joi, martie 28, 2024

Cine vrea să-mi închidă gura!

Aprecierea francului elveţian, începând de săptămâna trecută, a produs fiori în societatea românească. Dezbaterea publică a luat foc. Numeroşi comunicatori s-au grăbit să-şi reactiveze talentul polemic. Între ei – domnul George Mioc, în “Contributors.ro”. Poate că acolo, în Texas, de unde “monitorizează” starea financiară a ţării, o fi un om de afaceri respectabil. Poate că are şi vocaţie de polemist. Poate că, aşa cum ne asigură, este şi un observator de bun simţ al “sofisticatelor politici gestionate de BNR”. Să fie însă de bun simţ şi scotocirea cu foarfeca prin dosare, fie ele numai de presă şi nu de cadre, de unde să scoată numai ce-i convine într-o încercare de a îmbrăca mantia de acuzator public? Pentru că domnul Mioc se străduieşte să discrediteze vocile de la BNR căutând noduri în papură. Fără să înţeleagă însă că, în polemică, jumătăţile de măsură deformează grosolan adevărul.

În rândurile pe care mi le-a dedicat am văzut o tendinţă de a-mi închide gura, afirmând că… despre mine presa a scris: “a fost turnător al Securităţii”. Da, a scris! În 2006. Şi am lămurit lucrurile încă de atunci. Polemistul George Mioc redă însă reacţia mea nu cum a fost în realitate, ci cum i-a convenit. Sau, poate, cum mi s-a mai întâmplat în toiul dezbaterilor pe tema francului elveţian, o fi preluat informaţia de la un alt polemist. Scrie, deci, că am negat acuzaţia… dar îmi ciunteşte grosolan negarea, după o reţetă străveche. Lăsând să se înţeleagă nu doar că aş fi turnat la Securitate, dar că i-am şi ridicat în slăvi pe securişti.

Adevărul este cu totul altul. Un comentariu al meu din 31 august 2006, apărut în “Săptămâna Financiară”, şi preluat de agenţia HotNews, care poate fi găsit pe Internet, este relevant. Iată ce am scris.

“Securitatea m-a curtat. Am călătorit mult în străinătate şi, inevitabil, persoana mea a trezit un interes sporit. Din clipa în care Securitatea a luat legătura cu mine, în 1970, primul an în care am fost în Apus, mi-am propus doua repere morale pe care am reuşit să le respect: 1) să nu semnez vreun angajament care, imediat sau mai târziu, să mă constrângă, în cine ştie ce împrejurări, să torn pe cineva; 2) să nu fac în nicio împrejurare referiri la persoane – prieteni, duşmani, colegi, cunoscuţi, rude – nici direct, nici aluziv, pentru ca nimeni să nu aibă de suferit din cauza vorbelor mele, scrise sau doar rostite. La urma-urmei, ce însemna legătura unui civil cu Securitatea? Era, desigur, o relaţie specială, în care reprezentanţii unei instituţii căreia statul îi conferea o forţă ieşită din comun întrebau şi iar întrebau; cel întrebat fiind nevoit sa răspundă. Fireşte, răspunsurile date puteau să fie devastatoare, să multiplice răul. Sau puteau sa fie date în aşa fel încât să nu facă rău nimănui. (…) Nu vreau sa mă fălesc. Vremurile erau complicate. Nu am vocaţie de erou şi nici nu ştiu cum m-aş fi comportat în situaţii-limită. Poate că Dumnezeu mi-ar fi dat tărie sa rezist. Sau poate, dimpotrivă, m-ar fi lăsat să cedez. Despre războaiele care nu s-au purtat n-avem ce povesti. (…) Securitatea era însă un designer iscusit. Trimitea, la locul potrivit, ofiţeri potriviţi. Pe mine nu m-au şantajat. N-au avut cu ce. Aşa că nici ofiţerii care au luat legătura cu mine nu aveau figuri de şantajişti. Sau de profesionişti ai forţei brutale. Dimpotrivă, erau tineri şcoliţi, cu lecturi, cu preocupări în domeniul artei. Dialogul era purtat în plan intelectual. Tentativele de seducţie erau rafinate. Bunăoară, sugestia unei cariere în diplomaţie. Dumnezeu m-a ajutat însă ca nici de-a lungul timpului, în dialogul cu propria conştiinţă, nici astăzi, când se conturează o judecată publică, să n-am motive să roşesc. Am avut şansa să aleg cât de cât liber. Şi am ales: să nu fiu un turnător.”

O primă concluzie: idea era că, fiind un jurnalist cu reputaţie şi, totodată, cu un comportament fără breşe ce ar fi putut oferi motive de şantaj, ofiţerii de securitate erau nevoiţi să se poarte cu mănuşi. Sau cu promisiuni privind o carieră în diplomaţie.

Şi mai relevantă este relatarea din “ Evenimentul Zilei” din  30 august 2006, cu titlul: „Adrian Vasilescu neagă o relaţie cu Securitatea” – care de asemenea poate fi citită pe internet. Redau mai jos textul integral.

“Pe 25 august 2006, sub titlul „Presa comunistă, interesată de informatori zelosi”, „Evenimentul zilei” a publicat informaţia că cel puţin 75 de jurnalişti figurează în dosarul „Presa”, aflat de câţiva ani la CNSAS.

În acel articol, în care au fost citate informaţii publicate cu o zi înainte de cotidianul „România liberă”, pe o listă care purta în mod eronat titlul „Numele turnătorilor”, a fost inclus şi Adrian Vasilescu, actual consilier al guvernatorului BNR. În ziarul citat, în dreptul numelui Adrian Vasilescu se specifica „a încetat colaborarea cu Direcţia a III-a”. Fostul jurnalist de la „Scânteia” ne-a trimis o scrisoare pe care o publicăm integral.

„N-am turnat pe nimeni, niciodată”

La sfârşitul săptămânii trecute, un articol din „Evenimentul zilei” mă anatemiza: intr-un chenar, cu titlul „Numele turnătorilor” – ce trimitea la dosarul „Presa”, aflat in studiu la CNSAS – era trecut şi numele meu. Iar în text se preciza că… Adrian Vasilescu este unul dintre cei opt turnători de la „Scânteia”.

Acestea sunt relatările din ziar. Fără nicio legătură – absolut niciuna! – cu realitatea. Am fost tentat să ignor acest incident. Gândind că toţi cei care mă cunosc ştiu bine că eu nu sunt în stare să fac rău cuiva. Şi că, dacă am şi slăbiciuni, în niciun caz n-o am pe aceea de turnător.

Ca persoană publică însa sunt obligat să clarific lucrurile. Altfel, toţi cei cu care vin in contact, zi de zi, s-ar putea întreba pe bună dreptate: „Dar de ce nu ne spui tu, Adrian Vasilescu, pe cine ai turnat la Securitate, când ai turnat şi de ce?”. Ei bine, n-am decât un răspuns: niciodată, în nicio împrejurare, n-am turnat pe nimeni.

Am citit că aş fi fost unul dintre cei opt turnători de la „Scânteia”. Nu ştiu daca la „Scânteia” au fost opt sau optzeci. Mi-aş dori să nu fi fost nici unul. Dar dacă au fost – opt sau mai mulţi – un lucru e sigur: eu nu m-am aflat printre ei. La „Scânteia” am lucrat începând din 1980. Până atunci am fost jurnalist la „Scânteia tineretului”.

Am citit că acolo ar fi existat şi mai mulţi. Nu ştiu dacă informaţia este adevărată. Dacă au fost turnători, eu nu m-am numărat printre ei. Ofiţeri de securitate mă căutau însă înainte de plecările în străinătate şi la întoarcere. Discuţiile aveau o axă – detaliile călătoriei – însă de fiecare data tematica se multiplica: economie, politică, observaţii personale.

Dar niciodată, oricât de abil erau formulate întrebările – şi erau al naibii de abile – nu am pomenit vreun nume: nici de străini şi nici de români; nici de jurnalişti împreună cu care am fost în diferitele delegaţii; nici de români din diaspora întâlniţi întâmplător; nici de diplomaţi aflaţi în misiune; nici de ofiţeri de securitate cu care mai dădeam nas în nas pe la ambasade (odată mi-am întâlnit un fost coleg, care s-a grăbit să-mi şoptească la ureche: „Să nu-mi spui pe nume, ca pe mine aici mă cheamă altfel”); nici de compatrioţi aflaţi în călătorii de serviciu sau în excursii; nici de colegi, cunoscuţi, rude, prieteni, duşmani.

Mai notez: 1) nu am avut nume de cod (sau daca am fost „codat” eu nu am ştiut); 2) nu am semnat angajament; 3) nu am dat note informative; 4) nu am făcut niciun fel de referiri la persoane, nici scris şi nici verbal.

Aş putea fi întrebat: cum probezi? Răspunsul e simplu: nu eu trebuie sa probez. Potrivit unui străvechi principiu, prezent atât în codurile de drept, cât şi în cele morale, obligaţia de a proba o au cei care – sub presiunea tiparului, poate – au procesat mult prea grăbit o informaţie.

O probă o am, totuşi: faptul că nu sunt nebun. Pentru că numai un nebun ar putea să-l ia pe NU în braţe, în felul în care o fac eu, fără să se întrebe daca nu cumva, într-o lună sau în câteva luni, ar putea ieşi la suprafaţa altceva decât spune. Dosarul „Presa” e în lucru la CNSAS.

Probabil că, de aici înainte, tot mai mulţi jurnalişti vor vrea să vadă cine, când şi cum i-a încondeiat cineva. Şi dacă nu într-un centralizator, măcar într-un dosar personal tot ar fi găsită o turnatorie făcută de mine, daca ar exista aşa ceva. Dar nu există. În final, ţin să-mi exprim o nedumerire.

În acele vremuri complicate, de dinainte de decembrie ‘89, când Securitatea răspândea teama şi o întâlnire cu un ofiţer de securitate făcea, în cel mai fericit caz, s-o ia razna tensiunea, eu am avut o grijă teribilă să nu calc pe bec. Mai exact, să nu scap – chiar şi fără voie – informaţii legate de vreo persoana.

Pentru ca nimeni să nu aibă de suferit din cauza mea. Iar astăzi, în condiţii de libertate, pot fi puse în circulaţie neadevăruri drastice fără nicio tresărire de conştiinţă?”

Sper că e clar. De atunci, din august 2006, au trecut nouă ani şi cinci luni şi nimeni n-a suflat o vorbă că ar fi găsit, prin dosare, vreo turnătorie de-a mea. Fiindcă aşa ceva nu există. Prin urmare, dacă vrea cineva să-mi închidă gura n-are nicio şansă s-o facă înşirând acuzaţii fără noimă. Fiindcă nu există dovezi, nu există, în niciun fel de dosare, în nicio mapă – secretă sau la vedere – nici rapoarte, nici măcar o pagină, o frază, o propoziţie, un cuvânt, o aluzie, care să-i dea dreptul să îndruge astfel de poveşti. Şi atunci, de aur e numai tăcerea.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Nu sunt in masura sa imi dau cu parererea despre articolul d-luil G.M.Nici nu am de ce sa-l blamez, dar … nici sa aprob (articolul in sine).
    Ceea ce cred eu ca se intampla, si artiolul mentionat se include aici, cu voie sau fara de voie, este un atac concertat asupra BNR.Primul pas a fost facut prin numirea d-lui Bogdan Olteanu (nu contest calitatile dansului de manager, dar..cred ca pot contesta competentele dansului in domeniul bancar;si acum savurez reactia regretatul Bogdan Baltazar ).Al doilea pas a fost facut prin numirile noului CA al BNR.Si acum sunt socat…cum sa-l inlocuiesti pe Cristian Popa ??? (ma refer la competentele celor/celui care l-au inlocuit, nu la faptul ca ar fi de neinlocuit!).
    De ce acest atac ? Exista in clasa politica, mentalitatea ca BNR fiind a statului, se poate baga mana pana la coate si acolo, ca in orisice visterie de minister.

  2. discutia din ultimele zile este despre lipsa unor reglementari din partea BNR pentru credite exotice din perioada de boom, delir, sarlatanie, cum vreti sa-i spuneti, si chiar de dupa boom, si incercarea BNR de a se spala pe maini acum, cand lucrurile s-a dovedit ca au mers prost.
    Articolul dlui Vasilescu se termina abrupt, ma asteptam sa se apere (nu neaparat pe sine, ci institutia BNR) de reprosurile din ultimele zile, si mai putin despre o acuzatie facuta pe un blog necunoscut.

  3. Dle Vasilescu ,sunt adevaruri care dor,de regula cel care se vaita este clientul !.
    In ultimul timp interventiile dvs nu-s din cele care sa lamureasca si nici sa linisteasca
    romanul.Cred ca-i mai bine sa va pensionati ,pe mine unul nu ma mai puteti convinge in nici o problema legata de politica BNR.
    Nici cei care au sarit cu explicatii din partea BNR in ultima saptamina nu-s convingatori se stiu ei care-s.

  4. Nu stiu daca vor sa va inchida gura, dar nu sunteti deloc corect in afirmatiile Dvs referitoare la RESPONSABILITATEA BNR in criza francului elvetian si in general in criza creditelor in valuta, credtite luate de romani intr-o veselie in anii de dinaintea crizei, sub privirea obladuitoare a BNR!
    De ce azi Dl Cinteaza spune ca ar fi fost un „abuz” interzicerea lor?!
    Banca centralla a Austriei cum a putut sa le interzica?!
    Sau Germania, care nu a permis deloc credite in franci elevetieni decat celor care castigau in franci!
    Ele cum au putut, Dle Vasilescu?!
    BNR in afara catorva interventii la Tv ale Dvs, NU a vut nici o pozitie OFICIALA, de averizare sau de limitate a creditarii in franci elvetieni, inaintea crizei!
    Abia in 2008 BNR si bancile au inasprit conditiile de acordare a creditelor in valuta!
    Inaintea crizei insa buletinul era suficient pentru un credit in valuta!
    Si asta sub privirea permisiva a BNR!!!!
    Asta-i RESPONSABILITATEA BNR, dle Vasilescu!
    Romanii, e-adevarat fara educatie financiara, au luat credite la prezentarile de nerefuzat ale ofiterilor de credit din banci care-ti dadeau si-o ciocolata numai sa iei creditul si ei sa aiba vanzari mai mari!!
    Da, dar romanii nu stiau, in timp ce BNR STIA ce RISC inseamna asta!
    STIA BNR ce inseamna un astfel de RISC!
    STIA, Dle Vasilescu, dar NU a facut NIMIC inainte de criza financiara!
    Asta-i RESPONSABILITATEA BNR, adica IRESPONSABILITATE, de fapt!!
    Asa cum tot (I)RESPONSABILITATEA BNR este in cazul celebrelor Bancorex, FNI, Caritas….
    Numai ca Dvs veniti si ne spuneti ca ati aparut de vreo 2 ori la Tv si ati avertizat!
    Baiatul meu si sotia lui au luat credit de 45 000 Euro in 2007 si am si acum pe mail mesajele pe care le trimiteam si le spuneam de criza creditelordin SUA!
    Nu m-au ascultat si azi platesc din greu in jur de 1500 Roni lunar, desi au inceput cu 1180 Roni, la primele rate(la cursul din 2007 al Euro!), noroc ca au 2 salarii bune si-si permit, dar nimeni nu stie cum va fi intr-o alta zi…
    Asta-i realitatea, dle Vsilescu, BNR este RESPONSABILA iar vorbele goale suntem obisnuiti sa le auzim de la politicieni si NU ar trebui sa le auzim de la BNR!!

    • „Da, dar romanii nu stiau, in timp ce BNR STIA ce RISC inseamna asta!”

      Cum adica romanii nu stiau? Poti sa te aperi in justitie spunind ca nu ai cunoscut legea? Nu e de datoria celui care ia un credit sa se informeze singur despre riscurile la care se expune? (pe deasupra ce spune BNR/banca/presa economica/guvernul/gura lumii) Unde se termina responsabilitatea personala iar aceasta se transfera altor institutii ale statului pe spinarea tuturor? Vreti capitalism complet controlat de stat? In Romania practica folosirii altor valute este larg raspindita, comparativ cu alte tari. E o practica in societatea romaneasca, cine are autoritatea s-o interzica? BNR? As vrea s-o vad si pe asta.
      Comentarii aiurea, dupa parerea mea. Din ciclul „altii sint de vina”…

      • Cititi mai jos un comentariu foarte bun si documentat referitor la RESPONSABILITATILE in materie de REGLEMENTARE si SUPRAVEGHERE ale BNR!!!
        NU l-am auzit niciodata de cand a izbucnit criza creditelor nici pe Dl Isarescu si nici pe Dl Vasilescu sa vorbeasca despre aceste RESPONSABILITATI ale BNR!
        De ce oare?!

      • Locuiesc si traiesc in Canada de 20 de ani. Ca si altii, veniti de prin toate colturile lumii, am cerut un „mortgage” de la banca pentru o casa. Suma acordata era pentru 25 de ani si a fost calculata in asa fel incat rata lunara sanu depasesca 1/3 din veniturile ale familiei (venitul lunar s-a calculat pe baza veniturilor permanente din ultimii 2 ani). In plus s-a acordat in moneda nationala si un salariat al bancii a inspectat casa pentru a se convinge ca valoreaza valoarea de vanzare (normal erau si banii bancii in joc).

        Astea sunt reglementari ale Bancii Nationale a Canadei.Nici o banca nu le poate incalca. Iar ca un fapt (poate divers, dar cred relevant) guvernatorul bancii nationale este angajat pe baza de contract pe o perioada limitata la 5 ani. Ultimul guvernator din perioada crizei din 2008, pentru rezultatele sale din aceasta pozitie, este acum guvernator an Bancii centrale a Angliei tot pe baza de contract.

    • Porniti de la pemisa ca oamenii din BNR stiau si ar fi putut controla cumva ceea ce sa intampla astazi. De ce nu va ganditi ca poate NU STIAU? Poate ca pur si simplu nu ii duce capul! De ce aveti impresia ca oamenii din BNR sunt niste mici genii care pot analiza o situatie economica, care pot face niste previziuni, care pot impune regulamente si/sau legi? Si daca nu sunt? De ce le atribuiti atata putere si stiinta cand de fapt sunt si ei niste oameni supusi limitarii?
      Ganditi-va, celelalte banci au interzis astfel de credite. BNR nu. Oare de ce? Nu s-or fi uitat in jur, nu s-au intrebat de ce altii procedeaza altii asa, nu au facut prospectiuni si previziuni? Uite ca nu! Oare de ce? De prea multa stiinta si inteligenta? Pentru ca le-a pasat mai mult de poporul din Ro decat de bancile straine? Haideti sa nu ii mai supraestimam! Nu exista raspuns pentru ca nu isi pot recunoaste limitarea! Ar cadea de pe piedestal (de pe care oricum au cazut).

    • Inteleg ca va vine greu acum sa treceti peste gustul amar al unor alegeri neintelepte.
      Dar nu este nimeni vinovat pentru ca v-ati crezut speciali, inteligenti, speculatori fini ai unor brese doar de voi vazute. Dupa ce ati gresit primar, punand pe brat catusa unui credit imobiliar pentru o perioada de 20-30 ani, facand dealtfel ce au facut si parintii vostri, ceea ce in viziunea dvs. era un lucru bun, anume cumpararea casei in care locuiti, v-ati hazardat, in secundar, sa adaugati si o componenta de risc valutar, probabil fiind specialisti in domeniu, si avand astfel predictia intaririi in urmatorii 20 ani a leului in fata francului. Asa stand lucrurile, pentru a nu mai ajunge in situatia, penibila, de a cauta, public, vinovati in alta parte, va recomant sa va asumati responsabilitatea deciziilor luate. Este adevarat ca asumarea responsabilitatii este o problema nationala, insa va aduc aminte indemnul unui intelept: „ganditi, concurenta-i slaba”. Si abandonati mostenirea memetica dobandita de la parinti in ce priveste modul de functionare a economiei si vietii. Ei au trait intr-un alt sistem, care nu functiona cum functioneaza cel in care traim noi. Sunt diferente enorme in ce priveste gandirea pe termen lung. Nu mai suntem intr-o tara de asistati. Noi, ceilalti, care am fost mai prevazatori (prosti ne-ati numit cand eram conformisti), nu suntem dispusi sa impartim pierderea cu speculantii.

  5. Apreciera francului elvetian a produs fiori . Dar sugestia adresata de catre guvernatorul BNR poporului , acum doi – trei ani in urma , de a lua credite in moneda in care sint platiti nu a lamurit pe nimeni . Si nu a lamurit pentru ca poporul roman e needucat si fudul . Asta e opinia mea . De ce ar trebui sa pling eu acum pe umarul celor cu credite in alta moneda decit in lei ? O vorba din popor spune ca ,, cine e prost sa stea acasa ,, . Dar nu ; sint o gramada dintr-astia care se duc , hat departe , prin toata lumea . Si cind fac prostii lovesc in institutii ale statului ca sa ii despagubeasca acestea din banii luati de la semenii lor . Educatia de acasa si din scoala ar trebui sa invete pe toti ca daca gresesti odata ar fi de inteles dar a doua oara deja esti pe cont propriu , suporti . Nu sint de acord sa platesc la infinit greseli ale celor care nu vor sa invete sau sint fuduli . Si nici pe guvernanti nu mai vreau sa ii sustin in propagarea politicilor sociale . Toata lumea sa invete si sa munceasca . Institutiile de stat care fac pomana din banii mei nu le doresc . Si voi face tot posibilul sa nu le alimentez cu bani din munca mea .

    • Avertizarile Guvernatorului au venit incepand cu anul 2008, spre sfarsit de 2008, cand criza deja bantuia in Romania, dar inainte de criza adica in 2006 si 2007 creditele in franci elevetieni si Euro NU au avut nici o ingradire din partea BNR!
      Deja majoritatea creditelor in Euro si franci elvetieni au fost facute inainte de 2008, adica inainte ca BNR si guvernatorul Isarescu sa avertizeze!!
      Asta-i problema, cautati pe net si veti gasi abia in 2008 aceste avertismente!
      De asta spun ca RESPONSABILITATEA BNR este imensa!
      TREBUIA sa anticipeze, numai ca Guvernatorul ca si politicienii(Basescu, Tariceanu) ne-au tot asigurat in 2007 si 2008 cand criza bantuia mapamondul iar bancile americane cadeau pe capete, ca nici o criza nu va atinge mandra Romanie!
      Iar azi Guvernatorul tace chitic!
      Aratati-ne de pe internet avertismente ale Guvernatorului Isarescu inainte de 2008!!!

    • cine a spus ca trebuie sa plateasca populatia?
      bancile trebuie sa suporte si ele o parte din aceste pierderi alaturi de clienti, iar BNR trebuie sa-si asume lipsa de reglementare si implicare si sa interzica creditarea in monede exotice.
      oamenii care au facut credit la timpul respectiv au facut in CHF pt ca asa ii sfatuiau bancile si era moneda cea mai stabila.
      acei oameni fac parte din populatia activa care vor sa munceasca si sa-si plateasca ratele nu sunt niste puturosi sau lacomi.
      nu mai jigniti oamenii pt ca nu aveti dreptate!!!

  6. Ceea ce ma deranjeaza cel mai tare este faptul ca in vreme ce militarii care au tras in populatie in decembrie 89 sunt bine mersi, au functii sau pensii mari, se cauta nod in papura unor profesionisti care si-au facut treaba in domeniul lor de activitate. Iar asta se intampla mai ales cand respectivii deranjeaza prin pozitia lor…

    • Adica cum `si-au facut treaba`? Ce treaba? Au dat drumul la tiparnita de bani la oridnul `tovarasilor` ? Au inchis ochii la devalizarea Bancorex? Au lasat sa ia fiinta tot felul de `Caritasuri` si `banci`? Si mai e ceva.
      1 Cine se scuza se acuza, asa ca nu-mi spune mie ca tu ai fost mare scula, ai fost in Vest si nu aveai anagajament!
      2 Care e de fapt rolul lui Vasilescu si Isarescu in BNR? Ca oricum fac ce li se spune de mai sus!

  7. domnule Vasilescu, cred ca replica data domnului Mioc trebuia sa fie mai scurta. faptul ca in mijlocul scandalului cu credite in CHF marea prioritate care va determina sa veniti imediat in fata cititorilor pe platforma contributors este o replica agresiva intr-o marunta disputa disputa personala cu un alt autor nu da deloc bine. ocupati o functie inalta in BNR. sunt atat de multe intrebari importante legate de rolul bancii centrale ca organism de supraveghere in toata povestea – de exemplu cum se face ca atunci cand au fost acordate creditele au fost persoane care nu s-au calificat pentru lei, dar s-au calificat pentru franci? ce model de risc a fost ala? cine au fost geniile financiare carora li s-a parut in regula? sunt sigur ca pentru cititorii contributors si opinia publica in general astfel de intrebari sunt mult mai importante decat disputele privind persoana dvs si explicatiile cu inflorituri literare (cam lungi si cam plicticoase pentru gustul meu) legate de colaborarea dvs cu securitatea. nu cred ca faceti un bine imaginii BNR.

  8. Domnule Vasilescu
    Am citit cu atenție și materialul dlui Mioc și replica dvs.
    Replica dvs este profund melodramatică și…inutilă. Unica eventuală utilitate poate fi de tip ”qui s-excuse, s-accuse!”
    Era incomparabil mai interesantă o analiză a politicii BNR și prezentarea alternativelor. Materialul dvs. este asemănător prezentărilor de tipul ”este foarte bine, dacă cumva nu este foarte rău” în care sunteți un adevărat maestru.
    O dispută pesonală lipsită de interes…

    • Inutil si complet aiurea e un comemtariu ca al dlui Ștefan Brăgărea.
      Cum poti sa acuzi pe cineva de colaborator al Securitatii fara dovezi? Si cum poti sa spui despre apararea cuiva la astfel de acuze ca sint „dispute personale lipsite de interes”? E de datoria fiecaruia sa-si apere reputatia, si nicidecum ”qui s-excuse, s-accuse!”. Prostii.
      Iar politica BNR o face BNR, nu Adrian Vasilescu.

    • Dle Vasilescu, chiar nu inteleg acest demers. Pe Dl. Isarescu l-ati informat ca veti scrie pe Contributors azi despre o disputa personala, marunta?! Altceva mai bun nu aveti de facut?!

    • Articolul dlui Mioc a fost despre …. nimic si, cu toate acestea, plin de calomnii, acuze si jigniri. Dl Vasilescu era obligat sa raspunda. Si bine a facut!

  9. Domnule Vasilescu, adevarat, dl. Mioc a cam amestecat lucrurile. SIncer, nu ma intereseaza daca ati „ciripit” sau nu, nu am citit lunga explicatie a nustiuce, dupa cum nu am bagat in seama acest aspect in articolul dlui Mioc, (de altfel discutia, acolo, s-a purtat cam pe alte „coordonate”, de fond), nu ma intereseaza deloc viata dvs. privata. E treaba dvs., in fond ce faceti la BNR conteaza.
    Problemele sunt altele, si privesc institutia BNR, modul in care se achita de indatoririle ei, conform cu legea 312 din 2004. De ex:
    „(1) Banca Naţională a României are competenţa exclusivă de autorizare a instituţiilor de credit şi răspunde de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze în România, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Pentru asigurarea funcţionării şi viabilităţii sistemului bancar, Banca Naţională a României este împuternicită:
    a) să emită reglementări, să ia măsuri pentru impunerea respectării acestora şi să aplice sancţiunile legale în cazurile de nerespectare;
    b) să controleze şi să verifice, pe baza raportărilor primite şi prin inspecţii la faţa locului, registrele, conturile şi orice alte documente ale instituţiilor de credit autorizate, pe care le consideră necesare.”
    In regulamentul 17 din dec 2012 (sa ne amintim ca problemele au aparut inca din 2008, cand leul a inceput sa se deprecieze destul de puternic, in plus tot atunci francul s-a apreciat in raport cu alte valute majore, fiind „legat” ( SNB) de euro abia in 2011 , dupa un „spike”, dezlegat in 2015, urmat, evident de un…spike) spuneti:
    „Art. 7. – (1) Împrumutătorii, precum şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) trebuie să informeze persoanele neacoperite în mod natural la riscul valutar care solicită acordarea unui credit în valută sau indexat la cursul unei valute despre impactul unei eventuale deprecieri severe a monedei naţionale asupra nivelului obligaţiilor lor de plată periodice.
    (2) În plus faţă de informarea prevăzută la alin. (1), în cazul creditelor care nu au dobândă fixă, împrumutătorii şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) trebuie să prezinte în mod distinct şi nivelul la care respectivele obligaţii de plată periodice ar putea ajunge ca urmare a unei eventuale deprecieri severe a monedei naţionale asociate cu majorarea dobânzilor.
    Art. 8. – Împrumutătorii, precum şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) realizează informarea prevăzută la art. 7 alin. (1) şi, după caz, la alin. (2) particularizat pentru fiecare solicitare de credit, astfel încât să fie posibilă compararea nivelului obligaţiei de plată periodice aferente finanţării solicitate determinat cu luarea în considerare a cursului de schimb valutar şi a ratei dobânzii de la data realizării informării cu nivelul obligaţiei de plată periodice ajustat cu valorile indicate la art. 12 alin. (2) pentru şocul pe cursul de schimb şi, după caz, pentru şocul pe rata dobânzii.”
    Formal, se poate verifica daca acest conditii au fost indeplinite. Sa fim clari, nu doar o informare din contractul initial, scrisa cu litere mici pe undeva, ci informare „in mod distinct” a nivelului la care pot ajunge obligatiile de plata, particularizata pentru fiecare credit etc. Eventual in cazul atingerii unui prag…dar pe asta nu ati scris-o…oare de ce?
    Au fost indeplinite aceste conditii? Daca nu, banca e buna de plata…
    In plus oare nu era mai sanatos sa obligati banca sa informeze clientul in situatia in care costul total al creditului in valuta il depaseste pe cel al unui credit initial in lei , prin variatia de curs nefavorabila, o informare „personalizata”? Si sa prevedeti ,ca solutie, atunci, cand inca se putea limita pierderea, conversia, eventual cu niste costuri minime? Protejati atat clientul cat si banca…asta insemna de fapt supraveghere, nu sa canatti prohodul la capataiul „mortului”.
    Sau de ce nu ati prevazut in mod expres, stiind riscul de curs valutar, ca se pot califica doar cei care acopera costurile unui credit in lei, chiar daca-l iau in valuta, la un cost mai mic, dar cu un risc mult mai mare? Putand astfel sa suporte conversia, la rate mai mari, in cazul concretizarii riscului de curs…
    Din cate stiu nici pana in prezent nu aveti prevederi de acest gen…cei carora li se pune pata pe un credit in CHF, (cica o moneda exotica! la fel ca yenul, nu? cand de fapt singura moneda exotica din aceasta ecuatie e leul) pentru ca nu se califica la lei, pot sa o ia de la capat.nu? Ramane la latitudinea bancii…cum a fost si pana acum, cu rezultatele care se vad…
    Niciodata nu ati recunoscut vreo grseala a BNR, totul a mers ceas…hiperinflatia, hiperrata de politica monetara, hiperrelaxarea…noooo, nimic nu i se popate imputa BNR, oare?

    • BNR are responsabilitati cu privire la institutiile bancare, nu persoane fizice. Trebuie sa aiba de grija ca intregul sistem bancar sa nu intre in colaps, nu ca unii s-au bagat in credite mai mult decit pot duce. Bineinteles ca daca unele credite nu mai pot fi returnate chiar daca banca executa garantiile tot o sa aiba pierdere. Iar bancile din Romania au si pierderi, nu-i ca pierderea e DOAR pt. cel care a luat creditul, insa in final a cui e responsabilitatea creditarii cuiva? Nu o putem muta doar pe umerii statului (adica ai tuturor) sau a bancilor pt. ca unii s-au intins mai mult decit le-a permis plapuma.
      Nu iau aici apararea BNR si a bancilor (desi asa pare), insa nu pot fi de acord cu exonerarea de responsabilitate a celor cu credite ce nu le mai pot plati in orice moneda si in orice vremuri, nu doar acum contextual pt. francul elvetian, transferind intreaga responsabiliate altora. Nu vreau un stat in care orice miscare este cenzurata de cineva (institutie) care poate considera ca nu-i prudent sa tragi o basina. Oriunde si oricind in capitalism (nu cel social-democrat) unii au dat faliment (sau firme) iar garantiile au fost scoase la mezat (vindute). Au fost pierderi si lectii foarte dure, fara de care insa nu se poate, ca altfel miine semnam orice contracte si cind nu le mai putem duce le transferam altora fara nici o responsabilitate sau cu pierderi minime. Altii sint de vina, altii platesc, frumos exemplu.

    • Nici Bancorexul, nici FNIul, nici Caritasul….nimic….reglementarile din sarcina BNR au fost exemplar (NE)indeplinite, probabil asta ar spune Dl Vasilescu!!!

    • Domnule,
      Domnul Vasilescu, ca si guvernatorul BNR sunt 2 politruci convertiti de urgenta la democratie si care invata democratia pe romani. Si in „clubul” asta sunt multi altii.
      Oare orice ziarist ajungea la Scainteia?
      SI chiar oricine facea parte din delegatii ale PCR laturi de preaiubitul?
      Dar au trecut deja 25 de ani si asa cum s-a ajuns la falsificarea istoriei si PCR din roata a 5-a la caruta lui 23 august a devenit principal actor, asa si acum rasturnarea din 89 capata proportii mitologice si din ce in ce mai multi se dau disidenti si rezistenti.
      Despre bani si politca monetara, 2 lucruri simple ce ma scutesc de alte comentarii:
      „Întrucît domnitorii nu au dreptul să bată monedă, în Principate circulau vreo douăzeci de monede; mai întîi, cele turceşti, bineînţeles, dar şi italieneşti, austriece, olandeze, ruseşti. Multă vreme, piesa de argint olandeză a fost cea mai răspîndită, iar unii istorici susţin că de la leul stînd în două picioare pe care îl avea pe revers — de unde şi numele Lowenthaler — ar veni numele unităţii noastre monetare, leul.” – Neagu Djuvara – Intre Orient si Occident

      Constitutia Romaniei:
      ARTICOLUL 137
      (1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.
      (2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.

      Si in fond domnul Mioc are dreptate: si Guvernatorul si purtatorul sau de cuvint trebuie sa iasa la pensie. Au virsta. Si asa ar crea 2 lucri de munca pentru noile generatii.

  10. Domnule Vasilescu, haideți că e de râsul curcilor, cine a plecat în străinătate pe vremea lui ceașcă e clar că a trebuit să dea cu subsemnatul la secu’, că în multe cazuri ce a scris el acolo nu a produs efecte negative asupra altora, poate fi adevărat, nu contesta nimeni.
    Oricum, nu cred că domnul Mioc a dorit să scoată în evidență calitatea d-vstra de colaborator al securității, ci necredibilitatea multor personaje din boardul BNR, puse acolo pe post de momâi încasatoare de salarii babane.
    Eu personal vă apreciez discursul, sunteți cam singurul care spune lucrurile cu subiect și predicat, dacă asta mai repară cumva tonul vădit subiectiv al dlui Mioc, în ceea ce vă privește.
    Dar, repet, nu cred că dl Mioc a urmărit să vă aducă personal vreun prejudiciu. Sau, mai știi?

    • „e clar că a trebuit să dea cu subsemnatul la secu’”
      Daca e asa clar, faci diferenta intre a semna o declaratie cu numele propriu sau cu nume de cod date de semnarea unui document de colaborare (turnator) ? Si Basescu a spus ca a dat declaratii sub nume propriu care e posibil sa fi ajuns la Securitatea, dar nu a fost colaborator cu pact semnat si nume de cod. De risul curcilor, adevarat.

      • Să știi că nu e ușor deloc să faci diferența. Or fi din ăia care n-au semnat documente de colaborare și care au dat pe goarnă tot felul de chestii păguboase pentru cei din jur, doar din dorința de a le face rău, cum or fi și din ăia cu patalama care scriau banalități doar din dorința de a-și menține un post călduț sau de-a mai primi vreun avantaj material.
        E greu de spus, doar unul foarte sigur pe el, așa ca tine, nu are dubii. Ești de invidiat, ce să zic.

  11. @ Unu-2

    In unul din raspunsurile dvs. (postat mai sus, la 27/01/2015 la 18:27) spuneti:

    „BNR are responsabilitati cu privire la institutiile bancare, nu persoane fizice”.

    As indrazni sa va intreb daca, intr-o tara democratica, cand persoanele numite pe o functie sau alease prin vot (dupa caz) platite din banii colectati de la contribuabili (taxpayers) trebuie sa serveasca in primul rand pe cei din a caror taxe este platit sau dimpotriva ?

    Va multumesc pentru clarificari.

    De asemenea multumesc moderatorul acestui site pentru publicare acestui comentariu.

    • Desi comentariile astea sint cam tardive, daca tot imi multumesti (anticipat) nu am nici o problema sa raspund.

      Intr-o tara democrata (stat de drept si economie de piata) institutiile si angajatii lor sint conduse dupa legi si regulamente, nu dupa ureche. BNR este o institutie reglementata (ca peste tot) care are obligarii si responsabilitati clare, asa cum ziceam, pt. supravegherea altor institurii bancare sau de credit. Sefii oricarei institutii inclusiv BNR au responsabilitati cu privire la contractele lor de munca si obiectivele institutiei, nu altceva.

      Sigur ca in momentul in care niste mii de oameni au probleme financiare, din orice motive, unii pot sa discute solutii sa-i ajute, insa aceste solutii nu trebuie sa fie in afara legii sau partinitoare. Concret, unii au semnat contracte de credit intr-o valuta la care dobinda se poate schimba oricind. Ce nu era clar aici? Ca dobinda poate creste? Ca acele contracte au fost legale la data semnarii lor, de catre persoane majore si responsabile? Cum poate acum interveni BNR peste niste contracte comerciale intre o banca autorizata si clientul ei sa forteze niste conditii mai avantajoase clientului, insa doar pt. unii? De ce cei care au credite in lei nu franci elvetieni nu ar beneficia de un ajutor? Poate unii au dificultati cu creditele in lei, putem obliga banca la pierderi? Intr-o economie de libera piata se aseaza singura, atit pt. rata de schimb cit si pt. pretul unor garantii al unor credite ce nu mai pot si platite de cei care le-au luat. Interventia statului ca ajutor social pt. unii (care apropo, la data luarii creditului in general au avut niste salarii mari, si s-au intins…) cum poate fi justificata fata de cei care nu ar beneficia de facilitati?

      Eu personal nu pot fi de acord cu interventionismul asta sau reglementari prea dure ale BNR cum cer acum unii post-factum, lucruri care ar fi impotriva pietei libere ce incercam s-o construim. Prefer sa fie posibil si pe viitor sa luam credite in franci elvetieni daca dorim nu ca acestea sa fie pur si simplu interzise, asa cum cer unii. Educatia financiara sanatoasa a populatiei se duce de ripa daca la orice problema intervine partinitor statul dereglind piata. Care e semnalul dat investitorilor atit de asteptati daca statul intra peste ei abuziv? Ce invata cineva care miine va face fix la fel la urmatorul credit pt. ca oricind statul e acolo sa-l apere de investitorul sau creditorul rau?

      Si-apoi, eu unul sint satul pina peste cap cu textele despre ‘taxpayer’, sau ‘eu te-am facut eu te omor’. Daca as lucra la stat si cineva mi-ar spune in fata asta i-as intoarce imediat spatele pt. ca salariul celor angajati la institutiile statului chiar daca e platit din taxele cetatenilor nu obliga pe angajat la nimic in plus fata de obligatiile contractuale care le are fata de institutie. Treaba instituiei la care lucreaza de unde e finantata, obligatia angajatului este DOAR fata de acea institutie, nu fata de omul de pe strada platitor de taxe. Politistul american nu are nici o problema sa-ti puna pistolul in spate daca situatia o cere, chit ca salariul e platit de contribuabilul arestat.
      In lipsa mare de autoritate sau autoritatea prost inteleasa din Romania aud foarte des astfel de argumente false. Obligatiile directorului BNR (oricare e el) sint fata de BNR, care are obligatii fata de bancile autorizate, nu fata de clientii bancilor supravegheate, indiferent de unde vine salariul.

      Ce solutie magica ar putea scoate din joben BNR acum? Niciuna, pt. ca nu exista, fara pierderi bagate pe git altora, care apoi se intorc tot impotriva clientului cinstit si cu rata la zi. Daca eu am fost cinstit si cumpatat nu pot fi de acord ca statul sa-i ajute pe unii ce s-au grabit si beneficiat de credite. Astept inca sa vedem autostrazi pe banii statului nu dat pt. credite proaste luate de unii. Sau bancile sa dea credite pt. afaceri, nu sa-si cheltuie banii pe aceeasi creditori faliti.

      • „Ca dobinda poate creste?”
        Scuze de greseala, vroiam sa spun „Ca rate de schimb poate creste?” La fel propozitia anterioara, ca-i vorba de rata de schimb nu dobinda.

        • @Unu-2

          Multumesc pentru raspunsul dvs, din care am inteles mult mai bine ce se intampla in Romania si de ce se intampla asa.

  12. Domnul Vasilescu, Constitutia Romaniei si Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania

    Rar am citit un articol , mai exact o replica de aceasta factura pe Contributors.ro ( ”…o platforma civica de opinii si analize. Formam o comunitate libera de autori…” ) incepand cu titlul : „ Cine vrea sa-mi inchida gura !” si terminand cu finalul celor cateva randuri de inceput care incearcau sa dea replicii o aparenţa de polemica profesionala :

    „ În rândurile pe care mi le-a dedicat am văzut o tendinţă de a-mi închide gura, afirmând că… despre mine presa a scris: “a fost turnător al Securităţii”. Da, a scris!”

    Daca domnul Vasilescu a considerat ca presa l-a calomniat , avea posibilitatea legala si democratica sa dea in judecata presa ( ziarul respectiv) pentru afirmatiile facute , pentru ca , asa cum a subliniat „de atunci, din august 2006, au trecut nouă ani şi cinci luni”.
    Prefera in schimb sa ne citeze tot ceea ce a scris in 2006 si sa ne ofere opinii uluitoare si de un cinism sfidator despre bratul inarmat al P.C.R. preocupat de …arta :

    „ Securitatea era însă un designer iscusit. Trimitea, la locul potrivit, ofiţeri potriviţi. Pe mine nu m-au şantajat. N-au avut cu ce. Aşa că nici ofiţerii care au luat legătura cu mine nu aveau figuri de şantajişti. Sau de profesionişti ai forţei brutale. Dimpotrivă, erau tineri şcoliţi, cu lecturi, cu preocupări în domeniul artei . Dialogul era purtat în plan intelectual. Tentativele de seducţie erau rafinate. Bunăoară, sugestia unei cariere în diplomaţie.”

    „ O primă concluzie: idea era că, fiind un jurnalist cu reputaţie şi, totodată, cu un comportament fără breşe ce ar fi putut oferi motive de şantaj, ofiţerii de securitate erau nevoiţi să se poarte cu mănuşi. Sau cu promisiuni privind o carieră în diplomaţie.”

    Din cele scrise mai sus, romanii ar cam trebui sa-si dea singuri palme pentru Revolutia din 1989 si pentru ce au pierdut atunci…. Problema este ca, dupa un sfert de secol trecut deja , si-au cam format si ei propriile lor opinii asupra problemelor in discutie.
    Mai mult decat atat, opiniile domnului Vasilescu sunt in totala contradictie cu un document oficial ale statului roman care vorbeste explicit despre :

    „Securitatea – instrument al terorismului de stat ”; „Brutalitatea şi încălcările drepturilor omului ca politică de stat” p.171
    http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf

    Mai mult decat atat, domnul Vasilescu se intreaba retoric :

    „ Să fie însă de bun simţ şi scotocirea cu foarfeca prin dosare, fie ele numai de presă…”

    Raspuns. Este adevarat, nu este de bun simt . Este doar ceva care tine de Constitutia Romaniei (!):

    ARTICOLUL 31
    (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
    ARTICOLUL 30
    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
    Constitutia Romaniei
    (http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339)

  13. Eu am o nelamurire care nu are legatura stricta cu articolul.
    Ma intreb daca Dl. Vasilescu a atins varsta pensionarii? Si daca da de ce nu lasa si pe altii sa castige o bucata de paine, ca somajul e destul de ridicat in Romania?

    Oare sa fie de neinlocuit?

  14. @Catalin Manolache

    Nu numai d-l Vasilescu este de neinlocuit ci si foarte multe alte persoane din Banca Nationala a Romaniei (!!!), pentru ca sunt salariati de stat (adica platiti din taxe colectate de la romani), au vederi de dreapta ……..si ca BNR are responsabilitati cu privire la institutiile bancare, nu cu personae fizice. De altfel puteti observa ca in Romania multe persoane sunt de neinlocuit, acum ca si in trecut; multi din tinerii promovati azi cu mare pompa, sunt urmasii sau apropiatii celor de inlocuit din trecut mai apropiat sau indepartat. Curat democratie originala in Romania !!!!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Vasilescu
Adrian Vasilescu
Consilier al guvernatorului BNR

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro