sâmbătă, iulie 11, 2020

Circ din belșug. Pâine, cu rația!

Nici nu se instalase încă bine la Palatul Victoria, românii încă nu se lămuriseră cine e dl. Sorin Grindeanu, scos din jobenul d-lui Liviu Dragnea, adus în mare grabă de la Timișoara și făcut prim-ministru după ce președintele Klaus Iohannis o respinsese pentru același post pe doamna Sevil Shhaideh despre care astăzi nu mai știm nimic, doar că are probleme cu justiția, și guvernul alianței PSD-ALDE a început să anunțe noian de măriri salariale.
Plus o lungă serie de alte beneficii financiare de care urmau să se bucure dintr-o dată, peste noapte, categorii dintre cele mai consistente ale populației.
De la profesorii cărora le-au fost crescute, așa, pe neașteptate, e drept că doar cu câte a procente salariile, la studenții care au fost binecuvântați cu călătorii nelimitate pe calea ferată. Nu, nu au fost uitați nici angajații din Teatre, în primul rând, actorii, regizorii, scenografii, adică toți cei încadrabili în categoria numită generic “personal artistic”, fără a fi însă uitați nici cei de la compartimentele tehnice. Tuturor li s-au mărit lefurile cu 50%. Aceasta în condițiile în care noul ministru al Muncii și Justiției Sociale, d-na Lia Olguța Vasilescu, care făcea aproape zilnic toate aceste anunțuri cum nu se poate mai îmbucurătoare- căci cine nu se bucură la aflarea veștii că, începând de luna viitoare, va avea un salariu substanțial îmbunătățit, cu atât mai mult cu cât, în majoritatea instituțiilor de spectacole, lefurile, “retribuțiile”, cum spuneau comuniștii, erau de mizerie ?- încă nici nu știa foarte bine care este situația financiară reală a țării. Iar România nu dispunea încă nici măcar de un proiect al legii Bugetului de Stat pentru anul 2017.
Îmi aduc perfect aminte de starea de beatitudine ce domnea la vremea aceea prin Teatre. Unor artiști nici măcar nu le venea să dea crezare cifrelor care figurau pe noile decizii de încadrare pe care au fost chemați în mare grabă să le semneze la Serviciul de Resurse Umane. De abia în clipa în care pe la Birourile juridice ale Teatrelor a ajuns, în fine, textul Ordonanței de urgență care reglementa noile lefuri a început parada semnelor de întrebare. Repede transformate în motive de îngrijorare. Se vedea de la o poștă că totul fusese făcut în mare grabă, pe genunchi, fără calcule atente. Că era vorba despre o încropeală amatorească, habarnamistă, “elaborată” de pe o zi pe alta. Deloc de mirare că s-a ajuns la tot felul de aberații pe care ministrul Culturii din acea vreme, dl. Ionuț Vulpescu, nu mai obosea să promită că le va repara prin alte viitoare ordonanțe de urgență și acte normative.
Însă adevăratul duș rece a venit în clipa în care conducerile Teatrelor au primit de la așa-numitele „foruri tutelare” fila de buget aferentă anului 2017. Da, salariile crescuseră, însă banii alocați instituției rămăseseră în cel mai bun caz aceiași. Dacă nu cumva erau chiar cu un ușor minus. Întâia care a avut de suferit a fost producția, iar primele lovite au fost instituțiile aflate în directa subordonare a Ministerului Culturii și Identității Naționale.
Dl. Vulpescu care, orice s-ar spune, era totuși un om politicos, lesne abordabil, dădea semne că a înțeles rapid situația și s-a angajat să îi găsească cât mai curând posibil o cale de rezolvare. Probabil că spera sincer într-un miracol care s-ar fi putut produce cu ocazia rutinierei rectificări bugetare ce intervenea îndeobște în august sau septembrie.
Numai că dl. Ionuț Vulpescu a părăsit intempestiv Ministerul odată cu căderea comandată de Dragnea a guvernului Grindeanu. Iar succesorului lui în funcție, îngâmfatul și la nimic priceputul altceva decât la fumuri, aere și cancanuri Lucian Romașcanu nu i-a păsat vizibil de nimeni și de nimic. Dl. Romașcanu a acceptat cu indiferență reducerea bugetului culturii și, implicit, al instituțiilor de spectacole în anul 2018, același lucru făcându-l și cel ce i-a urmat în funcție după înlocuirea guvernului Tudose cu cel condus de Viorica Dăncilă, actorul George Ivașcu. Remaniat și el în noiembrie, locul lui fiind luat de un agramat pe nume Daniel Breaz, chiar mai inadecvat funcției guvernamentale cu pricina decât dl. Romașcanu.
D-lui Breaz puțin îi pasă de cultură. Cred că nici măcar nu înțelege la ce este ea utilă. În afara faptului că i-a procurat lui o sinecură pe care nu o merită. Domnia –sa apare aproape seară de seară pe câte un post de televiziune, proaspăt vopsit, vizibil încântat de sine, laudă guvernul și partidul din care face parte și nu uită nici a-și lăuda propriile fapte. Fapte vizibil egale cu zero.
Legea Bugetului de Stat aferentă anului în curs, făcută de Dragnea, Vâlcov și Teodorovici, se dovedește zilnic din ce în ce mai dezastruoasă. Și nu doar pentru cultură. Aproximase venituri umflate din pix, încasări care de care mai nerealiste. Degeaba a plouat avertismente că ne aflăm în vecinătatea colapsului. Am mers neabătut către dezastru. Care a devenit deja o realitate în instituțiile de cultură. Teatre, biblioteci, muzee sunt somate să își redimensioneze, diminueze cheltuielile, să își reducă personalul. Ce mai? Trebuie să se taie în carne vie.
Între timp s-a și trecut la fapte. Punerea pe liber a 54 de angajați cu contracte pe durată determinată ai Teatrului Național din București nu reprezintă decât vârful icebergului. Trebuie înlăturați, înlocuiți din spectacole toți colaboratorii, indiferent dacă este sau nu cine, onorarea contractelor aflate în derulare amânată ori stopată, plata facturilor scadente se va face cândva la Sfântu-Așteaptă, proiectele viitoarelor spectacole se impun a fi făcute uitate. Veniturile proprii trebuie să crească numai bunul Dumnezeu știe cum câtă vreme foarte curând se va ajunge în situația în care Teatrele, fie ele dramatice sau de operă și balet, Filarmonicile nu vor mai prea avea ce vinde.
În vremea aceasta, Parlamentul adoptă tot felul de legi fanteziste. Plouă cu pensii speciale. La Congresul PSD de sâmbătă iar s-au făcut promisiuni cu nemiluita. Spectacolul a fost unul jalnic. Partidul de guvernământ le-a dat românilor circ pe săturate. Doar aprovizionarea cu pâine începe să scârțâie din ce în ce mai tare.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Absolut totul e praf in Romania: finantele, infrastructura, sanatatea, educatia, dotarea armatei… Cu exceptia citorva mai rasariti din USR si PLUS, absoluti toti cei din guvern, parlament, senat, consilii judetene, primarii, jandarmerie, justitie, etc., indiferent de „partid” (a se citi gasca) trebuie arestati si judecati pentru actiuni impotriva sigurantei statului. Cu acesti bisnitari nu exista cale de mijloc.

  2. Dati-mi voie sa fiu doar partial de acord cu dvs… si sa ma intreb ce au facut directorii teatrelor/operelor si a celorlalte institutii. Daca esti un manager, trebuie sa te ocupi si de bani. Daca iti cresc prin lege cheltuielile cu salariile si constati ca veniturile de la buget nu iti vor fi de ajuns, ce faci? Daca doar te plangi, nu ai rezolvat nimic. Cati directori au incercat sa echilibreze bugetul, sa creasca pretul la bilete? Sunt plecat din Romania, dar imi amintesc ca biletele la opera erau extrem de ieftine. Erau destui spectatori care cheltuiau pe snackuri si cafea si sucuri in pauza mai mult decat pe biletul de intrare la opera. E normal? In occident cultura costa, vrei sa mergi la un spectacol de opera dai 50, 100 si mai mult de Euro. Da, stiu, in Romania sunt alte venituri… vecehea poveste contrazisa zilnic la Mamaia. Revenind, parerea mea e ca si unii directori de institutii culturale nu prea isi fac treaba de manager, ca nu stiu, ca nu inteleg, ca nu ii intereseaza.

    • Obs:
      1. Nu mai sunt asa de ieftine biletele! E adevarat sunt salile pline, ceea ce inseamna ca ar mai fi o rezerva de crestere, dar povestea e despre redirectionarea bugetului catre consumurile favorabile guvernantilor si de propaganda lor mincinasa care are rezultate concrete in perfecta discordanta
      2. La Mamaia este alt public. Nu le amestecati. Stiu ca e vorba doar de exemplu, dar atentie cu pianu…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)