marți, aprilie 16, 2024

Ciocolată și text. Cine citește și cine crede povești în vremea Google și Twitter

Nu toate textele sunt create egale. Ce fel de virtuți poate avea un tweet, o pagină Wikipedia, un roman, un reportaj? Ca și ciocolata neagră, textul poate fi intens și sănătos; ca și ciocolata cu lapte, textul poate fi înșelător și delicios.

Sau poate chiar această analogie este un text care îngrașă și strică dinții?

Google, Facebook și Twitter nu sunt dușmanele cititului. Dimpotrivă, lumile digitale sunt permeate de text mai mult decât cele fizice. Citim continuu pe ecranul mobilului. Ceea ce se schimbă este textura textului – devine mai crocant, mai des combinat cu alte media.

În competiția acerbă pentru atenția și timpul nostru, inteligențele artificiale se înghesuie să ne dea răspunsuri care să ne stârnească și să ne satisfacă incomplet.  Bucățelele de text sunt combinate cu imagini sau video, emoționate prin emoji, articulate prin hyperlink-uri și mișcate în timp real. Multe texte postate digital încearcă să ne țină flămânzi și ronțăind alte snippets. Prinși în bulele noastre sociale și informaționale, credem povești mai des decât citim povești.

Răbdarea de a citi o poveste lungă de la cap la coadă este poate una dintre super-puterile cele mai slăbite de viața digitală. Social media și search results sunt kriptonită pentru povestirile și jurnalismul long-form. Citim enorm posts, memes, tweets, titluri și subtitluri, bullet points și powerpoints. Infrastructurile narative ale înțelegerii lumii sunt peticite și rescrise, „pe scurt”, în forme tot mai polarizante.

Îmi place Decât o Revistă, dar mi-e tare greu să o citesc. Poveștile sunt prea lungi. Uneori în NYTimes, paginile succesive de text pe ecran îmi provoacă anxietate. Mă simt grozav în mediul newsletters, Brain Pickings, mediul primei pagini din orice care mă trimite spre povești, cu o ilustrație și un scurt preview, dar fără să îmi dea drumul în gol. Din când în când îmi amintesc însă la ce folosesc narațiunile. Am un exemplu.

Ce se întâmplă când căutăm azi un răspuns pe net, la o problemă arzătoare? Acum câteva zile am vrut să aflu dacă există, oare, beneficii reale de sănătate ale ciocolatei. Eram într-un supermarket, exact la raionul aferent, deci mă veți ierta pentru această curiozitate. Am tastat „chocolate health benefits” (cu gândirea pozitivă ce mă caracterizează) în spațiul Google Search, și am aflat ce vedeți în Figura 1.

Figura 1. Ce voci preferi? Alege între: răspunsul selectat de algoritmul Google, Wikipedia, alți oameni ca tine și vocile jurnalismului digital (Capură de ecran. Rezultatele căutării Google pentru termenii: chocolate health benefits, pentru utilizatoarea Cosima Rughiniș, pe 12 Noiembrie 2018

Dacă mai demult Google Search ne oferea o listă de link-uri, pe care o survolam și alegeam ce părea mai promițător, vremurile s-au schimbat. Pagina de rezultate ne oferă, la alegere, mai multe voci și opinii simultan. Pe primul plan, primim într-o fracțiune de secundă un răspuns unic la întrebarea noastră – anume, 7 Proven Health Benefits of Dark Chocolate, completat cu ilustrație și bullet points. În dreapta, Google ne sugerează, imparțial, să căutăm mai degrabă „effects” și nu „benefits”, trimițându-ne spre pagina enciclopediei Wikipedia. Mai jos, putem vedea ce au întrebat alți oameni și putem afla câte un răspuns la fiecare întrebare din rubrica People also ask. După fiecare întrebare pe care dăm click, apar alte întrebări și răspunsuri înrudite. De-abia mai jos apare, disciplinată, tradiționala listă de link-uri.

Vestea bună este că Google Search ne scoate destul de rapid din bula preferințelor proprii. Deși am întrebat despre beneficii, ajung în câteva secunde să aflu despre riscuri, și despre lipsa de certitudine a acestor beneficii. Riscurile sunt clare: ciocolata este calorică, neagră sau cu lapte sau albă, oricum ar fi ea. Beneficiile rămân într-o umbră de mister. Sunt nerecunoscute oficial, dar studiate intens, raportate energic și desigur foarte tentante. Ce grozav ar fi să fie și adevărate! După câteva minute de explorare, m-am găsit în ipostaza de a însuma sau de a alege între pro și contra. Nu m-am simțit captivă, ci liberă și informată. În cinci minute am fost stăpâna pro și contra.

Dar câteva minute și mai târziu, pe pagina a treia de Search Results, mi-a atras atenția un titlu: „Dark Chocolate is now a health food. Here is how that happened” (vezi Figura 2). Articolul Juliei Belluz promitea o poveste. Am tras aer în piept și m-am hotărât să o citesc. A durat jumătate de oră – jumătate de oră de text fără bullets, dar cu câteva ilustrații și infografice. Am strâns din dinți. Am aflat că articolul pornește de la rezultatele cercetărilor realizate de Marion Nestle, nutriționistă și profesoară la NYU, privind implicarea industriei alimentare în studiile experimentale referitoare la cacao, povestite în cartea sa din 2018 „Unsavory Truth: How Food Companies Skew the Science of What We Eat”. Mi-am promis să citesc și cartea – ușor procurabilă digital, desigur, dar greu de inclus în ritmul galopant de explorare prin posts și tweets cu care m-am obișnuit.

Figura 2. Promisiunea unei povești. Articol, slideshow, carte? Captură de ecran după articolul Juliei Belluz în Vox, pornind de la cartea lui Marion Nestle

Invocată pe scurt sau pe lung într-un articol, slideshow și carte, istorisirea lui Marion Nestle și a anchetei Vox raportate de Julia Belluz clarifică relația pro și contra. Cele două fațete ale realității devin două părți ale monedei, într-o poveste care ne pune pe gânduri. Fie că este la rândul său adevărată, parțială sau poate părtinitoare, această narațiune clarifică o listă de puncte tari și puncte slabe, identificând vocile ce articulează fiecare perspectivă, și cu ce resurse. Alte povestiri o pot nuanța sau invalida.

Pe scurt, dacă preferăm ciocolata amăruie celei dulci, este momentul să preferăm și argumentele povestite celor din radiografiile pro și contra.  Rugămintea „spune-mi o poveste” nu poate fi schimbată cu „spune-mi un bullet list”.

***

Gândurile din acest articol au prins contur în cadrul proiectului „e-Eminescu – (Re)descoperirea vieții și operei lui Mihai Eminescu într-un spațiu digital interactiv ludificat”, realizat de Asociația pentru Antreprenoriat Social „Plus Unu” și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. ” În dreapta, Google ne sugerează, imparțial, să căutăm mai degrabă „effects” și nu „benefits”, trimițându-ne spre pagina enciclopediei Wikipedia.”

    Într-adevăr, deși criticat, ori poate tocmai de-aia, Google a devenit mai onest. Îți spune, atunci când îl întrebi, că felul în care formulezi întrebarea sugerează răspunsul, iar el, Google, nu vrea să-ți transmită [doar] un răspuns sugerat.

    Am auzit și citit despre Decât o revistă. La îndemnul implicit al autoarei articolului am citit acolo mai multe povești. Nu mi s-au părut prea lungi, dar nu mi-au plăcut și probabil o vreme n-am să mai citesc.

    Ține de fiecare cum anume înțelege poveștile pe care le citește, dar întotdeauna asta depinde de poveștile pe care le-a auzit sau citit anterior. Britanicii, spre exemplu, nu ar fi ascultat cu atâta emoție și nu ar fi îbrățișat cu atâta bunăvoință povestea despre părăsirea UE, dacă nu ar fi fost pregătiți să asculte anterior poveștile despre contribuția financiară a Marii Britanii la UE, ori pe cele împotriva imigranților.

  2. povestile pot fi frumoase, povestile pot fi bine scrise, povestile pot fi mincinoase, adevarate, lungi, scurte… plictisitoare, moralizatoare
    ne plac povestile din care aflam ce ne place sa auzim, alcoolul e sanatos, preacurvia iti umple viata, lenea e creatoare etc.
    ne plac povestile care ne suprind, care ne ofera alta viziune, care ne gidila inteligenta, fantezia..

    Nu Google e de vina si nici Twitter, inteleg frustrarea povestitorilor de meserie carora li s-a furat caimacul, se vad depasiti de amatori, solutia e in ei… sa fie-nstare sa-si faca meseria cu aplomb, cu har.
    Si e bine asa cum e!

  3. „Google Search ne scoate destul de rapid din bula preferințelor proprii.”

    Google face lucruri mult mai incredibile. Putine dintre ele se stiu si foarte putini sint cei care sint la curent si inteleg cu ce se ocupa Google de fapt.

    Un articol pe tema asta care va va pune pe ginduri:

    Great Moments in Google: „American Inventors”
    Steve Sailer • September 20, 2016 • 800 Words • 429 Comments

    p.s.
    Sugestie: incercati duckduckgo in loc de google.

  4. Ma intreb daca nu cumva si dumneavoastra ati scris intentionat un text care „să ne dea răspunsuri care să ne stârnească și să ne satisfacă incomplet”. Primele doua paragrafe promiteau ceva dens –deja ma pregateam de “chestii grele” – dar restul textului a fost doar “crocant”. Sa stiti ca nu e frumos sa faceti din astea :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosima Rughinis
Cosima Rughinishttp://contributors
Cosima Rughiniș este profesoară în Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială și directoare a Școlii Doctorale de Sociologie a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro