesti, cu aspiratii la inalte demnitati in viata politica nationala.

              2. Indiferent ce traseu ar fi avut inainte de ’89, atitudinea sa in problema cedarii mostenirii Gojdu catre statul maghiar mi se pare descalificanta.

              3. Nu sustin excluderea din politica a tuturor ex-membrilor UTC/PCR, ci doar a celor care si-au manifestat public adeziunea la „inaltele idealuri”, pentru simplul motiv ca ma intreb cand anume au fost fatarnici: atunci sau acum?

              In fine, va adresez o inrebare (nu chiar retorica): chiar nu putem gasi un candidat fara bube-n cap, pe care sa nu-l votam doar pentru ca alternativa ar fi si mai dezastruoasa? Chiar a ramas tara asta fara intelectuali, de trebuie sa apelam la „pepiniera de talente” a UTC pentru a gasi reprezentanti ai aspiratiilor noastre? Sau altfel spus, chiar s-au epuizat optiunile, de trebuie sa optam intre (fosti) securisti, (fosti) utecisti si (fosti) infractori de drept comun?

  3. Acolo unde nu-i tocmeală !
    Amalgamul este astfel, atît de uşor,
    la îndemîna oricui şi manipulabil oricum,
    încît nici de polemici nu mai este loc,
    darămite de-adevăr.
    Exact ceea ce VASILE PARASCHIV a înţeles şi-a făcut,
    şi ceea ce alţii, se pare că NU au priceput încă, deloc !
    Faptele simple, atitudinile banale curajoase concrete,
    valorează cu mult mai mult, decît 100 de cuvinte sau
    o medalie şi-o diplomă de Ofiţer. Nu-i aşa ?

  4. Aveti dreptate cu tot ce spuneti aici. Atacurile sunt imunde, proferate de niste negihobi fara caracter sau rusine. Ei in mare parte sunt aceiasi, si sunt urmasii fie a PCR fie a extremei nationaliste de sorginte Vadim Tudor. Este grav si este o masura a lipsei exercitiului democratic din Romania. Un esec al implementarilor valorilor democratice in societatea romaneasca din ultimii 20 de ani – esec la care au contribuit toate regimurile. Unde dvstra esuati sa faceti a analiza completa este vizavi de polarizarea extraorinara care s-a produs in Romania. Acealsi lucru s-a produs si in US in ultimile decenii, iar alegerea lui Obama a potentat si mai mult lucrurile. Insa in US practica democratica contine toate aceste lucruri sub exigentele unui dialog public care totusi urmeaza niste norme acceptate. In Romania nu este asa. Evident ca avem de a face cu o dreapta neo-consevatoare, si avem extrema dreapta – vedeti cazuri disparate precum Capsali sau In lInie Dreapta (in care dvtrsa ati ales o pozitie). Vedeti virarea spre dreapta a acestor intelectuali redutabili de care vorbiti aici ( Liiceanu, H.R.P,Dan. C.Mihailescu, etc) – daca ignorati asta o faceti indetrimentul unei analize credibile. Partizanatul fata de regimul Basescu a polarizat enorm pe cei care pur si simplu nu il mai accepta drept o alternativa viabila la o democratie moderna. Ignorati asta cu insistenta de mai mult timp. Cazul Pora si ostracizarea celor care nu au dorit sa semeneze este relevant – evident ca din partea dvstra este o intelegere misguided a ceea ce inseamana „freedom of speech” si puteti vedea in US similar cazul Bill Maher vs Trump (the urangutan debacle).
    \
    Da, aveti completa dreptate cu acesti farsori care conduc acum, aveti completa dreptate. Unde esuati este in a vedea, detecta nemultumirle valide fata de reginul basescu si fata de dreapta conservatoare. Orice om cu o intelegere autentica a valorilor democratice would cringe la aceste texte: ” . . . nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim . . . asta inseamna tocmai ca s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea dumnavoastra” (G.Liiceanu). O gafa monumentala cel putin, care aduce aminte de altceva.
    Exista o comunitate care nu este nici neo-conservatoare, nic neo-stanga de sorgintea epigonilor de care vorbiti, nici in l,inie dreapta sau in atact critic – si care are critci valide fata de ambele polarizari. A ignora aceste lucruri decredibilizeaza orice demers pe care il faceti. Best regards,

    • Eu credeam ca veti reactiona precis si la obiect in raport cu formule instigatoare la ura precum „tradatori”. Tema nu este nici „neo-conservatorismul”, nici ILD. Nu doresc sa speculez privitor la motivul deturnarii unui subiect clar intr-o directie cel putin confuza. Mai exact, nu „regimul Basescu” este subiectul. Veti concede asupra acestui lucru daca veti reciti articolul. In plus, oricum s-ar raporta unii intelectuali, inclusiv subsemnatul, la ceea ce va displace atat de mult, nimic, dar absolut nimic nu justifica incitarea la ura, calomniile sordide si infamiile rostite de pe pozitii de putere politica. Recititi motto-ul. Sa vorbesti despre bolsevismul rezidual al lui Ion Iliescu este perfect adecvat, istoric si politologic. Sa acuzi „tradarea” unor intelectuali critici si sa-i numesti „fascisti batrani” este o turpitudine. Propun sa meditam cu totii la mesajul Centrul PEN din Rusia:

      DECLARATION OF THE RUSSIAN PEN CENTER

      (The Russian Pen Center is an affiliate of the International Pen Club. This document, dated May 7, has been on the Russian-language Internet [Ежедневный журнал, ej.ru]. No names are affixed to it.)

      To speak the truth and create ideas is the professional and civic duty of the writing community, of writers and journalists. The soul instrument for creation of ideas and reflection of reality is the word.

      Today the Russian regime is using the word to destroy ideas. And this is unquestionably a crime against culture.

      Words endowed with emotional response in the hearts of many Russians—fascism, junta, Nazism—have turned out to be catalysts of aggression and hatred.

      Recently the lexicon of the regime has been augmented by “national traitors” and “fifth column”—concepts that arose in the most grievous times of civilization. These words are used to label those who openly express a position of their own different from that of the regime.

      Yet, in addition to word-labels, the regime also has at its disposal a machine for making laws.

      Free expression is equated today to a terrorist act. Unrighteous and anti-Constitutional laws on rehabilitation of Nazism, slander, bloggers, or appeals to separatism are criminalizing public expression and leaving to the state a monopoly on creation of ideas.

      Violence against language and against ideas inevitably grows into physical violence.
      The escalation of lies becomes military escalation. That is precisely how the conflict in Ukraine looks today.

      Originating in lies about violence in Crimea, it led to tens of real victims in the southeast of Ukraine.

      Journalists who had been decorated by the President on the eve of Press Day became the soldiers of this war.

      Their lies have turned into blood and death, and their cynicism and hysteria which have caused a terrible harm to Russian public awareness, are called in the prize documents signed by the President “an objective reflection of reality.”

      We cannot, we do not, have the moral and professional right, to accept this outrage against the word and this destruction of meanings.

      We shall continue in the future to openly express our position, to support dialogue with friends and colleagues in Ukraine in order together to stand up against lies and violence.

      We know the strength of words better than bureaucrats and political hacks do.
      And we will not retreat from this
      .

      • Dle Tismaneanu,
        Comentariul meu se refera exact la acest articol al dvstra – il duce mai departe. NU exista nici un dubiu asupra infamiei, calomniei proferate de prim-ministrul Romaniei. Nu avem o dezbatere pe acest punct. La fel cum nu este un pct de dezbatere comunismul rezidual (sau nu?) al lui I.Iliescu.
        Calomnia si atacul la persoana al Dlui Ponta este un efect al unei stari de fapt din Romania. El nu este decat o intrupare al unor boli morale (si nu numai) mai adanci ale Romaniei post 89′. A nu analiza mai serios ce se intampla si care sunt cauzele acestei situatii nu va face decat sa continue aceasta polarizare extrema care nu deocamdta nu produce nimic bun. Tocmai pt ca este atat de violenta, si incalca regurile dialogului democratic. In acest sens se doreau observatiile mele – sau doreati doar un preach to the choir aici?
        Sa lamurim cateva lucruri – premierea acestor intelectuali este un gest politic al dlui Basescu. La fel cum a facut-o si I.Iliescu cu R.Theodorescu si multi altii. Ele nu au nici o valoare – au fost decredibilizate atat de regimul Iliescu cat si de Dl Basescu. Chiar si alegerea unora dintre cei propusi ridica semne de intrebare. Make no mistake – contributiile dlui Netzer nu sunt aceleasi cu ale Dlui Patapievici, la fel Tania Radu. Dar nu asta este problema.
        Problema este polarizarea extraordinara care s-a produs in Romania. La care dvstra, ca si toti cei care au o voce publica au participat activ prin dublu standard, confuzii (vezi cazul Pora/freedom of speech), pozitionari lipsite de moderatie, certuri intre vechi amici sau parteneri de idei (vedeti cazul dvstra si D.Tudoran), acuze fata de oameni care sunt serios dedicati valorilor democratice (Mircea Toma). Cum este posibila aceasta polarizare extrema? Cum este posibil sa impaci idealul intelectualui angajat exprimat de Raymond Aron cu textul (mai aproape de o osana mai degraba) Dlui Liiceanu catre Dl Basescu acum 2 zile? De ce au acceptat aceste farsa a premierii?? . . . O mare parte din cei pe care ii enumerati aici au facut gafe serioase de-a lungul timpului care ridica semne de intrebare vizavi de commitmentul lor fata de dialogul tolerant democratic. Unele gafe penibile (va mai aduceti de H.R.P. in El Pais pe subiecte hot?). Lista poate continua – iar ceilalti care sunt pozitionati altfel decat cei de aici se fac vinovati de aceleasi gafe si derapaje, daca nu mai mult chiar.
        In concluzie – situatia actuala este cel putin in parte rapsunderea, sau o masura a esecului intelectualilor si creatorilor de opinie din ultimele 2 decenii din Romania. Spun in parte pt ca in mare fraile au fost tinute de politicieni totusi. Este de dorit o analiza la rece si o asumare a responsabilitatilor intelectualilor publici. In US intelectualul public nu are aceiasi influenta in policy making cum o au in Europa sau Romania. Ma intreb daca acesti intelectuali in Ro sunt cu adevarat pregatiti sa poarte rolul de opinion / op-ed, creators, etc. Este o mare diferenta intre ei si cei de la W.Post , NY Times. Este o foarte mare diferenta intre un Charlie Rose si M.Mihaies idn acest punct de vedere. Textele Dlui Mihaies din EVZ nu sunt tocmai o mostra de moderatie sau eleganta a limbajului.
        Cred deci ca textul dvstra – chiar daca uluitor de adevarat in aprecierile fata inabusirea opinilor diferite in Romania de catre actuala conducere – in fapt nu propune ceva substantial pentru o ameliorare a situatiei curente.

        • Faceti afirmatii globale cu o facilitate care ma lasa fara replica. Aveti atatea certitudini incat mi-e teama sa vin eu acum si sa le zdruncin in vreun fel :) Stiti cu precizie cine e dedicat valorilor democratice, cine e mai putin dedicat etc
          Va asigur ca nimeni doreste aici aprobari automate, adulatie, apologii oarbe etc Dar nici generalizari grabite. Polarizarile de care vorbim sunt efectul unui colaps al centrului in viata intelelectuala din Romania. USL-ul a incercat sa-si construiasca o baza intre intelectuali. Pentru o scurta perioada, a si reusit. Poate va aminti ca a existat un grup de oameni care au scris la Bruxelles in vara anului 2012 si au spus ca totul merge minunat in tara, ca actiunile USL sunt perfect constitutionale etc

          Daca doriti sa-i comunicati d-lui Patapievici ce credeti despre pozitiile sale, mai vechi sau mai recente, o puteti face, dar fara referinte in trecere la lucruri un pic mai complicate si care pentru mine suna altfel decat pentru Dvs. Expediati in viteza asaltul anti-intelectual al USL, azi al PSD, dar nu uitati nimic care ar putea decredibiliza demersul celor pe care i-ati catalogat drept apartinand unei drepte cvasi-demonizate. Nu sunt vraci politic, ci istoric al ideilor politice, preocupat de ideologii, doctrine, valori. Nu stiu daca sunteti la curent cu literatura pe tema rolulului intelectualilor publici in miscarile anti-totalitare. Despre acest subiect discutam, nu despre Charlie Rose. Comparatia este, cu deplin respect vi-o spun, neavenita. Nu lumineaza, ci oculteaza subiectul.

          • Spuneti ” Polarizarile de care vorbim sunt efectul unui colaps al centrului in viata intelelectuala din Romania” – de aici trebuie sa porneasca totul.
            Va asigur ca nu am certitudini absolute dar pot sa observ inconsistenta pozitiilor. Dreapta din Romania nu trebuie cvasi demonizata defel. Este nevoie de ea mai mult ca oricand. Insa extremismele si inconsistentele ei trebuie taxate ca atare. La fel si pt stanga.
            Grupul intelectualilor care au scris la Brussels in vara anului 2012 – evident ca erau animati de o unica idee si atat – jos basescu. S-au decredibilizat rapid, dar nu trebuie sa ignoram nemultumirile valide ale acestora fata de regimul basescu.
            Asaltul ani-intelectual al USL/PSD/Intact – nu il expediez defel. Am fost eu insumi trashed live la Antene so I know what I’m talking.
            Nu ne aflam intr-o miscare anti-totalitara acum. Nici dvstra, nici restul intelectualilor din Ro. Nu asta discutam. Ci exact ce am citat mai sus din raspunsul dvstra ” colapsul centrului in viata intelectuala (si nu numai) din Romania” Acesta este subiectul real. Sau ar trebui sa fie. Multumesc de timpul acordat.

    • Domnu’ domnu’, am si eu o rugaminte la dumneavoastra… Nu mai relativizati subiectul, nu-l banalizati. Nu mai cautati justificari. Si mai lasati reprosurile ieftine. Avem de-a face cu chestiuni punctuale in raport cu care ne pozitionam ori nu. Dv ce doriti? Ii dati dreptate dlui Tismaneanu, pe fond, ca mai apoi sa-i reprosati subiectivismul? In ce scop procedati asa? Si care sunt argumentele dv? Tare mi-e teama ca sunteti doar un alt personaj care abuzati intr-un mod destul de meschin de filosofia paguboasa promovata prin intermediul unei anume forme politically correctness. Dv judecati lucrurile intr-un mod cel putin primitiv, extreme de simplist. Facand parte din categoria „basistilor” (ceea ce pare ca va displace) inseamna ca nu avem dreptul la indignare, la revolta? Cine ne interzice asta? Si de ce, indiferent de opiniile pe care le avem si pe care indraznim sa le exprimam in spatiul public, dar si de partizanatul politic de care, la o adica, am putea fi invinovatiti, oare de ce nu ne putem solidariza in jurul unor idei simple, de bun simt, de ce nu ne putem exprima protestul in comun, solidarizandu-ne cu oameni stigmatizati la un nivel oficial? Sa inteleg ca dv detineti monopolul credibilitatii? Ce argumente aveti in acest sens?

    • Domnule Bart, cu toate ca v-am mai adresat o intrebare la care nu mi-ati raspuns (nu discutati decat cu domnul profesor Tismaneanu, ignorand plebea cu aceeasi aroganta cu care,mde altfel, va adresati si domnului profesor), mai fac totusi o incercare: avand in vedere ca din cate se intelege calatoriti des la New York sau poate chiar locuiti acolo, cum vi se pare activitatea actualului ICR NY?

      • @ AXL – sorry pt delay. Activitatea ICR NY acum este un dezastru. Nu exista. Money spent for nothing. Nu am imbratisat total ICR condus de H.R.P. – managementul in special dar si viziunea politicilor curatoriale (o anume inconsistenta si un hei-rupism au fost prezente) – dar in contextul romanesc a insemnat un pas enorm in spre ceea ce trebuia. Totul a fost anulat insa de ce se intampla acum. ICR trebuie scos cu totul de sub ingerinta politicului, cu mecanisme de protectie in acest sens – singurul criteriu trebuie sa fie excelenta. Multumesc.

        • @William Bart
          Multumesc mult pentru raspuns. As avea doua lucruri sa va mai spun. Afirmati ca activitatea actualului ICR NY este un dezastru. Intrebarea mea este: unde si cand ati protestat fata de aceasta stare de lucruri cel putin grava. Caci daca acel bine facut de ICR-ul lui HRP, desigur cu anumite rezerve pe care inteleg ca le aveti (mi-ar fi placut sa faceti o analiza serioasa nu sa puneti niste etichete fara nici un argument) vi se pare de la sine inteles sa fi existat, ca si cum succesul institutional ar fi norma la noi, iar nu exceptia, atunci starea de rau actuala ar trebui sa va preocupe la modul cel mai serios cu putinta. As vrea sa vad cum se manifesta in practica aceasta impartialitate pe care pretindeti a o avea fata de cele doua parti care se infrunta in acest razboi cultural care se duce in spatiul public romanesc si. In final fata de sanatate spatiului public si pentru binele comun de la noi. De la unii se vede ca aveti exigente enorme, de la ceilalti… nu stiu, as vrea sa vad. Am sa caut si eu pe net dar sigur ca m-ar ajuta sa-mi indicati postarile dumneavoastra pe aceasta tema, indiferent de nick-name-ul sub care le-ati facut.
          Apoi, referitor la decoratii, vad ca si aici vedeti ceva reprobabil. Ati avut curiozitatea sa vedeti cati scriitori, artisti etc au fost decorati de-a lungul timpului de institutia prezidentiala? Daca e adevarat ce spunea Ion Cristoiu intr-o emisiune, ar fi peste 60.000 de astfel de decoratii. Ma intreb si va intreb: ati avut aceeasi reactie pe care o aveti fata de decorarea domnilor Liiceanu si Patapievici si in cazul celorlalti premiati? ( aceasta decorare fiind un lucru, altfel, de o banalitate crasa, in opinia mea). Si nu in ultimul rand, ati urmarit scena publica cu atentie pentru a putea vorbi de intelectualii de o parte si de cealalta in termenii in care o faceti, adica, oarecum, si unii si altii au gresit si au gafat in aceeasi masura, sunt in egala masura vinovati de starea deplorabila a natiunii, nici unii nu au facut mai mult decat ceilalti etc, etc? Pentru ca daca nu ati urmarit-o, aveti scuza ca nu stiti despre ce vorbiti (si sunteti doar unul in plus care nu stie despre ce vorbeste) dar daca ati urmarit atacurile mizerabile pe care le-au facut cei din partea USL celor „ai lui Basescu” si n-ati avut nici o reactie si nici acum nu pareti sa le evaluati la adevarata josnicie, atunci sunteti departe de a fi dezinteresat si impartial cum doriti a parea iar postura de arbitru (moral si nu numai)de la inaltimea careia va prezentati aici analizele apare ca ridicola.

  5. Cred că ura și încremenirea în proiect merg mână în mână. Cine e ros de ură se supune unui consum de energie colosal, care nu mai lasă loc și pentru a împinge lucrurile înainte. Genul acesta de ură este mereu legat de obsesia stabilirii unei vini. Nu întâmplător, noțiunea de „țap ispășitor” a fost o armă predilectă pentru dictaturi. Și este un instrument de intoxicare facil, nu doar pentru că se folosește de un concept primar- el se bazează și pe noțiunea unei „externalizări”, unei disculpări în masă, distribuite aidoma unei indulgențe papale. De vină au fost mereu alții, nu eu. Ține de un infantilism care este o țintă ușoară pentru manipulări.

  6. Am vazut blogul lui Ponta. Mi s-a umplut sufletul de ura. Nu-I bine.

    Domnule profesor, daca moare Ponta? Va intreb despre consecinte. Va dati seama ca plagiatorul va capata o aureola de martir?! Iar noi toti vom deveni dusmani de clasa. Eventual criminali.

    Va dati seama?! E tinar plagiatorul. Pare sanatos. Dar daca o sa crape ceva in el?! Nu e bine. Trebuie sa-l urim mai putin. Insa e greu de ignorat premierul nostru infantil si mitoman. Mare dilema. Daca moare de inima rea? Periculos moftangiul.

  7. Dle Tismaneanu, stiti catre ce ne indreptam, ca societate, cu pasi repezi, apasati, dar siguri? Catre neoceausim. Slugarnicia voluntara la care asistam de ceva vreme in favoarea primului Plagiator al tarii ne arata cat se poate de limpede ca acest popor (desigur ca nu chiar in intregimea sa) are o formidabila apetenta pentru servilism si lipsa de atitudine civica. Sa va spun si cine anume este cel in spatele caruia se incoloneaza cohortele de adulatori si oportunisti de toate soiurile, care se si ne indreapta spre neoceausim? Victor Ponta se numeste personajul. Huliganul de la Palatul Victoria. Va indignati de lipsa de reactie a Insititutului „Wiesel”? Gasiti explicatia acestei taceri asurzitoare a celor de la Institutul „Wiesel” exact in ceea ce am subliniat ceva mai sus: anume servilismul voluntar al slugoilor de profesie. Uitati-va ce cult dezgustator al personalitatii este incurajat la nivel de premier, in favoarea si cu indicatiile (si amenintarile) nemijlocite ale acestuia! Vina noastra este ca acceptam ca lucrurile evolueaza in directia fatala pentru viitorul acestei tari. Si nu ne opunem explicit. Neoceausimul cu specific pontist e, insa, cu mult mai periculos si mai pervers decat ceausimul pur pe care l-am trait cadva…

    P.S. Ma intrebam daca donsoara Petrescu v-a dat un raspuns… Dar era doar o intrebare retorica, reapunsul fiind unul extrem de usor de intuit… Bineinteles ca nu v-a oferit un raspuns… Dar, oare, la ce altceva v-ati fi asteptat?

    • Afirmatie „Gasitii explicatia acestei taceri asurzitoare a celor de la Institutul “Wiesel” exact in ceea ce am subliniat ceva mai sus: anume servilismul voluntar al slugoilor de profesie ” jigneste profund, si pe nedrept, colectivul Insitutului „Elie Wiesel”, care a contribuit, mai mult ca orice alt grup de cercetatori, la dezvaluirea crimelor genocidare intreprinse de autoritatile romane.

      Sunt convins ca atat Profesorii Tismaneanu si Mihaies, cat si Dl. Patapievici, vor considera asemenea comentarii drept la fel de nocive ca injuriile proferate de V.V. Ponta.

      • Nu pun in niciun fel la indoiala buna credinta a cercetatorilor de la Institutul „Wiesel”. M-am referit la absenta unor proteste publice in cazuri desemnate punctual, incontestabil scandaloase, din partea conducerii acelui Institut a carui menire, intre altele, este sa se opuna recrudescentei rasismului, sovinismului, antisemitismului. Nu vad de ce ii implicati aici pe domnii Mihaies si Patapievici. Este articolul meu, mi-l asum. Ca sa fiu cat se poate de precis, cand spun conducerea Institutului „Wiesel” ma refer la dl Alexandru R. Florian, director general, cu rang de demnitar al statului roman, aflat in directa subordine a premierului Victor Viorel Ponta. In plus, nu consider ca un comentariu, chiar unul reprobabil, pe un forum este la fel de nociv precum o instigare la ura venind din partea premierului unei tari. As zice ca nu ar strica sa pastram simtul proportiilor.

        • Motivul tacerii Dlui Dr. Alexandu Florian, Director Genaral al Institutului „Elie Wiesel” nu este cunoscut. Au tacut, la urma urmei, o mare majoritate a celor care stiu ce a insemnat fascism (de ex. membrii Sectiilor de Istorie si Filozofie a Academiei Romane). In spiritul echitatii, iau in consideratie posibilitatea ca Dl. Florian nu stie destul despre Profesorul Mihaies ca sa poata decide daca a exprimat sau nu opinii extreme/fasciste.

          • Nu ma refer doar la protestele actuale ci la anii in care Institutul „Wiesel” nu a reactionat la mizeriile din ex-„cotidianul” „Tricolorul „, „Romania Mare”, texte in care atacurile impotriva mea erau/sunt imbibate de cel odios antisemitism. Sectiile de istorie si filosofie ale Academiei Romane nu au ca misiune sa riposteze public la asemenea actiuni. Daca o fac, e salutar. Daca nu o fac, e regretabil. Dar tacerea conducerii Insitutului „Wiesel” este socanta. Ma surprinde ca pe Dvs nu pare sa va surprinda. Ori poate ma insel :) As zice sa lasam conjecturile de-o parte. Daca dl Florian nu stie, e o problema, cata vreme dl Ponta pare sa stie, iar dl Florian e subordonatul sau :) Cat priveste ce stie premierul-plagiator, sa nu insistam…

            • Caracterizarea Dlui Alexandru Florian ca „slugoi de profesie”, facuta de „George” este injurioasa si nu trebuie tolerata.

            • @Peter Manu

              „Slugoi de profesie” suna cu mult mai bine, cu mult mai acceptabil si mai adevarat decat acuzatia abjecta de „fascist batran” adresata dlui Mihaies de catre Plagiatorul national. Pricepeti dle Manu? Repet, cum altfel as putea sa-i consider pe cei aflati in slujba Huliganului de la Palatul Victoria, in toate situatiile in care acestia tac complice la toate excesele verbale ale sefului lor direct? Conducerea Institutului „Wiesel” avea obligatia sa ia atitudine publica si n-a facut-o. Cum se poate numi asta, altfel decat complicitate? M-am saturat sa tot aud justificari care vin in sprijinul unor oameni care, desi sunt impovarati cu responsabilitati publice, se prefac ca nu aud, si nu se revolta. Societatea, in intregul ei, trebuie sa reactioneze in toate situatiile in care autoritatile si reprezentantii statului agreseaza spatiul public cu exprimari cu iz fascistoid ori stalinist. Chiar si Academia Romana trebuia sa protesteze impotriva comportamentului huliganic al premierului. De ce nu avem institutii functionale conduse de oameni verticali, asta ar trebui sa va provoace suparari, dle Manu.

      • @Peter Manu

        Ganditi profund eronat. Dar asta e o problema care va priveste exclusiv.Cum altfel as putea considera tacerea suparatoare a celor care conduc Institutul „Wiesel”, altfel decat ca o complicitate de cea mai joasa speta si de colaborationism scandalos cu actualii tortionari ai oamenilor de valoare pe care ii mai are tara asta? Oare oamenii aia in slujba cui se afla? Sa stim si noi. In slujba micului Ceausescu, ori in slujba adevarului, oricare ar fi acela? Adevar care trebuie spus. Respect oamenii care au coloana vertebrata, nu personajele care se pliaza perfect pe sistem. In primul rand cei de la Institutul Wiesel” ar fi trebuit sa se revolte, eventual sa-si fi prezentat demisia chiar in momentul in care Dan Sova a fost numit ministru de catre bunul sau prieten, Vagabondul de la Palatul Victoria. N-au facut-o. Au preferat sa taca. Oficial. Deci cum s-ai consider pe cei care accepta badaraniile fascistoide ale Huliganului de la Palatul Victoria? Oameni de calitate? Vreti sa inchid ochii si sa nu mai vad ceea ce vede toata lumea si e strigator la cer?

  8. Am citit „Pentru Legionari”, scrisă de Corneliu Zelea Codreanu și pentru mine este o lucrare a unui mistic naționalist de stânga- în sensul unui mesaj social amestecat cu celelalte. Cred deci, așa cum afirma prietenul profesorului Tismăneanu, că fie și în condițiile absenței unei interdicții a PCR, comuniștii ar fi avut 0 șanse într-o alegere liberă în fața legionarilor.
    Acum, în ce privește demonizarea prin iudaizare și în general atacul xenofobic, ca o notă de subsol îmi aduc aminte propaganda comunistă (documentarele lui Mandric) unde se indica fățiș că de fapt numele de familie al tatălui conducătorului legionar era Zelinski- ergo, mișcarea lui era național-suspectă (lucru accentuat tot de comuniști în ce privește perioada simistă și ajutorul acordat de germani). Mama lui Codreanu era născută Brunner și deci de origine etnică germană, din câte știu eu. Pentru nanismul intelectual, „originea” este cheia, nu omul și nici mesajul. Nu scriu acestea ca să dau un gir mișcării legionare. Dar dacă cineva se îndoiește de autenticitatea naționalismului lui Codreanu din pricina originii lui…

    • Prietenul citat in Motto-ul articolului este al lui Ponta, nu al Dl. Prof. Tismaneanu. Asa reiese din distributia ghilimelelor.

      Citatul dat de Ponta ca apartinandu-i prietenului sau se vrea o referire la inscrierea dupa 1946 a unui numar de legionari in PCR. Daca proportiile acestui fenomen sunt inca probabil exagerate, cu siguranta excesul de zel insinuat de prietenul lui Ponta este o minciuna crasa.

      Ideea e ca, pe ocolite si cu lasitatea binecunoscuta, prietenul (imaginar sau nu) al lui Ponta doreste sa sugereze o pretinsa convertire inversa in cazul d-lui Tismaneanu.
      Este evident o metoda abjecta, dar care nu mai mira pe nimeni.

      • Îmi cer scuze pentru confuzie. Eu mă refeream la „adevărații comuniști” din anii ‘30 și nu la „recuperați”. Nu cred că procentul acestora a fost semnificativ. În schimb, orice fel de tangență cu cămășile verzi a fost exploatată la maxim de comuniști ca un levier de presiune, de la a aduce intelectuali „pe linie”, până la recrutarea delatorilor. Astfel de oameni erau considerabil mai utili decât ca membri nominali ai PMR.

  9. Sa incepem cu sfirsitul:
    -Rusofilia este foarte slaba in Romania.
    -Istoric rusofilia bazata pe ortodoxie a fost initiata de propaganda tarista si a avut ca tinta pe bulgari care au avut de cistigat de pe urma expansiunii rusesi si mai ales a expeditiilor din Balcani soldate de pacea de la San Stefano si care au fost vizati de un firman al sultanului care prevedea creara unei exarxii pe baza religioasa si schizma bisericii bulgare de Patriarhie.
    Rusofili convinsi sunt foarte putini si acestia ori din neintelegerea situatiei ori din interes dar nu este vorba de un curent autentic cu radacini si amploare.
    Lucrurile nu sunt ceea ce par.Exemplu este cazul Brigazilor Rosii care erau catalogate de inspiratie moscovita dar a fost de inspiratiei insulara crestin-democrata care a condus actiunile din umbra.Extremisti de stinga au fost folositi de doi fosti generali si un activist politic conservator.
    Asa numitele grupari cu caracter nationalist extremist din Europa pot sa fie un avantaj de care sa se foloseasca Putin dar care ar fi putut sa le incurajeze indirect pentru a surpa „occidentul fascist”
    In Romania se reflecta influientele din exterior dar cei implicati nu au o forta importanta semnificativa pentur confruntarea actoala internationala.
    Atiti intelectualii din Romania ( o grupare ) cit si propagandistii nationalisti si extremisti nu poseda nici o divizie de tancuri si nici macar aruncatoare de rachete si nici nu au un impact hotaritor in masele de vontanti. Vadim este terminat politic si nu va mai fi activat iar itelectualii mai au si alte treburi ca sa traiasca si sa studieze si sa scrie asa ca nu au legatura cu societatea.

    Cit priveste valoarile pe care considerati ca trebuie sa fie aparate, nu mai are cine sa le apere in Romania si din exterior se considera ca nu le merita romanii sau ca nu au nevoie de ele,
    atfel ( else ) evenimentele din ’89 si pina acum s-ar fi desfasurat in alt mod si azi Romania ar fi aratat in mod diferit.
    Daca ar fi fost altfel, azi am fi avut un alt campion al occidentului si al democratiei decit T.B. cineva macar la 10% din ce a insemnat Corneliu Coposu, dar acestia sunt oamenii si cu el defileaza occidentul in Romania, nu au nevoie de cinva mai bun caci ar fi creat.

  10. In Montreal exista un canal de televiziune special dedicat variilor culturi reprezentate de imigranti. Are, bineinteles, si comunitatea romaneasca timp de emisie alocat. De regula acestia ruleaza filme din perioada comunista precum Mihai Viteazul, Haiducii lui Sapte Cai, BD in actiune si alte tampenii asemanatoare. De vreo saptamana insa au inceput sa redea o emisiune cu Mircea Dinescu (plus un invitat) de pe TVR International in care acesta gateste dupa care vorbeste despre „politica” (zice el). Aseara, Dinescu scoate porumbelul in cele cinci minute cat am privit emisiunea si spune ca, citez exact, „in afara de Ion Iliescu, dintre politicieni nimeni nu este interesat de teatru”. M-a apucat asa un sentiment de autoflagelare si mi-am dat seama ce zevzec am putut fi sa-l injur din decembrie ’90 incoace pe acest iubitor de arta teatrala.

    • Pai s-o fi referit la alt gen de „teatru”, si-atunci are dreptate: clasa politica actuala este mai curand amatoare de circ!

      • M-am gandit si eu la o astfel de varianta dar nu tine. Este evident ca marele nostrum dizident este astazi de partea celor pe care i-a scuipat odinioara, De ce? Asta-i intrebarea! Ca-n Shakespear. Tragedia Greaca e etern valabila.

  11. Desi intrebarile din titlu sunt retorice, impulsivitatea si coercitia pe care le contin, as zice ultimative, de parca ar vrea sa spuna ca cine nu e cu noi e impotriva noastra, ar putea da de gandit multor intelectuali, daca sunt cu adevarat publici si critici.

    Nici macar pe naivi nu-i mai pot insela: intr-o tara membra UE si NATO nu se mai poate articula in mod credibil un discurs propagandistic sau electoral pe ideile fruste ale fascismului si antisemitismului. E adevarat, ca evocari sporadice si marginale nu vor disparea niciodata, nici chiar din democratiile mature. Probabil ca aici se incadreaza si Victor Ponta, cand l-a numit “fascist batran” pe Mircea Mihaies, alaturi de un John Mc Cain, care l-a asemuit pe Putin cu Hitler sau un Amos Oz, scriitorul israelian care i-a catalogat “neonazisti evrei” pe unii extremisti evrei.

    Ca fenomen major, sub aspect partidistic sau programatic, cu siguranta nu are nicio sansa, societatile s-au vaccinat, ca in cazurile imunizarilor impotriva contagiunilor rubeolice. Totusi, pierderea simtului proportiilor, tentatia generalizarii, la nivel de “sindrom fascistoid”, de “repliere” sau “transfigurare” a “intelighentsiei romanesti” ori chiar de oficializare, nu au niciun fel de scuza.

    Incercarea de a face dintr-o critica, adusa unui intelectual sau altul, un fel de crima de lezmajestate este impardonabila. Critica este normala pentru cine se vrea intelectual “public”, este insa anormal a sustrage reactiilor sociale un intelectual sau un grup de intelectuali, a-l face intangibil, sacrosanct, precum sfintele moaste. Anatemele de “fascist” sau “antisemit” probeaza slabiciune argumentativa, indiferent de statutul social, dar si un exces de penibil, cand vin din partea unor intelectuali bombastici, care cu pretiozitate se autointituleaza “publici” sau “critici”.

    • Mi-e teama ca fie n-ati citit articolul, fie nu l-ati inteles. Nu intelectualii l-au numit pe Ponta fascist, ci el pe ei. „Fascist” si „antisemit” nu sunt obligatoriu anateme, ci pot fi descrieri ale unor realitati, exista fascisti si antisemiti pe aceasta lume. Doar ca ei nu se numesc Mihaies, Patapievici, Liiceanu, Plesu, Cartarescu ori, horribile dictu, VT :) In rest, v-as sugera ca, macat pe acest forum, sa nu ne bombaradati cu formulari gen „niciun fel de scuza” si „impardonabil” despre puncte de vedere rostite aici deschis si asumate sub semnatura. E un forum, nu o sala de tribunal.

    • Amos Oz mi-e foarte drag. În spiritul unei probități de a cărei lipsă îl acuzăm pe domnul Ponta, nu cred că trebuie să ne cenzurăm până la political correctness. Au existat și există în Israel partide de extremă dreaptă. Cât de extrem trebuie să fii în exprimare pentru a fi etichetat drept neo-fascist sau neo-nazist, ar fi un subiect interesant în ce privește științele politice. Concret însă, dacă revin în urmă și mă refer la Kach (partidul lui Kahane) care spunea că în Israel nu este loc pentru democrație și că toți arabii trebuie aruncați peste graniță, cum ar trebui să-l categorisesc ? Drept un partid „exaltat” ?

  12. Ceea ce pare un pic Straniu,
    Este faptul că plecînd de la afirmaţiile „tovarăşului” Ponta,
    Absolut Fireşti şi mai mult decît banale, cunoscînd antecedentele, rădăcinile, sorgintea,
    intrînd întru totul în paradigma de partid a partidului ex-comunist-ex-FSN-isto-securist,
    tocmai atitudinea intelectualilor incriminaţi, a fost una,
    înfiorător groaznic naiv LAT Căzută în tocmai Capcanele Istoriei.
    Dar despre acest FAPT, nicio vorbă, niciun cuvînt, nicio analiză, nici cea mai mică Atitudine.
    Gîndindu-ne la poziţia lui VASILE PARASCHIV, în faţa Puterii de Stat decernîndu-i aceeaşi medalie, aceeaşi diplomă şi acelaşi titlul de OFIŢER, domnule Vladimir Tismăneanu,
    comparînd şi făcînd analogii şi similitudini, nu putem rămîne decît „bouche bée” perplex.
    Ce părere aveţi, oare nu este firesc, a ne pune nişte oarece întrebări ?

    • For the record, propunerea de a i se conferi regretatului Vasile Paraschiv decoratia a fost facuta de Sorin Iliesiu si de mine. Decizia a fost a presedintelui Traian Basescu. Vasile Paraschiv a participat la ceremonie si a respins in cuvantul sau decoratia. Era dreptul sau, evident. Nu cred ca Vasile Paraschiv i-a judecat pe altii. Dar, poate ca n-ati observat, nu decorarea lui Vasile Paraschiv ori a altcuiva este tema articolului. Deci, v-ar ruga sa reveniti la subiect.

      Tot for the record:

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/istoria-onoarei-la-romani-in-memoriam-vasile-paraschiv/

      • Mulţumiri pentru răspunsul elocvent, dle. Tismăneanu.
        Credeam că a discuta despre Limbaje şi Atitudini, mai ales în contextul acesta excepţional şi fierbinte la ordinea zilei, ar putea elucida anumite detalii, aspecte sau nuanţe.
        Mă scuzaţi, n-am înţeles din eseul dvs., dle. Tismăneanu, c-ar exista o Unică şi impusă temă, ci tocmai o complexitate care ne aduce printre altele, la Atitudinea lui VASILE PARASCHIV, ca atitudine esenţială şi neschimbată vis-a-vis de relaţia intelectual-putere, care vrînd nevrînd, direct sau nu, ne împinge la rîndul ei, indubitabil, la greutatea, rolul, importanţa şi semnificaţia, cu atît mai mult în ale contextului Decorărilor de „azi”, la atitudinea şi abordarea acestor evenimente, declaraţii şi atitudini.
        Cît despre detaliile culiselor propunerii „conferirii” decoraţiei, atît de bine venite şi necesare, sincer, nu văd ce aduc nou şi esenţial în tocmai miezul discuţiei. A simplifica doar într-o parte, încercînd a eluda şi alte esenţiale detalii-aspecte, ar fi evident subtil păgubos, şi-mi permit, chiar a zice, lipsit de o mare doză de responsabilitate, repet subliniind, tocmai în contextul unor 25 de ani, scurşi într-o perpetuă manipulare ideologică şi doctrinară. Exact în aceleaşi condiţii ale relaţiei intelectual-putere, atitudinea lui VASILE PARASCHIV, pare parcă, scoasă de dvs. din context, a nu face parte deloc, din fiinţa naţiei în cadrul care se întîmplă toate Acestea. Consider că Atitudinea lui VASILE PARASCHIV este Esenţial-Exemplară, un exemplu formidabil UNIC şi astfel, rămîn sincer nelămurit şi cu sentimentul trist, fals-subtil, al unei fugi înainte, sau şi mai neclar, înapoi-înăuntru. Lucrurile fiind atît de clare şi simple, încît nu înţeleg de ce ne îndîrjim să eludăm esenţialul. Limbajul „ponta” este absolut firesc-programat, ideologic-propagandistic, arhi-cunoscut, pe cînd, în exact acelaşi timp-moment, atitudinea „intelectuală”, rămîne o veche dilemă, în plus neelucidată. Cum am mai putea astfel, a ne mira, de-o parte, fără să ne punem întrebări de ambele părţi. De-aceea cred, mă scuzaţi, fără cea mai mică urmă de exagerare, că mă aflu, mai mult decît niciodată, tocmai în miezul teribil de viu şi complex al Subiectului şi al Problemelor. Cu stimă, vă mulţumesc !

      • Mă scuzaţi, Revin !
        Parcă în Titlul eseului dumneavoastră dle. Tismăneanu,
        Stă scris, printre altele „Cine (nu) protestează ? ”
        Tocmai şi de-aceea , printre altele, cred că,
        Atitudinea-Exemplul lui VASILE PARASCHIV
        este fenomenal, absolut şi perfect, în plin Subiect,
        de o usturătore şi plăcută Actualitate ! Cu bine şi, noapte bună, aici !

        • @Alte Cuvinte: Ati punctat excelent! O dreapta ”politically correct”, preocupata permanent sa nu deranjez pe X sau Y, nu prea e dreapta.

          DREAPTA sunt Paul Goma (care e ostracizat de facto la Paris, caruia nici statul roman nu au fost in stare sa-i redea cetatenia si nici ”colegii” de la US statutul de membru!), dreapta a fost intr-adevar Vasile Paraschiv (care dupa ce a infruntat aproape de unul singur statul comunist a intruntat si prelungirea acestui stat, refuzand decoratia lui Basescu), dreapta au fost luptatorii din munti si din inchisori, pe care ii tot ingropam …

          Din fericire pentru Basescu, contra-oferta pe care un alegator de dreapta o are, il face pe cel din urma sa inchida ochii la toate derapajele ”marinerului” (Nana, Udrea, etc-etc..) si sa aleaga raul cel mai mic. Dar nu inseamna ca e si automat fericit cu aceasta optiune.

  13. Vorbeam acolo despre revarsarile xenofobe si intelofobe din publicatii precum “Romania Mare” si “Europa”. Aminteam si rolul ziarului “Adevarul” din perioada Darie Novaceanu, in instigarile impotriva adeptilor pluralismului.

    Să nu uităm publicațiile Azi și Dimineața, rolul lor în perrioada de restaurație a eșalonului doi PCR.

  14. Putin cam multa incrancenare pe acest subiect. E evident ca Mircea si Horia sunt victime colaterale in razboiul dintre Viorel si Traienel. Ba mai mult, marinarul a anticipat, ca mai mereu, reactia procurorului, dar a preferat sa-i expuna pe cei doi. Cat despre valoarea si meritele mai sus numitillor vor fi fiind altii mai indreptatiti sa se pronunte…

  15. Intrebari:
    1. Adjectivul „batrin” accentueaza sau atenueaza eticheta de „fascist”?
    2. Poate fi dat in judecata VVP ca il discrimineaza pe MM, facindu-l batrin? „Cultura” actuala pune mare pret pe tinerete in aproape orice.
    3. Poate un demnitar sa eticheteze pe cineva cu „batrin” si sa nu fie cercetat de Agentia contra discriminarii? (sau cum se numeste, ca la noi toate structurile au niste denumiri de te doare mintea)

  16. Este o imensa masina de propaganda care insira neadevaruri in permanenta!
    Valul de nori te impinge la actiune sau vei sfarsi sa fii purtat in noroi!

    Decenta, bunului simt par pierdute!

    Poate un tarc in care sa fie inchisa toata mizeria asta urlatoare nu ar strica, dar pentru asta trebuiesc construite ziduri umane – oare se vor ridica, grupa/aduna si rezista oamenii pentru a isi apara valorile?

    Cred ca DA!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro