joi, martie 28, 2024

Cine numără morții. Statul suntem noi

În momente excepționale nu mai funcționează conceptele care ne ajută de obicei să înțelegem realitatea. Așa cum a îmbrățișa azi pe cineva drag poate deveni nu numai imprudent ci chiar iresponsabil, tot așa anumite reflexe sănătoase, anumite atitudini lăudabile pot deveni profund dăunătoare într-un context de criză absolută. România riscă să ajungă într-o astfel de criză. Și asta pentru că e obligată, după mult timp, să meargă aproape exclusiv pe propriile-i picioare. Am avut o Revoluție asistată, o tranziție asistată, o integrare asistată. Am trecut prin diverse crize bazându-ne pe ajutor financiar, pe consultanță externă, pe sprijin politic. Militar ne ascundem sub umbrela unei alianțe.

Acum, iată, nimeni nu mai are resurse sanitare și pentru celălalt, fiecare trebuie să se ocupe de propria lui nenorocire.

Contemplăm însingurați examenul colectiv la care suntem acum supuși. E suficient să cunoaștem gradul scăzut de încredere pe care îl avem în stat și unii în ceilalți ca să înțelegem de ce panica e ușor de creat, de întreținut, de utilizat. Nu frica de boală sau de moarte sunt acum prevalente, nici măcar cea de un eșec sistemic. Ci aceea de consecințele incalculabile ale inevitabilului nostru eșec. Peste tot criza sanitară va produce o criză economică. Dar în sistemele politice fragile criza sanitară devine și una morală, una existențială pentru sistemul de putere și chiar pentru stat.

Putem totuși limita consecințele crizei dacă chiar ne propune asta, deci dacă acceptăm, numai pentru o clipă la scara istoriei, să renunțăm grabnic la reflexele din vremurile normale. Pentru asta primul pas este să privim altfel lumea care ne înconjoară.

Ca politolog nu mă pot referi aici decât la ce mă pricep: cum putem gândi altfel statul, cum privim altfel responsabilii politici. Să nu ne lăsăm păcăliți de declarații marțiale sau stări de urgență: statul, atunci când e mai slab ca niciodată, face paradă de resursele și de atribuțiile sale. De fapt, dacă este să-l personalizăm, statul știe că are mai multă ca niciodată nevoie de societate, de încrederea acesteia. Iar o societate în prag de destructurare, când egoismele individuale sau de grup riscă să lichefieze orice voință colectivă, știe și ea că are nevoie de această abstracțiune numită Stat. În fața unei amenințări majore distincția între stat și societate devine depășită: Statul nu numai că există pentru că vrem noi să existe, Statul suntem chiar noi.

Birocrați, militari, tehnocrați, conducători politici etc. alcătuiesc o realitatea consubstanțială cu cea a societății românești. Nu vorbim aici de o formă de reprezentativitate a statului, ci de faptul că acesta e produsul și prelungirea realităților din societate. Nu există o realitate socială sau culturală a statului care să poată fi chirurgical separată de societate. Nimic din ceea ce face statul, nimic din modul de gândire al autorităților statului nu este străin de societatea românească. În fața unei crize existențiale în mod obiectiv pânș și pușcăriașul și gardianul pot avea același interes.

Dacă pentru o clipă plecăm de la înțelegerea faptului că Statul suntem Noi vom vedea că acum, și numai acum, este perfect inutil să căutăm vinovați. E perfect ridicol să arătăm cu degetul. Să identificăm defectele și vinile celor pe care noi i-am pus să decidă.

Nu pledez aici pentru cenzură, ci împotriva a două fenomene care prin compunerea lor pot fi sinucigașe. Primul este acela de a căuta vinovați, de a instrumentaliza eșecurile sistemului și ale societății, de a instrumentaliza defectele lor împotriva celor care vremelnic conduc statul. Neputințele de azi nu sunt decât marginal vina acestora, ele sunt rezultatul a zeci de ani de iresponsabilitate individuală și colectivă. În aceste săptămâni și luni nu vom ajunge să stabilim adevărate vinovății, ci numai unele simbolice. Vrem țapi ispășitori pentru că știm că răul e chiar în societatea românească.

Dar aceste vinovății simbolice nu ating numai conducătorii statului. Din străfundurile statului-societate a răbufnit un discurs milițienesc despre vina celor îmbolnăviți, despre amenințarea românilor care au revenit acasă, despre noii ciumați. În 1989 frica colectivă întreținută îi împingea pe români să-și dorească ajutorul trupelor sovietice. Azi frica împinge către admirația pentru modelul chinez, către falsa soluție de a combate molima cu dosare penale făcute bolnavilor. Criminalizarea victimei e ultimul stadiu al dispariției solidarității.

Trebuie să înțelegem că reflexul societății de a identifica vinovați și cel al statului de a căuta alți vinovați au aceeași sursă: ideea greșită că vinovat e totdeauna celălalt. Ideea să scapi de propria ta responsabilitate (în sens individual sau colectiv) excluzând-o din micul tău cerc, exportându-o către celalalt, către un “Ei” opus unui “Noi”. Dacă înțelegem că Statul suntem Noi, că o criză poate măcar temporar aboli distincția mitică între Ei și Noi, poate facem un pas către înfruntarea lucidă a pericolului.

A doilea fenomen contra-productiv în actualul context e critica făcută fără a aduce soluții. La unii e nevoia a face zgomot, la alții e chiar atracția morbidă a prăbușirii. Evident că fiecare are dreptul democratic de a critica, la fel de evident este însă și faptul că poate fi pusă sub semnul întrebării legitimitatea criticii care duce la prăbușirea sistemului care face posibil acest drept.

Nu fac aici apel la necesitatea cenzurii, din păcate ea oricum se exercită sub diverse forme. Cred însă că agravarea situației va impune autocenzura ca imperativ moral: știm ce valoare au cei care ne conduc, dar să reamintim asta în fiecare zi nu e decât un act de neputință.

Autocenzura sună rău și are presă proastă după ce a fost invocată în regimul comunist. Atunci era însă o falsă auto-cenzură, era o cenzură mascată, perpetuă, sub amenințare unor pedepse. Auto-cenzura momentană, care vine din responsabilitate morală, asumată pentru a trece printr-o perioadă grea, nu cere decât efortul de a trece peste egoismele individuale sau de partid, pentru a trece momentan peste orgoliile exacerbate care-i caracterizează pe absolut toți liderii de opinie. Un orgoliu care azi orbește până la obscenitate.

Deocamdată este frapantă inerția majorității celor care apar în spațiul public: chiar dacă subiectul este criza “Coronavirusului”, modul de abordare e cel de dinainte de criză. Ca și cum nu se vede la orizont că profețiile negre de ieri vor fi depășite. În acest context presiunea publică asupra responsabililor politici are toate șansele să aibă numai efecte perverse. Principalii lideri politici sunt probabil ei înșiși panicați. Atacarea lor acum e tardivă, inutilă, contra-productivă. În primul rând ei, și mă refer aici la șeful statului și la primul-ministru, vor număra morții. Dar și restul politicienilor, restul responsabililor din sub-sistemul sanitar și nu numai. Bilanțul vieții lor va cuprinde acești morți care vor veni, această criză. Plecând de aici trebuie să le înțelegem comportamentul din aceste zile. Să înțelegem și cât de absurdă e inerția criticării lor fără a avea o alternativă, să înțelegem că e cazul ca fiecare să facă ce poate în zona lui de competență.

Într-un interviu recent Nassim Nicholas Taleb explica de ce e în fața unor riscuri ca cele de acum “e rațional să fim paranoici”. Prin asta înțelegea că măsurile de prevenție trebuie să meargă cât de departe posibil. Dar aceste măsuri nu vor putea compensa limitele sistemice. Una dintre principalele datorii ale liderilor politici e să ne spună care sunt aceste limite. Merită să-i amnistiem moral pentru a le da libertatea de a ne spune adevărul.

O formulă celebră spune că “principala victimă a războiul este adevărul”. Liderii statului ar trebui să înțeleagă că din acest punct de vedere nu sunt în război, că adevărul spus azi e necesar pentru a fi pregătiți colectiv să întâmpinăm ce va urma.

Psihoza din România a făcut deja victime: mulți dintre cei întorși inutil au făcut-o ca rezultat al acesteia. În mod paradoxal aceasta nu a fost rezultatul unei propagande ostile sistemului de putere din România, a venit din interiorul acestuia. Psihoza, care între altele a readus la suprafață și cultura inistituională milițienească, a venit din interior pentru că acolo se cunosc cel mai bine limitele sistemului. A spune să Statul suntem Noi nu înseamnă numai a invita la empatie față de liderii care înfruntă criza cum știu ei mai bine. Înseamnă și o exigență simplă față de aceștia: să ne spună ce știu. Să nu exporte în societate responsabilitatea sistemică chiar dacă aceasta nu e una a momentului, ci e etalată în zeci de ani, pe când responsabilitatea unei persoane imprudentă azi e potențial criminală. Accentuarea vinii individuale devine o inutilă diversiune pentru a ascunde responsabilitatea sistemică. Consecințele unei imprudențe individuale de azi nu ar fi atât de mari dacă nu existau aceste zeci de ani de iresponsabilitate colectivă.

Știm cu toții de ce e azi o panică în sistem, dar numai principalii oameni politici își pot depăși condiția și vorbi pe limba adevărului. Șeful statului declara deunăzi că se vor căuta soluții, oricât de drastice. Cea mai drastică soluție acum este să nu mai continue logica de infantilizare a cetățenilor. Un discurs rațional, plecat de la adevărul crud, trebuie să ne pregătească pentru șirul de morți care va urma. Dacă nu, fiecare mort va fi pus în spatele celor care azi sunt prea slabi de înger pentru a asuma adevărul.

Sigur că nu e simplu. Spre exemplu toți cei care au avut o experiență personală directă știu bine ce periculos este să ai pe cineva în terapie intensivă, mai ales atunci când se ajunge la respirația artificială prin intubare. Nu numai Corona-19 ne amenință, ci și bacteriile multirezistente selectate în unitățile de terapie intensivă care atacă sistemele imunitare slăbite. Un adevăr denunțat punctual în trecut, dar fără a fi luate măsuri la înălțimea gravității situației: dacă la Institutul Clinic Fundeni se vorbea în 2012 despre o mortalitate a celor intubați cu infecție respiratorie severă, adică exact ce riscă și cele mai grave cazuri de pacienți cu Corona-19, de nu mai puțin de 50% [1], ne dăm seama că situația este gravă. Dramatic e că nici nu știm public cât de gravă e.[2] Am avut scandaluri, Hexipharma, problemele de la Spitalul de arși[3], nu și soluții sistemice.

Acum e nevoie de adevăr nu pentru a căuta responsabili, nici ca să ne speriem. Incertitudinea sperie cel mai mult. Adevărul va crea încredere, ne va ajuta să privim realiști ce ne așteaptă ca societate. Pentru o dată lansatorii de alertă trebuie să fie la vârful statului. Pentru asta nu li se cer virtuți morale, ci numai instinct de supraviețuire.

Adevărul e cea mai eficientă armă împotriva propagandei. Aceasta utilizează jumătăți de adevăruri. Statul nu trebuie să lanseze contra-propagande, ci să anunțe primul ce se întâmplă, să inunde spațiul public cu adevăruri întregi și cu explicații clare. Terapia de șoc cu adevăr ne va evita un șoc mult mai mare pe parcursul lunilor grele ce vin.

Poate că acum mai mult decât oricând se potrivește afirmația autorului Ciumei și a Omului Revoltat, Albert Camus: “L’homme n’a pas besoin d’espoir, il a simplement besoin de vérité”, Omul nu are nevoie de speranță, are pur și simplu nevoie de adevăr.

NOTE_____________________

1 Elvira Borcan, Camelia Ghiță, Mariana Carmen Chifiriuc, Veronica Lazăr, Antibiotics Resistance Profiles of Acinetobacter SP. Strains Isolated from Intensive Care Unit Patients, Romanian Archives of Microbiology and Immunology, Vol. 71, Issue 2, April-June 2012, p. 75-80, p. 75.

2 Știm însă că mai degrabă s-a agravat în urma unui raport din 2018, https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/ecdc-country-visit-romania-discuss-antimicrobial-resistance-issues

3 Vezi cazul Cameliei Roiu din 2015, medic ATI la Spitalul de arși din București, https://www.vice.com/ro/article/nexkkx/medicul-care-ne-a-spus-de-infectiile-din-spitalele-romanesti

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Este cam tarziu sa incepem sa avem un comportament decent in ce priveste critica fata de cei pe care presa si societatea ne-a invatat sa-i uram, prin manipulare si propaganda politice pentru obtinerea de capital electoral.

    Principalul scop al celor care se afla acum la putere a fost pe tot parcursul ultimilor ani de a baga ura si vrajba in societate impotriva adversarilor politici si implicit impotriva celor care sustineau adversarii lor politici.

    In plus, in afara de asta, acum vedem si necesitatea de a ne dezvolta tara in privinta producatorilor autohtoni, lucru blamat mai ales de catre societatea de dreapta care doreste corporatii si iar corporatii, precum si piata de desfacere a altora.

    Ne vom spala pe cap cu toate aceste idiotenii sustinute de catre o societate pervertita in care a intrat corupta sistemica din cauza mizeriei de propaganda, manipulare si impostura.

    Sa-l asteptam pe Iohannis sa ne spuna ca scopul principal este scoaterea PSD-ului din jocul alegerilor si ca PSD-istii trebuie sa dispara?

    • Asa cum ceausescu a fost acceptat si dus pana la moarte de catre noi, astia multi, tot asa si P$D este un produs cumparat de unii dintre noi care au ales in fata unei majoritati tacute…

      Daca taci -poate si VERBANONACTA fara virgula dupa acta- atunci du crucea pana la capat.

      Asadar vina este la nivelul fiecaruia.
      Sa incercam sa nu mai dam vina pe altii.
      Sa incercam sa ne privim in oglinda si sa actionam gradual si sustinut!

      Sistemul este format din mici particule care ar trebui sa aiba capacitatea sa isi inteleaga rostul
      Daca nu se poate – ramane cum am stabilit

    • Aveti dreptate. Societatea s-a pervertit, statul a fost mereu o structura perversa cu radacini in dictatura. Nu iti platesti taxele, mergi la puscarie, asta chiar si in cele mai relaxate democratii.
      Cat platesti? Cam jumatate din venitul brut plus inca 19% TVA din tot ce cumperi, in total vreo 70-80% din venituri.
      Ce iti da statul la schimb ? „Ce vrea muschii lui”. Medici lipsa, spitale ca vai de ele, Iti ingramadim copiii cate 35 in clasa, si daca comentezi, tot tu esti cel lipsit de inima, ce vrei tu acum, 20 de copii in clasa, sa ii lasam pe unii copii pe dinafara ? Aici e chestia fascinanta, au invatat acea retorica, sa intoarca lucrurile ca tot pe tine te fac sa pari vinovat.

      Poate ca e cazul sa incercam sa resetam contractele cu statele, contract pe care il semnam de fiecare data cand dam cu stampila sau si mai rau, cand nu facem nimic si asteptam aceasta stare de fapt. Statule, ne dai si noua altceva decat „best effort delivery” – adica nimic nu e garantat ? Ceva „quality of service” ? Da, la banii pe care ii dam, meritam mai mult, insa si aici e o ruptura intre cine voteaza de fapt si cine cotizeaza la stat.

      Apropo de retorica, cum 1 an si ceva, pe un ger napraznic, intr-un autobuz, un om al strazii ( pericol de sanatate publica, dupa cum mirosea, chiar si pe frigul ala ), dormea in autobuz, ocupand 2 locuri, plus un spatiu considerabil in jurul lui, caci nimeni nu se putea apropia.
      Vine controlul, ii controleaza pe toti, mai putin pe omul strazii. Il intreb: pai si pe el ? Matahala de controlor, imi zice intai cu un aer complice „pai asa ne-a zis Doama Firea, sa ii lasam in pace”. Apoi schimband tonul intr-unul mai agresiv: „si ce vreti acum, sa ii lasam sa moara” ? Pasamite tot eu eram cel care nu aveam inima. Acelasi pattern de raspuns il primesti mereu de la cei care cred ideea de stat, fara sa vada ce efecte produc unele din „implementarile” acestei idei: „tu ce te plangi, nu te mai saturi? noi traim cu cateva sute de lei pe luna, de aia votam cum votam”. Nu ma satur, si asta fiindca am repere. In alta tara, daca as emigra, as trai probabil mult mai bine muncind poate mai putin. Si nu ma refer doar la banii din buzunare, dar si ce am in comun cu altii: strazi, scoli, spitale, curatenie, civilizatie, omenie. Dar nu as mai fi „patriot”, chit ca acum cotizez cu varf si indesat la statul asta. La fel, tot fiindca am repere, inteleg dincolo de propaganda gen Antena3, in mare parte de aceeasi natura cu ce va explicam: stiu de ex. ca statul, din aia 70-80% din banii pe care ii opreste de la orice cetatean activ, ia ceva si pentru oamenii strazii, exista pe hartie locurii unde sa fie ingrijiti, mai degraba pe hartie. La fel ca si DSP-urile, ca si Protectia Copilului unde Dragnea isi angaja slugile fictiv. Am tot dreptul sa ma revolt asadar cand vad oamenii strazii prin autobuze, si asta nu tine de o lipsa de „omenie”, din contra.

      • @ Gigel

        „………..In alta tara, daca as emigra, as trai probabil mult mai bine muncind poate mai putin.”

        Iti recomand sa emigrezi cat am curand – chiar maine – si sa povestesti cum te-au asteptat cei din „alta tara”; vei constata ca ei chiar aveau de tine (ha,ha,ha) !!!.

        Unii ca dvs. (sau altii cu nume ca Dorel, Alinuta etc.) isi inchipuie ca in tarile in care emigreaza „Cainii umbla cu colaci in coada” (zicere romaneasca).

        Vorbesc din proprie experienta.

  2. Nu. Nu in acest moment. Acest stat nu este altceva decat un recipient pentru phihoza colectivă lansată de China comunistă in ianuarie 2020. Acesta este adevărul: ca statul român, laolaltă cu o gramadă de state deja vulnerabile, cu sistemul imunitar defect, a capotat in fata propagandei chineze si a preluat pe nemestecate Marețul Scenariu al Virusului Ucigaș. Normal ca orice om vrea Adevărul -că acest virus probabil nu e mai cu moț decât ceilalti 44.444 de viruși pe care omul i’a intâlnit- , că altfel nici nu’si poate lua viața înapoi, in propriile mâini, numai ca Statul a decis deja sa modifice Realitatea societală si să acționeze in sensul restrângerii drastice a libertăților noastre in temeiul unei frici cosmice de care s’au lăsat molipsiți. Adevărul e că tentația îndumnezeirii zace in orice lider politic și că dulce e fiorul puterii asupra celorlalți. Ce frumos e să decizi ce e real și ce nu, ce poate gândi un om și ce nu, ce îl macină și ce nu! Iar virusul concentrat și personificat a devenit hrana spirituală a românului, asta bagă in el zi de zi, oră de oră, minut de minut. Prin aportul statului și a presei decăzute la rang de obituariu.

    In altă dezordine de idei: dumneavoastră ați auzit de ‘nocebo’? Știți de ce întreb? Pentru că la începutul „epidemiei” presa a relatat la foc continuu despre acest virus că este intratabil și că nu există vaccin. Au repetat inepția asta panicardă până când oamenii, înspăimântați, au ajuns să o creadă și să privească virusul ca pe o entitate invincibilă ceea ce le-a adâncit și mai mult fatalismul. Iar acum nocebo este ceea ce omoară bătrânii prin spitalele europene, adică pe cei mai susceptibili dintre noi să se lase pradă minciunilor și exagerărilor revărsate de o presă inconștientă in capul lor. Nu numai propria convingere că virusul este intratabil îi omora, ci și convingerea medicilor ce li se citea in ochi, și atmosfera sinistră din spitalele ticsite de oameni distruși moralmente de organele de presă turbate. Și mizeria. Și starea generală de depresie instalată in sufeltul rudelor și prietenilor.

    Dar din minciuna ridicată la rang de politică de stat se pare că tot prin minciună se iese: Statul chinez care a pornit mascarada asta cinică și criminală tocmai ce a anunțat că, in mod miraculos, au învins virusul și gata! nu mai au noi cazuri. Nu medicamentele, nu vreun vaccin, ci înțelepciunea conducătorilor de partid și stat au rezolvat epidemia. Prin măsurile și vociferările lor extreme au reușit să sperie virusul și să-l izgonească in…Italia. Presa noastră e iarăși in extaz și elogiază răspunsul prompt (ce mai conteaza că oficialii chinezi au recunoscut existența epidemiei după mai bine de o lună de la apariția primului caz și că până atunci au mușamalizat și au trimis potera de securiștii pe doctorii ce răspândeau ‘fakenews’ despre noul virus) și briliant al Partidului Comunist Chinez. Deci, important e ca autoritățile să lase orice scrupul deoparte și să amenințe fățiș Virusul, să urle la el, să-l gonească, să pună trompetele pe el, să asmuțeasca Garda financiară, să trimită, domne, armata..la nevoie. Iar mâine să iasă in public și să declare dacă nu sfârșitul războiului, măcar un armistițiu acolo, cât să putem ajunge și noi la muncă..întregi la minte.

    • Sunt peste 600 de morti in ultimele 24h in Italia, din cauza coronavirusului. In ziua de dinainte fusesera 400, iar cu 3 zile inainte 300. Sunt fake news? I-a ucis presa si panica? Impresia fiecaruia despre mass-media este subiectiva, dar cifrele acestea sunt obiective.

      • Nope, nu e clar deloc ce semnifica cifrele alea. Ar trebui sa nu postezi, daca nu intelegi despre ce e vorba. Fix point-ul thread-ului.

      • domnule Kinn, unde am susținut eu că cifrele respective ar fi false? că acele decese nu s-ar fi petrecut? nicăieri. Păi poate ar trebui nici să nu încercăm să dialogăm dacă ne răspundem pe lângă la afirmații inventate.

        „Impresia fiecaruia despre mass-media este subiectiva, dar cifrele acestea sunt obiective.”

        Dar dacă dumneavoastră, ca simplu cetățean ce se adapă la fluxul de știri dirijat de autorități, fără nicio altă sursă de informare, de unde știți că numărul de morți reflectă un fenomen de maximă gravitate care să justifice luarea de măsuri extreme? nu in baza unor convingeri create tot in baza informațiilor și speculațiilor pe care le serviți din aceeași presă?

        Hai să punem altfel problema: puneți-vă întrebarea și calculați in sinea dumneavoastră de la câți oameni uciși de un virus merită să renunțăm la credințele și valorile noastre, cele pe care le clamăm in mod obișnuit; de la câți morți încolo putem să considerăm că frica de moarte atârnă mai mult in balanța morală in raport cu frica de statul polițienesc și să îmbrățișăm Statul in speranța (deșartă) că ne va ocroti? de la câți morți începem să renunțăm la liberul-arbitru? O gripă aviară justifică excesele statului autoritarian? Dar boala vacii nebune? Dar o viroză? Dar ce facem dacă vine o ciumă? Ce mai oferim drept jertfă Statului Providențial ca să ne salveze după ce am cedat libertatea de mișcare, libertatea de exprimare și avuția noastră (care deja ni se scurge printre degete, pe nesimțite)?

        In plus, gândiți-vă câți slujbași ai Statului, altfel inutili sau cel puțin inofensivi, se vor simți brusc animați de o misiune nobilă ce le va justifica orice acțiune, orice abuz, și cât de greu va fi să oprim ulterior epidemia de stimă de sine exacerbată din rândul autorităților.

        • Ori cat ar parea de cinic este o analiza cost-beneficii intr-o anume situatie data.

          Idealismul nu ne ajuta in aceasta situatie.

          Pe front se moare – asta stie si se asteapta toata lumea.
          Ceea ce spera fiecare este insa ca moartea sa nu il atinga pe el/ea.

      • Mortii in crestere indica punctul de maxim.

        In cateva zile situatia se va calma.
        Nu va isterizati pentru ca nu ajuta.

        RIP si multa sanatate celorlalti

  3. Rațiunea după I. Kant ne salvează din propria „Unmündigkeit” (Ausgang aus de selbstverschuldeten Unmündigkeit). Cifrele par să convingă mai repede logiga, rațiunea.

    Cifrele cunoscute despre rata de infectare cu COVID-19 nu reflectă realitatea. Se știe că un număr necunoscut de infectați sunt și rămâne ascuns. Exempul e Italia (azi cei mai mulți morți) unde letalitatea după cifrele oficiale e de 7 % și RFG unde e de 0,3 % (din 34.000 infectați au murit 33). Numărul necunoscut poate fi de 2 sau 10 ori mai mare decât cel cunoscut prin testare și anunțat oficial. Cifra zero de infecții noi din Wuhan anunțat de guvernul Chinez acum nu e credibil. Dictatura în China și Iran nu are interes de a relata adevărul. Democrațiile europene acționeaza diferit în combaterea virusului. Franța e în stare de urgență, UK așteaptă infectarea majorității locuitorilor. Trei luni până la plafonarea ratei de infectare e cifra, logica, rațiunea cu care se operează probabil în ambele țări.
    Adevărul e că nimeni dintre noi nu a cunoscut un astfel de moment, un astfel de scenariu, o astfel de criză globală, cu care e confrutată omenirea azi cu virusul COVOD-19 și concomitent o criză economică care rezultă din această criză cu virusul nou. Mintea compară criza de azi cu trecutul, cu ce ne este cunoscut. Avem probleme cu un viitor necunoscut. Se estimează o scădere BIP în UE de 4% până la 9 % anul acesta. Depinde de stoparea virusului, găsirea unui vaccin etc.

    Cifrele și rațiunea sunt azi mai puțin utile decât un comportament de „distanțare socială” și solidaritate cu ceilalți. Empatie în loc de agresiune și desinformare.

    „Einfache Sprache in der Weltliteratur- da muss man nur Camus lesen”
    scrie Hauke Hückstädt (über die Poesie der Verknappung/ In der Weltliteratur gab es immer Spuren Einfacher Sprache, man muss nur die erste Seite von Camus „Der Fremde” lesen).
    In literatura universală au existat întotdeauna exemple cu forme simple de exprimare.
    Alber Camus: Ciuma, Străinul.

    • Cuvinte mari – distantare sociala si solidaritate.

      Distantarea sociala este posibila intre niste limite. Operational in 99% cazuri.

      Solidaritate cum?
      sa merg sa fiu alaturi de cel virusat???
      sa produc masti sau alte materiale si echipamente necesare – DA
      sa respect regulile de protectie – DA

      daca sunt fragil sunt cel mai solidar personaj daca stau acasa si deranjez cat mai putin posibil pe altii.

      Solidaritate cu liderii care iau decizii gresite?
      NU, dar am rabdare pana trece valul si am atat ratiune incat sa nu admit #ciumarosie

  4. 1) „Nu vorbim aici de o formă de reprezentativitate a statului, ci de faptul că acesta e produsul și prelungirea realităților din societate” – un stat esuat care reprezinta perfect o societate identic esuata. Care societate va trece, pe bune, vreun test … cand si-o reveni. Nu pe durata vietii noastre, oricum.

    2) ” În 1989 frica colectivă întreținută îi împingea pe români să-și dorească ajutorul trupelor sovietice.” – inafara de autor si Iliescu, nu mai stiu pe nimeni care sa aiba aceasta opinie. Oricum nu a fost majoritara in niciun caz. Istoricii sunt inca pe aici, sa ne confirme!

    3) „Auto-cenzura momentană, care vine din responsabilitate morală, asumată pentru a trece printr-o perioadă grea, nu cere decât efortul de a trece peste egoismele individuale sau de partid, pentru a trece momentan peste orgoliile exacerbate care-i caracterizează pe absolut toți liderii de opinie” – asta presupune un gen de voluntarism al oamenilor … cam cum
    presupuneau comunistii ca il vor avea oamenii in societatea lor. Nu s-a intalnit la specia noastra asa ceva, pana acum. Ca mici exceptii, poate, dar ca regula nu.

    4) „Una dintre principalele datorii ale liderilor politici e să ne spună care sunt aceste limite. Merită să-i amnistiem moral pentru a le da libertatea de a ne spune adevărul.” – iata si testul/momentul adevarului pentru textul de fata.
    Daca, la finalul crizei, aceasta prorocire se va adeveri (liderii vor spune clar, ante-factum, cat de jos sunt limitele de rezistenta ale sistemului sanitar, inseamna ca natiunea (caci banuiesc ca autorul nu gandeste in termeni individualisti) i-a amnistiat moral, gratie acelui voluntarism mentionat la pct. 3.
    Daca nu, inseamna ca textul are o premisa falsa si deci concluzia/teza nu valoreaza prea mult.

    Ar fi tentant sa zic, aici, daca as fi malitios, ca daca la sfarsitul crizei natiunea nu i-a amnistiat moral pe liderii politici, considerand si teza conform careia „Statul suntem Noi”, decurge ca e natural si indreptatit politologic ca Statul Roman sa fie imoral. Dar nu pot spune asta, din cauza premisei false si a faptului ca falsul implica orice dar nu il si decurge.

    5) Socoteala este simpla: avem cca. 100 de aparate de ventilatie artificiala in toata tara si o promisiune de inca 100. Asta-i tot: 200 de pacienti gravi (cu necesitate de intubare). Adica, in cazul Bucurestiului, vreo 50 de intubati (mai lasam, generos, inca 7 aparate pentru vreun pompier ranit la foc sau alte urgente fara legatura cu COVID19 si vreo 3 rezervate pentru zei). Dupa care, STOP JOC!

    Ah, sa nu uit: cel care va hotari cine e intubat sau nu dintre ultimii veniti va fi dl. Beuran sau un echivalent al sau. Pe care, suntem siguri, alaturi de autorul articolului, ca ii va amnistia moral natiunea in ansamblul ei.

    Poate avem insa un noroc nesperat si se vor putea printa 3D niste ventilatoare mecanice pe care le-au conceput si dat la liber specificatiile, niste vestici, zilele astea.

    –- –- –-

    Sper ca autorul sa aprecieze ca mi-am luat osteneala si i-am citit articolul cu atentie si sa publice comentariul, chiar daca nu-i este favorabil. Ramane de vazut cum se raporteaza la „practice what you preach”.

  5. Inteleg acest articol ca un fel de pledoarie pt adevar
    Desigur in istorie, mai ales in istoria Romaniei, adevarul nu prea a fost luat in serios.
    De data asta insa, a avea pretentia de a afla, de a comunica adevarul este absurd pt simplu fapt ca nimeni nu cunoaste acest adevar. Concret, care e adevarul cu Corona, cel chinezesc, care ne-ar arata ca se poate lupta impotriva, sau cel italienesc, care ne arata zadarnicia luptei?
    Spre scuza politicienilor romani trebuie spus ca nici marii lideri europeni nu au reactionat mai grozav, din contra, au dormit in papuci, in aroganta lor au luat in ris masurile chinezesti considerindu-le comuniste.

    Omenirea nu are acum nevoie de lideri sinceri ci de lideri inteligenti! Dar de unde sa-i iei?

  6. Societate romana este bolnava si nu are posibilitati de vindecare. Am sa explic: crevasele din perioada comunista nu au fost eliminate, asanate sau poate deturnate. Milioane de tarani carora li s-a luat pamintul si mijloacele de trai au ramas suspendati in neantul istoriei. Returnarea partiala nu a facut dreptate si a creat frustrare si nemultumire. Oamenii politici ajunsi in functii decizionale sunt analfabeti socilal si incapabili sa inteleaga drama unei generatii batjocorita de o dictatura inumana, perversa si razbunatoare. Taranul invatat sa suporte cu pasivitate, administratia comunista continua acelasi lucru pentru ca simte ca minciuna este instrument de administrare a tarii. Intrebarea este cum vindecam acest lucru:
    Din experienta tarilor care au trecut traume mai mari sau mai mici propun sa luam exemplul Germaniei (de vest). Dupa razboi, distrusa si inglobata in datorii de razboi, cu moralul in depresie s-a reusit o conciliere nationala, eliminind extremistii si acceptind oamenii valorosi, indiferent de culoarea politica, si s-a consolidat o structura patriotica care a mobilizat tara si a reusit reconstructia. Cum au trecut peste diferente ideologice? Greu foarte greu, cristalizind o linie de compensare si re-umanizare a societatii. De ce nu reuseste Romania asta? Simplu nu are oameni de calitate si mai presus de tot – patrioti – sa vrea binele tarii mai presus de binele personal. Cea ce vedem azi este exact opusul. Politicieni la care tara este ceva care trebuie vindut, scapat de ea pe un pret oarecare, nesimnificativ. Constiinta morala a acestor oameni este formata in comunism unde minciuna adusa la nivel de instrument de manipulare este adinc inscrisa in creerul si personalitatea lor. Ca natie nu vad si o declar dupa o dezbatere adinca, posibilitatea eliminarii persoanelor tarate moral din viata sociala. Asa ca pun punct unor framintari de ani de zile. Raul este instaurat si insanatosirea nu este posibila.

    • Milioane de tarani carora li s-a luat pamintul si mijloacele de trai au ramas suspendati in neantul istoriei.
      ********************
      Si totusi, taranii sunt din nou chemati sa salveze tara, viitorul depind ed eei mai mult ca niciodata.

    • @smaranda – fiecare generație ponește de la zero, iar generațiile născute după 1980 sunt deja mult mai normale decât generațiile născute după 1940. Puteți spune orice despre coronavirus, dar nu cred că preferați perioada lui Hitler și Stalin.

      Despre Germania: pe baza bunăstării dobândite în perioada Războiului Rece, Germania și-a permis să continue aventura socialistă timp de încă o generație. Aventură la care Suedia a renunțat foarte repede în anii ’90, de exemplu. O mare parte din avantajele Germaniei sunt geografice, e plasată în centrul Europei, astfel încât orice camion care merge din Polonia în Franța plătește taxe de tranzit în Germania, în afară de accize la carburanți și alți bani cheltuiți în Germania. O mulțime din exporturile germane sunt deturnate în realitate de la alți europeni. Șoferii de camioane știu o mulțime de povești cu etichete daneze schimbate pur și simplu cu cele germane, dar pe astea n-o să le găsiți în presa mainstream.

      România fiind o țară săracă și periferică, nu-și poate permite socialismul pe care și-l permite Germania. Deocamdată, românii muncesc în fabricile germane de componente auto, nu invers. Iar asta nu prea are șanse să se schimbe în viitorul previzibil. Poate abia peste vreo 30-50 de ani, pe măsură ce coloana vertebrală a Europei industrializate se va deplasa spre axa Varșovia – Istanbul, în timp ce în prezent ea încă se află pe axa Berlin – Milano – Palermo.

      • Harald, apreciez unele idei exprimate. Dar fiecare generatie a fost normala pentru timpurile ce le a trait. A arunca vinovatiile in o generatie sau alta nu va schimba cursul istoriei. Sa nu uitati ca milioane de oameni au fost victimele unor conducatori anormali, Hitler, Stalin, Mao, etc. Mai multa meditatie profunda la ceea ce scrieti, nu strica.

        • @Aristotel – Hitler si Stalin nu au fost teleportati de pe Marte, fiecare dintre ei era exponentul patologiei sociale din propria tara. Iar Aristotel a impus pentru 1500 de ani modelul geocentric al sistemului solar, desi Aristarh din Samos facuse public modelul corect, heliocentric. E foarte instructiva povestea, in contextul nick-name-ului folosit.

    • @smaranda – despre eliminarea extremiștilor din Germania postbelică: ce credeți, prezența a sute de mii de militari americani o fi avut vreun rol în chestiunea asta? Sau e corect politic să susțineți că înalta conștiință germană e cea care a făcut asta?

      • @ Harald Germania a reusit sa depaseasca dificultatile, Romania poate sa o faca? Eu nu am un raspuns. Daca aveti unul si il voi crede viabil, veti avea inca o sustinatoare alaturi poate de alte sute de mii care cauta o solutie pentru Romania – ascultati va rog „O patria mia (Verdi)”. Poate va inspira.

        • @smaranda – soluțiile mele pentru România nu sunt aplicabile în peisajui politic actual, cu Putin la Kremlin, Merkel la Berlin și cete nesfârșite de securiști controlând România la toate nivelele. Mai vedem peste vreo 10 ani. Să meargă generația lui Ion Iliescu la loc cu verdeață, să dispară din instituțiile publice generația decrețeilor ”ș-apoi ‘om vedea”.

          Germania nu e un exemplu pentru nimic, e ca și cum contesa i-ar spune cameristei că dacă muncește destul de serios, va avea și ea un conac. Soluția corectă pentru cameristă e cu totul alta: dacă vrea o viață decentă, în primul rând nu trebuie să mai muncească pentru contesă. În rest, așa cum repet mereu pe-aici, virtue signalling nu e decât o formă de narcisism. Meditați la asta cât e nevoie.

          • @ Harald Autorul, posesorul unui masterat in stiinte politice spune „E suficient să cunoaștem gradul scăzut de încredere pe care îl avem în stat și unii în ceilalți ca să înțelegem de ce panica e ușor de creat, de întreținut, de utilizat.” Iar eu am declarat in comentariul meu : „Ca natie nu vad si o declar dupa o dezbatere adinca, posibilitatea eliminarii persoanelor tarate moral din viata sociala”. Patria nu poate astepta solutii peste zece ani pentru ca nu sint sau sunt iluzii intr-un comentariu fara valoare. Degradarea morala la care asistam fara sa ne asumam un gest este vina intelectualilor (acei 10%) romani care nici dupa 30 de ani nu au curaj sa vina cu solutii de a iesi din mocirla asta. Romania are nevoie de un om cu viziune ca Ludwig Erhard si patrioti care sa i se alature. Germania la sfirsitul razboiului a avut 7 milioane de morti si orase in ruina. Aliatii au facut un plan de reconstructie, numai ca poporul german s-a mobilizat si a facut asta. Afirmatiile care le facem, raportate la catharsisul moral propriu (daca il avem functional) ne obliga la decenta si responsabilitate. Sa nu uitam – cautam solutii.

            • @smaranda – atunci când ”patria” e patria securiștilor mai noi sau mai vechi, n-are decât să mai aștepte. Formulele patriotard-sforăitoare nu vă aduc niciun plus de credibilitate.

              Despre Ludwig Erhard v-am scris deja, avea cam 250.000 de militari americani și vreo 300 de baze americane pe propriul teritoriu. Se zice că bazele americane ofereau nemților cam 2 milioane de locuri de muncă, în cele mai aglomerate perioade. Armata americană nu mergea la recoltat porumb și cartofi, avea treburi mai serioase, dar cumpăra la greu tot ce produceau nemții și plăteau cu bani adevărați.

              Nu în ultimul rând, tot pe vremea lui Ludwig Erhard, camioanele germane de la Josef Meyer încărcau în permanență mobilă și confecții din România. Ca și piesele auto de azi, o mulțime de produse din cataloagele Otto și Neckermann erau fabricate tot de români și exportate de Ceaușescu la prețuri ridicole. Așa s-a construit Germania, printre altele.

          • @ Harald

            „@smaranda – soluțiile mele pentru România nu sunt aplicabile în peisajui politic actual, cu Putin la Kremlin, Merkel la Berlin și cete nesfârșite de securiști controlând România la toate nivelele. Mai vedem peste vreo 10 ani. Să meargă generația lui Ion Iliescu la loc cu verdeață, să dispară din instituțiile publice generația decrețeilor ”ș-apoi ‘om vedea”.

            Ca sa intrati in cartile de istorie, ar fi bine sa „dezvaluiti” solutiile dvs. pentru Romania cat mai curand sau chiar ACUM. Timpul s-ar putea sa nu m-ai aiba rabdare, dar este decizia dvs.

            • @David Wilson – nu mă interesează să intru în cărțile de istorie, mă interesează să pun niște idei în aplicare, dar să beneficieze și România de ele, nu doar alte țări. Însă România fiind deocamdată țara securiștilor, nimic nu e realizabil. Căderea economică poate fi oricât de mare, ba chiar ar fi de dorit una cât mai mare: cu cât economia artificială se va dezagrega mai sever, cu-atât va fi mai mare nevoie de o economie reală, în care ideile mele chiar ar da rezultate.

            • @ Harald (22/03/2020 la 13:00)

              Nici pe altii din trecutul recent al tarii noastre propovaduiau asemenea idei, anume ca pentru Romania ar avea un „viitor luminos”, doar daca nu ar fi anumiti lideri in alte tari sau la noi etc. nu-i interesa sa intre in istorie.

              Oricum cred ca si casierele si soferii de la Tesco, pe care ii pomeniti in diversele dvs. postari vor fi dezamagiti cand vor afla – daca vreodata vor afla – ca au trait si vorbit cu un Mesia egosit care n-a vrut si nu l-a interesat „să puna niște idei în aplicare, dar să beneficieze și România de ele, nu doar alte țări.”

              Poate si alti romani sunt (si vor) fi dezamagiti ca istoria noastra n-a beneficiat de maretele dvs. idei.

              Disclaimer:
              Daca postare dvs. (a se vedea extrasul de mai jos) este un pamflet, evident ca si postarea aceasta ca si precedenta nu pot fi decat pamflete.

              „Harald spune:
              20/03/2020 la 23:24
              @smaranda – soluțiile mele pentru România nu sunt aplicabile în peisajui politic actual, cu Putin la Kremlin, Merkel la Berlin și cete nesfârșite de securiști controlând România la toate nivelele. Mai vedem peste vreo 10 ani. Să meargă generația lui Ion Iliescu la loc cu verdeață, să dispară din instituțiile publice generația decrețeilor ”ș-apoi ‘om vedea”.”

              Sa fiti sanatosi cu toti.

            • Pentru ca discutia a cazut in derizoriu rog cititorii sa-si faca o imagine adevarata despre Ludwig Erhard informidu-se (acum este posibil) corect, despre un politician care si-a asumat responsabilitatea recladirii economice a Germaniei. In 1948 „Erhard a decis, ca director economic (Bizonal Economic Council) pentru zonele de ocupație britanice și americane, să aplice controale ale prețurilor în 1948, în ciuda opoziției atât din partea opoziției social-democrate, cât și a autorităților aliate. Politicile financiare și economice ale lui Erhard s-au dovedit curând populare, deoarece economia germană a făcut o redresare miraculoasă si o creștere rapide și a prosperității în anii `50, depășind distrugerea dupa război și integrând cu succes milioane de refugiați din est. „ Unde gasim un asemenea om?

            • @David Wilson – unde am scris eu ceva de „viitor luminos” pentru Romania? Viitorul nu e scris, lucrurile pot evolua in orice directie. Iar soferii si casierele de la Tesco sunt de-obicei persoane mult mai normale decat unii dintre interlocutorii mei de pe-aici :)

        • @smaranda – păi, trebuia să spuneți așa de la bun început, că aveți misiunea de a promova introducerea controlului asupra prețurilor, nu să vă învârtiți atâta pe după cireș cu măreția Germaniei postbelice.

  7. The Coronavirus Hoax
    Written by Ron Paul

    Guvernele adoră crizele, deoarece atunci când oamenii se tem sunt mai dispuși să renunțe la libertățile lor pentru promisiunea că guvernul va avea grijă de ei. După 9 septembrie, de exemplu, americanii au acceptat distrugerea aproape totală a libertăților lor civile în schimbul promisiunilor de securitate goale de conținut ale PATRIOT ACT.

    Este ironic să-i vedem pe aceiași democrați care au încercat să-l acuze pe președintele Trump luna trecută pentru abuz de putere cerând ca Administrația să acapareze mai multă putere și autoritate în numele luptei împotriva unui virus care până acum a ucis mai puțin de 100 de americani.

    Declarând vineri o urgență pandemică, președintele Trump revendică acum puterea de a pune în carantină persoanele suspectate de a fi infectate de virus și, după cum scrie Politico, „să oprească și să sechestreze orice avion, tren sau automobil pentru a opri răspândirea unei boli contagioase”. El poate chiar să cheme militarii pentru a pune în carantină un oraș sau stat american.

    Autoritarii din state și cei locali iubesc și ei panica. Primarul din Champaign, Illinois, a semnat un ordin executiv care îi conferă puterea de a interzice vânzarea de arme și alcool și de a tăia gazul, apa sau electricitatea oricărui cetățean. Guvernatorul statului Ohio a închis, în esență, întregul său stat.

    Fearmongerul principal al Administrației Trump este fără îndoială Anthony Fauci, șeful Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din cadrul Institutelor Naționale de Sănătate. Fauci este peste tot în mass-media, servind falsuri fățișe pentru a stârni și mai mult panica. El a depus mărturie în Congres că rata de deces pentru coronavirus este de zece ori mai mare decât cea a gripei sezoniere, o afirmație fără nicio bază științifică.

    În emisiunea TV Face the Nation, Fauci a făcut tot posibilul pentru a deteriora în continuare o economie deja necompetitivă afirmând: „În momentul de față, personal, nu aș merge la un restaurant.” El a făcut presiuni să se închidă întreaga țară pentru 14 zile.

    Pentru ce? Un virus care a ucis până acum puțin peste 5.000 de oameni în întreaga lume și mai puțin de 100 în Statele Unite? Prin contrast, tuberculoza, o boală veche despre care nu se discută prea mult în aceste zile, a ucis aproape 1,6 milioane de oameni în 2017. Unde este panica pentru asta?

    Ceea ce solicită oameni ca Fauci și ceilalți fearmongers probabil doar va agrava boala. Legea marțială la care ei visează îi va lăsa pe oameni închiși în casele lor în loc să iasă în aer liber sau pe plajă, unde soarele și aerul curat ar ajuta la stimularea imunității. Panica produsă de acești fearmongers este probabil să ajute la răspândirea bolii, deoarece mulțimi masive se năpustesc în Walmart și Costco pentru ultimul rulou de hârtie igienică.

    Nebunia în privința coronavirusului nu se limitează doar la politicieni și la comunitatea medicală. Șeful think tank-ului neoconservator Atlantic Council a scris un editorial în această săptămână prin care a cerut NATO să voteze o declarație de război împotriva virusului COVID-19 pe baza articolului 5! Vor trimite tancuri și drone pentru a-i șterge de pe fața pământului pe acești dușmani microscopici?

    Oamenii ar trebui să se întrebe dacă nu cumva această „pandemie” a coronavirusului ar putea fi o mare farsă, cu pericolul real al bolii masiv exagerat de cei care încearcă să profite – financiar sau politic – din panica creată.

    Asta nu înseamnă că boala este inofensivă. Fără îndoială, vor muri oameni de coronavirus. Cei din categoriile vulnerabile ar trebui să ia măsuri de precauție pentru a-și limita riscul de expunere. Dar am văzut acest film înainte. Guvernul exagerează o amenințare ca scuză pentru a mai smulge din libertățile noastre. Cu toate acestea, atunci când „amenințarea” s-a terminat, ei nu ne mai dau niciodată libertățile înapoi.

    Copyright © 2020 de către RonPaul Institute. Permisiunea de a reimprima integral sau parțial este acordată cu bucurie, cu condiția acordării unui credit complet și a unui link live.

    http://ronpaulinstitute.org/archives/featured-articles/2020/march/16/the-coronavirus-hoax/

    • In lume in 2018 au murit oeste 1,1 mil de oameni din cauza tuberculozei.
      Este adevarat ca o mare majoritate sunt in Africa si de aceea nu ne isterizam si nu afecteaza prea tare economia si pentru ca am infiintat, in tarile civilizate un sistem de monitorizare a bolii…

      Este enorm –
      Probabil ca COVID-19 nu va ajunge aici,

      Concuzia mea este ca suntem isterici.

  8. De mai mult de 30 de ani aud disperat strigătul victimelor pentru dreptate…

    De peste 30 de ani aud autoritățile spunându-le „acum nu e momentul” să căutăm responsabilii.

    România este un stat captiv, spre deosebire de Franța, ori alte democrații occidentale consacrate. Guvernarea cleptocratică din România seamănă în bună măsură cu cea din Rusia (mai puțin accentele autocratice, spre care conducea statul român regimul d-lui L Dragnea, spre exemplu), R Moldova, Belarus, ori Kazahstan șamd., NU cu democrațiile vest-europene.

    Dl I Iliescu, arhitectul grupului securisto-comunist care a capturat statul după 1989 (și care extrage de 30 de ani resurse din averea publică, transferându-le fraudulos în proprietatea privată a câtorva oligarhi și a apropiaților lor), a spus timp de 15 ani după Revoluție că găsirea vinovaților pentru crimele înfăptuite este prea recentă. Că nu este bine „să judecăm la cald”, că am fi astfel nedrepți.

    Pe sângele victimelor securiștilor și comuniștilor s-a ridicat actuala cleptocrație, grupul infracțional organizat de tip mafiot care a capturat statul…

    În ultimii 15 ani, dl Ion Iliescu a zis că a trecut prea mult timp pentru a mai căuta vinovații. Ar trebui să lăsăm istoricii să se ocupe de asta.

    Orice eveniment social, național, oricât fericit sau de tragic (a se vedea Ziua Națională, sărbătorită anual, bunăoară), este folosit fără scrupule, pentru a amesteca victimele cu călăii lor, pentru a convinge cetățenii acestui stat capturat că NU este necesar să mai caute responsabiii, că este mai bine să-i iertăm creștinește pe criminali.

    Adică, să renunțăm la Justiție. Doar că asta NU întărește statul, ci în slăbește!

    Cinic, mi-amintesc de „Cazul Caracal” și exploatarea lui în scop de marketing politic de către unchiul uneia dintre victime… Acum, avem COVID-19 ! Nu putem lăsa să ne scape ocazia!

    Ei bine, permiteți-mi să enunț un principiu simplu, elementar, al creștinismului, dar care este bine cunoscut și de către cei care murdăresc sângele victimelor, spunându-le că ar trebui să se înfrățească cu călăii lor și să nu mai caute vinovații…

    Iertarea survine asumării păcatului și pocăinței. Doar cei care se pocăiesc se mântuiesc!

    • Aveti dreptate, d-le Constantin. Si eu am gandit la fel. La noi dreptatea umbla cu capul spart! Apoi, chiar daca fiecare trebuie sa fim crestini, ceea ce avem acum este o influenta negativa a bisericii si religiei. Totul trebuie sa fie cu masura si iertarea si pocainta.A ierta prea mult inseamna a accepta nedreptatea si saracia, hotia, minciuna, lacomia.

    • Si chiar daca nu se pocaiesc avem mijloace de a ii indeparta democratic de la conducere.

      Nu o facem pentru ca unii sunt cumparati ieftin.
      Viata nu este ieftina si pentru ea si o viata mai buna meriti sa incerci tot ce este omeneste posibil

  9. Am citit cartile lui Taleb si m-am gandit intens ce ar spune despre ceea ce se intampla acum.

    Sigur ca poti sa critici reactiile irationale ale liderilor – ei sunt cei care iau deciziile pentru noi.
    Doar a critica nu este suficient – si asta sunt de acord.

    Deci solutiile propuse pana la acest punct desi salveaza multe vieti omenesti de la deces sunt exagerate pentru ca liderii au neplacuta onoarea de a lua decizii care sa vizeze atat orizontul imediat cat si cel mediu sau de lunga durata.

    de lunga durata – cu sau faca masura izolarii tot am fi fost salvati.

    pe termen scurt/imediat – impactul emotional este ff puternic sa vezi pe cineva apropiat tie ca moare deci ai face tot ce este posibil sa il salvezi dar medicii stiu cel mai bine ca uneori oamenii nu pot sa fie salvati de la moarte din cauze extrem de diferite desi ei pot sa incerce tot ce este nesar si omeneste posibil in acel moment, in acel loc.

    pe termen mediu – am convingerea ca masura de izolare exagerata care este luata acum se va dovedi contraproductiva – vom vedea. Dar ceea ce va scapa statistica si emotia publicului in viitor va fi foametea si lipsurile pe care le vom indura in urmatoarea perioada din cauza unei decizii emotionale luate gresit – Parerea mea.

    Taleb spune ca:
    „“If the word ‘panic’ means ‘exaggerated’ reaction, could be so at the individual level but NOT at the collective one. … We have survived for zillion years thanks to ‘irrational’ ‘panics.’” si cred ca greseste si nu prea – dar vreau sa am interviul sa il pot citi integral.

    Spun asta pentru ca:
    1. Panica exagerata individuala ar trebui sa te tina departe de lume dar nu este asa…
    2. Panica colectiva – da, este instaurata si asta este cea mai daunatoare.
    3 ce ne-a salvat pana acum a fost mereu selectia naturala a celor mai bune comportamente umane care vin din sansa sau din capacitatea de a lua cele mai potrivite decizii – adicalea aia mai distepti se vor feri si vor pica ca mustele restul…Din restul asta s-ar putea sa mai scape si din categoria fraierilor pentru ca cineva acolo sus ii iubeste, dar nu este decizia lor constiienta.

    Multumesc autorului pentru acest articol si m-as bucura daca ar indica sursa interviului cu Taleb sau ar putea sa imi trimita pe email aceste informatii.

    Practic suntem intr-un razboi.
    In razboiul vechi – sa ii spunem traditional – m-as uita io daca arunc acum o bomba peste o fabrica de munitie sau peste o rafinarie, atac in urma caruia vor muri si oameni nevinovati, daca in felul asta salvez ulterior mai multe vieti omenesti???

    Cam asa ar trebui gandita reactia la acest virus – nu suntem inca asa de buni sa venim cu teste sau vaccine pentru populatie – poate ca cei care vor scapa sa fie mai rapizi si mai inventivi pe viitor – cred sincer in chestia asta – nevoia ne invata si aduce pe cei care sunt mai buni in fata

    Este nevoie de actiuni pragmatice acum.

    Un contra-exeplu de actiune pragmatica este obligarea lui FC de a veni cu propriul guvern pentru ca lasa partie libera lui Orban 2 – o mare eroare de viziune pe care o vom plati scump

    Inca o data multumiri.

    PS
    Din pacate nu avem cei mai buni conducatori si asta face diferenta.
    Inteleg mecanismele prin care unii lideri ajuns la decizii nu tocmai pragmatice dar nu stiu daca ei inteleg drumul pe care merg.
    Crizele intotdeauna ne-au aratat asa cum suntem – nici mai buni si nici prea rai dar…
    Vina maxima o regasesc in modul in care partidele isi arunca in fata lideri care nu sunt pregatiti si capabili si daca pe timp de pace, conditii normale, chestiile astea nu se vad din pacate ele transpar rapid in timpurile cu incertitudini maxime.

    PPS
    Din pacate dupa depasirea momentelor critice generate de COVID-19 ziarele nu vor mai redacta stiri despre tragediile curente din vietile oamenilor – asa cum nu au facut-o in timpul cirzei din 2008-2009 si de aceea se alege varianta asta extrem de agresiva si toxica pentru ca se merge oarecum pe burta cu mortii vii generati de decizia proasta de a inchide activitatea

    PPPS
    din pacate nu prea avem lidership in RO.
    Este un fel de viata, de cultura care nu a fost incurajata nici macar in acesti 30 de ani post-comunism pentru ca am avut tot comunisti la putere sau pentru ca accesul la marile organizatii internationale sau regionale nu l-am inteles deplin. Lidershipul este extrem de bine privit si in NATO si in UE dar cazurile Geoana sau JK nu sunt exemple de lidership – pentru ca acolo unde nu este nici Dzeu nu cere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Gussi
Alexandru Gussi
Alexandru Gussi are un masterat și un doctorat în științe politice la Institut d'Etudes Politiques din Paris, a publicat La Roumanie face au passé communiste. Mémoires et cultures politiques, Paris, l'Harmattan, 2011, predă la Facultatea de Științe Politice a Universității București

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro