miercuri, octombrie 27, 2021

Cîț, cîțime, cîțare (cu â din i sau a, cum vă place)

Tare nu voiam a mă băga-n treaba asta. Tare-aș fi pus punct (Punct!) politichiilor. Și nu doar fiindcă nu mă pricep și nici că mă-nteresează. Dar nici nu mi-e mie – da absolut deloc! – de politică. Și mai ales de politicieni. Mi se-atotrupe! Cu toate astea, dacă mi-e de ceva și cineva, în areal românesc vorbind, apoi vă jur că mi-e doar de semenii străzii, de românii reali și comuni, de sătenii și proletarii mărunți și mulți, de dumneata/mata/matale, de tine. Căci văd atât de excesivă defulare stresantă, atâta agitațiune de minți, de creiere (= ucidere efectivă de neuroni), atâta scârțâit/cârțâit/pârțâit mental, adică energie-aruncată, isterie degajată în jurul „evenimentelor” așanumite politice, astăzi… De parcă ele chiar ar merita numite evenimente, de parcă ar fi doar de azi-ieri, de parc-ar avea vreo calitate de fapt important, nou, de experiență aparte. În vreme ce-s banale ca noaptea, ca apa udă, ca focul fierbinte, ca zgomotul preaexcesiv pentru una bucată sau fărâmi de nimic. Zero scandat/înșirat pe băț. Ceață homerică și duh himeric răsplutind peste mlaștini sau baltă. Oare merită?

Oare merită atâta ambalare de națiune în jurul unor „partide” și indivizi (politici) care au – veramente, aletheic (dacă mă-nțelegeți) vorbind – exclusiv calitatea de mimetisme, reiterații, marionete, repuneri în scenă a absolut tot ce-am putut vedea mai mult sau mai puțin limpede în fix 31 de ani? (De fapt, în mult mai mulți ani, decenii, seculi. Numai că poate sau știe cineva să priceapă, „să-nvețe”, „să vadă” Istoria?) Oare are vreun membru al menajeriei politicienești vreun „nume”, adică altceva decât calitatea, pură, esențială, de anonim? Chiar nu se vede bine că doar dăm (mă rog, unora părinții ori coloneii le-au dat) alte nume pentru aceleași „figuri”, alte trupuri pentru aceleași figurații, trăsături de cretă proaspătă pentru aceleași șotroane de trotuar, stradelă, cartier, mahala?

Tot ce se-ntâmplă e la fel de banal și comun cum la români foarte comune – chiar cele mai comune substantive/nume/denumiri – sunt Mărie, bască, pălărie. Și ce-i, domle, dacă pe unul dintre actuali îl cheamă Cîțu? Nu e el tot doar un fel de cât, câtime, cutare? Un ce aproape transparent, rectiliniar, cvasimetafizic, iar de nu chiar, unul cel puțin primar cognitiv/gnoseologic/cogitativ, minim operator logic, fapt aritmetic. Mă gândesc la ce-ul de buturugă de-mbârligat care, câtimea de proțăpit/împiedicat ceva-ul (orice), substitutul lui cine, ba chiar însuși carele. Cutărescul. Cel care ar fi putut fi sau s-ar fi putut numi orișicum, fitecum, fitecine, accidentul ontic/ontologic oricând înființabil/împielițabil, denominativul indiferent și indiferent denominabil, particularul fără de niciun general, determinantul circumstanțial cel mai ocurent/concurent, obștesc, constant, imanent.

Pe scurt: Cîțu (întâmplător/actualmente/momentamente priministru) e doar un nume. [Probabil că cei care nu se pot abține să tragă lucrurile-n derizoriu își amintesc, cu ironică veselie, fabuleta lui Topârceanu cu cocoșul și găina. Și-anume care, cocoțați pe-orice gard sau grămadă de gunoi, țipă cât pot de tare: „nimeni-nu-mai-e-ca-noi, nimeni-nu-mai-e-ca-noi!” Peste care-un pițigoi, mititoi și zglobiloi, zice ori doar râde-n piept: „câți-ca-voi, câți-ca-voi!” Jucăreală măruntă, rizibilă, analogia atât de empiristă nu-i de mine. Vreau alte lucruri, ceva mai subtile, a vă rememora. Drept pentru care, cu scuzele de rigoare, închei paranteza și revin.] Cîțu (întâmplător/actualmente/momentamente priministru) e doar un nume. Un substantiv propriu cu reale calități de substantiv comun, cum au fost și… (mulți alții, circa toți). Vorba altui poet: un nume care trebuia să fie dat/purtat de către o stare de lucruri, de un spiritus/genius loci, de o Weltanschaungen. De către românescul tuturor cumpetelor din fiece și toate vremurile/vremuirile. [Nota bene: cumpăt/cumpete nu se referă la răscruce/răscruci, nu la vreo intersecție mare/măreață ori măruntă/insinifiantă măcar; e mai degrabă o stare fragilo-năucă a balanței pendulatorii, fluența liberă a celebrului „spațiu mioritic” și a mai puțin celebrului „ondulatoriu românesc”; dar cu și mai deplină arguție sau adecvare, un fel de-a fi al Tranziției.]

Partidul lui (când cutare, când câțare)… iarăși nu prea contează. Partidele, toate, în ultimele 3 decenii au fost melanjuri de inși de aceeași stirpe a adulților-copii, imaturi disperați, aroganți, grandomani. Puși pe căpătuială personală, pe răzbunări, lovituri și lupte intestine, pe pupat crucea cu epoleți până se văd pe scăunelul cu sceptru gen mitră, pe lipsa totală a vreunei ideologii (reale, nu declamate). Și mai ales individualiști înhăitați doar la binele acaparării și abuzării de puteri, licheliști turnându-și sau vânzându-și confrații pe-un mezel, argintării sau tablouri, plini până la ceruri de mizantropie, veritabili disprețuitori față orice va mai fi putut însemna om, oameni, stimați cetățeni, bre popor. Cum se cheamă partidul, ce nume au respectivii… chiar nu contează. Toți sunt doar dantelate/împăunate substantive comune.

Și dacă din toate poveștile astea curente nu puteți vedea Ideea (platonică), esența (universală), „necesitatea” și „natura” (elină), „firea pământească” (creștină), „voința” (schopenhaueriană), instinctul (etologiei și biologiei), personalismul/individualismul energetic (rădulescian), inconștientul (psihanalitic), absurdul (existențialist), etc, etc, etc – căci nicidecum n-am să pomenesc de răspomenita prostie sau imbecilism românesc –, atunci chiar că… vina și suferința vă aparțin! Prin termenii sau conceptele tocmai enumerate, care mai științifice, care mai filosofice, venerabile sau cabotine, aparent toate destul de empirice, nu se spune altceva decât că omul, absolut tot omul, nedevenind (prin educație și cultură) altceva decât specia proprie, cea mamiferică, nu trebuie nicidecum evaluat sau crezut… altceva. Simplu ca bunăziua, apa udă, roata rondă.

Absolut oricine, în postura/poziția unui politician (cel puțin în România!) va face la fel precum contemporanii ipochimeni ce-și zic inși politici, precum asocierile hibrido-diforme ce-și zic partide. Absolut oricine, ajungând în fotoliul lor, fie va demisiona relativ grabnic, fie va intra în hora bolundă de a fi „el însuși”. Adică o bestiuță care se semețește, poruncește, profită, adună, duce-acasă, dă ca să i se dea, împarte ca să primească, conduce ca să domine, să-și umfle egoul, iluzia valorii personale, autoritatea, (și din nou) Cinele eului. Căpătuială de sine și clan familial, lăcomie la toate nivelurile, abuz de putere, megalomanie. O câtime din toate astea… (rog filologii oficiali să propună termenul de câțime, căci un pic de vreme precis va dura și adecvat adeveri-se-va; trebuindu-ne „să ne trăim soarta”, cinstit ar fi să ne actualizăm și vorba; pe de altă parte, dacă tot nu putem înnoi mare lucru-în-sine, adică ontico-obiectiv, măcar să multiplicăm vocabulele cu referire la flecuștețele vitaliste). Așadar: o câtime/câțime din toatea astea zace și așteaptă pânditor și-n absolut fiecare dintre noi, doar norocul sau blestemul oportunităților lipsindu-ne majorității întru activare.

La una din ultimele montări ale lui Andrei Șerban pe scena Bulandrei (Richard al 3-lea), regizorul se urca pe scenă după final, se plimba peste aplauze, se suia lent și privea înfumurat sala tocmai de la înălțimea balustradelor de la care Regele cel criminal își exprimase tot complexul tiranic și ordonase o groază de mișelii. În felul acela regizorul se băga pe sine în pielea protagonistului, îl substituia, își mărturisea slăbiciunea de a putea fi sau de-a putea ajunge chiar în halul eroului istoric, chiar în pielea unui mare porc de tiran. Glumă trasă de păr, fudulie inutilă – putea zice și displace spectatorul superficial, normal, obișnuit, majoritar. Bruiaj al originalului, codiță dispensabilă, contribuție sau expunere vanitoasă – ziceau câțiva. Ori doar treceau cu vederea gestul (deh, era vorba de originalul, marele, celebrissimul Andrei Șerban). Din păcate niciunul nu se gândea că regizorul sau omul A.Ș. ar fi sugerat, prin exemplu propriu, tocmai ca publicul să se cutremure încă o dată, sensibilizându-se până la a se vedea/oglindi și recunoaște pe sine, trezindu-se și dându-și seama că el însuși și oricare dintre noi am putea fi ori deveni megalomani, tirani, ticăloși, criminali. Căci nu doar în tașca fiecărui soldat doarme prostește bastonul de mareșal; în subconștientul absolut oricărui ins sănătos și normal stă pândar și microbul unei boli gigantești. O foarte posibilă devenire negativă, o facilă recădere în politicul animal. Oricât de mare ne-ar putea părea distanța de la sfânt la bestie, ea poate fi anulată aproape oricând, de-aproape oricine. În egolatria-i primordială, individul ajuns în vreun top nu-și conștientizează niciodată boala, deraierea sau ticăloșia, crezându-se bun și întreptățit întru toate. Și mai grav: nimeni nu-i spune, nu i-o relevă hotărât, nu riscă a fi sincer.

Revenind la de-alde politicii lipsite de spirit, este clar că nu în legislație și în educația școlară stă vreun motor eficace al ameliorării moravurilor de prestat social. (Au nu s-a modificat și îmbunătățit constant legislația în ultimele decenii? Au nu s-au încercat varii reforme în învățământ și deloc nu s-a decelerat descendentul nivel calitativ?) Mentalul și emoționalul românesc nu s-au înzdrăvenit nici prin vreo etică impusă din exterior, sau din interiorul domestic chiar, deoarece mentalul și emoționalul uman variază funcție de orice circumstanțe și interese. Iar politicul nu duce, n-a dus și nu va duce lipsă de circumstanțe/interese care potențează și agravează mai degrabă valorile primare/primitive, egocentrice/egofile, diluând valorile sau calitățile culturale, secunde, educative, teoretice, morale (oricum superficial asumate, deci inconsistente). Mai degrabă în cunoașterea temerară și-n remodelarea lăuntrului uman, a conținutului real a ceea ce omul chiar este (nicidecum a ceea ce omul se pretinde sau se vrea), stă singura modalitate de ameliorare, iluminare, salvare. Religia e prima care știe, vorbește și tinde spre asta. Instituția religioasă și formalizarea religiozității la modul socio-comunitar și obștesc sunt cele care precis eșuează. Omul (în general, dar mai ales cel politic) are nevoie de o schimbare/reformatare/salvare la nivel de ego personal și de abisal sine. În sensul acesta nu mulți reușesc, dar câți măcar își propun?

Oricum, chiar dacă toată lumea crede că doar mulțimile contează și toată politichia se adresează „poporului”, ar trebui să știm că în realitate măruntele câtimi pot conta mai mult, suind sau coborând sensul oricăror balanțe. Cineva ar trebui să inventeze și să lanseze o teorie a câtimilor. Impunând modalități mai subtile de a cunoaște, analiza și evalua lumea, ar putea ajuta la activarea/reactivarea acesteia cu mai puține falsuri poetice, iluzii utopice, speranțe naive, tendințe mamiferice; iar conștientizarea și conștiința dobândită urmând a avea alte consistențe, concluzii, aplicări, consecințe.

(Zic și eu, ca să zică/facă-dreagă alții, căci chiar nu mă pricep.)

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Povesti de adormit copiii! In 30 de ani, toata legislatia a servit unor grupuri de interese! Nu am avut decat politici de parvenire! Cu filozofia proprie, a dv.,, meritorie ca puneti pe hartie niste ganduri, nu se schimba nimic. Fara transparenta, comunicare, corectitudine, sinceritate si harnicie nu vom schimba nimic in Ro si cetatenii vor imigra in continuare!

  2. Omul (în general, dar mai ales cel politic) are nevoie de o schimbare/reformatare/salvare la nivel de ego personal și de abisal sine.

    Deja ti-ai pierdut umorul… ai ajuns si tu sa vrei omul nou. Toti se trezesc si vor sa schimbe omul, dar mai lasati-l bha in pace, omul sa-si traiasca viata, sa-si schimbe chilotii, sa se distreze.
    Omu e acelasi, peste tot in lume, dupa cum si ursii sunt aceeasi, unde mai sunt, si gainile si chiar si femeile.
    Asa vor si nefestele, de abia te-ai insurat, te-a luat din dragoste, ca te-a placut si primul lucru pe care vrea sa-l faca, e sa te schimbe.

    • Adevarat! Pot sa depun marturie sub juramant sau poligraf ca imediat ce m-am insurat relatiile cu prietenii s-au racit un pic.
      Urmatoarei relatii i-a durat ani de zile sa ma scoata din „salbaticia” (expresia ii apartine) in care ma bagase fosta nevasta! ;)
      Acum nu ma deranjeaza sa fiu „salbatic” de singur. Probabil sufar de sindromul Stockholm post-mariaj cu efecte pe termen lung. Ca Covid-ul (nu ma scuz pentru cacofonie datorita contextului) pe termen lung daca ar fi sa fac o comparatie. :)))

      • neah….nu trebuie atata disperare, aveti alternativa nemteasca etnic minoritara (AfD autohtonizat spre fosili?) – recte sotia nr 3 psihiatra/psiholog….prietenii stiu de ce

        • Nu stiu de unde ati ajuns la concluzia cu disperarea!
          Un „entnicosu dur” ar trebui sa manance „pe paine” Cioran, nu? Eu nu sunt de loc un fan al disperarii si nici nu sunt singur de loc. Am consoarta mea si prietenii de o viata nu amici de crasma unde „prietenii stiu de ce” (va place Ursus? ;) )
          Cat priveste AfD-ul aveti liber de la mine sa ii criticati cat vreti de mult. AfD este doar manifestarea curenta a xenofobiei locale acolo.
          Sau va inchipuiti, asa ca etnicos, ca atitudinile xenofobe din vremea studentiei nu au permeat in lirica eminesciana? A se vedea scrisoarea a III neinterceptata de servicii.
          Aveti mai multe elemente acum ca sa imi faceti un profil pentru „sotia nr 3 psihiatra/psiholog”?
          „Recte” este din cauza posibilei fraude cu diploma de „psihiatra/psiholog” sau o scapare freudiana aratand o preferinta fetish?

  3. Spuneam ,intr-o postare recenta,ca o impresie care ma bantuie ,ca sa zic asa, este aceea ca in fiecare cetatean traitor in tara asta zace ,adanc inradacinat in fiinta lui,un mic dictator,urmare poate, a unei lungi si intortocheate istorii care si-a lasat amprenta pe noi.

    Cu un asemenea cetatean odata ajuns la putere,daca are tare morale,este arogant,incapabil sa perceapa lumea in adevarata ei dimensiune si sa-si controleze pornirile viscerale ,exista o mare sansa ca micul dictator din sufletul sau sa-l transforme intr-un Dictator Real.

    S-ar parea ca avem o ” eroare de programare genetica” care ne impiedica in a performa ca natie iar acest lucru e vizibil cu ochiul liber.
    Si ar fi bine s-o recunoastem si sa incercam sa o tratam …asta daca suntem in stare,dar ma cam indoiesc ca suntem !

    Autorul articolului spune ceva mai elaborat si cu mai multa elocinta ceva ce eu am incercat sa transmit in cuvinte putine…. si e bine ca o face !

    • Nu este vorba despre „o eroare de programare genetica” ci despre o aberatie genetica aparuta in urma generalizarii pe parcursul a cel putin patru generatii a unui tip de comportament social aberant.
      Biserica orthodoxa a jucat, fara intentie, un rol insemnat in instalarea acestei stari de fapt, prin propovaduirea principiului iertarii neconditionate si subordonarii Adevarului absolut , celui relativ , confortabil contextual.
      Articolul domnului Balasa ar trebui distribuit in nume propriu fiecarui guvernant roman, fiecarui demnitar mai inalt sau mai pipernicit, pentru a-si reevalua conditia.

    • nu va duceti in locuri departate si incomplet deslusite (genetica), cititi despre „experimentul Pitesti” si ganditi-va ca Ro are cel mai mare numar de supraveghetori, bugetari si pensionari speciali pe cap de locuitor (din mai multe puncte de vedere)

  4. nascut in haimanale, alde pampon, cracanel sau mita baston i au venit de hac lui caragiale ce se stinge n germania. constantinescu este invins de sistem si se retrage obosit, pazit pe viata de dulai platiti, in vila de protocol atribuita tuturor eroilor neamului. drama mesterului manole se va repeta la nesfirsit, cu alde farfuridi si trahanache tragind de ciolan si visatorii asteptind marea schimbare. de unde durabilitate pe soclul subred pe care se catara prostimea furajata / bugetata de partid / stat (care mai de care sa prinda o firimitura mai mare) ? bancurile cu tzatza leana si nea nicu erau acte de suprema vitejie, cam la fel si cu flecareala de trei decenii incoace !

    • Atribuire gresita. Melodia si versurile sunt ale lui Bob Dylan. … Si melodia era cantata si la Cenaclul Flacara al lui Adrian Paunescu.
      Si chiar si Pitis era „sub vremuri” si disonantele lui erau doar in limitele dictate de partid; dar era printre putinii actori care nu recitau versuri ceausiste. La fel ca Rebengiuc si la fel ca Malaiele. In cazul lui Malaiele ar fi fost si foarte periculos pentru politruci. Doar un mic gest sau o grimasa abia vizibile ar fi putut sa transforme recitarea intr-un mare hohot de ras.
      Asta nu inseamna ca prestatiiile ca actor (de exemplu in Lungul Drum al Zilei Catre Noapte) ale lui Pitis nu erau monumentale. Si promovarea muzicii vestice erau profunde acte de rezistenta si cultura,

    • daca privim lucrurile astfel inseamna ca BOR nu si-a facut si nu-si face treaba….ce ziceti despre afirmatia fostului ministru al fondurilor UE care spunea ca cei care administreaza aceste fonduri trebuie sa aibe salarii uriase pentru ca in jurul lor se invart sume uriase (unde e etica jurnalistica, pentru ca Dl Ghinea e jurnalist?)

      • ..în materie de sfinți și ispite refulate, m-ar interesa mai degrabă părerea lui Voltaire care zicea cam așa :
        Aș vrea ca avocatul, croitorul, valeții, nevasta și toți cei din jurul meu să fie creștini. În felul ăsta, aș fi escrocat mai puțin și mi s-ar pune coarne mai rar..

        • Chiar asa???
          Cititi aici va rog – https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-58801183
          Cautati de acelasi tip abuzurile din Irlanda.
          Imi este din ce in ce mai clar ca aberatiile/xenofobia/intoleranta ganditorilor continental europeni ridicate la rang de lege-pentru-umanioare au ramas constante si provoaca linearitate si greseli fundamentale in gandirea fanboys-ilor.
          Cat priveste frecventa pacalelilor … hmmm poate ca ar trebui sa recitesc Pacala si Tandala ;)

  5. Si iata cum se joaca fata cind pe stinga cind pe dreapta . Si cu Citi si fara Citi politichia tot o vesnica razbunare ramane .Si de ne dam de ceasul mortii si de nu ne dam tot acolo ajungem .Privitor ca la teatru tu in lume sa te-nchipui ne zicea daunazi cineva , cel nepereche .Oare o fi valabila si pentru noi vorba ceea ce ne spune cum : prostia se plateste sau inca ingurgitam cu placere gogosile parfumate si cu naftalina date ale lui Papaiani . Vom fi ce am fost ba mai mult de atit pare nu fi idealul nostru de mamaligari sadea .Cumva ne guduram , frecindu-ne inteligenta, ca mai ceva ursul Baloo curul de „la pomul laudat ” si cum tot „romanul ii fruncea” ne lepadam de Citisme si furati de mirajul unei bucati de AUR ,pur singe , uitam si de binele comun si de tara doar ,doar sa pice cineva de fazan sau de prostalau ca doar asa ne mai putem bucura si noi ficatii „aia plini de tuicuta de prune si de vinul timpuriu baut in cascadele risului neamului . .Muieti is posmagii” inca fac rac ravagii in gurile hamesite de secole a celor care „ cum am fost asa ramanem ”.Adevarul nu ne place , inteligenta este de risul lumii , maretia !pe ea sa o ia dracul , ala cu coarnele cele negre si cu cazanele cu smoala aflate in subsolurile Iadului pline cu miliardele de cazane nesmaltuite , ca doar se stie fiecare romanas are cazanul lui, proprietate personala , arvunit din vreme prin noianul datului de acatiste (ce de capre or fi murit pina acum , cele ale vecinilor )si prin anticipatul pupat al moastelor„ gura la racla ”de mai mare fericirea ce ne cuprinde .Sarmana politica romnesca cum isi rade in barba de noi pricinosii si cum ne poarta si ne trimite dupa „caii aia verzi ” lovindu-ne mereu cu” capul de pragul de sus sa il vedem pe cel de jos” .Ce democratie , ce respectarea legilor , ce investitii ? Totul sa se imparta in mod egal ,adicatelea doar nu o fi mai breaz „VASILE„ decit mine „ ION.”Acestea fiind zise sa ne reintorcem la recititul lui Tolstoi sau Schiller fara de care nici mamaliga nu ar fi putut exploda .

  6. BLA, BLA,BLA…

    Romania are nevoie de Justitie impartiala si INDEPENDENTA, de un CNA onest care sa pedepseasca media patronata de infractori, de legi care sa sanctioneze dur furtul, coruptia si abuzul drepturilor civice si individuale. Pana cand o majoritate nu realizeaza ca valorile etice sunt o sursa de prosperitate si bunastare ne vom tara in haos, relativism moral, bascalie ieftina, confuzie, coruptie si saracie. Promisiunile si propaganda politicienilor de rit vechi care au avut ca singur scop INFRACTIUNEA , au functionat perfect. Furam dar va aruncam si voua ceva din furt ;). Ignorantii s-au ales cu cativa lei in plus, cu un ulei si-un kil de zahar iar penalii cu sute de milioane de euro. Iar restul cu o tara mancata de coruptie.

    Si asta nu de ieri de azi:

    „Între cele patru graniţe ale ţării, şi până sus, totul e numai corupţie. Singurul lucru organizat în România Mare e jaful şi şperţul”. Constantin Argetoianu jurnal, 1 ianuarie 1936

  7. Exista o vorba, radem, un cuvant „urat”…. si glumim iar la urma platim.
    Deocamdata trebuie vrem nu vrem sa ne aranjam intr.un fel sau altul cu aceste partide, e sistemul politic, nu numai la noi. Unii vin altii pleaca, este deviza partidelor si a politicii in general, ce ramane in urma, de la pamant ars pana la ceva mai bun, in ultimii 30 Romania facand totusi niste pasi inainte, ca nu ajunge a alta poveste, nici Roma n-a fost cladita in 3 zile, cam asa si cu Romania.

  8. „Și dacă din toate poveștile astea curente nu puteți vedea Ideea (platonică), esența (universală), „necesitatea” și „natura” (elină), „firea pământească” (creștină), „voința” (schopenhaueriană), instinctul (etologiei și biologiei), personalismul/individualismul energetic (rădulescian), inconștientul (psihanalitic), absurdul (existențialist), etc, etc, etc”
    Nu este decat un haloiamas securistic si perfect previzibil! ;)

  9. Daca pe autor nu-l intereseaza politica si ce se intimpla acum in Romania, ar fi mai potrivit sa nu scrie nimic. Unuia ca mine, caruia i se adreseaza textul, nu-i foloseste la nimic. Stiu si eu ca ma consum fara niciun rost si-mi promit in fiecare zi ca va fi ultima in care ma uit ce se intimpla in tara. Degeaba. Imi pasa si ma uit si, uite, comentez la texte din acestea inutile.

    Din pacate, textul e nu numai de pomana, dar si periculos, intr-o oarecare masura. Induce ideea ca actuala criza politica, mizeria din ultimii 30 de ani, tin de un destin tragic sau derizoriu care tine spatiul public romanesc in mlastina coruptiei, ca nimeni nu poate face nimic, nici actorii (destinul inlatura responsabilitatea individuala), nici spectatorii. Cineva face ceva. Mii de oameni obisnuiti au alcatuit un proiect politic, alternativa la sistemul ticalos, care incearca sa schimbe lucrurile. Oricine poate sa li se alature. Daca incerci serios si constati ca nici USR-ul nu e bun, incerci altceva. Monica Macovei a incercat si ea. N-a reusit, dar a incercat. Sa nu faci nimic si nici sa nu-ti pese cind vezi mizeria e una din cauzele perpetuarii mizeriei, nu vreun destin fatidic. Cel mai mic lucru pe care-l poti face e sa alegi alternativa, cind ai putinta s-o faci. Romania e acum in criza si pentru ca la ultimele alegeri, sub un milion de romani au votat USR-ul, facind exact ceea ce face si autorul aici, minimalizand sau ignorind diferentele fundamentale care-l separa de celelalte partide. Romania se afunda din ce in ce mai mult in coruptie si iliberalism si pentru ca din ce in ce mai multor romani nu le (mai) pasa.

    Mai pacatuieste textul si prin ceva care poate tine, intr-adevar, de o caracteristica locala imuabila: tendinta de a nu lua nimic in serios. Bascalia, comentariul istet, cuvintul zglobiu sint productia preferata a celor care ies, pentru o clipa, din nepasare.

  10. Stimate autor, va rog nu va mai faceti „sange rau” pentru o cauza pierduta. Aatata timp cat societatea noastra este adormita si bolnava moral, nu cred ca putem avea pretentii la schimbari majore. Principala grija acum in Romania este sa nu mori cu masca de oxigen pe moaca, nicidecum jocurile politice ale lui Citu si mituirea baronilor PSD sau PNL pentru sustinerea sa. Societatea romaneasca oricum s-a nascut cam neterminata in 1989, iar astzi este si mai buimaca decat acum 31 de ani. Uite, ieri medicul meu belgian a ramas surprinsa de refuzul romanilor de a se vaccina si a inteles din media belgiana ca acest lucru se intampla din ratiuni religioase. Mi-am adus aminte cum la inceputul anului, atunci cand au aparut vaccinurile in spitale, musulmanii si evreii se intrebau daca vaccinul este kusher sau halal, in functie de credintele si ritualurile fiecaruia, iar OMS, Pfizer, Moderna si guvernele lor au declarat ca este si kusher si halal. Oare in Romania cum ar trebui sa fie vaccinul pentru a castiga increderea enoriasilor? Sfintit cu busuioc si o cruce de argint?

    • „musulmanii si evreii se intrebau daca vaccinul este kusher sau halal,”
      Buna remarca! Hai sa analizam impreuna:
      a. Daca oamanii ar manca kosher, nu toti liliecii, taratoare si/sau animale rapitoare, porci cu trichinoza pentru consum uman NU AM FI AVUT situatii de genul asta.
      Indicatiile (guidelines) astea din Vechiul Testament erau pentru crearea , cum sa va spun, a unui Sanepid veterinar :)
      b. De ce sub control religios? Pentru ca cei care aveau responsabilitatea asta stiau sa citeasca si aceleasi indicatii sunt recitite (ANNUAL REFRESHERS) si repetate cu TOTI ENORIASII care pot sa puna si intrebari.
      Un fel de seminare sau de cand cu Internetul – Webinars cu Q&A.
      Dar si toate indicatiile din Vechiul Testament pot fi ignorate cand VIATA OMENEASCA este IN PERICOL. Deci se poate manca la o adica si porc daca se moare de foame. Si abordarea asta este clarificata.
      c. In timpul gripei aviare in UK, oamenii cumparau masiv carne kosher. Preturile crescusera de 3 ori cel putin!
      Deci aveau mai mult incredere in Sanepidul verificat de vreo 5700+ de ani decat in autoritatile veterinare ale statului.
      c. Tot conform Vechiului Testament de la bun inceput se spune cum sa fie creata asezarea (incepand cu prima tabara, cand cu Exodul) si cum sa isi faca nevoile la distanta mare de tabara. Plus reguli pentru curatare rituala pana la recomandare de nu a intretine relatii sexuale cand femeile au ciclu. Cu alte cuvinte reguli de IGIENA ELEMENTARE.
      d. Crestinismul a inlocuit regulile astea de IGIENA cu umilinta si dragostea de aproape prin spalarea picioarelor. GOOD, but NOT GOOD ENOUGH! In termeni logici – necesar dar nu suficient!
      e. Regulile astea de igiena sunt acum aratate copiilor in EDUCATIA SANITARA in statul ateist?
      f) CEO-ul si de la Pfizer si de la Moderna sunt evrei si chiar daca nu sunt habotnici au grija sa pastreze principiile de baza kosher la productia de medicamente.

    • ..bună asta cu „masca de oxigen pe moaca”.. :))

      Cât despre reticența față de vaccinuri, cred că procentul de habotnici religioși e mic. România nu e o mare comunitate Amish, deși judecând după mulțimea care se-nghesuie la pelerinaje, e clar că e încă lume care-și pune speranțele-n minuni, iar BOR face complice cu ochiul..
      E la fel ca cinismul celor care vând medicamentul minune, profitând de disperarea omului de rând, lovit de o boală fără leac.

      Prin urmare, ARN-ul mesager sintetic n-are nicio șansă în fața aghiazmei..

      • Sunt curios care dintre comunitati au fost mai mult afectate (procentual relativ la marimea absoluta a comunitatii) de Covid: ortodocsii, catolicii, adventistii, martorii lui Iehova, penticostalii etc.
        Sau se interpreteaza ca tipul asta de date NU POT FI COLECTATE datorita GDPR?
        … Ar fi o interpretare total falsa/incorecta a GDPR (i.e. obiceiuri medievale din Europa cu colectarea datelor personale in catastifele bisericii si primariei si batranii de pe prispa/bancuta si alte elemente cartitoare/informatori/sectoristi pe post de hackeri avant-la-lettre … dar sa lasam comparatia asta la o parte) dar nu m-ar mira de loc ca nici macar sa nu se fi gandit la asta!
        Si cei profund religioasi din Israel au fost foarte reticenti la inceput cu rate foarte mari de infectare in comunitati , pana cand rabinii au spus ca trebuie sa se vaccineze.
        La fel s-a intamplat cu populatia arabilor din Israel.
        Este doar o chestiune de comunicare efectiva.
        Daca preotimea ar fi putea fi convinsa ca medicamentele astea vin de la Ierusalim, poate ca s-ar putea face ceva…

        • ..papa Francisc a fost fără echivoc în favoarea măsurilor anti-Covid. Este bine cunoscută acea imagine tulburătoare cu el, rugându-se-ntr-o Piață San Pietro goală..

          Biserica ortodoxă, cu mici excepții, a tunat și a fulgerat împotriva îngrădirii participării la hramuri și pelerinaje, mitropoliți din Muntenegru sau Ucraina susținând chiar că acestea sunt vaccinurile lui Dumnezeu. Ulterior au făcut boala, unii scăpând după internare la ATI, alții trecând la cele veșnice..

          La noi s-a remarcat episcopul Tomisului pe post de Gică-contra.
          Dar BOR nu susține oficial poziția sa față de pandemie. Mai mult, sunt destule exemple de preoți care susțin vaccinarea.

          Ce-i motivează și ce cred enoriașii despre asta, spune un preot din Bistrița-Năsăud, de exemplu : https://stirileprotv.ro/divers/mesajul-tulburator-al-unui-preot-din-ardeal-vaccinati-va-ca-mine-sau-nevaccinati-va-ca-altii-un-singur-lucru-va-rog.html

          În rest, „De-acela vai, ce nu-și dă seama/ Spre care Rai, mai mică-i vama..” (Celelalte cuvinte)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa este etnolog și scriitor, dr. în filosofie

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.