joi, martie 28, 2024

Cine plătește prețul crizei economice

Istoria omenirii include un lung șir de crize economice, din cele mai vechi timpuri și până în ziua de astăzi. Ceea ce caracterizează toate aceste crize este faptul că au fost cauzate în mod determinant de probleme din mediul de afaceri însuși, în principal chestiuni care țineau de lăcomie sau o alocare a resurselor ineficientă, aspecte pe care reprezentanții statului s-au grăbit întotdeauna să le eticheteze ca ”eșecuri ale pieței”. Desigur, statul a avut și el adesea partea sa de vină, în general sub aspectul unor reglementări insuficiente sau al unei supravegheri defectuoase a respectării obligațiilor de către întreprinderi.

Criza economică care a început să își facă simțite efectele în contextul pandemiei de Covid-19 este aparte și se deosebește în foarte mare măsură de crizele anterioare. Nu este vorba aici nici de lăcomie, nici de supraproducție, nici de vreun alt eșec al pieței libere. Aceasta este o criză economică care a fost creată prin însăși acțiunea statului în planul sănătății publice și prin măsurile foarte dure luate pentru a controla pandemia și pentru a salva vieți omenești. Atunci când au fost dispuse măsurile de carantină preventivă și de distanțare socială, decidenții guvernamentali au fost conștienți de efectele în plan economic și și le-au asumat. Nimeni, nicio forță economică nu ar fi putut să producă o frânare atât de puternică a economiei, sectoare întregi ajungând să nu mai funcționeze deloc în spațiul a doar câteva săptămâni sau chiar zile, în vreme ce altele continuă activitatea la foc redus sau la cote de avarie. Decelerarea a fost cu atât mai puternică cu cât nicio afacere nu avea o centură de siguranță pentru un astfel de eveniment și mai nimeni nu s-a gândit că așa ceva s-ar putea întâmpla. Chiar dacă întreprinzătorii ar fi putut și ar fi trebuit să prevadă izbucnirea unei pandemii, era practic imposibil pentru acestea să anticipeze care va fi reacția statului, ce măsuri vor fi adoptate și ce impact vor avea acestea asupra fiecărei companii.

Nu avem de-a face, deci, cu o criză economică autentică, în sens clasic, așa cum cunoșteam noi această noțiune, ci cu o ”înghețare”, respectiv încetinire considerabilă, a activității economice, dispusă direct de stat sau care rezultă, indirect, din măsurile dispuse.

Măsurile în plan sanitar au, așadar, un preț pentru economie dar se pune întrebarea cine suportă prețul? Nu este suficient, în acest caz, ca statul să ia piciorul de pe frână și nu este suficient să se limiteze la măsurile clasice de sprijin, de salvare a unor companii din zone esențiale ale economiei și de sprijin social pentru angajații afectați de criză. Nu este vorba nici de o implicare a statului în economie sau de etatizarea unor companii sau activități. Statul este, practic, autorul principal al crizei economice în desfășurare, chiar dacă, aparent, poate invoca circumstanțe extraordinare și nevoia de a salva sănătatea populației. Aparent, deoarece, pe de altă parte, se pune întrebarea dacă circumstanțele nu puteau fi cumva prevăzute (izbucnirea unei pandemii de amploare este anunțată de multă vreme) și, de asemenea, întrebarea dacă nu ar fi putut fi luate și măsuri cu consecințe mai reduse asupra economiei, așa cum au procedat alte state ale lumii în contextul aceleiași pandemii. Marea majoritate a statelor lumii s-au comportat, în mare măsură, precum greierele care, deși știa că vine toamna, s-a tot bucurat de razele soarelui, în speranța că toamna fie nu va mai veni, fie măcar va întârzia. Iar după ce statele s-au complăcut în rolul greierului, când epidemia a lovit aproape toate au recurs la ceea ce se poate numi o măsură de panică – cea de aplicare a unei distanțări sociale extreme – cu efecte distructive asupra economiei și a societăților, fără distincție și fără a lua prea mult în considerare minimalizarea efectelor asupra economiei. Consecința a fost că tratamentul s-ar putea să fie, vorba unui personaj important al lumii, mai sever decât boala. Distanțarea socială este o metodă care nu a mai fost folosită niciodată la o astfel de scară, așa că este uimitor cât de repede statele lumii au îmbrățișat, unul după altul, metoda propusă chiar de țara de unde a venit virusul și promovată de Organizația Mondială a Sănătății. Această metodă se poate dovedi genială sau dimpotrivă – ceea ce urmează să vedem – dar, desigur, ne dorim să aibă efecte pozitive, măcar asupra sănătății populației.

În privința efectelor economice, acestea vor fi, cu certitudine, negative. Costul pe care trebuie să îl plătească mediul de afaceri este uriaș, chiar dacă nu fără precedent în istorie. Nu ar fi corect ca efectele secundare ale măsurilor decise în contextul pandemiei, știute și asumate de cei care le-au emis, să fie suportate doar de către operatorii economici. Statul are, oricum, motivația de a reporni mecanismele din economie, având în vedere că numai astfel pot fi generate venituri pentru cetățeni, impozite pentru stat și cerere de produse pentru economia care s-a oprit în loc.

Dubla obligație care revine statului în repornirea economiei, cea de intervenție de ultim resort în salvarea unor activități esențiale și cea de responsabil pentru frânarea bruscă a economiei, justifică infuzia majoră în economie solicitată recent în Manifestul pentru Salvarea Economiei României, unde se vorbește de măsuri de sprijin la nivelul a 15% din PIB-ul României.

Statul român nu ar face nicio favoarea mediului de afaceri și nu ar acționa doar din rațiuni de stabilitate macroeconomică, ci în baza unei obligații juridice elementare, de a repara consecințele acțiunilor sale în contextul epidemiei de coronavirus.

Cine plătește prețul crizei economice

Istoria omenirii include un lung șir de crize economice, din cele mai vechi timpuri și până în ziua de astăzi. Ceea ce caracterizează toate aceste crize este faptul că au fost cauzate în mod determinant de probleme din mediul de afaceri însuși, în principal chestiuni care țineau de lăcomie sau o alocare a resurselor ineficientă, aspecte pe care reprezentanții statului s-au grăbit întotdeauna să le eticheteze ca ”eșecuri ale pieței”. Desigur, statul a avut și el adesea partea sa de vină, în general sub aspectul unor reglementări insuficiente sau al unei supravegheri defectuoase a respectării obligațiilor de către întreprinderi.

Criza economică care a început să își facă simțite efectele în contextul pandemiei de Covid-19 este aparte și se deosebește în foarte mare măsură de crizele anterioare. Nu este vorba aici nici de lăcomie, nici de supraproducție, nici de vreun alt eșec al pieței libere. Aceasta este o criză economică care a fost creată prin însăși acțiunea statului în planul sănătății publice și prin măsurile foarte dure luate pentru a controla pandemia și pentru a salva vieți omenești. Atunci când au fost dispuse măsurile de carantină preventivă și de distanțare socială, decidenții guvernamentali au fost conștienți de efectele în plan economic și și le-au asumat. Nimeni, nicio forță economică nu ar fi putut să producă o frânare atât de puternică a economiei, sectoare întregi ajungând să nu mai funcționeze deloc în spațiul a doar câteva săptămâni sau chiar zile, în vreme ce altele continuă activitatea la foc redus sau la cote de avarie. Decelerarea a fost cu atât mai puternică cu cât nicio afacere nu avea o centură de siguranță pentru un astfel de eveniment și mai nimeni nu s-a gândit că așa ceva s-ar putea întâmpla. Chiar dacă întreprinzătorii ar fi putut și ar fi trebuit să prevadă izbucnirea unei pandemii, era practic imposibil pentru acestea să anticipeze care va fi reacția statului, ce măsuri vor fi adoptate și ce impact vor avea acestea asupra fiecărei companii.

Nu avem de-a face, deci, cu o criză economică autentică, în sens clasic, așa cum cunoșteam noi această noțiune, ci cu o ”înghețare”, respectiv încetinire considerabilă, a activității economice, dispusă direct de stat sau care rezultă, indirect, din măsurile dispuse.

Măsurile în plan sanitar au, așadar, un preț pentru economie dar se pune întrebarea cine suportă prețul? Nu este suficient, în acest caz, ca statul să ia piciorul de pe frână și nu este suficient să se limiteze la măsurile clasice de sprijin, de salvare a unor companii din zone esențiale ale economiei și de sprijin social pentru angajații afectați de criză. Nu este vorba nici de o implicare a statului în economie sau de etatizarea unor companii sau activități. Statul este, practic, autorul principal al crizei economice în desfășurare, chiar dacă, aparent, poate invoca circumstanțe extraordinare și nevoia de a salva sănătatea populației. Aparent, deoarece, pe de altă parte, se pune întrebarea dacă circumstanțele nu puteau fi cumva prevăzute (izbucnirea unei pandemii de amploare este anunțată de multă vreme) și, de asemenea, întrebarea dacă nu ar fi putut fi luate și măsuri cu consecințe mai reduse asupra economiei, așa cum au procedat alte state ale lumii în contextul aceleiași pandemii. Marea majoritate a statelor lumii s-au comportat, în mare măsură, precum greierele care, deși știa că vine toamna, s-a tot bucurat de razele soarelui, în speranța că toamna fie nu va mai veni, fie măcar va întârzia. Iar după ce statele s-au complăcut în rolul greierului, când epidemia a lovit aproape toate au recurs la ceea ce se poate numi o măsură de panică – cea de aplicare a unei distanțări sociale extreme – cu efecte distructive asupra economiei și a societăților, fără distincție și fără a lua prea mult în considerare minimalizarea efectelor asupra economiei. Consecința a fost că tratamentul s-ar putea să fie, vorba unui personaj important al lumii, mai sever decât boala. Distanțarea socială este o metodă care nu a mai fost folosită niciodată la o astfel de scară, așa că este uimitor cât de repede statele lumii au îmbrățișat, unul după altul, metoda propusă chiar de țara de unde a venit virusul și promovată de Organizația Mondială a Sănătății. Această metodă se poate dovedi genială sau dimpotrivă – ceea ce urmează să vedem – dar, desigur, ne dorim să aibă efecte pozitive, măcar asupra sănătății populației.

În privința efectelor economice, acestea vor fi, cu certitudine, negative. Costul pe care trebuie să îl plătească mediul de afaceri este uriaș, chiar dacă nu fără precedent în istorie. Nu ar fi corect ca efectele secundare ale măsurilor decise în contextul pandemiei, știute și asumate de cei care le-au emis, să fie suportate doar de către operatorii economici. Statul are, oricum, motivația de a reporni mecanismele din economie, având în vedere că numai astfel pot fi generate venituri pentru cetățeni, impozite pentru stat și cerere de produse pentru economia care s-a oprit în loc.

Dubla obligație care revine statului în repornirea economiei, cea de intervenție de ultim resort în salvarea unor activități esențiale și cea de responsabil pentru frânarea bruscă a economiei, justifică infuzia majoră în economie solicitată recent în Manifestul pentru Salvarea Economiei României, unde se vorbește de măsuri de sprijin la nivelul a 15% din PIB-ul României.

Statul român nu ar face nicio favoarea mediului de afaceri și nu ar acționa doar din rațiuni de stabilitate macroeconomică, ci în baza unei obligații juridice elementare, de a repara consecințele acțiunilor sale în contextul epidemiei de coronavirus.

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. o s apara din ce in ce mai des plavanul ghidonat de securisti si o sa spuna : stati in casa, statul are grija de voi. cine o fi „statul” asta de i plateste leafa politrucului scurt de minte, militianului jmeker si functionarului in vacanta (ce citeste literatura universala si filosofeaza / isi cauta eul !) nu se stie. statu i plin de bani, nu da asta faliment (statul) ce dracu’ ! vedeti anii 90 cind mugurel nemuritorul si a facut bine treaba. tot el si ai lui sint si azi !

    • China nu va pierde decat oportunitatea de a mai ajunge la tehnologiile occidentale si livrarea de tot felul de produse, inclusiv cele medicale. Dar se va orienta mai mult catre state din Or. Apropiat si Mijlociu, cum a facut cu Israelul, EAU, si apoi catre Africa si Am.de Sud. Va fi nevoita sa merga si pe cresterea consumului intern, cu salariati mai bine platiti si dispusi sa consume ceva mai mult.

  2. Articolul mi se pare extrem de tendentios, si iata dovada.

    Sa presupunem ca statul ar fi stat departe si lasa coronavirusul sa evolueze dupa legile naturii. Problema ar fi fost o rata de imbolnavire mare si imbolnaviri repetate, care ar fi pus afacerile pe butuci oricum. Hai sa luam doua exemple, unul din productie pe banda si alta din sectorul serviciilor. In cazul productiei, daca o parte din tehnicienii de pe banda se imbolnavesc grav si sunt acasa sau la spital pe caz de boala, produsele nu pot fi finalizate sau trimise. Este exact cazul Amazon in SUA, care nu au intrerupt activitatea cu o gramada de operatori de depozite capatand virusul, insa toate livrarile sunt extrem de intarziate. Numai faptul ca Amazon a primit un numar mare de comenzi de livrat la domiciliu a facut compania inca sa fie profitabila, insa alte firme nu ar fi tot asa de norocoase, experimentand pierderi mari prin neputinta de a livra produse la timp.

    Hai sa luam exemplul serviciilor. De vreo cateva ori in ultimii ani am luat un virus de la sala de sport, pentru simplul motiv ca inconstientii care au folosit echipamentul inainte de mine nu l-au dezinfectat dupa ei, devreme ce eu eram cel responsabil si il dezinfectam dupa mine. Salile de sport, restaurantele aglomerate, festivalurile, si in general toate locurile de servicii sunt focare de infectie pentru virusuri respiratorii. Am luat un virus respirator chiar in februarie, mergand la un festival medieval local aglomerat. Stiind cat de nociv e coronavirusul, cat de inconstient trebuie sa fie unii inchipuindu-si ca se pot duce normal la sala de sport sau pe unde mergeau inainte? Eu unul, chiar fara nici un fel de restrictie in loc, as sta departe de asa locuri, si chiar o sa stau departe multa vreme dupa ce molima trece, ca sa fiu sigur in orice caz. Chiar fara nici o restrictie in loc, afacerile de servicii ar supravietui foarte greu la vreme de pandemie.

    In concluzie, legile pietei ar fi intrat in actiune chiar fara nici o interventie a statului. Oamenii s-ar fi extras din circuitul economic tocmai ca sa nu se imbolnaveasca, si o sa evite consumul chiar dupa ce restrictiile sunt ridicate, tocmai din frica pierderii locurilor de munca, generand pusee de depresie economica.

    • Ati lucrat in fabrica? Da, se intampla sa fie gripa, dar nu se inchidea fabrica. Pe oamenii activi nu ii omoara un virus respirator decat in cazuri foarte rare. Oamenii activi se vindeca. Fabrica mergea mai departe cu 70% din personal o vreme si se revenea.
      Dar acum s-au inchis pentru 1-2 luni ceea ce este aberant. S-au inchis scoli, gradinite si parintii au stat acasa cu copiii, pe banii statului, desi nu era nimeni bolnav. Statul nu produce bani, deci cineva va plati din greu.

      • @Plictisitu,

        Nu stiu in ce tara traiesti, insa in SUA nu exista conceptul de concediu medical mai mult de cateva zile. COVID-19 e o boala mult mai urata si mai infectioasa decat banala gripa. Ca sa iti dau un exemplu, fabrici de carne in SUA s-au inchis de curand (desi au fost autorizate sa lucreze chiar in pandemie) pentru o rata mare de COVID-19 continuand sa functioneze pana de curand. In primul rand banda nu mai lucra, pentru ca oamenii intrau pe tusa pe caz de boala si firma platea salariile se celor care erau sanatosi, insa nu mai aveau de lucru, si infectia se raspandea in comunitate rapid.

        In conditiile astea, inchiderea era decizia logica de facut in privinta legilor economice. Toti angajatii au fost trimisi acasa in somaj tehnic cel putin, pentru ca firma nu facea profit oricum.

        Astea sunt cazuri reale de firme care au inchis unitati de productie nu din cauza statului, ci din cauza virusului. Nu stiu daca ai vazut statisticile, insa cele mai multe cazuri de COVID in SUA sunt la cei intre 2- si 44 de ani, adica populatia cea mai activa.

        • John Doe, asta cu majoritatea deceselor in SUA la persoane intre 2 si 44 ani este o minciuna sfruntata, usor de verificat, de exemplu aici: https://www.worldometers.info/coronavirus/coronavirus-age-sex-demographics/
          În realitate, majoritatea – aprox.75% – sunt persoane peste 65 ani iar cei intre 2 si 44 ani sunt sub 5% din total.
          Ar fi de apreciat sa va dati numele real si zona in care locuiti si, mai ales, sa nu mai sustineti lucruri atât de flagrant incorecte.
          @Plictisitu are dreptate: nu poți să închizi societatea la ceva ce nu este decât o gripă, poate mai serioasă/contagioasă, dar tot gripă. Au mai fost și vor fi mai multe epidemii, posibil cu boli mai grave sau mai contagioase, care sa loveasca în toate categoriile de vârstă. Cum le vom gestiona pe acestea? Ne vom închide pentru totdeauna în case? Ceea ce se întâmplă acum nu s-a făcut niciodată în istorie. Cum să aplici la nivel mondial ceva ce doar China a încercat, fără nicio analiză de impact? Oricum, distanțarea socială este menită să evite supra-aglomerarea unor sisteme medicale subdimensionate și de a compensa lipsa de pregătire a majorității statelor lumii. Atât. Distanțarea nu vindecă și nu imunizează.

          • Domnule autor,

            Mai usor cu țâfna pe scări, că face rău la sănătate. Ce îi spuneam lui plictisitu este că numărul de cazuri între 20 și 44 de ani în SUA sunt mult mai multe decât la orice fel de altă grupă de vârstă. Luam ca reper statul în SUA in care locuiesc, însă iată datele oficiale ale CDC:

            https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/cases-updates/cases-in-us.html

            Sunt mult mai multe cazuri în SUA de tineri între 18 și 44 decît la orice fel de altă categorie.

            Refuz să ies din anonimat. Am postat cândva folosind propriul nume și sunt extrem de calificat pentru a discuta probleme de administrarea afacerilor, mult mai mult decât sunteți Dv., cu tot doctoratul în dreptul concurenței, care nu vă dă autoritate să discutați performanța economică a firmelor la vreme de coronavirus sau nu. La vremea respectivă am trecut printr-un proces de asasinare de caracter în forumul ăsta din partea a doi anonimi foarte vocali la care redacția nu a a avut nici un fel de reacție și am renunțat la a mai publica în nume propriu. Vă asigur că sunt un autor publicat în domeniul administrării afacerilor.

            Pentru clarificare, nu sunt de acord cu o închidere oarbă a economiei. Însă experiența mea profesională de 30 de ani spune din păcate că firmele nu pot sau nu vor să ia măsuri de protejare a propriilor angajați sau clienți la infecții, și cazurile concrete de fabrici de carne în SUA închise săptămâna trecută de propriul management dovedesc cu prisosință teoria după studii de caz.

            Firma Smithfield a fost nevoită să închidă pe termen nelimitat fabrica lor de procesare a cărnii de porc în South Dakota pentru că angajații s-au îmbolnăvit în masă de coronavirus, generând jumătate din numărul de cazuri de coronavirus la nivel întregului stat, care începuse să crească rapid, pentru că South Dakota a fost unul printre statele care nu au impus ordine de stat acasă:

            https://www.wsj.com/articles/smithfield-to-close-more-pork-plants-deepening-coronavirus-farm-crisis-11586990622

            https://www.cbsnews.com/news/stay-at-home-orders-states/

            Nu a fost o decizie a statului, ci a firmei, care a început să aibă pierderi economice și de reputație după ce n-a fost în stare să asigure PPE la proprii angajați, și măsuri de distanțare socială.

            Ceea ce v-am demonstrat mai sus este că multe firme nu pot sau nu vor să impună măsuri de protejare a propriilor angajați la infectarea cu noul virus. Dacă ar fi fost în stare, nu era nevoie de intervenția statului care să oprească numărul de infecții.

            La ora asta SUA are peste un milion de cazuri de coronavirus, și peste 50 000 de morți, mult mai mult decât oricine altcineva. Eu risc să pierd jobul de consulting pe care îl am și mica afacere pusă pe picioare nu merge nici ea, însă tot suport măsurile luate la nivel de stat și federal în SUA, pe care le consider pline de bun simț. Dacă virusul nu e conținut, ar fi generat peste un milion de morți, până la 70% din populație bolnavă, și economia ar fi fost pe butuci oricum, așa cum a fost în Europa pe vremea gripei spaniole sau e epidemiilor de ciumă sau holeră în secolele trecute. Dacă iei dintr-odata din circuitul economic peste 1 milion de oameni murind plus peste 200 de milioane aglomerând spitatele în SUA, economia ar fi intrat în colaps oricum. SUA o să intre în criză economică după pandemie pentru simplul motiv că normalul consumator, câți or să mai aibă o slujbă, nu or să aibă încredere în economie și nu o să consume mai mult decât pe produsele de strictă necesitate, exact cum ar fi făcut și fără ca statul să intervină de vreun fel la virusul corona. Pentru fiecare angajat într-o industrie esențială, mai sunt vreo 2-3 angajați în industriile laterale (legate de turism sau servicii). În primul rînd industriile colaterale sunt lovite, după care cele esențiale, pentru că populația nu mai cumpără produsele de folosință îndelungată (mașini, frigidere, calculatoare, etc.). După care urmează o altă spirală economică negativă până când criza de încredere se rezolvă.

            O să avem ocazia să testăm pe viu ce spun mai sus, pentru că un inconștient de guvernator în Georgia a deschis statul ieri pentru afaceri (până și Trump s-a dezis de el până la urmă), și deja am văzut reportaje de frizerii deschise cu coadă la intrare fără nici un fel de protecție sau distanțare socială, frizerul lucrând fără mănuși și fără a dezinfecta suprafețele și echipamentul între clienți. Afacerile responsabile au preferat să stea închise în Georgia, în condiții în care statul avea peste 20000 de cazuri de coronavirus și o mortalitate înaltă.

            La sfârșit, găsesc unele dintre măsurile luate de stat în România aberante la vreme de epidemie. Aici mă găsesc în acord cu Dv.

            • Ați scris, negru pe alb, că ”cele mai multe cazuri de COVID in SUA sunt la cei intre 2- si 44 de an”.
              Puteți rămâne anonim, dar respectați adevărul. Faptul că ați fost contrat de persoane anonime vă dă dreptul să mă contrați – și să mă subestimați pe mine. că nu am decât un doctorat în dreptul concurenței – sub acopeirea anonimatului?
              Cât despre epidemie, nu, măsurile luate, un copy-paste al măsurilor pe care China declară (fără a putea dovedi) că le-a folosit cu succes, nu sunt corecte, nici pentru sănătate, nici pentru economie. Aceste ”măsuri” sunt rezultatul unor politicieni lași și incompetenți, de-a lungul și de-a latul lumii, care nu au știut să facă altceva și nu au vrut – și nu vor – să își asume nimic. Domnul guvernator al Georgiei s-ar putea să greșească dar măcar își asumă ceva, fiindcă evident va răspunde dacă greșește. Și eu abia aștept să se deschidă frizeriile, care în România, cel puțin, sunt socotite centre ale igienei li absolut necesare, în orice perioadă. Sigur că se creează îmbulzeală, după ce închizi, fără noimă, servicii esențiale. Se va întâmpla și în alte cazuri.
              Revenind la măsuri, responsabilitatea conducătorilor s-ar fi demonstrat prin prevenirea acestei pandemii, prin dotarea corespunzătoare a sistemului sanitar, prin măsuri precise, adresate exact categoriilor vulnerabile, nu prin arestarea la domiciliu a populației active, simultan cu efectuarea de teste cât mai numeroase. A fost pur și simplu vorba de panică, în mare parte nejustificată, ca de multe ori, și de măsuri cu siguranță dispropoționate. Gândiți-vă că dacă va exista un al doilea, sau al treilea val al epidemiei, așa cum se prognozează, statele lumii nu mai au posibilitatea de a închide din nou economia. A fost o măsură cu o singură utilizare, ca atunci când ai un singur glonț pe țeavă și îl tragi imediat, înainte ca pericolul să fie cu adevărat în fața ta. Distanțarea socială este doar cumpărare de timp, să faci investițiile pe care până acum statul nu le-a făcut. Or, aceste investiții nu se fac, cel puțin nu în România. Ce sens are distanțarea socială, dacă școlile din România rămân tot cu toalete în fundul curții, fără apă și săpun? Dacă peste 60% din gospodării, mai ales în mediul rural, tot nu au apă curentă și canalizare?
              Să auzim de bine dar, mai ales, să facem bine, nu doar acum, stând acasă, ci în permanență.

            • @Valentin,

              Ati avut o atitudine foarte arogantă în răsunsul Dv., care nu vă face nici o cinste. În primul rînd, ați răstălmăcit ce am spus altcuiva, din cauza unei erori de introducere de date pe care ați deturnat-o în alt scop. Spuneam de cazuri de la 2- (a se citi) 20 până la 44 în SUA, și Dv. veniți să implicați că vorbeam de fatalități între 2 și 44 de ani, care e cu totul altceva. Nici măcar nu v-ați obosit șă citiți ce am spus în comentariul meu la Plictisitu și ați venit la atac cu aroganță și nici măcar nu aveați dreptate.

              Am impresia că arătați doctoratul ca un fel de pavăză, și vă spun că nu sunteți singurul cu un doctorat aici. Un răspuns de felul pe care mi l-ați dat în spațiul public pur și simplu vă dezonorează pentru că distruge spiritul de discuție și coboară discuția în șanț.

    • Tendențios înseamnă ”care urmărește un scop ascuns”. Nu am un scop ascuns, ci doar pe acela de declanșare a unei dezbateri utile cu privire la rolul și obligațiile statului. Statul poate face orice, impus de o anumită situație, fără condiții și fără responsabilitate?
      Așa că acest material este o opinie și o invitație la dezbatere, pe care vă mulțumesc că ați acceptat-o. Am anticipat astfel de contra-argumente și, desigur, opinia mea nu este completă.
      În replică la cele spuse de dumneavoastră, care sunt reale, dați-mi voie să adaug că situația statelor care au luat măsurile dure în contextul epidemiei este mai delicată.
      Nu vreau să mă refer neapărat la statul român, fiindcă nimeni nu este profet în țara lui. Aș da exemplul Franței, care a fost suprinsă cam la fel de nepregătită de către pandemie, fără măcar să aibă un număr rezonabil de echipamente medicale, de protecție, în rezervele de stat. Asta în vreme ce în 2009, la precedenta criză, care era doar financiară, Franța avea în rezervele de stat câteva milioane de măști de protecție și câteva sute de mii de combinezoane. Ce s-a întâmplat între timp? Niște funcționari oarecare din stufosul aparat birocratic francez au considerat că nu este nevoie ca Franța să se pregătească pentru o epidemie de amploare și ca fondurile necesare să fie mutate spre alte chetuieli publice. Acum Franța plătește costul acestei decizii iar măsurile de distanțare socială care au fost luate sunt printre cele mai severe din Europa, cu consecințe la fel de severe în plan economic. Situații similare au fost întâlnire în Italia și în Spania, care au fost luate pe nepregătite de ceva care, totuși, era anunțat de multă vreme.
      O mare pandemie a făcut obiectul a numeroase avertismente din partea unor oameni de știință și lideri de opinie și era doar o chestiune de timp până când aceasta să se întâmple. Avertismentele chiar deveniseră mai frecvente în ultimii ani. Pandemia se apropia.
      Ce au făcut cele mai multe state ale lumii în fața acestor avertismente. Practic, nimic.
      S-au comportat exact ca greierele din fabulă și au continuat să cheltuie fondurile de care dispuneau pe te miri ce scopuri, în timp ce fondurile pentru sistemul sanitar au rămas la fel s-au chiar s-au redus sub ceea ce era necesar (cazul Spaniei).
      Măsurile de distanțare socială și de carantină care lovesc acum în economie au fost, într-adevăr, necesare, dar pe fondul pasivității și chiar al incoștienței demonstrată de mulți responsabili guvernamentali de-a lungul și de-a latul globului. Măsurile nu au scopul și nici nu pot avea efectul de a combate/elimina pandemia, deoarece virusul va rămâne între oameni pentru o perioadă îndelungată, ci acela, anunțat explicit, de a evita supra-aglomerarea sistemelor (în mare parte, publice) de sănătate din țările afectate. Atât. Sisteme de sănătate care sunt, de fapt, subdimensionate, față de amploarea unei pandemii care era anunțată și care se poate repeta oricând – există mulți alți viruși și bacterii cu potențial letal.
      Așa că statele lumii care au trebuit să frâneze brusc și să închidă, direct sau indirect, ramuri întregi ale economiei, nu pot invoca împrejurări total neprevăzute și de neevitat. Acestea puteau și erau obligate să prevadă și să se pregătească, desigur în măsura maximă posibilă. Or, haosul și lipsa de reacție a statelor la pandemie au fost uluitoare. Lista de probleme s-a dovedit a fi mult mai lungă decât ne-am fi imaginat și, pentru a înrăutăți situația, aparatele administrative ale statelor afectate de pandemie, reacționează lent la șocul cu care se confruntă. Principala idee care le-a venit și au putut să o implementeze a fost de a institui interdicții, pentru a încetini răspândirea virusului și pentru a ”aplatiza curba” numărului de pacienți. Sunt măsuri disperate pentru o situație care, repet iar, ar fi trebuit să fie prevăzută și întâmpinată cu planuri substanțiale în plan sanitar. Este normal ca statele, cu întregul lor aparat, proceduri și planuri pentru diverse situații, să improvizeze și să copieze unul de al altul într-o astfel de situație? Este normal ca, față de posibilitățile oferite de știință și de capacitatea lor financiară, să recurgă la metode de salvare cu originea în Evul Mediu?
      Așa că, revenind la obiecțiile dumneavoastră, într-adevăr, nu toate sectoarele sunt afectate la fel de măsurile impuse de stat iar cei care aveau alternative rezonabile dar nu le-au folosit nu pot pretinde că au fost afectați în aceeași măsură cu sectoarele – destul de importante și de numeroase – care au trebuit să își înceteze sau să își limiteze serios activitatea, în mod obligatoriu. Însă nu este necesar ca toate sectoarele economice să fie afectate pentru a putea vorbi de o criză economică. Economia este un ecosistem, în care situația unui segment influențează, în bine sau în rău, toatele celelalte segmente.
      Foarte puțini oameni ar fi rămas acasă de bunăvoie sau doar de teamă. Dovadă este numărul mare și lipsa de ezitare ale celor care au plecat la muncă în Germania sau în Marea Britanie, la prima ocazie oferită. Frica scade în timp iar nevoile cresc, pe măsură ce economiile personale se consumă.
      Faptul că această criză economică este produsă de înseși statele lumii este un fapt deja admis în unele dintre acestea, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Danemarca, care a obținut acum câteva zile de la Comisia Europeană aprobarea unei scheme de ajutor de stat prin care va compensa pe toți organizatorii de evenimente publice mari (peste 1000 de persoane), interzise în această perioadă, inclusiv pe artiști și toți cei care își desfășoară activitățile în acest sector.
      Ideea nu este, deci, de a imputa erorile și pasivitatea din trecut a statului, ci de a stabili, cât mai obiectiv, ce responsabilități revin privaților și statului, astfel încât aceștia să știe pe ce bază stabilesc măsurile destinate economiei. În lipsa acestei clarificări s-ar putea pune sub semnul întrebării ajutoare de stat precum cele destinate organizatorilor de evenimente și spectacole, care nu intră, în mod obișnuit, în sfera activităților care trebuie salvate de către stat în contextul unei crize economice, din care fac parte sistemul financiar, utilitățile, sistemul sanitar.

      • Nu gasesc nimic gresit in ce spuneti in raspuns. Am considerat articolul tendentios pentru motivul ca aparent considera raspunsul statului abuziv in relatia cu economia. Parte a raspunsului statului roman a fost abuziv, in sensul ca mi se pare ca declaratia pe proprie raspundere e birocratica si de fapt nu dovedeste nimic. Locuiesc in SUA si nu exista asa ceva.

        Chiar si in SUA, exista angajatori responsabili si iresponsabil. Intru des in magazine mari alimentare unde vad ca angajatii nu poarta echipament de protectie (masca, manusi), si nu pentru ca nu ar vrea sa le poarte, ci pentru ca nu le sunt date. Vad ingramadeala pe langa casele de plata si nici un fel de distantare sociala. Angajatorul meu a fost mai responsabil si a inchis sediul, existand posibilitatea de telemunca. Unii angajatori incearca sa taie coltul la masurile de prevenire a raspandirii virusului, cum s-a vazut la fabricile de carne Tyson, unde firma a fost nevoita sa inchida o fabrica de carne de porc curand tocmai pentru ca jumatate din personal s-a imbolnavit si nu mai putea continua productia. Lacomia are si ea pretul ei de platit. Probabil ca statul ar avea si el o parte din responsabilitate organizand inspectii suprize la sediul firmelor si suspendand activitatea in caz de abateri grave constatate. Numai asa poate fi economia repornita.

      • @Valentin Mircea, cine considerati dvs ca ar trebui sa plateasca acest pret al crizei economice?

        „Statul este marea fictiune prin intermediul careia toata lumea se straduieste sa traiasca pe cheltuiala a toata lumea” spunea Frederic Bastiat. Pornind de la aceasta definitie, statul nu poate face mult mai mult decat sa transfere din avutia unei anumite parti a societatii catre o alta parte a societatii, fie ca o face prin impozitare, prin inflatie sau prin indatorare (ceea ce doar impinge responsabilitate spre viitor sau, altfel spus, are loc un transfer de avutie dinspre viitor spre prezent).

        Deci cum vedeti dvs acest transfer de avutie sau cum ar trebui sa reporneasca statul economia?

        Mie spre exemplu mi se pare ca si (o buna parte din) sistemul privat a fost cel putin la fel de iresponsabil precum statul. Exact cum spunea un comentator mai jos (companiile dadeau dividente, faceau buy backs, bonusuri si putine rezerve sau asigurari legate de o posibila criza).
        Ar trebui sa salvam si profiturile actionarilor acestor companii?

        Ar trebui sa salvam si profiturile acelor artisti care nu mai pot concerta?
        Dar atunci acea parte a societatii care va salva profiturile artistilor si isi vor reduce astfel din propria avutie, ei de ce ar trebui sa fie considerati unicii responsabili pentru a plati acest pret? De ce nu si artistii, de ce nu si actionarii companiilor? Ei nu fac parte din acelasi stat?

  3. Excelent articolul. Mi-au placut subtilele aratari cu degetul. Eu sunt sceptic ca statul roman isi va asuma macar jumatate din responsabilitatea crizei induse.
    Deja statul neglijeaza o parte din agentii economici, de tipul SRL fara angajati, in care proprietarul trage cat poate dar nu are destul venit sa plateasca CASS si somaj, sau SRL cu 1-2 angajati la care activitatea s-a redus dar nu atat de mult incat sa intre in somaj tehnic (tinand cont si de birocratie) si la care nu au scazut incasarile pentru ca are incasari venite la distanta, din vanzari din ianuarie-februarie (se stie ca termenele de plata s-au dus la peste 3 luni in multe cazuri), SRL care o va duce foarte greu exact cand se va termine starea de urgenta si nu va primi niciun ajutor de la stat.

  4. Vred ca o parte din procesele din economie trebuiesc regindite. Trebuie sa se tina mai mult cont de distantarea fizica intre participantii la productie. Probabil ca birourile pot fi usor reorganizate, spatiu mai mare, homeoffice, etc. In fabricatie insa poate fi mai dificil, desi si-n acest caz deja exista un grad inalt de automatizare si robotizare.
    Dar si transporturile in comun trebuiesc regindite.
    De ex avionul. Asa cum e astazi conceput e o incinta ideala pt infectia cu virusi. de la sistemul de climatizare, presurizare, la inghesuirea pasagerilor, totul duce la un risc de infectare major. De altfel virusul a fost imprastiat in lume cu avionul. Desigur ca exista, tehnic vorbind, solutii, miscorarea nr de pasageri, eventual construirea unor compartimente pt acestia, climatizare-presurizare bazata pe schimb rapid de aer in atmosfera, nu de recirculare in interior. Desigur aceste modificari au un pret, accelerarea „aerisirii” duce la consum suplimentar de energie, dar cred ca asa se recistiga increderea pasagerilor si se poate relua, cit de cit, activitatea economica.

    • Spitalele sunt de departe mult mai bine concepute pentru contaminare, ele sunt crescătoriile de viruși, nu avioanele.

      Sigur că orice aglomerație umană crește riscul de contaminare cu orice, iar ocazia asta ar putea fi folosită foarte bine pentru a impune reducerea numărului de scaune în avioanele mici. Chiar nu e cazul să fie 189 de pasageri într-un Boeing 737, aproximativ 120 de locuri ar fi o cifră mult mai rezonabilă.

      Iar compania cu avioane mov care înghesuie câte 230 pasageri în Airbus-urile A321 ar trebui să se mulțumească și ea cu 120 de pasageri și să lase un spațiu decent între rândurile de scaune.

      • Inca n-am auzit de nicaieri cum ar putea fi relansate zborurile si in ce conditii. In opinia mea, inaintea check-inului un test rapid care ar putea detecta persoanele infectate+ igiena+masca.
        Astfel avioanele s-ar putea umple la capacitate maxima, costul unui avion cu un zbor fiind aceleasi cu jumate de pasageri sau plin, in afara volumului de kerozen si pretul platit pt acesta, acum el fiind ieftin.
        Ar insemna ca biletele sa se scumpeasca simtitor, vor fi si clientii dispusi la plata unor preturi mult mai mari ? in conditiile in care oricum zborutile catre destinatii turistice nu vor avea nici pe departe volumul de pana inaintea crizei, pendemia fiind globala, unde sa zbori daca dupa cate vedem masurile impotriva virusului sunt foarte diferite de la tara la tara si cine isi doreste sa stea la plaja cu masca pe figura ? carciumile, discotecile si bordelurile oricum fiind inchise.

        • @Ursul Bruno – n-ai înțeles ideea. Așa cum există salariul minim impus prin lege sau timpii de odihnă obligatori la șoferii profesioniști, tot așa se pot impune norme privind densitatea de pasageri maxim admisă la avioane.

          Evident că or să fie mai scumpe biletele, dar companiile aeriene low-cost n-au limite de bun simț în privința densității pasagerilor și nici nu există destulă concurență pentru ca pasagerii să aibă de unde alege.

    • Sunt multe lucruri care ar trebui schimbate, dar ma indoiesc ca se va intampla asta. Cunosc companii care au in constructie cladiri in care spatiile de lucru (nu birouri, acestea au cam disparut) s-au redus la atat cat oamenii sa se poate atinge cu coatele. S-a introdus de asemena spatiul de lucru flotant/migrator (hot desking): in fioecare zi iti cauti un pupitru la care sa te asezi. Nota Bene: asta nu in Mumbai sau Manila, ci in orase occidentale.
      in mod sigur un lucru se va intampla, lucrul de acsa va fi mult mai frecvent si asta va permite inchirierea de catre companii de spatii mai putine.
      Transportul cu avionul ar trebui reglementat. Sunt companii precum Emirates care au comandat avioane cu modificari fata de tipul standard, avioane in care exista un loc in plus pe rand, reducand in plus spatiul dinre doi calatori asezati unul langa altul. Un barbat mai corpolent nu prea incape intr-un astfel de scaun.
      Vapoarele de croaziera au fost de multi ani un focar de infectie: sa pui 3000-4000 oameni intr-un spatiu limitat, multi in cabine fara ferestre este de-a dreptul iresponsbil. Ma indoiesc ca acest sector al turismului va supravietui, cred ca multe din aceste vapoare vor fi trimise la casare sau convertite in altceva (transport de oi, vite, mineraliere, transport de cereale?).

      • Nimic nou sub soare.
        Trăim în orașe din ce în ce mai aglomerate și în mijloace de transport făcute să acomodeze tot mai mulți oameni, totul din rațiuni de costuri. Și astăzi poți călători mai puțin înghesuit în avion, la clasa Business/Premium, dar la costuri de 2-3 ori mai mari decât restul.
        Pe o planetă din ce în ce mai aglomerată, distanțarea socială nu este, cu siguranță de viitor, ci doar o aparentă soluție de moment.

    • In primul rand trebuie regandita arhitectura spitalelor, e clar ca nu sunt gandite pentru epidemii.

      Dupa trebuie redus contactul medicilor, farmacistilor si acelor din spital cu pacientul, aici robotizarea ar putea ajuta, telemedicina la scara larga.

      Transportul in comun … -> masina individuala, fara taxiuri, carsharing, etc. astea sunt surse de infectie.

      Productia trebuie puternic automatizata, la fel distributia, supermarketurile sunt la fel o sursa de infectie, faci comanda si o ridici sau vine acasa.

      Evenimente din astea aiurea cu mii de oameni … nu servesc la nimic.

      Autorul uita sa spuna ca s-au facut si economii foarte mari, in foarte multe domenii. Se va produce doar o redistribuire.

      Dupa parerea mea, va fi un pic de masuri formale (isi mai aduce aminte cum ne stropeau masina acum cativa ani cu niste apa la vama? asa de lihamite fiindca plateai, dar sunt sigur ca nu era dezinfectant acolo, imi aduc aminte de cateva ori am platit dar nici nu s-au obosit sa stropeasca), dupa aceste formalitati in 2-3 ani va fi ca de obicei.

  5. Probabil stiti ca statul nu face bai, ii ia de la noi, practic ceea ce spuneti e ca: ati vrut sa ramineti in viata si sanatosi? PLATITI!

    Statul a facut ceea ce trebuia sa faca, ceea ce a fost mai bine pt Cetateni.
    Partenerii economici au facut intotdeauna ce a fost mai bine pt ei in vederea obtinerii profitului. Cu siguranta daca ii iei la intrebari toti ai ISO – si deci si un plan de Risc Management; ce vedem acum in principal este rezultatul acelui plan pus in aplicare!!!
    Dar asa cum vedem peste tot in lume, nu numa i statele dorm. Industriasii dorm de-a binelea ca numai starea de somnolenta continua i-a facut sa mute tot in Asia. Aici ei nu supravietuiesc decit daca Statul face investitii – peste tot Statul trebuie sa dea drumul al investitii – adica din banii contribuabililor. Si cind apar probleme Statul trebuie sa preia tot greul – sa inteleg ca nici unul din jucatorii din economie nu stie ca se puteau asigura impotriva unor asemenea situatii?
    In plus, ajucatorii adevarati produc si acum si nu au oprit nici o secunda – nu au cum, au contracte in derulare. Daca plingem de grija teraselor, magazinelor „chic” sau mai stiu eu ce industrii de vreme frumoasa e timpul sa intelegem ca probabil ele or sa dispara. Speranta ca statul va prelua tot face ca „dezvoltatorii” sa declare ca nu e necesara scaderea preturilor la locuinte?!? Curat piata libera!
    Toata lumea calculeaza cit trebuie sa investim pt a reporni totul EXACT asa cum a fost – mai bine ne trezim si incercam sa facem totul sa functioneze stabil, rezilient in asa fel incit sa netezim socuri viitoare.
    Trebuie avut in vedere ca banii trimisi acasa de Diaspora se vor subtia vizibil – adio cheltuieli si investitii de fala. Cind guvernantii au decis sa lase oamenii sa plece pentru munci in agricultura exact acest aspect l-au avut in vedere.
    Statele care vor incerca sa tina in viata acelasi tip de economie vor face datorii mari si vor cadea repede – important e sa fim flexibili si sa ocupam cit mai repede nisele ramese libere.
    Iar statul acasa al celor ce freaca menta oricum la job combinat cu regulile de distantare sociala fac sa nu cheltuim fara numar in spitale si sa mai ramina bani si pentru investitii – e adevarat diverse firme si-au facut deja calcule cum e sa vinzi dezinfectanti, masti, amnusi, etc cu pretul x50 asa ca se militeaza intens pt „relaxare”
    Noapte buna Romania oriunde ai fi

  6. Cine suporta pretul?!
    Pai, ca intotdeauna, iresponsabilii vor fi salvati pe cheltuiala responsabililor.
    Cand s-a intamplat altfel?!?

    In plus, trebuie avut in vedere ca scopul statului NU este tratamentul egal al cetatenilor sai (in fata legii) si infaptuirea dreptatii, ci, mult mai pragmatic, pacea sociala si rata mica a somajului. Atat. De aici si consecintele.

    • De la 1 Iunie 2020 stau la dispoziție cele 540 de miliarde Euro de la Comisia UE. Cele 100 miliarde Euro pentru sprijinirea somajului tehnic pot fi folosite deci de la 1 Iunie. Bucureștiul poate lua de la Bruxell/Comisie bani pentru șomeri. Solidaritate cu cei care au mai puțini bani din cauza pandemiei, care va rămâne un pericol încă un an întreg până la găsirea unui vaccin-injecție. Bani sunt. La dezbaterea dezbaterea din 23 Aprilie în consiliul ministerial al șefilor de state s-a votat budgetul de 540 miliarde Euro în unanimitate de voturi.

  7. Repornirea economiei nu înseamnă revenirea pe aceleași coordonate de dinaintea opririi. Condiționările obiective asumate de oameni că să întârzie infectarea modifică drastic raporturile cu ceilalți oameni, cu banii, cu munca și cu activitățile de după muncă.

    Însă principala vulnerabilitate autohtonă este chiar statul. Dacă starea de urgență a concentrat decizia opririi în câteva mâini și restul aparatului decizional de stat a fost lăsat fără jucării, o dată cu ridicarea restricțiilor vom avea din nou minunata ocazie să fim frânați la nivel mai mic, pe persoană fizică, de acești mici dumnezei de partid, locali și naționali, care n-au exersat niciodată în viața lor politici de repornit economia; meseria lor a fost să pună altora frâne.

    Cum să prezumăm, lucizi fiind, că acest aparat de stat profund ineficient și neprofesionist va ști să reporneasca ceva?

    • @Explicit
      E. Macron a spus acum în franceză mai pe înțeles: e vorba de transfer financiar din nord în sud. Cea ce a cerut socialistul portughez care l-a înjurat pe ministrul olandez, cea ce a cerut Premierul italian Giuseppe Conte sub eticheta „Corona Bonds” de la RFG este traseul politic la care a căzut de acord sudul, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Grecia. Este ideologia socialistă „bani de la alții”. Cu o panglică mai la modă „solidaritate” (internaționalism socialist). Se pare că vom asista acum la desenarea etichetei celor 1.000 miliarde de Euro în Comisia UE pentru transferul financiar din Olanda în Franța, din Austria în Portugalia, din RFG în Italia, din Finlanda în Grecia etc. Mai simplu, așa cum a declarat acum Presedintele francez E. Macron acum: transfer financiar din nord în sud sau UE moare.

      Unde se va poziționa Bucureștiul acum?
      România nu e în ZE.19 Zona Euro, nu e în Schengen.

  8. Bag de seama ca se incearca aplicarea tacticii vechi : sa plateasca cei ce au bani pusi deoparte si copiii . Normal ar fi fost sa plateasca toti , de la pensionari pana la ultimul angajat care are jumatate din munca de dinainte si proprietarul spatiului x inchiriat unui business fara activitate .
    Din cauza ca nu acceptam sa platim toti ( un timp limitat ! ) situatia seamana cu mentinerea productiei intr-o fabrica in flacari , ne gandim la costume de protectie si rotirea angajatilor intr-un mod adecvat noilor conditii . Nu o sa aiba succes ,angajatii vin la munca inghesuiti in autobuze /metrou. La o luna de la reluarea activitatii cazurile or sa explodeze din nou . Dincolo de asta nu stiu – probabil o sa acceptam moartea unui procent din populatia totala , posibil sa fie ceva razmerite pe fondul asta , habar n-am .

  9. Cert este ca era consumerismului excesiv va apune. La fel si serviciile la mare distanta din turism si de masa. Segregarea dintre bogati si saraci va creste. Nevoile din piramida lui Maslow vor fi satisfacute la nivel regional si local. Cred ca nu vor mai fi atatea autoturisme pe strazi cu homeoffice. Domeniul care va castiga va fi agricultura si comertul on line. Apoi gradul de urbanizare se va reduce, multi vor dori sa se mute in rural caci noile tehnologii digitale permit multe activitati. Lumea va fi mai precauta in cheltuirea banilor si va dori lucruri mai putine, mai de calitate si fiabile mai mult timp.

  10. Poporul a platit totdeauna oalele sparte, pe spinarea poporului se va iesi din criza si de data asta. Cu atit mai mult acum cind tapul ispasitor e un… virus. Doar nu-si imagineaza cineva ca elita ar putea fi pusa la plata… :) De cine??? :)

    Politicienii alesi nu pot fi trasi la raspundere pentru deciziile lor. Raspunderea politica e un termen gol de orice continut in democratie. Ati vazut vreodata un fost ministru sau presedinte luat la intrebari citiva ani mai tirziu pentru a justifica una dintre deciziile dezastruoase pe care le-a luat? Asta pur si simplu nu se intimpla niciodata. Se bucura linistiti de pensii generoase (platite din banii platitorilor de taxe) si nici ca le pasa de altceva. Nu pot fi trasi la raspundere fiindca sint alesi. Ar putea sa riposteze pretinzind ca raspunderea e a alegatorilor din circumscriptia lor electorala, dar raspunderea politica impartita intre milioane de alegatori nu e ceva tangibil si nici nu poate avea vreun rezultat concret.

    Democratia e un sistem in care minoritati organizate si puternice stapinesc peste o majoritate dezorganizata. Noi chiar asta sintem: o majoritate dezorganizata! Scopul este sa permita intereselor private sa prevaleze fata de binele comun. Democratia le permite minoritatilor puternice si bogate sa isi serveasca propriile interese prin mijloace politice. Le da acces la fondurile publice si la votarea legilor. Aceste minoritati se folosesc de democratie in propriul lor beneficiu. Binele comun nu le preocupa absolut deloc.

  11. Si eu gasesc ca articolul da dovata in cel mai bun caz de o viziune ingusta, ca sa nu zic de-a dreptul tendentios.Pentru ca ignora in mod evident o intrebaze fundamentala :

    Ce este Statul, si mai ales de unde are are el bani?

    Si raspunsul este ca statul/guvernul este o organizatie care este finantata din taxe si impozite platite de cetatenii si firmele care actioneaza in aria sa de autoritate. Pentru ca statul sa acorde ajutoarele cerute de 15% din PIB are in momentul de fata doua solutii :
    1. sa se imprumute la niste dobanzi destul de mari – dar si imprumuturile si dobanzile vor trebuie platite tot prin taxe si impozite adunate de la cetanii si companiile din aceasta tara
    2. sa tipareasca bani, cu riscul de a crea o inflatie cum s-a mai vazut prim Romania in anii ’90, si care ar actiona de fapt tot ca un impozit asupra celor care nu s-au comportat chiar ca un greiere peste vara , si au reusit sa economiseasca niste bani (respective cetateni din clasa de mjloc)

    In ambele cazuri , rezultatul este ca de fapt ca toti ceilati cetateni are trebui, ca pe langa pagubele economice suferite si de ei in aceasta perioda, sa mai suporte niste impozite suplimentare pt ca o ei (autorii propunerii) sa nu cumva sa aiba de suferit deloc, pt ca , vezi doamne, nu e vina lor ca a venit criza asta.

    Ei bine, nu e nimeni de vina (cel putin in Romania) ca a venit criza asta, si nu vad de ce unii trebuie sa plateasca , direct sau indirect, ca un grup de oameni de afaceri sa nu sufere de pe urma ei.

    Exact cum spunea John Doe mai sus, criza ar fi lovit economia romaneasca si daca guvernul nu lua nici o masura de distrantare sociala. In mod direct, cum a explicat Jojn mai sus, dar si indirect, prin faptul ca daca USA si EU vor intra in criza din cauza unor masuri similare, criza economica se fva transmite rapid si in Romania, chiar daca nici macat un covid nu ar fi ajuns pe teritoriul Romaniei.

    Da, guvernul are un rol de jucat in ajutorarea cetatenilor si companiilor sa treca mai usor peste ciriza, si da, poate fi blamat ca in ultimii 7-8 ani a avut o politica fiscala nechibzuita, dar pretentia ca statu sa suporte toate pierderile actual ale unor mici sau mari afeceristi mi se pare absurda.

    • Vedeți, vă rog, răspunsul meu de mai sus, pentru John Doe.
      Sigur că statul nu (prea) are venituri proprii dar principiul juridic al reparării efectelor produse nu poate fi înlăturat.
      Statul a despăgubit, de exemplu, proprietarii de galinacee și de porci, confiscați și distruși în anii din urmă din cauza epidemiilor de gripă aviară și de pestă porcină. În acele cazuri despăgubirile au fost prompte și fără discuție și asta nu pentru că statul era neapărat vinovat dar nici nu era corect ca țăranii să fie lăsați fără animalele din gospodărie și să suporte singuri pierderea. De fapt, responsabilitatea statului era mai mare, prin faptul că ar fi trebuit să prevadă și să combată respectivele epidemii. Când nu a mai putut a recurs la măsura extremă a confiscării și distrugerii animalelor din focarele de infecție și i-a despăgubit pe proprietari.

  12. Cine va plati? ma tem ca cei care contribuie la buget, ca de obicei. Cine AR TREBUI?
    1) CCP ca nu zic China
    2) OMS, cel putin leadeshipul
    …….

    x) Politicienii pt lipsa de prevedere.

  13. Domnule Mircea, nu putem sa nu vorbim de „un esec al pietei libere” cand in US avem companii listate, care acorda dividende, fac buybacks, platesc bonusuri care apoi cer bail-outs si, surpriza, chiar le primesc.
    Linistiti putem vorbi de lacomie, hazard moral si esec…

  14. Ce ne facem insa atunci cand avem un fel de suprastat care ar trebui, cel putin teoretic, sa coordoneze eficient celelalte guverne nationale? Vorbesc de Uniunea Europeana si administratia ei de la Bruxelles. In Europa cine este responsabil de criza asta si de masurile luate? Unii zic ca UE, iar altii zic ca fiecare stat in parte si-a salvat propria economie asa cum a putut.

    • Conceptul francez de mult timp e „economie politică (socialistă)”, deci intervenția puternică a statului în economie. Acest model pentru UE.27 e sprijinit azi de socialiștii în Spania/Sanchez, Italia (Cinci Stele și socialiștii italieni), socialiștii portughezi, în Franta /E. Macron și în Grecia/Mitsotakis.
      Acest model francez e refuzat vehement în nord (Premierul olandez Mark Rutte e un adept al Premierului UK M. Tatcher și al lui R. Reagan) de către cei „zece” în ZE.19.
      BCE Frankfurt/ Draghi a cumpărat deja 2.600 miliarde Euro hârtii datorii de stat din sud. BCE /Lafarge va continua cu cumpărarea a încă 1.000 miliarde Euro hârtii datorii de stat și va acumula acum 3.600 Miliarde Euro hârtii de stat fără acoperire, fără valoare. Bani de hârtie …..

      SUA are deja 20.000 miliarde $ datorii de stat ….
      Japonia are de peste 20 de ani dobânda zero și peste 100 % BIP datorii de stat …..
      Comisia UE.27 prevede în trei budgete pentru anii 2021-2028 peste 2.600 miliarde Euro. De unde bani?

  15. 1.Lucrurile sint prea complicate in contextul unei astfel de crize, incit totul sa poata fi judecat inainte de finalul ei.
    In ce priveste masurile sanitare – denumite de distantare – ele nu apartin guvernantilor nostri, fiind copierea intirziata a celor din China si apoi din Europa.
    De voie de nevoie si indiferent de caderea economica, in prima faza nimeni nu-si putea permite altceva!In faza a doua, treptat vom ,,coexista” cu virusul si efectele sale, economiile vor reporni fortuit, deoarece altfel murim de foame mai multi decit cei 1 la suta din cauza virusului.
    In aceasta faza se va pune intrebarea de la finalul articolului:ce suma ori procent din PIB trebuie pus la dispozitie pentru iesirea din stagnarea de azi.
    2.Din pacate, Manifestul pentru Salvarea Economiei NU spune nimic despre modul, metodele, tehnicile si instrumentele care vor face ca banii ceruti (si alocati) sa conduca la revenirea economica antepandemie.
    a.Lipsa de expertiza a clasei politice, partidelor, presedentiei si a institutiilor de cercetare economica de a construi un proiect de tara care sa valorifice economic si industrial integrarea in UE este binecunoscuta.In consecinta consumerismul este modelul economic actual, la a carui intoarcere vorbim deocamdata!Adica la trecuta lipsa de competitivitate economica si nefunctionalitate institutionala, la lipsa industriei si exporturilor, la consumul pe datorie, fenomene care traiesc dincolo de criza sanitara!
    b.Un proiect de tara care lipseste deocamdata guvernului si Presedentiei – contine un ansamblu de masuri politice, economice, sociale, administrative, organizatorice, legislative, institutionale, constitutionale, normative, cultural-educative, etc. care pot crea un mediu economic functional, performant, comparabil cu al tarilor dezvoltate!
    ORI, in ecuatia actualei viziuni si cercetari economice – unicele masuri vizate sint STRICT ECONOMICE : financiare si fiscale, cu unele cirpeli legislative in restul domeniilor – deoarece nu exista nici acum un PROIECT DE TARA care sa propuna o schimbare fundamentala, de natura sa transforme societatea economica POSTCOMUNISTA cu tarele cunoscute, intr-o societate economica capitalista FUNCTIONALA!
    c.In situatia opririi actuale a motorului economic in tara, care si asa era la ,,relanti” datorita disparitiei investitorilor industriali dupa 2008, a pierderii a milioane de locuri de munca prin dezintegrarea industriala de dupa 89 si a fortei de munca, cu indicele de competitivitate subafrican 74, cine crede ca vom reveni la cresterea economica de 4-5 la suta anual (fie si ea consumerista) fara un proiect de tara care sa construiasca capitalismul functional, de la pct. b?
    d.Nu exista spatiul pentru o prezentare a considerentelor si componentelor unui proiect de tara, dar daca din ansamblul celor peste 10 masuri prevazute la punctul b, de 3 decenii se ,,actioneaza” doar asupra celei economice, era normal ca Romania sa ajunga ultima tara din UE la toate capitolele!Proiectul de tara are o cuprindere a tuturor schimbarilor pozitive calitative in toate domeniile ,,societatii economice nationale”.Adica de restructurare a tuturor domeniilor economice si bugetare nationale!
    In consecinta, in mod firesc o analiza a dimensiunii resurselor financiare necesara repornirii economiei este evaluabila pornind de la dimensiunea pierderilor pina la momentul zero al stagnarii, dar imposibila fara cunoasterea costurilor ,,organizarii” acestui proces de refacere.Acesta este mai mult decit unul economic de ,,repornire” si mai ales de ,,conceptie si executie” a ASANARII totale a unei intregi SOCIETATI economice nefunctionale pentru cerintele reindustrializarii!
    e.Analistii de genul autorului articolului, vor trebui sa prezinte deopotriva problema ,,repornirii” economiei consumatoriste actuale (ca model economic), dar si repornirea acesteia simultan cu cea a unei asanari durabile, pe modelul nou al unei cresteri industriale.Daca proiectul de tara exista si este operational va fi propus spre evaluare si promovare, iar daca provine din mai multe ,,surse” constructive, cu atit mai bine pentru Romania!
    Problema este ca in lipsa lui nimic nu poate sa ne mai aduca in situatia in care eram sub raport economic pina in 2019, in care lucrurile mai erau controlabile si asanabile.In lipsa proiectului de tara criza din 2008 va fi o nimica toata ca efecte negative, comparativ cu Criza economica produsa de pandemie…

  16. Cred ca se uita de motorul real al oricarei economii, indiferent de regimul politic: resursa umana. Ea este cea mai importanta valoare, care tine economia in picioare, nu bancile sau statul, care sunt doar instrumente. Ori, tocmai ce s-a dovedit ca era necesara o restartare la nivelul persoanei, ca lucrurile au (cam) iesit „in decor”. Si acum avem liber sa purtam o masca fzica, pentru a ne re_cunoaste mastile subtile la care am recurs pentru a supra_Vietui… Sau, poate, ne-am obisnuit sa cautam vinovati in exterior, in loc sa ne asumam responsabilitatea pentru alegerile personale. Numai mie mi se pare ca este singurul exercitiu democratic autentic din intreaga istorie?! Doar fiecare e invitat sa devina propriul sau judecator privind alegerile de viata si sanatate. Si asta sub protectia Politiei si Jandarmeriei care, de data aceasta, slujesc Poporul. Il apara de complicatii. N-ar fi util sa incepem sa-i citim si sa-i cinstim pe „cei din urma care vor fi cei dintai”?! Adica OMUL sa-si ocupe locul principal pe care-l merita in Viata sa si in viata publica. Cumva, ne-am pierdut in ceata. Dar iese Soarele si se face LUMINA. Multa Liniste si Pace Tuturor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Mircea
Valentin Mircea
Valentin Mircea este avocat în cadrul Baroului București din anul 1996, specializat în dreptul afacerilor și Senior Partener la Mircea și Asociații. Mircea este doctor în dreptul concurenței al Universității București din 2013 și din octombrie 2018 este Visiting Fellow la European University Institute la Florența (Italia). În trecut Valentin Mircea a ocupat diverse funcții în mediul privat - KPMG, Sinclair Roche & Temperley (Stephenson Harwood) - și autorități publice (printre altele, vicepreședinte al Consiliului Concurenței (până în 2013) și șef al Corpului de Control al Prim Ministrului, în 2016). Valentin Mircea este licențiat în drept al Facultății de Drept din Universitatea București, titular al unei diplome de studii generale a Universității Sorbonne Pantheon Assas și absolvent de studii postuniversitare în dreptul internațional al concurenței al Universității din Melbourne, Australia. Acesta este autorul mai multor cărți și articole pe subiecte care țin de dreptul concurenței și dreptul afacerilor și este în mod frecvent vorbitor la conferințe de specialitate în România și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro