vineri, ianuarie 27, 2023

“Ciocănitoarea rusească” la Cinepolitica 2015

“Ucraina e o țară plină de fantome”, spune Fedor Alexandrovici, protagonistul remarcabilului documentar The Russian Woodpecker/Ciocănitoarea rusească, Marele Premiu al Juriului secțiunii World Cinema la Sundance 2015, proiectat în prezența regizorului Chad Gracia la Cinepolitica 2015. Și cine e mai în măsură decât Fedor să facă această afirmație?  Supraviețuitor al dezastrului nuclear de la Cernobîl, proteicul și excentricul artist ucrainian caută obsesiv răspunsuri la întrebările ridicate de cauzele accidentului, degrabă clasate și mușamalizate de URSS.

Pentru că ce s-a întâmplat e o tragedie, “și orice tragedie trebuie să aibă un motiv”, Fedor ajunge la concluzia că de vină e un radiotransmițător militar mamut aflat la câțva kilometri de centrala nucleară, care a început din 1976 să emită un semnal ce i-a adus surpanumele de “ciocănitoarea rusească” – o structură megalitică sinistră, care ar fi costat de două ori mai mult decât centrala din apropiere (șapte miliarde de ruble!) și ar fi fost o gafă epocală ce trebuia definitiv îngropată de oficialii de la Moscova.

Ca orice teorie a conspirației care se respectă, a lui Fedor e seducător de plauzibilă și de lipsită de probe concrete. Însuși Fedor are din nebunia de găsit la mulți dintre promotorii unor astfel de scenarii – fascinant ca personaj și potrivit ca ghid prin suprarealismul dezastrului post-nuclear, are o alură de geniu neînțeles/idiot al satului care aruncă îndoială asupra validității concluziilor pe care le trage. Dar ansamblul informațiilor oferite de numeroșii foști demnitari, angajați ai centralei sau simpli locatari ai Cernobîlului pictează o frescă mult mai amplă decât cea a presupusei mușamalizări – una în care afli că Cernobîlul avea trandafiri și ketchup, iar străzile sale erau curate.

Fedor, care avea patru ani la 26 aprilie 1986, nu vede o mare diferență între URSS-ul în care Gorbaciov aștepta optsprezece zile înainte să informeze populația de pericolul reprezentat de radiații (timp în care populația se aduna pe un pod din apropiere să privească frumosul fum roșu care ieșea din reactor) și Ucraina de azi, în care mentalitatea sovietică s-a perpetuat și e pururea verde: mărturia unui intervievat care laudă calitățile de om ale lui Stalin ar fi comică dacă nu ar fi și de-a dreptul înfricoșătoare.

Gracia are în Fedor și cameramanul Artem Rîzhikov (ținta unui lunetist, care l-a ratat, dar i-a distrus camera în timpul filmărilor!) niște mine de aur. Pe lângă interviuri (pentru care are o reală înclinație) și monoloagele colorate, Fedor găsește prilejul de a pune în scenă niște performance art de mare efect vizual – vezi în special reprezentația din școala primară dezafectată plină de măști de gaze făcute grămadă. Artem nu numai că găsește modalități inventive de a filma – inclusiv cu camere ascunse, cu obiectiv superangular tip „ochi de pește” – dar și vorbește în cameră despre Fedor în calitate de cel mai bun prieten, oferind perspectiva externă asupra protagonistului.

Începute în timpul filmărilor, protestele din piața Maidan (documentate și de Sergei Loznitsa în filmul său) îi prilejuiesc ocazia lui Gracia de a a-și ancora și mai bine în prezent povestea și te scot, ca spectator, din senzația de irealitate pe care ți-o provoacă investigația – pe Fedor ajunge să îl consume o paranoia tipică Războiului Rece, ce-l face să vrea să renunțe la demersul său, iar discursul final, rostit la microfon, e mai puternic și direct decât orice ar fi putut să scoată Gracia din scenariu.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. „Ciocănitoarea rusească” era o instalație radar cu o putere imensă de emisie, oricine a ascultat Europa Liberă pe unde scurte n-o să uite niciodată sunetul acela sinistru. Se auzea în toate benzile de unde scurte, complet impredictibil, la orice oră din zi sau din noapte. E cel mai bun mod de a ne aduce aminte ce însemna Uniunea Sovietică pe vremea lui Brejnev.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dragos Marin
Incepând din noiembrie 2011, scrie cronici de film la Filmreporter.ro. Ultima şcoală absolvită este Masteratul de Studii Hispanice din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro