duminică, iulie 21, 2024

… cine n-are simboluri, sa-si cumpere! Inaugurarea lui Obama

… ieri (duminica) a avut loc inaugurarea oficiala a lui Barack H. Obama ca presedinte a Statelor Unite. Al catelea? Al 45-lea, spun cei mai multi, 44-lea, mai putini, 53-lea si mai putini, ceea ce in sine e relevant pentru felul in care se-ncearca stergerea din istorie a primei Constitutii a SUAThe Articles of the Confederation, sub care au mai existat opt (de fapt zece) presedinti ai SUA. Banuiesc ca v-am confuzat cu totului tot acum, asa ca s-o luam babeste. Cei care conduceau Congresul in acord cu Articolele Confederatiei erau Presidents of the United States in Congress Assembled, alesi pentru un an. Inainte de John Hanson, primul presedinte din 1781 pana in 1782, in 1781 au mai primit aceasta titulatura Samuel Huntington si Thomas McKean – de aici confuzia. Au existat opt sau zece presedinti sub prima constitutie a SUA ? (Majoritatea istoricilor sustin ca opt, primii doi nefacand decat sa pregateasca terenul pentru primul presedinte « constitutional », John Hanson.) Acum, toata lumea are dreptate – si cei care sustin ca presedintii SUA se cuvin numarati de la adoptarea noii Constitutii incoace (si-atunci primul presedinte e, cum stie majoritatea lumii, George Washington), dar si cei care sustin ca nu poti pune intre paranteze intreaga perioada in care SUA a existat sub Articolele Confederatiei.

Daca e sa ne luam dupa Aristotel, care spune ca o constitutie face exact ceea ce-i spune numele, i.e., « constituie » un stat, atunci schimbarea constitutiei echivaleaza cu schimbarea statului. Ii zicem, asadar, tot Atena (sau Romania, sau US, sau Franta) dar cand constitutia se schimba avem de-a face cu un alt stat care se intampla sa poarte acelasi nume. Ce ne facem insa atunci cand constitutia se schimba ignorand toate conditiile prevazute in cea de dinainte, pentru schimbare ? Cum se cheama asta ? Revolutie ? Lovitura de stat ? Multi Anti-Federalisti au numit adoptarea prezentei Constitutii SUA o lovitura de stat, pentru ca a incalcat absolut toate conditiile pentru shimbare impuse de Articolele Confederatiei : propunerea de modificare n-a fost facuta in Congres, conditia ca toate statele sa o accepte a fost abandonata (noua din treisprezece erau suficiente pentru ratificare), ratificarea nu se mai facea in legislativele statelor ci in asa-numitele « conventii de ratificare ».

Ceea ce ramane fascinanta e obsesia (lesne psihanalizabila) a americanilor cu respectarea noii Constitutii, un document, fara doar si poate, remarcabil din mai multe puncte de vedere. Nu-i de colea sa creionezi in doar cateva pagini un guvern care nu doar sa reziste mai bine de doua secole, dar care sa mai si transforme statul cu pricina intr-o super-putere mondiala. Ce dovada mai buna vreti pentru argumentul ca ideile conduc lumea ? Vorba lui Heidegger apud Holderlin, « in chip poetic locuieste omul pe acest pamant ». Cine n-are simboluri, sa-si cumpere. Si, cu toate acestea (sau datorita ?), blestemul si binecuvantarea Americii a constat taman lipsa coerentei filosofice. Pragmatici, politicienii americani au adoptat dintotdeauna « whatever works », chiar daca asta presupunea amestecarea merelor cu pere – si cateva nuci, pour la bonne bouche.  Tot fructe.

De la Declaratia de Independenta, la Articolele Confederatiei, la noua Constitutie, filosofia politica americana a fost un amestec de republicanism, liberalism si teologie protestanta (puritana, daca preferati). Si-asa a ramas, schimband proportiile, pana in zilele noastre, chiard aca asta i-a costat un Razboi Civil in care au murit mai multi americani decat in toate celelalte razboaie impreuna, de atunci incoace. (Daca-ti lipesti bine urechea de Declaratia de Independenta, auzi tunurile Razboiului Civil, dar asta e o alta discutie.) De aici si importanta simbolurilor. Etimologic vorbind, un simbol asta face – uneste ceea ce altminteri nu poate fi unit, ba mai mult, se bate cap in cap. Pentru ca premisele republicanismului se bat cap in cap cu cele ale liberalismului, iar teologia protestanta penduleaza disperata intre capa si varza, incercand sa-mpace ceea ce nu poate fi impacat.

Un spectacol ca asta nu te poate lasa indiferent : o supra-putere (singura, ca sa fim totusi seriosi) inaltata pe niste idei contradictorii, tinute laolalta de cateva simboluri. Fascinatia ceremoniei inaugurarii presedintelui e, asadar, de inteles. Simbolurile devin o chestiune cat se poate de serioasa. Daca la rostirea juramantului se balbaie cineva, cum s-a intamplat acum patru ani, ceremonia trebuie reluata, pentru ca autoritatea depinde exclusiv de aceste simboluri. Daca pica duminica, cum s-a intamplat anul asta, ai nevoie de un simbol al simbolului, asa ca depui juramantul de doua ori : o data duminica, ala « pe bune », o data luni, pentru desfatarea poporului. Toata lumea stie ca al doilea n-are nici o « valoare », dar toata lumea e emotionata (si Obama si Biden s-au balbait, da’ asta « nu se mai pune »). Pentru ca simbolul de aia e simbol, ca nu-i logic. Asa ca simbolul simbolului nu e « second hand ». In lumea simbolurilor, asa ceva, vorba ardeleanului, e ca girafa – nu se exista.

De aici fascinatia pentru coafura lui Michelle Obama, toalete, gesturi aparent banale, de aici importanta fiecarui cuvant scos pe gura. O rochie, o croiala, un scarpinat la ureche, devin la fel de importante precum discursul prezidential. Simbolurile nu se ierarhizeaza. Cum la coafuri si rochii nu ma pricep, ma mutumesc cu discursul. (Caveat : discursul lui Obama nu e, propriu-zis, al lui Obama. Un baiat in blugi, care st ape jos cu laptop-ul in poala, si-acum are vreo sapte ajutoare, a lucrat la el cateva saptamani si l-a terminat azi dimineata.)

A fost previzibil, deci slabut. Republican pana-n maduva oaselor, ca altfel n-avea cum cand esti acuzat ca ai divizat natiunea. (Vezi Jefferson: “We are all Republicans, we are all Federalists”/Suntem cu totii republicani, suntem cu totii federalist – cele doua partide ale vremii). Asadar, multa insistenta pe “impreuna” (together), “noi” (we), un popor (one people), comunitatea nu sufoca individul, ci il ajuta, capra nu mananca varza si nici lupul capra. De aici si accentele religioase – nu doar din discurs, ci din intreaga manifestare (aici, marturisesc spasit, mi-a venit in minte Remus Cernea, da’ n-a zabovit mult). Plus, din nou previzibil, cata vreme nu mai exista presiunea realegerii, o articulare mai clara a agendei progresiste : mediul, energii alternative, femei, homosexuali, copii (aluzie la educatie si arme), imigranti. Declaratia de Independenta.

Nici democratii progresisti, nici republicanii Tea Party nu trebuie insa sa se imbete cu apa rece. Al doilea mandat al lui Obama va fi asemanator primului – adicatelea cu picioarele pe pamant sau, mai degraba, in apa, un du-te vino de-a curmezisul raului, intr-o incercare disperata de a impaca si lupul si capra si varza, si republicanismul si liberalismul si teologia protestanta.

Nu-i de colea, daca stai sa te gandesti. So help us God.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Va inselati in ceea ce priveste obsesia (tuturor) americanilor de a respecta Constitutia. Exista un curent progresivist extrem, inclusiv (sau in special) in randurile unor profesori de drept, care ar da de garla cu Constituia si maine daca ar putea. Un exemplu:

    http://www.nytimes.com/2012/12/31/opinion/lets-give-up-on-the-constitution.html?adxnnl=1&smid=pl-share&adxnnlx=1358798829-asq9Xj9StSJKS4QKF3Z/Hw

    Interesant e ca autorul articolului foloseste ca argument pentru „constitutional disobedience” exact ce spuneti si dvs, si anume ca insasi Constitutia s-a nascut din „constitutional disobedience” fata de aranjamentul precedent. Nu cred ca vom vedea in timpul vietilor noastre o shiftare fundamentala in Constitutie, dar ca idee, discutia exista.

    • Multumiri pentru link. Imi scapase. Dar, cum spuneti, ideea ca vom vedea asa ceva in viata asta e destul de utopica. Intrebarea daca „spiritul constitutiei” e, paradoxal, anti-constitutional (mai sunt si alte exemple in afara celor date de Seidman) e veche de cand lumea. Sau, ma rog, de cand Socrate :) Putem avea o Atena de Socratici?

  2. Helou,

    ” fascinanta e obsesia (lesne psihanalizabila) a americanilor cu respectarea noii Constitutii” … :) La fel ca Tea Party, care constitutionalisti stricti fiind, nu pot reprezenta pentru „omul de dreapta” Alin decit o miscare incoerenta, o „gaina fara cap” (si coada), manifestarea extremista a unor frustrari ce tin mai mult sau mai putin de componenta redneck a sufletului american (in vocabularul stingii radicale, „redneck” inseamna cu „rasist”, „homofob” „fanatic”, „bigot” etc… cam ce inseamna si pentru Alin Fumurescu).

    „Al doilea mandat al lui Obama va fi asemanator primului – adicatelea cu picioarele pe pamant „… acum 2 luni spuneai ceva oarecum diferit, Alin, si anume, ca Obama e „fascinant si apoteotic”, ca „ii da coate lui Lincoln”. Alin, „un om de dreapta asa cum se cuvine” (citez din stinga extremista criticatac) vesnic indragostit de Obama si care in lupta de idei este mereu pregatit sa scoata din palarie un argument din stinga-stinga americana (Seidman, Al Gore, Michael Moore).

    Cred ca acum, cu ocazia ceremoniei de inaugurare a lui Obama intr-un al doilea mandat in postul de cel mai puternic om al planetei, cel mai intelept ar fi sa reflectam asupra insemnatatii acestui al doilea mandat, deci si asupra motivelor pentru care Putin, Chavez, familia Castro, Communist Party USA, si-au exprimat sustinerea entuziasta pentru Obama.

    Nu in ultimul rind, sa analizam implicatiile promisiunii facute de Obama lui Putin in campania electorala, si anume, daca va fi reales, va fi mult mai flexibil cu Rusia in negocierile pt scutul antiracheta, singura doleanta adresata lui Putin fiind de a nu crea probleme in timpul campaniei electorale.

    Ce spun Constitutia si Alin Fumurescu despre aceasta intelegere pe sub masa facuta de un presedinte american cu un stat ostil Americii, o intelegere cu implicatii extrem de grave pentru aliatii americii, respectiv Romania?

    Asta mi s-ar parea interesant si important, nu cai vezi pe pereti precum „inconstitutionalitatea constitutiei” si „obsesiile psihanalizabile” ale americanilor care respecta Constitutia.

  3. Exista o deosebire majora intre US si Europa. In afara pragmatismului clar definit de americani mai apare un element interesant: simplitatea prin complexitate,. Adicalea, din punctul meu de vedere, s-a reusit prin cuvinte putine sa fie cuprinsa esenta, si culmea, mereu actuala…

    Desigur ca exista si in US lucruri care nu functioneaza, dar iarasi diferenta de abordare intre cele doua continente este maxima: in US totul se analizeaza logic, rational, se propune, se modifica si mai ales se aplica. Bine, si aici sunt amendamente, adica unele amendamente la Constitutie au avut nevoie de o mare perioada de timp pentru a fi adoptate, dar totusi…

    Iarasi ma uimeste placut claritatea, directia pe care o vad in marea majoritate a actiunilor, discursurilor diferitilor Presedinti. La noi, mai ca la nimeni, dar nici cu Franta sau cu Germania nu imi este rusine, si nici UK nu sare prea departe de batranul continent. Iarasi afirm ca asa imi mare mie, iertare daca gresesc…

    Ceea ce imi pare este ca americanii au mers pe calea care a dat cele mai bune rezultate – sa fie pragmatism ???- si au altoit de fiecare data cand ceva nu a mers – chiar si putin cum ar spune profu de mate – a fortiori – nu stiu daca acest termen este corect folosit aici …

    Ce lectie poate sa traga RO si UE din toate cate sunt dincolo? Ca este nevoie de hotarare, de determinare, de vointa si de putere pentru a ajunge de aici pana mai departe…

    A doua lectie este ca de indata ce ai stabilit metoda care da rezultate apara omule acele valori si sfinteste-le pana cand devin eterne simboluri! Bravos!

    Pai cum sa inteleaga si sa respecte americanul constitutia daca Presedintele nu face un show din depunerea juramantului? Nu este si acest act un mod de promovare si certificare a valorii constitutiei?

    Sa incercam sa intelegem si sa respectam si noi, romanii, valorile noastre, Constitutia RO!
    Nu este prea complicat, zic, ca nu zburam spre Marte, nu este asa?

  4. Atentie la mentiunile „Science”, „engineers” etc. Asta in continuarea primului mandat, care a pornit de la „Engage to Excel” catre ARPA-ED, consiliul strategic pentru educatia mileniului 3.

  5. Daca a mai scris cineva, scuze.
    Dar si viitorii istorici ai Romaniei vor creia confuzii: cite mandate a avut Ion Iliescu? 2, 3, sau 4?
    Asta ca urmare a altei similitudini: cine l-a impuscat pe JFK si cine a tras in noi dupa 22 ;)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro