marți, decembrie 7, 2021

Cine salvează Partidul Național Liberal?

Despre timpul politic – o scurtă istorie a leadership-ului PNL

Pentru cei care nu vor avea răbdare să afle răspunsul la întrebarea din titlu, citind până la final acest text, îl pot afla acum: Nimeni! De data aceasta PNL este singur. În anul 1990 PNL a revenit în viața publică fiind salvat de la dispariție de șansa oferită de istorie. În anul 1996 a fost salvat de morală, reintrând în alianța CDR, împotriva stângii post-comuniste. În anul 2000 a fost salvat de rațiune, despărțindu-se de aceiași alianță, care a preluat toate pasivele perioadei de guvernare precedente. Apoi a venit rândul său, să salveze ori să cauționeze alte partide. Mai întâi, din pragmatism politic, a salvat Partidul Democrat, în anul 2003, prin inițierea Alianței Dreptate și Adevăr. Apoi, din oportunitate politică, a cauționat imagologic Partidul Social Democrat, în anul 2012, prin Alianța Social-Liberală pentru ca, nu în cele din urmă, poate mai mult din interes electoral decât ideologic, să recredibilizeze PD, aflat de data aceasta sub numele Partidului Democrat Liberal, prin fuziunea din anul 2014. O situație specială se referă la modul în care PNL, a favorizat, în mod paradoxal, apariția unor noi partide. Mai întâi USR iar apoi PLUS! În primul caz, în anul 2015, din ignoranță politică, neînțelegând cât de importantă ar fi fost revigorarea laturii sale civice (cunoscută de altfel prin înglobarea Partidului Alianța Civică în anul 1998) lăsând, astfel, liber acest culoar ideologic. În al doilea caz, dintr-o indiferență politică vinovată,dobândită sau nu, începând cu 2016, justificată formal și contradictoriu, de eroarea (!) de a-și abandona propriul drum în favoarea unui experiment. Cei ce vor avea bunăvoința de a reciti istoria recentă, nu doar cea prezentată în presa de știri, vor vedea și cine au fost conducătorii PNL, care au dus partidul de la morală la rațiune, apoi de la pragmatism la oportunitate și la interes politic, pentru ca în final să se ajungă la ignoranță și indiferență politică. În cazul în care vom accepta că etapele istoriei recente a PNL ar putea fi caracterizate, desigur poate prea direct, prin sintagmele de mai sus, atunci s-ar observa că nivelul cultural al liderilor PNL a scăzut constant, ca de altfel al întregii clase politice, evident cu excepții remarcabile, ceea ce nu reprezintă o scuză. Plecând de la parcursul PNL, descris aici în termeni calitativi, se naște, în mod firesc, întrebarea: ce se va întâmpla cu PNL astăzi, când, partidul trece printr-o criză, cu cauză, încă, nedefinită de nimeni? Cine îl va salva acum: istoria, morala, pragmatismul etc? Căci, astăzi, PNL a intrat, din nou, într-un ciclu în care trebuie salvat. Pentru claritate, salvarea PNL se referă la capacitatea sa de a se regenera!  

Despre spațiul politic – reașezarea centrului și periferiei în PNL

În PNL, limitele meritocrației nu mai sunt trasate, începând din perioada Alianței USL, decât în termenii numărului de voturi. În România, deci și în PNL, majoritatea edililor, pragmatici din punct de vedere politic, se bazează pe principiul conform căruia, un partid are nevoie absolută de primari, însă un primar nu are nevoie absolută de nici un partid anume. Ca urmare, aceștia își permit să fie  indiferenți la ideile care exced, să zicem, nevoile propriilor alegători, presând centrul pentru descentralizarea resurselor către periferie (geografic vorbind). Desigur, acest argument, resurse contra voturi, apare ca fiind imbatabil. Ce ne facem, însă, când va trebui ca descentralizarea să atingă liniile dezvoltării naționale; trecerea de la simplul acces al fondurilor pentru proiecte cu impact local, la complicatul proces de formulare a priorităților de evoluție pentru întreaga societate – evoluția de la nivelul local la cel național. Să încercăm, aici, o clarificare. Și pentru că în România, opiniile românilor nu au valoare decât în cazul în care aceștia sunt deja decedați, sunt plecați din țară sau citează din documente elaborate de alții, vom invoca ultima variantă. Deci, pentru clarificare se pot citi liniile directoare ale noii Politici de Coeziune a UE 2021-2027. Aceste linii directoare arată că, în viitor, politicile cu impact asupra competitivității trebuie proiectate începând de la nivelul regional (plecând desigur de la cel local) ca o condiție a finanțării eficiente. Dacă este așa, se pune o primă întrebare: sunt pregătite primăriile/consiliile județene pentru a propune mari proiecte economice, de nivel național? Proiecte croite prin inserarea rezultatelor inovării, ale cercetării, care să răspundă actualelor și viitoarelor provocări, definite de ”noua economie”? Noua economie pe care o putem numi digitală, verde, ori altfel. Sau aceste structuri administrative vor continua, ca și până acum, să tocmească consultanți, limitați la a enumera, din nou și din nou, aceleași obiective ale UE, care pentru România nu fac altceva decât să deseneze, în mod reducționist, drumul de ”urmat” (ceea ce în principiu nu ar trebui să reprezinte ceva negativ) dar nu și căi care să accelereze ”ajungerea din urmă” a statelor dezvoltate! Pot consiliile județene, de exemplu, să înțeleagă faptul că dezvoltarea regională, înțeleasă în substanța ei, ar trebui să nască parteneriate economice, în condiții de egalitate, între regiunile de dezvoltare și marile companii (aici se poate da cunoscutul exemplu al structurii acționariatului companiei Volkswagen), făcând posibilă definirea unor noi obiective de evoluție socio-economică? Și pentru a coborî mai mult în realitate: în contextul promovării de către UE a Pactului Verde, pot primăriile, chiar cu talie mare, să înțeleagă diferența dintre orașul digital și cel durabil, trecând de la ideea ”digitalizării” la abordarea efectelor ”insulei de căldură urbană” al cărei impact privește direct sănătatea cetățenilor? Exemplele pot continua, și pot fi contestate ori nu. Totuși, o realitate administrativă ar trebui să ne oblige să reflectăm: primarii marilor orașe, cu rare excepții, nu par a avea conștiința reprezentativității pe care ar putea-o câștiga prin utilizarea dezvoltării regionale ca un concept economic (a se vedea exemplul german de mai sus). Ca o dovadă, se observă cum aceștia, continuă, din reflex, să acționeze pentru a-și întări puterea administrativă locală, limitându-se doar la mărirea geografiei propriului oraș. Astfel, ”sectorizarea” României, justificată de unii prin necesitatea apariției polilor de dezvoltare, devine un model cultural – întărirea identității locale și scăderea coeziunii naționale. Iată că apare o a doua întrebare:  este acest model unul valabil pentru toți, și la fel de disponibil pentru toate comunitățile urbane ori rurale din țară? Vor trăi orașele din vestul țării și pentru cele din nord-est sau sud-vest? La nivel european, noua Politică de Coeziune va susține criteriul competitivității pentru accesul fondurilor. Gradul de înțelegere al acestei tendințe, în administrația românească este foarte slab. Ca exemple se pot invoca, imposibila definitivare a Strategiei Naționale pentru Competitivitate, sau recentele probleme ale României în ceea ce privește negocierea PNRR – cazul agriculturii de exemplu. Într-adevăr, subiectul este dificil, în condițiile în care, chiar Comisia Europeană recunoaște că Politica de Coeziune nu a reușit să reducă disparitățile în UE, uneori nici măcar să le păstreze. Vor reuși primarii/președinții de consilii județene să corecteze aceste rămâneri în urmă, când vor fi solicitați să contribuie la elaborarea documentelor cerute de Politica de Coeziune, sau vor rămâne la abordarea lor periferică așa ca până acum? Nu știm răspunsul, pentru că în România nu se prea vorbește despre asta, dar încă o realitate, de data aceasta economică este conturată deja. Pentru a o califica, s-ar putea spune, fără intenția de a minimaliza buna-credință a edililor, astfel: contextul/nivelul cultural la care sunt expuși în prezent prea mulți primari din România, este unul care descrie un capitalism al rentei (aici cu semnificație imobiliară cel mult) adică neevoluat și nu unul care să trimită spre un capitalism al cunoașterii. Pentru clarificare: nivelul cultural nu se referă în nici un fel la instrucția oamenilor care gestionează problemele comunităților locale, unii dintre ei cu merite deosebite, ci se referă la gradul și disponibilitatea unora, de fapt majoritatea, de a înțelege că direcția în care se va deplasa UE (în viitor), nu este de loc similară cu obiectivele trasate pentru etapa de dezvoltare actuală. Lecturile despre viitorul UE nu sunt opționale și destinate doar experților! În contextul de mai sus, se pare că, centrul politic a cedat decizia periferiei, care, ca urmare, a capturat decizia economică. Un partid în care centrul politic a fost preluat de periferie, este puțin probabil să poată formula un proiect național deoarece un asemenea proiect cere mai mult decât o aritmetică a proiectelor locale.   

Fără  aprofunda semnificația unui proiect național, revenim la întrebarea de mai sus, pusă sub o altă formă: pot liderii politici locali să depășească orizontul periferiei și să treacă la nivelul următor de înțelegere, a priorităților naționale? Mai direct spus, sunt dispuși aceștia să susțină un lider central, care să furnizeze un potențial de încredere la nivel național și, ca urmare, să propună liniile unui proiect al țării? Sau se vor comporta utilitarist, alegând un lider central pe care să îl investească, ei înșiși, cu calitatea de potențial furnizor de servicii financiare guvernamentale? Răspunsul este previzibil, dacă ne uităm la realitatea sărăciei bugetelor publice. Oamenii nu au răbdare, iar liderii se nasc rar și sunt distruși repede de proprii co-naționali!

Concluzionând pe tema imposibilului lider al PNL, trebuie spus că, atâta vreme cât sărăcia bugetelor publice va reprezenta substratul elementului de schimb, între decizia politică și actul de guvernare, România va pierde ritmul schimbărilor care se petrec în UE. Și aceasta deoarece raportul cerere-ofertă s-a modificat: s-a ajuns să se caute aproape exclusiv facilitatorii de finanțare locală și aproape de loc furnizori de proiecte naționale. Aceștia din urmă au devenit ”inutili” de vreme ce politicile europene sunt acoperitoare și finanțate, iar demnitarii români au pierdut de mult competiția cu birocrația, în ceea ce privește lectura documentelor publicate de Comisia Europeană. În realitatea pe care o trăim, este puțin probabil ca situația să se redreseze! Liderii cu anvergură culturală nu corespund actualei matrice a meritocrației de partid, deci nu ajung la masa deciziei, iar liderii cu anvergură administrativă, nu au curajul de a aduce în discuție riscul de ”rămânere în urmă a României”, cauzat tocmai de lipsa de viziune a activiștilor, pentru a nu fi scoși de pe orbita matricei meritocrației electorale. Cercul este închis! Periferia a preluat centrul (aici în sens cultural).

Despre omul politic – fața nevăzută a salvatorului ”Nimeni”

Liderii istorici ai PNL au dispărut, aproape cu toții. În mai mult de 30 de ani de la schimbarea regimului comunist, liberalismul s-a întărit cu greu, cu sincope, erori și confuzii. În cele din urmă, PNL, ca partid, a atins, la orizontul anilor 2017-2018, o oarecare maturitate politică, mulțumită evoluției societății, maturitate, care, a fost compromisă odată cu asaltul recent al noii generații și a noilor veniți. Căci aceasta este, de fapt, esența crizei din PNL – războiul (deja declarat) între tinerii autodefiniți ca moderniști și dușmanii identificați de aceștia, acuzați de conservatorism, care, din vina timpului, relaționează cu societatea, așa cum este ea, fără să o acuze ori să o certe. Diferența între cele două tabere constă în aceea că, moderniștii își propun să împingă societatea de la spate, rapid, spre un progres(ism) înțeles și garantat doar de aceștia, în timp ce conservatorii încearcă să o tragă spre viitor, așezându-se în fruntea ei, într-un efort mai calculat. Politic vorbind, societatea ar trebui trasă spre viitor de lideri investiți cu speranță, și nu împinsă de la spate de lideri care o condamnă pentru rămânerea sa în urmă. În final, asaltul tinerilor și nu prea tinerilor, s-a transformat într-un război al postmodernismului politic în care totul se neagă. Iar acest asalt i-a radicalizat, în scurt timp, pe membrii propriului partid – a se vedea numărul filialelor care au ales, votând, uneori ostentativ, doar o moțiune dintre cele două propuse la congres: 28/8. Acest comportament este specific, așa cum am afirmat într-un text precedent, de fapt, progresiștilor, care, nu doar că își caută un dușman pentru a se legitima politic, ci se și radicalizează pentru a deveni credibili.      

În mod cu totul neobișnuit, chiar și pentru un partid al individualităților, dar cu viziuni măcar ipotetic convergente, în PNL, aspirațiile tinerei generații politice, care declară decesul vechii generații pe criteriul lipsei de modernism, sunt divergente în raport cu interesele liberalismului, fie acesta politic, ori economic. Ba mai mult, hazardul moral indicat de comportamentul tinerilor, și nu prea tinerilor politicieni, apropiați de vârful deciziei politice, arată proiecte private atât de diferite, încât, nu doar doctrina liberală ci chiar ideologia dreptei nu le mai cuprinde, pe toate, fie chiar și cu oarecare indulgență. De fapt, la concursul pentru originalitate, desfășurat pentru poziționarea, cât mai avantajoasă, în jurul catafalcului vechii generații ”conservatoare”, participă: progresiștii politic (aici se încadrează mai toți cei care nu prea înțeleg economia, și în consecință ridică steagul libertăților private pentru a-și demonstra utilitatea); adepții neoliberalismului financiar (cei care nu sunt interesați de economia reală, ci doar de finanțe); populiștii (liderii opiniilor versatile, de obicei specializați în științe politice, care pot explica orice, fără a înțelege de ce au, sau nu, dreptate); libertarienii (care vor să fie originali, predicând libertatea peste tot, știind, chiar ei, că limitele pe care le susțin nu sunt viabile nici economic, nici din punct de vedere al libertăților individuale); creștin-democrații (care încearcă să ne amintească, mai mult sau mai puțin implicit, de dificilele explicații din anii ’90 ale PNȚ-CD pe tema reprezentativității acestei doctrine în România); managerialiștii (adepții inserării metodelor de management în politică) etc. Zgomotul ideologic, creat din cauza gândirii slabe – aici în sensul relativizării valorilor – a scos la iveală un leadership acultural, căruia, din acest motiv, îi vine din ce în ce mai greu să explice, măcar propriilor membri, dacă deciziile luate au măcar o umbrelă liberală, sau dacă avem de-a face cu salturi ideologice bizare, bazate pe algoritmul ”încercare și eroare”. Comportamentul moderniștilor din PNL, care astăzi doresc să se poziționeze pentru a conduce, prelua, dirija PNL, arată un egoism politic marcat și fără a continua analiza, putem spune că ”distrugerea creatoare a PNL” reprezintă opțiunea lor, conștientă sau, mai degrabă, nu!

În acest context, al utilitarismului primarilor, și al proiectului distrugerii creatoare activat de liderii moderniști/progresiști, răspunsul la întrebarea care dă titlul acestui text poate fi surprinzător. Cei care pot salva PNL sunt cei din ultima linie a partidului, cei rămași să gândească liber, ”necorupți” de progresism, neoliberalism financiar, libertarianism, populism, managerialism etc. Adica, acea parte a membrilor PNL care, cunoscând istoria partidului vor căuta, eventual, noul termen, care lipsește din enumerarea de la început: șansă istorică, morală, rațiune etc. ferindu-se, totuși, de noi ignoranțe sau indiferențe politice. Sintagma căutată, ce ar semnifica redefinirea PNL, înăuntrul, propriilor principii ar putea fi: resetarea politică a partidului! Și pentru că termenul a fost lansat în spațiul public, pentru a justifica intrarea pe scena politică a unei noi generații de politicieni, îl putem invoca aici, dar sub semnificația sa reală: revenirea sistemului la o stare precedentă considerată normală. Ce ar însemna o stare normală și cum s-ar putea accede la această stare? Am putea utiliza formule clasice: revenirea la doctrină, redefinirea meritocrației în politică, readucerea intelectualilor către centrul deciziei politice, depolitizarea funcției publice, schimbarea metodelor de selecție a cadrelor etc. Dar acestea sunt deja elementele noului limbaj de lemn. Și de aceea, probabil că, doar o altă ”frecvență” a cuvintelor, ar fi inutilă. Nici chiar una înaltă, așa cum, de curând, a fost auzită în media, prin apariția termenului de ”prostocrație”, care exprimă, într-adevăr, un grad de disperare față de realitatea românească.

PNL trebuie să exprime, din nou, idei! Nu certitudini spectaculoase și activiste. Și, una dintre acestea ar putea fi: PNL nu are nevoie, la fel cum nu are nevoie nici societatea, să i se facă bine cu forța. Are nevoie de garanția că poate evolua, neîngrădit, prin propriile puteri! ”Nimeni” nu are nevoie de spectacolele de bunăvoință ale noilor veniți în PNL și nici de nostalgiile vechilor rămași în PNL. Așa cum ”Nimeni” nu ar trebui să se simtă jenat, că prea mulți lideri ai partidului își citesc cu greu propriile CV-uri, indiferent în ce limbă sunt scrise. Până la urmă, după toată această risipire ridicolă de energie, ”Nimeni” nu este convins că un candidat este mai bun decât celălalt. Și aceasta pentru că, în nici una dintre moțiunile lor (pe care le-am analizat într-un text precedent publicat pe acest portal) nu există nici măcar o idee care să creeze sentimentul speranței, așezate mai sus decât viitoarea bunăstare, sosită și la noi ca urmare a cheltuirii banilor europeni. S-ar putea ca ”Nimeni” să fie, de fapt, numele tuturor membrilor obișnuiți ai PNL, care nu intenționează nici să conducă, nici să preia, nici să dirijeze PNL. Ci doar să își spună, justifice și susțină opiniile, sperând că acestea vor fundamenta decizii mai bune, inclusiv pentru sine. Iată răspunsul la întrebarea din titlul acestui text: PNL ar putea fi salvat de ”Nimeni”!

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Am reflectat la sintagma „Nimeni” folosita cu indemanare de autor si singura posibila intrupare, in opinia mea, ar fi PSD.
    Asa cum PNL a salvat in repetate randuri PSD-ul de la pierire – prin alierea sa in momente cheie cu PSDul, fapta constituind o megasurpriza pentru toata lumea – este acum randul PSD de a salva salvatorul sau de la disparitie. Si chiar o face, din cate se vede.

    Pe de alta parte, credinta mea este ca actualul PNL (nu cel din Romania – Regat) este o creatie apartinand fondatorului PSD.

  2. F. bun articolul si cred ca acest „Nimeni” e valabil pt. toate partidele de la noi, din pacate! Si cat ar parea „de lemn” limbajul, doua solutii sunt esentiale : atragerea intelectualilor si selectia de cadre!

  3. Apreciez îngrijorarea autorului, dar nu şi soluţia( cam prea poetică/ intelectuală). Dar, da, discuţia trebuie făcută, mai întîi la nivel naţional, apoi la nivelul politic. Şi aici trebuie răspuns la întrebarea: ce vrea poporul român în viitorul apropiat( să zicem 10-20 de ani)? Chestia aia cu „vrem o ţară ca afară”( dar să ne-o facă alţii, că noi vrem să muncim în străinătate….) este doar o dorinţă care nu poate concentra energiile naţionale. Adăugaţi fragmentarea/ anarhizarea societăţii româneşti din cauza globalismului( fapt generalizat peste tot în lume) şi veţi vedea că misiunea unui partid politic democratic este aproape imposibilă. CUM să concentrezi în jurul unor idealuri o societate cu tendinţe anarhice?
    Astfel ajungem la ideologie, care ar putea lega „maioneza” dorinţelor populare. Şi, da, aşa apare lupta între conservatori/ naţionali şi progresişti/ globalişti. O luptă generalizată peste tot în lume, mai ales în SUA şi Europa de Vest. Şi care, iată, este acum şi în interiorul PNL. Adică, mai direct, este lupta dintre conservatorul Orban şi progresiştii KWI+Cîţu…
    În definitiv, noi ca popor ce vrem? Să ne topim în magma Europei federaliste germano-franceze, SAU să încercăm să ne păstrăm identitatea şi suveranitatea naţională? Pusă aşa problema, bătălia din PNL trebuie să dea un răspuns la o problemă teribilă: mai vrem să existe statul român?

  4. PNL nu este un partid liberal. La fel, PSD nu este neaparat nici social nici democrat. Au preluat la un moment dat cu copy paste platformele traditionale ale unor partide omonime, ca sa le puna pe site. Pe fond, sunt gasti de interese transpartinice incolore care mimeaza lupte doctrinare. Realitatea ramane insa aceeasi, de aproximativ 30 de ani.
    Nu ca ar fi Romania unica in aceasta privinta, nici pe departe, insa intensitatea coruptiei, furtului si primatului interesului personal si de partid in fata interesului comun, insa suntem din pacate mai aproape de Africa decat de Europa de vest.

  5. Nu se poate scrie „aceiași alianță”. De salvat, se pot salva doar oamenii, nu partidele, regimurile politice sau țările.

  6. fara securizarea resurselor vitale (capital, patronate, IMM, resurse financiare, energetice, imobiliare, profesionale, meritocratie, libertati individuale) si cadrul legal-administrativ necesar functionarii si securizarii unui sistem concurential autentic, „Nimeni” e varianta cea mai probabila;
    si tot nimeni va salva si necesitatea implicarii opozitiei (in primul opozitia din propriul partid, in al doilea rand opozitia din propria alianta, in al treilea rand opozitia parlamentara care eventual isi va asuma sa nu se implice sau sa puna frane) in proiectele si reformele pe termen lung

  7. O veche zicala ne spune cu exactitate :Dacă vrei să presari ghimpi pe drumul altuia, ai grijă să umbli încălţat”sau “Câinele moare de drum lung şi naivul de grija altuia” .Momentul politic actual are in compozitie si cuprinde „ volens nolens ”si partea economica a lucrurilor .Rezultatul Alegerilor Parlamentare a dus la acesta configuratie politica si la aparitia unei Aliante le Guvernare intre UDMR, PNLsi USRPLUS .Colac peste pupuza acest sfirsit de an de aduce si noi alegeri in cadrul celor doua partide PNL si USR , moment ce creeaza un haos institutional greu de controlat .Fostii sefi de partide USR si PNLse pare ca pierd alegerile si Ciolos impreuna cu CITU cistiga noile alegeri in Congresele ce au loc in perioada urmatoare .Despre PNL, am tot spus motivul si persoana care a adus acesta situatie in fata natiunii , motiv ce a inceput prin deciziile neconforme ,luate chiar inainte cu putin timp de ziua Alegerilor parlamentare , continuate cu oferirea catre USRPLUS a unor ministere de forta si acum in final pozitionarea sefului de partid PNL(nu multa vreme ) alaturi de USRPLUS si AUR. Despre USR -ul acestui moment lucrurile sunt si mai simple .Ufff- greu la deal cu boii mici ,ne zice o alta vorba veche romaneasca .USR plus pleca de la guvernare si se aliaza cu AUR prin evidenta decizie a presupusului viitor sef al USR Dan Barna(se pare ca nu ) ce ne zice tuturor ca daca premierul Citu nu pleca din postura de premier USRPLUS va ramane in opozitie .Urmarea era fireasca . Membrii USR ce si-au riscat viitorul , plecind din pozitile avute de fiecare in particular si venind in alte pozitii politice si administrative spre a ajuta tara si partidul si USR s-au trezit„cu palma in fund ,cu mina goala sau cu ciubotele rupte”.Ciolos se indreapta spre a cistiga sefia partidului USR prin promisiunea de revenire la guvernare ,una ce probabil va face fifty – fifty decizia in guvern cu Citu si prin promisiunea de a demisiona chiar inainte de alegerile din 2024 in vederea reconfigurari la zi a partidului .Barna este practic in afara jocului . Nu are nici ce promite , nici ce oferi concret , efectiv , partidului USR .Ciolos a jucat perfect .Intregul , ce cuprinde viitorii trei ani ,va sta din punct de vedere politic si economic sub spectrul PDNL,PNNR si a guvernarii Citu, fie ea o guvernare minoritara, fie cu ajutorul si impreuna cu USR -Ciolos(vor reveni altfel in opozitie linga PSD e greu sa stai ).Deja PLUS nu mai exista .Nici USR nici PNL nu se vor sparge dupa Congres .Imensele sume de bani venite o data cu PNNR , PDNL si cu oferirea de granturi de catre UE sunt de nerefuzat .Referitor la teoria ce ne prezinta un actual PNL -Citu ca nemaiavind puterea de a reprezenta, ca si imagine , un viitor politic de substanta natiuni , este si ea poate o imagine de moment dar care are in fata trei ani si ceva spre a schimba totul .Sondajele actuale sunt nu numai inutile dar prezinta (nu mereu ) o situatie de moment posibila nu adevarata si timpul ce se va scurge spre anul 2024 (anul tuturor alegerilor )este total in favoarea PNLului Citu ce are la dispozitie si banii si forta intelectuala si poate creea , atunci cind cetatenii vor vedea realizarile, o emotie colectiva . Sunt ferm convins ca si Primariile si intreg aparatul administrativ (se stie exact ce competente au ) vor pune umarul spre a realiza niste obiective stiute deja ca parte a cereri UE si a deciziei guvernamentale pe segmentele ce nu au acceptul UE. Cine porneste de la premiza , total falsa si evident gresita , ca banii vor fi furati se inseala . Condiitiile de accesare se stiu , procedurile de primire a banilor (etapizat pe masura derularii proiectelor ) in transe , supuse controlui periodic si cu obligatia returnarii banilor in caz de nerespectare a condiitlor ,toate la un loc impiedica practic furtul .Partidul nu are nevoie sa fie salvat de nimeni . Este cel mai vechi partid din Romania ce a rezistat vremurilor si o data cu plecarea fostului presedinte de la conducerea sa toti votantii de dreapta ce au parasit partidul (motivele se stiu si ele ) se vor reintorce ,ba chiar cetatenii din mai toate comunitatile Romaniei ce vor fi martorii la transformarile punctuale , banii vor ajunge in toate comunitatile mici sau mari din tara si isi vor reorienta adeziunea politica(chiar si cei nedecisi ) spre acest nou PNL-Citu .Cind vezi cum ,la tine in sat , vin banii si se modernizeaza drumuri, poduri ,scoli ,infrastructura noua la aparitia careia vei fi si tu participant nu ai cum sa mai oferi votul tau altora ,ce dau doar din gura pe la TV.Sunt peste 100 de miliarde ce vin in transe in Romania in urmatorii 7 ani . Voi ce ziceti : mai poate pierde PNL-Citu alegerile viitoare si iar viitoare atunci cind natiunea va vedea in fata realizarile ? Eu unul cred ca nu .Este asa cum Citu a spus deja : vom fi cel mai mare si maret partid din Romania .Tind sa ii dau dreptate .Votantii PNL se vor reintorce si nedecisii vor vota si ei PNL. Aceasta este una dintre mizele cistigarii alegerilor din PNlLde catre deja noul sef Citu . Presdintele Iohannis participa ca invitat din postura de fost sef PNL si vorba unui unui cunoscut comentator TV : cine din PNL se poate uita in ochii Presedintelui si sa nu ii respecte decizia ?Asadar PNL devine cel mai mare partid din Romania in urmatorii trei ani .

    • As contrazice cateva afirmatii:
      – in PNL Ciolos e considerat ca mai periculos pt. scenariul dorit in care USR-PLUS intra la guvernare cu compromisuri (de ex. fara ministerul transporturilor). Barna e considerat cu potential „blatist”, dornic de compromisuri si de „ciolan”. Cei care au votat Ciolos voteaza opozitie, nu invers.
      – Afirmatiile despre ce se fura sau nu, cum se face sau nu treaba in teritoriu sunt foarte naive… ar fi frumos daca ar fi asa.

    • Tot comentariul este construit in jurul acestui Catzu. Ori, Catzu este definitiv un erou negativ – vezi istoria lui in State si aiurea = un simplu infractor de drept comun, iresponsabil, narcisist, cu idei putine dar fixe.
      Vrei sa dai acestui individ franele Romaniei???

  8. Discutia despre PNL poate trebuie completata cu niste chestiuni generale:
    – Cautam un partid(unul singur) de dreapta? Sau… de fapt nu cautam de dreapta, cautam partidul „corect”, ceilalti(PSD, AUR) stim de ce sunt rai(sa fie clar… si mie mi se par rai)! Oricum aici vine problema – daca e concurenta in zona „corectilor”, oare nu-i natural sa vrei sa cuceresti aceasta parte si deci armele sa fie mai degraba indreptate ceilalti „corecti”, spre potentialii aliati si nu spre dusmani?
    – Cum abordam lupta cu partidele populiste, in conditiile in care daca ai prea multe principii… iti tai in mod natural calea spre media cu mare audienta si mesajul tau nu ajunge nicaieri? Compromisul de la principii iti deschide multe usi… si iti umple si buzunarele
    – In teritoriu, faci pe corectul sau ii favorizezi(mult) pe „ai tai” in defavoarea celorlalti? Doar e calea batatorita spre numar mai mare de membrii, spre mai multi primari…
    – Poti „deschide” cu adevarat partidele elitelor (alea adevarate)? Poate cineva ajunge factor de decizie pe criterii de valoare in ceea ce inseamna acum partide gen PNL? Sau se cauta doar vedete/trompete(gen R.Bogdan), cantatori-in-struna si finantatori in sistem circular (dau-iau-dau-iau…)
    – Contextul international nu ne ajuta. In tari cu democratie consolidata avem partide extremiste si populiste care sunt pe val, pt. ca asta isi doreste sa auda majoritatea. Si atunci, in numele principiilor, faci tu pe desteptul si te adresezi minoritatii?

  9. Alta intrebare ar fi: merfita PNL-ul sa fie salvat? ori, care sint meritele PNL-ului pentru a fi salvat?
    E mai putin arogant Cîţu decit Nastase?

    • „merfita PNL-ul sa fie salvat?”. Pentru ca sa ce? Din faptele sale, din intentiile si pozitiile celor doi penelisti lideri – iohannis si catzu – nu rezulta ca pnl ar fi un bun National. Este, mai degraba, un bun personal, intru-cat reflecta exclusiv interesul personal axat obsesiv pe binomul guvernare/dominare prin orice mijloace.
      Este un partid toxic, imprevizibil si anti-democratic. Pe de-o parte grupul Orban – letargic, lipsit de idei si ezitant, de cealalta parte grupul Iohannis-Catzu, antrenand Romania intr-un valz cu o finalitate clar dezastruoasa.

  10. omul sfinteste sau spurca locul,
    si asa-i cam peste tot pe pamantu asta de cand sunt oameni pe el,

    foamea e mare azi la conducerea penele si a fanilor lor de la conducerea tarii si a unitatilor administrativ teritoriale ale patriei, dupa cum se poate usor observa in programul cu bani pt primari, in depasirea pozitiei de impartialitate a presedintelui republicii, etc
    presupunem ca e vorba de bulimie sau alta boala nesanatoasa care sa justifice un apetit atat de puternic pt sumele din bugetul de stat,
    sau poate au probleme la intestine, altfel nu se explica,
    n-are cum sa fie legat de fapte penale, de imoralitate, etc.

    am ajuns aici pt ca, ca si inainte de 1940, n-am avut conducatori iar institutiile (autoritati publice conform legii fundamentale) nu si-au facut datoria,
    serviciile secrete, autoritatea judecatoreasca, militia si parchetu general, au obosit de la atatea sporuri, iesitu la pensie inainte de 50 de ani, dosare lucrate in sprijinu infractorilor, pedepse gen amenzi de parcare: cu suspendare, sau 2-3 ani pt sume imense devalizate sau furate,

    ceseme n-a reusit si nu reuseste sa isi realizeaza menirea constitutionala, ca n-are cum ca e penetrata total de oamenii pesede, ca de aia apar unii membrii ceseme la televiziunile infractorului felics, ale inculpatului guita tv, etc.
    cum poti sa numesti judecatorii care se dezic total de ce au invatat in facultati, care fac erori grave de drept penal care nu le-ar permite sa treaca clasa – si e vorba de peste 10.000 de cazuri de viol asupra persoanelor sub 14 ani,
    normal ca daca la violarea minorilor nu avem justitie, ca minorii sunt viitoru tarii, ce sa spunem la celelate fapte penale, iti faci cruce ca acolo mai ai speranta,

    si inainte de 1940 aveam judecatori si consiliei ai fostei Curti de Casatie, oameni care fusesera sefi de promotie la Sorbona si celelate scoale de drept ale Evropei,
    dar cand ajungeau in functii cartea nu le mai statea in brate,
    literele incepeau sa se impleticeasca, sa se incalceasca unele cu altele, iar hotararile pronuntate in procesele peanle nu aveau nici o legatura cu legea penala,
    asa infractorii au prins curaj, cam ca si azi,
    se lauda pe feisbuk cu fapte lor iar militia prin conducatorii lor merg sa se inteleaga cu ei,

    si asa am ajuns o tara jefuita de o clasa politica incompetenta si impotenta intelectual, unii care au dat nume de bulevarde si strazi,
    pe masura conducerii tarii la 1940 au urmat cedarea Basarabiei si a Transilvaniei de Nord,
    astazi inzestrarea armatei este sub cea din 1940,

    cum spunea Nicolae Balcescu: cine nu-si cunoaste istoria nu-si cunoste neamul,
    iar conducatorii din ultimii ani demonstreaza ca nu au nici o legatura cu neamul romanesc
    pe de alta parte, la mintea mea, cine proslaveste nulitatile, respectiv persoanele care uzeaza o anumita perioada scaunele conducerii partidelor nu are legaturi puternice cu calitatea de roman si cu istoria acestor locuri,

    iubesc tradarea dar urasc pe tradatori

  11. Bun eseul despre PNL si politicile liberale. In evolutia sa acest partid a avut doar imagine liberala dar nu si reforme liberale adevarate. De aceea suntem acum unde suntem economic la periferia europeana. Partidul nu a stiut in timp sa isi mentina o scala de valori si o doctrina de dreapta, dupa care sa primeasca noi membrii si sa ii promoveze. Dovada existentei unei categorii de baroni locali in teritoriu, ahiati dupa afaceri de cumetrie si nu spre binele populatiei. Tinerii liberali de azi, sunt niste lupi fara rabdare, cu haita proprie, in goana dupa putere, bani si functii. La noi nu functioneaza compromisul intre generatii, cei in varsta, cu multa experienta sunt repede eliminati in suturi, fara regrete si multumiri. Acest aspect se vede in toata societatea si tine de educatie. Tare ma tem ca acest partid a pornit pe o panta a dezintegrarii, asa cum a fost si pentru alte partide de pe esicherul politic romanesc in ultimele trei decenii.

  12. Complex articolul și un pic deprimant. Până la urmă ce mai înseamnă liberalismul astăzi? Ideologiile sunt slabe, cu excepția terorismului. Probabil rămân două predispoziții fundamentale: una spre schimbare cu orice preț – revoluționară (mai ales la tineri) și una mai conservatoare bazată pe schimbarea graduală – creșterea organică (mai ales la cei mai vârstnici care au văzut mai multe). În acest caz alianțele politice sunt fluide, conjuncturale și surprinzătoare. Sau nu chiar așa de surprinzătoare, ci pe principiul ”follow the money”. Diferențele între socialism și liberalism se vor reduce la diferența dintre un stat mai intervenționist social (vezi Franța) sau un stat mai restrâns ca intervenție socială (vezi SUA). Scopul ultim este fericirea propriei populații, dar această fericire subiectivă depinde de tradiția țării respective. Pe termen lung francezii rămân socialiști oricâte guverne de dreapta vor avea, iar americanii rămân liberali oricâte administrații de stânga vor avea. Noi nu avem tradiții politice și administrative. Noi suntem versatili și adaptabili ca să supraviețuim. Așa că vom juca fie pe dreapta fie pe stânga în funcție de cum primim banii. După ce primim banii devenim liberali sau socialiști de conjunctură nu din convingere. Tradițiile se construiesc greu. Liceul la care am învățat are aproape 150 de ani și a se află de aproape un secol în elita școlilor pentru că între jumătate și două treimi din profesori sunt foști elevi străluciți ai liceului!

  13. Foarte elevat articolul, Nimeni din PNL nu are capacitatea intelectuală de a citi (măcar în diagonală) așa ceva! Și Nimeni nu caută altceva decât un (alt) partid cu care să continue să fie Nimeni cu maximum de avantaje personale posibil, sau Cineva care să merite atenția de a primi ordine de la Entitățile care contează în jocul de Zeropoly.

  14. Nu este nevoie de nici o salvare, de nici un personaj „luminat”, partidul daca are resurse va supravitui, daca nu va dispare si locul va fi luat de altceva. altcineva.
    N-ar trebui sa ne pierdem prea mult timp cu asemenea probleme existentiale ale unui partid politic.

  15. ..dincolo de dezamăgiri „pe bune”, de lacrimi de crocodil sau de casandre binevoitoare, care-ar fi alternativa cea bună ? Ne aruncăm în brațele PSD ? El să fie oare C(i)olacu’ de salvare ?

    Cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete. Isprăvile guvernelor PSD se întind pe aproximativ 70% din timpul scurs de la revoluția din ’89. Adică
    Petre Roman-Văcăroiu-Năstase-Ponta-Dragnea-Grindeanu-Tudose-Dăncilă. Ca să citez din coada listei, „Orice om îi este frică”..

    Ei sunt băieții buni care dau de toate, că nu dau de la ei.. Măresc, pensii, alocații, salariile bugetarilor ..etc Și toate din portofelul încăpător al lui Moș Crăciun, pentru că dezvoltare, investiții și industrie, ioc. Au grijă de noi, dar mai ales de ei.. Și „ajustează” legile justiției cât mai convenabil în sensul ăsta.

    Practică un limbaj dublu, gudurându-se inutil pe la Bruxelles, în timp ce acasă sunt profund anti-europeni și xenofobi. Unul din motive fiind desigur controlul strict al fondurilor europene. Greu de ciugulit.. Și-așa se face că banii respectivi zac nefolosiți. Dacă asta vrem, asta vom avea..

Dă-i un răspuns lui Zambetul lui Ilici Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adrian Ciocănea
Profesor universitar, politician, fost deputat cu activitate în Comisia pentru Politică Externă, a îndeplinit funcția de secretar de stat coordonator al Departamentului pentru Afaceri Europene pe parcursul mandatului guvernului Tăriceanu. A coordonat Strategia Postaderare, Strategia de Competitivitate a României și primul Program Național de Reforme pentru Strategia Lisabona. A fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Elaborarea Proiectului de Țară. A participat la coordonarea programelor de guvernare ale PNL în ultimii 20 de ani.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro