Motto: „Fără justiţie liberă, România nu poate fi un stat democratic”–Traian Băsescu, 20 decembrie 2014
Scriu deliberat la timpul prezent–Traian Băsescu este un mare om politic român, unul care a făcut lucruri extraordinare pentru ţara sa, un om care a stiut să se despartă, in numele responsabilitătii, de camarazii de sindrofii, asemeni prinţului Hal de Falstaff, atunci cand s-a transfigurat in Henric al V-lea (am folosit aceasta analogie intr-o prelegere pentru dl Mark Gitenstein inaintea plecării sale ca ambasador la Bucuresti), a inţeles că România nu poate fi credibilă in UE si NATO dacă nu va deveni un stat de drept veritabil, a susţinut cel putin doua demersuri vitale pentru spiritul românesc (decomunizarea si prezenţa culturii românesti moderne intr-o lume moderna, prin ICR). A inteles marile prioritati economice, sociale si morale. Din toate aceste motive, cred că pană si adversarii (nu mă refer la maniacii care si-au facut din băsescofobie un mod de a exista, cei care, asemeni unui Andrei Marga, vechilul pontocratic, si-au permis nemernicia de a-l compara cu Benito Mussolini) vor recunoaste că Traian Băsescu si-a onorat cu asupra de măsură datoria de om de stat. Nu am absolut niciun interes personal in a scrie aceste rânduri. O fac pentru că asa cred. In plus, cred că un cuvant precum loialitate contează moral si afectiv.
http://www.humanitas.ro/humanitas/cartea-pre%C5%9Fedin%C5%A3ilor
Fiind un om politic in sensul superior al noţiunii, inzestrat cu imaginaţie strategică si voinţă politică, un excelent orator (a se citi ce-a scris profesorul Valeriu Stoica despre limba romanescă vorbită de Traian Băsescu), el va fi prezent nu doar in manualele de istorie, ci si in bătăliile politice si culturale care nu se opresc in această clipă. In acest deceniu, ceea ce in engleza se numeste accountability, deci responsabilizarea pe cale legala a demnitarilor si altor figuri publice, a devenit o realitate palpabilă. Sa ne amintim de Dan Voiculescu, George Copos, Gigi Becali, Adrian Năstase, Sorin Rosca Stănescu si atatia altii. Niciun motiv de uimire ca acestia si miile lor de amici, vizibili si invizibili, au dorit si doresc distrugerea proiectului Băsescu.
Nu sunt de acord cu cei care descriu in termeni sumbri finalul deceniului Băsescu. O spun deschis: nu ma consider nici deziluzionat, nici „trădat”. A facut erori, evident, dar niciuna, dupa stiinţa mea, de natură să schimbe identitatea si semnificaţia proiectului asumat de reconstrucţie instituţională si morală. Am avut rezerve cand a decis să susţină pozitia conducerii PMP legata de substituirea candidaturii lui Cristian Diaconescu prin aceea a Elenei Udrea. As fi preferat, poate, să-l aud spunand că, din acel moment, nu se va mai implica in susţinerea unuia sau altuia (alteia) dintre candidaţi. Dar nu mi se pare un cap de ţară, nu vad aici o abdicare de la principiile statului de drept.
Mi se pare de o mie de ori mai importantă susţinerea sa pentru DNA si ANI, rezistenţa tenace pe care a dovedit-o in războiul cu banda pontocratică. Traian Băsescu a ştiut si stie cine este Victor Ponta, a inţeles că se pune la cale o restauraţie autoritar-cleptocratică de inspiraţie si cu atracţie putinistă. A ţinut piept acestui scenariu, va ramane in istoria onoarei la romani. Cum va ramane, tin sa o spun aici si acum, cand se incheie un deceniu de presedintie Băsescu, in acest panteon pentru că, indiferent de adversităti, riscuri, atacuri si calomnii, a ales să dea glas victimelor comunismului intr-un discurs rostit, pe 18 decembrie 2006, in fata unui Parlament ce parea intrat in transă. A reusit o performanţa demna de tot respectul in a detecta ceea ce istoricul britanic Timothy Garton Ash numeste, preluind cuvintele lui Shakespeare, foloasele prigoanei (the uses of adversity, preiau traducerea lui Catrinel Plesu).
Alexandru Hâncu capteaza admirabil mostenirile lui Traian Băsescu atunci când scrie: „Băsescu a turnat o temelie pe care se poate clădi. Chiar se poate clădi, pentru prima dată după 25 de ani, o Românie sănătoasă, normală. Dacă va avea cine o clădi. Nediplomatul Băsescu, ghiolbanul, dictatorul, a făcut tot ce-a ţinut de el ca Justiţia să funcţioneze, ca liderii din NATO şi din UE să nu-şi întoarcă faţa de la România, ca Republica Moldova să nu fie înhăţată, cu totul, de Rusia, bref, ca să avem, şi noi, românii, o şansă. Unii îi vor fi reproşat că n-a făcut mai mult. Văzînd, abia acum, enormitatea dezastrului corupţiei naţionale, dezvăluită de valul arestărilor, poate vor avea mai multă îngăduinţă. Poate vor înţelege, în sfîrşit, cu ce-a avut de luptat Băsescu. N-a reuşit să ne ducă pînă acolo unde, mulţi, ne-am fi dorit. Dar ne-a dus o bună parte din drum. Şi pentru asta merită recunoştinţa ţării lui.”
Concluzie: Revoluţia civică din noiembrie 2014 este una din cele mai frumoase si incurajatoare consecinţe ale proiectului Băsescu (care, când vorbim despre statul de drept, ar putea fi numit proiectul Băsescu-Macovei). Detractorilor acestui proiect, celor care azi pozează in mari sprijinitori ai lui Klaus Iohannis după ce ani de zile l-au denunţat, ponegrit şi insultat drept „dictatorul de la Cotroceni”, ca să nu insist asupra scrisorii de pomină trimisă catre Bruxelles in timpul loviturii de stat, din fericire eşuată, din vara anului 2012, le reamintesc că această revoluţie nu a fost una impotriva lui Traian Băsescu, ci impotriva inamicului jurat al acestuia, al pluralismului si al democraţiei liberale, megaplagiatorul Victor Ponta, planificator, organizator si coordonator al succesiunii de asalturi impotriva statului de drept in România.
Update (21 decembrie 2014): Dl Klaus Iohannis a mers la Cotroceni cu o suită de persoane care, cel mai probabil, vor fi consilierii sai pe teme de maximă semnificaţie politică, socială, economică si culturală. Este simptomatic că, in pofida unui apel trimis de numerosi cunoscuti intelectuali, dl Iohannis continuă să apeleze la personaje precum Dan Mihalache (pesedist devenit penelist, fost redactor al imundei publicatii feseniste „Azi”, de care nu stiu sa se fi delimitat) si Andrei Muraru (s-a scris destul despre contra-performantele profesionale si morale ale acestuia pentru a mai fi nevoie sa insist). Doamna Iulia Huiu vine dinspre lumea lui Tariceanu si a lui Eugen Nicolaescu (il mai tineti minte?). O alta doamna, Nicoleta Nicolae, a fost purtatoarea de cuvant a duumivirului pucist El Crin (Antonescu) in timpul cat s-a instalat pe post de presedinte interimar (ză mazăr end ză fazăr). Nu am recunoscut măcar un nume dinspre PDL. Să fie multumit domnul Vasile Blaga cu aceasta strălucitoare absenţă a formaţiunii sale din echipa care, totusi, s-ar fi presupus a reflecta victoria candidatului ACL? Ori poate ca dl Leonard Orban reprezinta PDL? Evident, este dreptul domnului Iohannis sa-si aleaga consilierii in care are incredere. Este dreptul nostru sa ne exprimam lipsa de incredere in unii dintre acestia. Mi-e teama că peste cateva luni il vom auzi spunând, asemeni domnului Traian Băsescu in conferinta de presa de ieri, că, atunci cand vine vorba de numiri, i se mai intamplă „să o dea in bară” :)
Recomandări:
http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/zece/
https://www.contributors.ro/editorial/portret-de-pre%C8%99edinte-la-capat-de-mandat/
https://www.contributors.ro/politica-doctrine/portret-de-presedinte-despre-traian-basescu/
http://www.revista22.ro/singuratatea-capitanului-de-cursa-lunga-51257.html
http://www.dw.de/schimbarea-la-faţă-a-unui-preşedinte-pentru-neliniştea-noastră/a-18123238
Da, Basescu un om care a schimbat multe in RO.
Doua capitole mi se par excelent dezvoltate de Basescu:
1. politica externa, au fost aparate interesele RO poate mai bine ca niciodata, si
2. apararea statului de drept, unde multe lucruri bune s-au petrecut in prima parte a primului sau mandat si care au fost cu greu mentinute mai departe.
Mai consider important ca Basescu a reusit sa impuna o reactie puternica din partea strazii.
O reactie care, pana la prima suspendare a lui Basescu, nu avea decat o voce, aceea comandata politic de PSD. Cate s-au schimbat aici….
Nu cred ca este nimeni perfect si deci nici Basescu nu mi se pare perfect.
Mi-as fi dorit ca dupa 25 de ani sa existe un Presedinte urmas care sa imi dea speranta ca batalia pentru dezmortirea societatii civile si pentru o justitie responsabila sa fie continuata..
Dar vai, imi pare ca urmasul este inca departe, desi a fost ales cu mult entuziasm si desi pare cu mult mai bun decat Primul Mincinos.
Viitorul nu pare sa sune chiar atat de bine – dar vom vedea ce mai urmeaza!
Speranta este ultima care moare?!?!?!
Un excelent orator? Nu l-am putut asculta niciodata; suna caznit, vegetal, amenintator.
Domnule profesor Manu, Prefer sa urmaresc acum conferinta de presa a presedintelui Traian Basescu. Cat priveste talentul sau oratoric si limba romaneasca pe care o vorbeste, este evident o chestiune de perceptie. In ce ma priveste, ma simt mai aproape de perceptia profesorului Valeriu Stoica, un eminent jurist, decat de a Dvs. Ganduri bune!
Sunt sigur ca desi „suna caznit, vegetal, amenintator” cum se pretinde pe de laturi, Traian Basescu si-a atras aprecierea meritata nu numai de la oamenii simpli din popor sau de la elitele romanesti – dintre care multe, ca si dumneavoastra si dl. Liiceanu, s-au exprimat oficial si fara ambiguitate – ci si de la oameni importanti de stat din intreaga lume.
Sunt convins ca aceste aprecieri vor aparea in scurt timp sub diverse forme, felicitari scrise, medalii, titluri…
CU CAT AI FOST PLATIT SA SCRII ABERATIILE ACESTEA !?? CA IN TIMPUL LUI CEAUSESCU ?
Excelent orator nu din prisma cuvintelor frumoase si sforaitoare dar goale de continut, uitati un text foarte pretios aici dar greu de inteles de omul de rand :
http://www.contributors.ro/editorial/o-fata-cuminte%E2%80%A6/
Excelent orator din punctul de vedere a exprimarii unor lucruri complexe despre economie, politica internationala, stat de drept si altele pe intelesul omului de rand, mai putin educat si cultivat. Ori Romania are o gramada din astia, carora este nevoie sa li se explice diferenta dintre alb si negru. Din acest punct de vedere este un excelent orator, pentru ca se face inteles, nu pentru ca vorbeste frumos, pretios, ca din carte.
D-le prof. Manu,
Poate ca „excelent orator” o fi un pic exagerat, poate ca „f. bun vorbitor” ar fi fost mai potrivit. Caci Basescu ESTE un bun vorbitor: fara sa sclipeasca, romaneasca sa este f. corecta, fara cretiniile care se intampla pe la case tot mari (cu acuzativul fara PE si cu VIS A VIS -ul), fluenta, fara notite pe hartii mici sau mari. Cu un grad cuviincios de spontaneitate (iar necuviintele verbale i se trag de la temperament, nu de la vorbire).
In plus, e neclar ce sustineti: pai, daca n-ati putut niciodata sa-l ascultati, cum ati aflat ca e prost vorbitor?! Si de ce folositi vorba „vegetal”, cu sens confuz aici si cu neclar caracter peiorativ?! Ce-ati vrut sa spuneti, de fapt?!
Si, chiar ca in ultimul rand, ma uimiti: credeam ca dupa prima luna de „doliu”, va repliati si cautati alte tinte. Nu tot Basescu, in orice context, ca peste 24 ore Basescu e cumva istorie (buna, rea, asta nu decidem noi aici) si ar trebui sa vi se sugereze alte teme. Propun „odioasa mostenire Basescu”, accent pe dezbaterea „Este Basescu un chel autentic?”, ca explicatie a pletorei de produse impotriva caderii parului, din farmacii.
N–am inteles sensul pe care il dati cuvantului repliere. Presupun ca este un sarcasm; dumneavoastra credeti ca am fost in doliu dupa alegerea Dlui Johannis, desi imi anuntasem sutinerea pentru dansul, pe aceasta platforma, de la sfarsitul verii (sau atunci cand procentele Monicai Macovei nu impiedicau alti comentatori de a o sustine ca un candidat viabil).
In orice caz, sper ca putem fi de acord ca Traian Basescu are o „personalitate accentuate”. Ma intereseaza, profesional, acest fel de oameni, chair daca imi displace ce fac sa ni se intample. .
Într-adevăr, domnul Băsescu este un bun vorbitor. Surprinde în puține cuvinte realitatea factuală, dacă nu-l implică pe el sau pe apropiații sai, și o ascunde în caz contrar.
Omul gras în cârca celui slab, ca alegorie pentru numărul exagerat al bugetarilor, este unul dintre exemplele ce-mi susțin afirmația. Un alt exemplu este „alegerea” sa intre nevoia de întărire a justiției și reflexul firesc de a-și apăra fratele. A ales corect. Mai bine mai târziu decât niciodată!
Una peste alta, se poate spune despre domnul Băsescu că le-a zis-o multora. Asta l-a făcut stimat de unii.
Alegoria (inepta si jignitoare) la care va referiti I-a scazut la jumatate popularitatea.
Dle Tismaneanu, toata stima …
Stimate Domnule Tismaneanu,
Am citit cu deosebita placere articolul Dvs. M-a uns pe suflet propozitia: ” Revolutia civica din noiembrie 2014 este una din cele mai frumoase mosteniri ale proiectului Băsescu”.
Personal consider ca Presedintele Basescu e singurul om de stat roman dupa 1989, care :
– a castigat toate luptele politice interne,
– a demonstrat ca are o clara viziune geopolitica&strategica,
Cred ca, dupa 22.12.2014, Domnul Presedinte Traian Basescu va detine in continuare „diapazonul” dreptei in Romania. Scapat de „corsetul” functiei de Presedinte, dansul va avea foarte multe de spus si va continua sa-i „tamponeze” pe impostori.
Votul din 16 nov a fost clar un vot antibasescu in toate. Domnul Iohanis s-a mulat perfect pe dorintele alegatorilor de a avea un presedinte decent, intransigent si ferm, cultivat, echilibrat, care sa respecte importanta, solemnitatea si demnitatea functiei si a institutiei prezidentiale.Dl Basescu a fost un experiment totalmente esuat, pe care electoratul si l-a asumat si l-a sanctionat exemplar.
Da, merita aplaudat pentru lucrurile bune facute si pentru multe premiere aduse in politica si viata publica din Romania.
– consecventa si tenacitate in respectarea acordurilor
– plasarea interesului national deasupra celui de partid sau de grup (familie inclusiv)
– sustinerea Justitiei in lupta anti-coruptie
– retragerea publica a sprijinului pentru politicieni din propriul partid care au facut abuzuri
– reconsiderarea unor decizii gresite (demiterea lui Arafat)
Si nu in ultimul rand a creat un precedent pe care poate cladi un urmas decent, precum se arata Klaus Iohannis.
Ar fi nedrept sa invocam comparativ perfectiunea dupa ce a fost acuzat ca incearca sa faca ceva din nimic.
@ din cetate
„- consecventa si tenacitate in respectarea acordurilor”; mi se pare ca citesc un program de partid
„- plasarea interesului national deasupra celui de partid sau de grup (familie inclusiv)”
„- retragerea publica a sprijinului pentru politicieni din propriul partid care au facut abuzuri”
„- sustinerea Justitiei in lupta anti-coruptie”
Chiar asa? Sa punem impreuna aici lista cu membri PDL care sunt urmariti penal in acest moment pentru tunuri de sute de milioane de euro? Va rog sa tineti cont ca TB s-a dezis de PDL nu pentru ca erau corupti ci enervat de nesustinerea pentru Elena U.
Daca din cei 10 ani de mandat TB, ani in care a avut in diverse momente TOATE parghiile la indemana, in ultimii 2 au iesit la suprafata mari afaceri de coruptie si vedem si aflam in in fiecare zi cum a fost devalizata Romania de politicieni si uneltele lor, de ce ne sunt suficiente declaratiile (adica vorbele) lui TB pentru a-l declara campionul anticoruptiei? Un frate intovarasit cu un interlop (frate de care s-a dezis DUPA izbucnirea scandalului), un ginere urmarit penal, un socru parte a grupurilor mafiote la incadram unde?
Toti pigmeii faptei si gandului romanesc curat au vrut si vor sa darame in continuare statura marelui om de stat TRAIAN BASESCU. Nu au reusit si nu vor reusi, oricat s-ar impauna cu titluri si diplome.
Dle Tismaneanu,
Din pacate texte de felul celui de mai sus nu au credibilitate. Face parte dintr-o serie mai lunga de texte scrise acum care sunt partinice si se inscriu daca vreti sub tematica ” reabilitarea pt viitor” a lui TB si a mostenirii acestuia. Textele lui G.Liiceanu, Lazaroiu fac parte din acelasi grup. They have little to no credibility.
Dvstra (ca si mine) traiti in US unde nivelul de political analysys, opinion ed, etc este foarte sofisticat. Nu asa se scrie daca doresti o analiza credibila a unui om politic. Nu e cazul sa va citez nume de la nytimes, washington post, etc pt a intelege ce vreau sa spun – sunt sigur ca ii cunoasteti si vedeti diferenta. Sigur dvstra ca si oricine altcineva aveti dreptul la orice opinie and it’s just that dar pt ca un op-ed sa aiba credibilitate – indiferent de pozitia pe care o ia – trebuie sa urmeze anumite norme general acceptate. Folositi cuvantul accountability – un pilar de baza in politica americana. Nu il aplicati defel in aceasta analiza. Citati pe Dl Hancu – un domn care este un admirator entuziast al lui Rush Limbaugh. Ce credibilitate poti sa ai cand citezi asemenea surse? Iar ultima idee – votul pt Johanis – drept o revolutie civica creata de Basescu este o speculatie fara acoperire si mai ales neadevarata. Dvstra pur si simplu nu puteti analiza nepartinic situatia – ex de mai sus vizavi de stilul oratoric al dlui Basescu este inca un ex in acest sens (for God’s sake this is a guy that uttered „tiganca imputita”) Dupa cum spuneam mai sus – aveti tot dreptul la opinie – dar din pacate asemenea texte au putina credibilitate.
Iar dvs. nu va puteti dezbara de antibasismul funciar.Sau antibasismul e oficial o privire echilibrata asupra Romaniei?
uimeste incompetenta jurnalistilor romani si lipsa lor de respect. Pun intrebari care trebuie puse ministrilor, arata ca nu inteleg diferentele intre puterea prezidentiala si guvern, s.a.m.d. Atacuri personale. E revoltator! As fi dorit sa aud niste intrebari care se refera la activitatea prezidentiala si nu la barfe mizerabile de tip Antena 3 cata vreme rostul acestei conferinte era de a concluziona activitatea de 10 ani si nu de a satisface gorbianismul unor jurnalisti.
Ca uleiul de apă se separă și cele bune de cele rele. Întotdeauna tendința unei societăți e spre mai bine. Politicienii desemnați pentru „a superviza ” procesul natural de evoluție a comunității respective își dă măsura prin modul în care a reușit sa catalizeze și să securizeze evoluția în timpul mandatelor sale sau, dimpotrivă, cât de mult a frânat-o.
Președintele Traian Băsescu a grăbit, fără îndoială, acest proces în primii doi ani de mandat, iar succesul timpuriu l-a făcut să joace periculos, mizând pe centralizarea puterii și discreditarea oponenților. Păcat!
Sorry pentru dezacord.
Un lucru s-ar cere a fi mentionat ca si punct important in evolutia evenimentelor ce s-au centrat pe Traian Basescu: biletelul roz semnat de Tariceanu. Momentul a marcat punctul de ruptura atat cu sistemul ticalosit cat si inceperea campaniei de ridiculizare a sefului statului.
Tariceanu, cel mai josnic gunoi in politica romaneasca.
@ Lucky
TB era in conflict deschis cu Tariceanu la momentul „roz”.
Biletelul le-a (si ne-a) aratat tuturor „pisica” si modul in care TB a controlat!
Daca tot l-a avut, de ce nu a sesizat organele penale si a iesit cu el la TV prin „mana” Elenei? Suntem atat de naivi, traim pe luna ca sa ne prefacem ca nu stim ca obiceiul „biletelelor”, al „interventiilor” e o practica curenta? Toate evenimentele ulterioare despre care abia in ultimii 2 ani am inceput sa aflam, toate afacerile mari de coruptie, perpetuarea obiceiurilor de numire pe criterii politice, de „acoperire” a tovarasilor politici sau de afaceri, de infratire transpartinica pentru interese materiale unde le incadram?
Intre vorbele si faptele lui TB e un abis.
@Gore’
Ceea ce imi apare important este faptul ca TB nu a dat curs solicitarii lui Tariceanu.
Poate acest motiv l-a determinat pe Tariceanu sa nu-si mai dea demisia ca PM pentru a declnsa noi alegeri Parlamentare, conform intelegerii intre cei doi, dupa care, Tariceanu a declansat evenimentele care au urmat
Da, extrem de important momentul.
Dar cat de mult a trebuit sa asteptam deznodamantul…
Oameni de calibrul lui Tariceanu se mai gasesc in politica romaneasca.
Este pentru mine un mic mister cum se mentin oamenii astia…
Cum lumea, culmea, ii si voteaza…
Cred ca exista retele extrem de bine organizate care sustin specii nevertebrate postate in functii de conducere.
Din punctl meu de vedere Basescu lasa in urma sa si o mare neimplinire!
Nu a reusti sa impuna ca viata politica sa fie reformata – ceea a inceput ca si concept a sfarsit in maini extrem de slabe, si aici responsabilitatea ii apartine intregral lui Basescu.
S-a pierdut un moment extrem de important, dar poate mai vine unul in curand!
Poate ca principala calitate a domnului Presedinte Basescu in materializarea politicii sale de creare a unei Romanii normale consta in puterea si claritatea mesajului pe care -l transmite ascultatorului.Pe langa curajul de exceptie, are o spontaneitate in dialog,exprimand in putine cuvinte esentialul.Pe scurt,un lider nascut si nu facut!Bine merita de la Patrie!Partia Recunoscatoare!
Amsentimentul datoriei implinite fata de Tara pentru ca l-am votat de fiecare data si am militat-ca simplu cetatean neinregimentat-pentru alegerea lui.
Conflictualizarea mandatelor prezidentiale sau a coabitarilor presedinte-premier nu este o abordare inteleapta, in momentele de bilant. Poate impinge imaginarul colectiv spre falii si rupturi. Cetatenii au nevoie de unitate, politicienii de modele, constructia statalitatii de continuitate. Regulile democratiei spun si cer cu claritate, presedintele sau premierul nu este numai al majoritatii, ci al tuturor. Basescu a fost presedintele de care Romania a avut nevoie, dar are destinul caracterului sau. Sunt motivele pentru care il accept si il respect ca pe un intreg, nu-l pot separa intr-un Basescu-bun si un Basescu-rau. In plus, Presedintele nu a lucrat de unul singur, a facut-o impreuna cu Parlamentul, cu Guvernul, cu Cetatenii.
Un tip inteligent, versatil, nimic de zis. Activ pana la uita de ce se agita, pe motiv de zodie. In niciun caz un democrat funciar. Simte de unde bate vantul si se orienteaza prompt. La fel era si pe vremea Biruintei si a Anversului. Obsedat de a se baga in seama. A functionat in datele impuse de imperativele momentului.
Pe cât de multe lucruri adevărate, pe atât de multe exagerate. Prefer radiografiile d-lor Cornea și Tudoran. Sincer, mă bucur să îl vâd plecând pe Traian Băsescu. Rămâne gustul amar al finalului de mandat.
Ma bucur ca TB pleaca, dar numai pentru ca vine Iohannis la Cotroceni. Daca venea plagiatorul mitoman nu cred ca se mai bucura nimeni (cu creier in cap). TB a avut epoca lui, apreciez ce a facut, l-am votat de cite ori a fost nevoie, dar cred ca acum pe final timpurile l-au depasit. E foarte bine ca jocul democratic functioneaza si vom avea un nou presedinte. TB a fost cu doua clase peste ceilalti doi presedinti, poate ar fi fost mai bine sa fi fost TB in locul lui Constantinescu, acelea erau timpurile cind TB ar fi fost mult mai util.
De acord, cu remarca: TB trebuia să plece oricum, i-au expirat ambele mandate. Numai dl. Liiceanu l-ar mai fi votat pentru un al treilea mandat (fictiv). !n concluzie: Habemus președinte și „mahalagiul cu viziune” -cum spunea dl. Cornea- a intrat în istorie. Cu neamurile, cu suporterii săi fanatici, cu scandalul și intrigile balcanice pe care le-a urzit neîncetat. E vremea pentru altceva.
Ce sperante sa mai avem de la noul ales cand dupa sute de comentarii negative la adresa lui Mihalache nu pare ca ii pasa catusi de putin ba iai mai trimete si proaspata sustinuta si aleasa in fruntea pnl pentru primul interviu la A3 cea care spuneau criticatii-e postul cel mai mizerabil?A disparut orice urma de demnitate si trebuie sa-i dam din nou dreptate d-lui Basescu lucru care poate sa vina din ce in ce mai des..
Cu permisiunea dvs., redau aici un excellent comentariu semnat „fatamorgana”, citit de mine azi pe Hotnews:
„Sa-i recunosti meritele lui Basescu, sa precizezi ca a trebuit sa lupte, la baioneta, cu un sistem ticalosit pana la metastaza, dar sa il acuzi ca nu a fost un gentlemen, in raport cu adversarii, inseamna sa fii netot, caci lupta a fost mereu pe viata si pe moarte.
Sa vii sa spui ca presedintele s-a folosit de oameni pentru ca apoi sa se descotoroseasca de ei fara sa clipeasca, inseamna sa nu stii in ce tara ai trait in ultimii 10 ani. Te-ai i ntrebat, tovarasele, daca ritmul schimbarilor impus de Basescu, convenea celor din jur? Uita-te la PDL. Crezi ca astia il injura pentru ca s-a desprins de ei, sau ca libertatea justitiei, si profesionalismul serviciilor secrete ii face sa nu doarma noaptea? Cand ei isi risca libertatea, mai au chef de Basescu? Toti oamenii care s-au perindat pe langa presedinte au fost doar pioni, pe o imensa si complicata tabla de sah, dar maestru de ceremonii a fost mereu Traian Basescu; el a impus linia, el a stabilit coordonatele, ceilalti au fost, unii dintre ei, perfecti executanti ai principiilor de el enuntate.
Apoi, tovarasul il acuza pe seful statului ca, vezi doamne, nu a crescut pe nimeni. Dar pe el cine l-a crescut? Un om de stat nu trebuie sa fie crescut de cineva (vezi cazul lui Constantinescu, care atat de mult a fost crescut pana a murit in fasa), el trebuie sa se autoformeze.”
Domnul Traian Basescu (si o spun la modul foarte serios – pentru mine a fost si este un domn) a fost un presedinte pe care societatea romaneasca poate nici macar nu l-a meritat. Imi este greu sa-mi imaginez ce a putut gandi in sinea sa in toti acesti ani straduindu-se sa normalizeze o tara aproape incremenita in trecut si sa o apropie si de occident indurand in acelasi timp efluviul de laturi care s-au revarsat asupra sa – chiar si astazi, in ultima zi de mandat, a aratat atata demnitate in fata intrebarilor absolut impertinente si stupide ale antenelor. In zona politicii externe nu m-am simtit niciodata mai bine reprezentata ca de domnul Basescu. In privinta educatiei, sanatatii, statului de drept, a facut enorm cu atat de putine puteri si resurse. Singura mea dezamagire a fost tot Elena Udrea, insa la fel ca dumneavoastra, i-am iertat-o.
Chestia asta cu Elena Udrea e ceva de mimat obiectivitatea. Chestia cea mai de neiertat pe care a savarsit-o Basescu e ambitia personala de a fi in toate numaru’ unu. Inchipuiti-va doar asa, intr-un exercitiu de sinceritate, ca nu ar fi dorit fagocitarea PNL in PD-ul lui Emil Boc, ca nu ar fi jinduit la o majoritate obedienta in parlament, ca nu ar fi fortat anticipate prin demisia lui Tariceanu si ca, dimpotriva, ar fi lasat economia sa duduie, fara sa-l oblige pe premier sa caute sprijin politic la PSD, sa mareasca nesustenabil pensiile si sa creeze deficit in vreme de boom economic. Nu-i asa ca toate rotitele s-ar fi invartit mai usor in directia buna si, cu un suport economic mai adecvat, ar fi fost inca mai multe realizari in directia statului de drept?! Si, punand toate astea la plus, l-am fi putut critica oricat pentru protectia oferita de-a lungul timpului Elenei Udrea?!
O da, si daca ar mai fi dat si curs biletelului roz si l-ar fi salvat pe Dinu Paturiciu, ar fi fost modelul perfectiunii, nu? Glumiti probabil atunci cand it suspectati pe marionetul Tariceanu de stofa de bun premier! Asta e inca un lucru care mi-a placut la Traian Basescu – faptul ca a fost aproape mereu capabil sa recunoasca ca a gresit (mereu, minus cazul Elena Udrea). Iar in cazul lui Tariceanu a facut o greseala majora pe care nu a putut sa o repare la momentul potrivit date fiind puterile institutionale limitate pe care le avea. Dar macar nu a lalait-o mascand greseala! Tariceanu este un produs oribil al capitalismului de cumetrie iliescian. Un om care imi provoaca repulsie.
@ amanda
„Domnul Traian Basescu (si o spun la modul foarte serios – pentru mine a fost si este un domn) a fost un presedinte pe care societatea romaneasca poate nici macar nu l-a meritat”.
Aveti dreptate! Cred totusi ca nu in sensul vazut de Dvs..
Tara e o ruina si un dezastru economic, oamenii se cauta in buzunare de bani pentru Sarbatori, romanii pleaca prin lume sa castige bani sa isi intretine familiile, educatia si sanatatea sunt la pamant, in fiecare zi vedem hoti si mafioti arestati, am ramas un pion si o vaca de muls din punct de vedere geopolitic. Dupa 10 ani de mandat TB Dvs. ne spuneti ca e atat de mare incat nici macar nu il meritam. Incredibil.
Multumesc, domnule presedinte Traian Basescu pentru tot ce ati facut pentru Romania.
Cu Sistemu’ pre Sistem călcând
Băse ar vrea să ne spună că “sistemul ticăloşit” pe care el l-a îngenunchiat e doar acela alcătuit din Năstase, Vântu, Voiculescu, Fenechiu et aliis ejusdem farinae, deci din baronii, mogulii și bubulii corupți, care nu doar că au băgat mâna în buzunarul Statului, în concepţia dlui TB şi a procurorilor şi judecătorilor care i-au cercetat, judecat şi condamnat, însă au vrut să-i preia frâiele și pe care Justiția statală, căreia cică TB i-a dat doar mână liberă să aplice legea şi nicedecum indicaţii preţioase prin subspaţiu, păi cum naiba, „i-a tras în țepe”.
Ceea ce nu înțelege TB – ori se preface că nu înțelege – este că “sistemul ticăloșit” e doar o parte a „Sistemului”, sau dacă vreți e doar partea ticăloșită, din punctul de vedere băsist, a “Sistemului”. Adevăratul „Sistem” – așa cum observă și Cornel Nistorescu într-un interesant articol, fără însă a trage toate concluziile – e chiar cel pe care „l-a preluat, l-a condus și l-a folosit” el, TB, un Sistem pe care eu l-am poreclit „Frățiile Statale” sau ”Portokakia”, alcătuit din aparatul de siguranță statală, din instituțiile de forță ale statului și din alte chestii încă și mai secretoase. Acestea sunt componente statale moştenite de la vechiul regim politic şi nu reprezintă neapărat, deci fiindcă aşa scrie pe fruntea sau pe frontispiciul lor, partea bună sau luminoasă a “Sistemului“, ba nici măcar nu e sigur că reprezintă partea mai puțin ticăloșită a acestuia, dilema provenind din aceea că întreg “Sistemul” fusese proiectat, de fapt, ab ovo, să securizeze și să apere “Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată” (SSMD), o societate căreia i se mai spunea, printr-un semnificativ act ratat, “Lagărul Socialist” şi care a fost matca sau “Burta” hipergonflatului, hipercentralizatului şi hiperreglementatului “stat comunist“, în care libertatea, baza sine qua non a oricărei societăţi democratice, nu era decât o vorbă goală într-o Constituţie butaforică. Or, acest tip de “Aparat de Stat” nu pare să se fi restructurat aproape deloc după “Revoluţie”, deşi ar fi trebuit să se schimbe radical, într-o lume cel puţin teoretic anti-comunistă, lucru ce a creat – deja – un conflict acut între lumea românească liberă, sau care ar trebui să fie liberă, şi structura, precum şi stilul “aparatului de stat” moştenit de pe vremea Odioasei Dictaturi și a Sinistrei sale Soții (cum ar veni). Când întreții numeroase servicii secrete (cele mai numeroase din lume, raportat la populaţie), când acorzi Curții Constituționale puterea de a mătrăși tot ce nu-i convine Sauronului Statal, când DNA-ul, parchetele și Curțile de Apel fac din „țepele” baronilor şi mogulilor expoziții sezoniere sau ad-hoc, telenovele în direct și alte manipulatorii jmecherii ce constituie dixtracţia de baz pentru un Judex în extaz, spionându-i, cercetându-i, judecându-i și condamnându-i pe dujmanii dlui TB nu în funcție de termenele procesual-penale, ci de agenda datelor dumisale electorale, ei bine, acesta e Big Brother în acțiune, tale quale, iar nu Dreptatea și Adevărul, frățioare.
Am mai spus-o cândva, referindu-mă la observaţia “mogulului” Ghiţă în legătură cu cei aproape 5 milioane de români implicaţi, într-un grad sau altul, în dosare penale. “Eu cred – ziceam acolo – că-n realitate e vorba doar despre simptomele unui exces de legiferare penalizatoare, efect al statului hipergonflat şi hipercentralizat, un stat moştenit de pe “tărâmul celălalt” ; iar statul criptocomunist şi criptosecurist (căci despre acest soi de stat e vorba) a intrat într-un conflict acut, vrând-nevrând, cu România de aci şi de acum, o altfel de Românie decât cea după chipul şi asemănarea Iepocii concentraţionare, o Românie în care libertatea nu mai e (sau n-ar trebui să mai fie) doar o vorbă goală într-o colivie de hârtie, fir-ar să fie…oops. Da, suntem martorii şi stan păţiţii unui conflict grav între civilizaţia libertăţii şi rigorile cetăţii criptocomuniste, supravegheată de Big-Brother, cu legile şi legităţile sale de fier.”
@AVP
A-l cita pe Nistorescu Cornel este absolut degradant. Nu cred ca realizati in ce situatie va puneti Chestiunea e si mai grava. Nu numai ca-l citati pe acest turnator si aruncator de laturi ce se crede jurnalist dar mai sustineti si ideea propagandistica a Antenei 3 cum ca Basescu a intretinut un alt grup mafiot si a comandat anchete si procese celorlalti. Vad c-ati incetat a mai vantura ideea fantasmagorica a „netocratiei” si treceti la servicii secrete oculte ce opereaza in logica unor interese si mai oculte decat ocultul conduse de Basescu. Reveniti la realitate. Fantasmele poetice, asa cum stim de la Platon, nu au calitate epistemica ci sunt expresia, atunci cand sunt adresate public, unui erotism inversat ce indica o teribila tragedie sufleteasca mascata de poleiala harului artistic nativ.
Referitor la statul atotputernic si ultra-punitiv pe care-l invocati, va spun ca va uitati prea mult la ce zic Ghita si Gadea. E normal s-o faca pt. ca misia lor e sa-i apere pe borfasi. Ei sunt cei ce acuza justitia de exces de zel si varii conspiratii impotriva lor conduse, evident, de Basescu. In alta ordine de idei, fiind convins ca stiti bine lucrul acesta, legile unei comunitati au caracter nu numai educativ dar si farmaceutic. Cum vreti s-arate legile unei comunitati cum suntem noi unde furtul este endemic si solidificat in contiinta noastra sub toate aspectele: de la plagiat si vile din Zambaccian la rafinarii si combinate siderurgice.
Dta n-ai chiar niciun pic de ruşine, @Gheorghe/ Gheorghieni… ? Nu mai departe de acum 2-3 ani mă comparai cu Hegel şi Heidegger, rostind ritos că un op ca al meu – „Planeta-Ou” – apare o dată pe mileniu, alou, pentru ca acum să-mi pui la îndoială capacitatea de a pricepe baremi ce se vede cu ochiul liber ori sub nasul meu, precum orice biet mbow, n-aşa ? „Cum vreti s-arate legile unei comunitati cum suntem noi unde furtul este endemic si solidificat in constiinta noastra sub toate aspectele: de la plagiat si vile din Zambaccian la rafinarii si combinate siderurgice?”, mă întrebi. Păi, iată cum vreau s-arate (pentru ca totul să nu pară doar un scenariu cu iz criptosecuristo-electoral, menit a-i scoate din joc pe „dujmanii” Sauronului Statal „Băse”, „dujmani” ce reprezintă fix dreapta românească, renăscută din cenuşa Imperiului Colectivist, aşa cum Hodorkovski, Lebedev şi ceilalţi „moguli” ruşi, celebrii puşcăriaşi sau puşcăriabili ai „ţarului roşu”, Vladimir Putin, reprezintă dreapta rusească) : s-arate ca Legea Naţionalizării Redivivus, dle Gheorghe / Gheorghieni, cinstit şi lăutăreşte, iar nu ca fiind ceva ce maimuţăreşte „Statul de Drept”, când de fapt vorbim – aici şi acum – de STATUL DE DREPŢI. Pentru un doctorand în filozofie politică era cazul să ştii deja că nimeni, de când lumeea, nu s-a putut îmbogăţi, la început, decât în dauna (alt)cuiva: a sclavilor, a vasalilor, a muncitorilor manuali sau intelectuali, a concurenţei, a micilor chilipirgiilor, iacătă, ce-au vrut să se îmbogăţească preste noapte (din jocuri priamidale sau din alte meschine excrocherii, însă şi-au găsit naşu’), şi (finis coronat opus) în paguba Statului, îmbogăţirea în dauna Statului fiind cu atât mai legitimă mai ales când Statul ista reprezintă Molohul supergonflat şi supercentralizat, moştenit de pe tărâmul „socialismului real”, care ne-a bântuit „iepocal”. „Nu mă-ntreba cum am făcut primul milion!” îţi zice orice Mr John din America Marelui Capital Numberone; într-o lume liberă, cu adevărat liberă, particularii cu iniţiativă şi curaj au chiar datoria, aloo, de a-l „face” pe Statul „Big-Brother”, spre a-l pune cu botul pe labe, defrişând calea libertăţii, a proprietăţii private şi a democraţiei, înainte de a năvăli preste noi Era Netocraţiei (care a şi venit, hey!). Apropo, când îmi tot impuţi „ideea fantasmagorica a netocratiei” dta îmi apari tot atât de caraghioz precum purtătorul de vorbe al lui Saddam Hussein, care la finele războiului din golf striga triumfător spre reprezentanţii presei mondiale, strânşi ciopor în faţa sa, „Am învins!”, răşchirându-şi falangetele în formă de „V”, asta fix în timp ce-n fundal se vedea un tanc american venind spre gargaragiul nostru aproape fără zgomot, astfel încât ţeava tancului i s-a proptit practic în tur, ridiculizându-l pe exaltatul zăpăcit, căzut în vrie odată cu dictatoru-i damblagit, pour toujours… Aşa şi dta (a nu se supala): deşi e clar că faci parte cam demultişor, cu voia sau fără de voia ta, din Reţeaua Netocratică Criptostatală, care şi-a arătat dinţii de oţel în bătălia cu Reţeaua Felix, de la recentul Armaghedon feisbuccist, reuşind să prezerve reduta Cotroceni pentru Frăţiile Statale, dta din contra, precum Moromete după ce a văzut girafa la zoo sau ca purtătorul de vorbe al lui Saddam, strigi că aşa-ceva nu există neam… oops. Haram să-ţi fie, bădie.
Dle Tismaneanu,
Scrieti: „va ramane in istoria onoarei la romani”. Asta im aminteste de piesa lui Anouilh: Becket ou l’honneur de Dieu. Poate ca vom constata ca din omul de viata care era, din marinarul poate usor naravas, a devenit cel care a reusit sa apere onoarea poporului nostru.
Dc multumeste.
Basescu a fost un Bushist.
Am citi pe hotnews.ro Basescu a fost un mare presedinte sau mare politician.
Rog nu faceti astfel de glume intrucit pot fi considerate incercari de omor in masa, folosind arma risului.
multi batrini ca mine nu au chef si nici putere sa rida.
Dar pe aceea cu:
-Sa traiti bine !
O stiti?
Basescu? Un om pe planeta maimutelor.
Am mers pe acelasi fir cu Basescu dinainte ca el sa preia fraiele Ministerului Transporturilor (in 30 aprilie 91), un minister care ma interesa in mod special.
Venisem pe fir cu Roman din 89 dar in 2001, cand drumul s-a bifurcat am plecat mai departe pariind pe Basescu. Am mers cu Basescu pana azi (21 decembrie 2014) dar din 2012 „schimbul” lui Basescu (in ceea ce ma priveste) este asigurat. Elena Udrea este un alt Traian Basescu.
Basescu a fost un OL 32. Udrea e un OL 37.
Priveam azi la schimbul presedintilor.
Familia Iohanis lua locul familiei Basescu. Presedintii mergeau pe covorul rosu. Primele-doamne veneau, asa cum stabileste eticheta, necalcand covorul.
Ma gandeam: Cum ar fi fost procedura daca ar fi castigat Elena Udrea?
Cine nu stie ce este o femeie, cata nevoie are de „umbra unui om” poate nu intelege ce inseamna ca o „femeie singura” sa se puna in contra unui curent precum curentul cel formeaza romanii.
Daca a fost (si a ramas) o moda sa te declari anti-basist, sa fii anti-udrea, sa pui pe Udrea la degetul cel mic este mai mult decat moda.
Si, cu toate astea, femeia asta va invinge.
E mai slaba decat Basescu pe anumite segmente, dar e mai buna pe altele.
Basescu a fost mai . . harsit (atat infruntarea oceanului din postura de „capitan de vas” cat si experienta in partid (chiar daca . . . comunist) l-au conferit o duritate pe care Udrea nu o are.
Ma uitam cum gresea intr-un interviu incercand sa ia apararea „oranduirii comuniste” nu pentru alta ci pentru aceea ca cel putin, in comparatie cu post-comunismul, s-a construit.
Nu era vorba „cum” ci mai ales ca intinzand mana, si orb sa fii atingi obiecte, lucruri, nu e doar „vorba goala”.
Dar . . . e o discutie riscanta (si, din declaratii ulterioare ale Basescu am observat ca . . . a observat ca Udrea se aventurase usor (prea usor) pe o zona extrem de prapastioasa.
Si totusi, eu cred ca Basescu se v-a transforma intr-un soi de „preparator” destul de asemanator lui „Jackie” (parca), preparatorul lui „Billy Flynn” din filmul-fantezie „Campionul” (in regia lui Franco Zeffirelli) si va prepara ceea ce ii este cel mai „asemanator lui” din ce este azi, pe „piata”.
In discursul Elenei Udrea am gasit „obiectivism” mai mult decat media generala, iar eu fiind un „ayn-rand”-ist, imi pica obiectivismul asta, numai bine.
Este foarte probabil sa nu castige (ca si Basescu) olimpiadele de limba romana, dar ii este mult mai important lui Ulise daca corabia ii este condusa „acasa” de un analfabet decat daca e dusa la naiba–n praznic de un academician.
Viata Elenei Udrea nu a fost, nu este si nu v-a fi usoara. Eu insa . . . atata vreme cat e dispusa sa se bata pentru sansa ei (si nu-mi apare un concurent mai bun) pariez pe ea.
Are o stofa de „jucator-coordonator de joc” cum nu am mai vazut de la acel aproape „invizibil” Tudorel Stoica, un jucator cu o anticipatie de joc cum nu am mai vazut si care de fapt a tesut castigarea Cupei Campionilor Europeni (Stoica statea la 4-5 pase in spatele golului, asa cum la biliard trimiti o bila care sa loveasca mai intai 4 – 5 puncte si apoi sa intre la „gaura”, cu complexitatea marita de faptul ca aici „punctele” de atins erau mobile, vii, ca norma generala . . . imprevizibile si nu fixe ca in biliard).
Va razbi greu Udrea (daca va razbi) dar si Basescu, si Udrea si (nesemnicativul) eu avem tenacitatea de „a construi”. Mai vorbim.