joi, martie 28, 2024

Ciuma totalitară: Ion Mihai Pacepa despre “Diavolul în istorie”

.

Generalul Ion Mihai Pacepa nu are nevoie de o prezentare speciala. Numele sau apartine istoriei autentice a Razboiului Rece. Marturia sa despre ce a insemnat comunismul, romanesc si mondial, a contat imens in trezirea Vestului. Este, neindoios, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai sistemelor totalitare. Dupa ruptura cu dictatura comunista, generalul Pacepa a devenit un critic neinduplecat al ideologiei si practicilor tiraniilor de sorginte marxista, precum si al variilor regimuri si miscari radicale ostile valorilor democratice. Cartea „Orizonturi rosii” a demascat in chip devastator falsitatea mitologiei comuniste din Romania si nu doar de-acolo. Activistii si securistii de ieri si de azi nu i-au iertat lui Ion Mihai Pacepa curajul rupturii cu un sistem pe care ei l-au servit si continua sa-l aduleze. In cea mai recenta carte a sa, scrisa impreuna cu profesorul Ronald J. Rychlak, Ion Mihai Pacepa dezvaluie mecanismele insidioase utilizate de regimurile totalitare pentru influentarea, manipularea si conditionarea mentala a ceea ce numim, pe buna dreptate, Lumea Libera. Miza dezinformarii este tocmai subjugarea spiritului, compromiterea valorilor reale si impunerea minciunii drept adevar. Public aici recenzia generalului Pacepa la cartea mea „The Devil in History”. Ion Mihai Pacepa a cunoscut Diavolul si a depus marturie despre planurile sale.

‘“Diavolul în istorie: Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX” de profesorul Vladimir Tismăneanu este cea mai importantă carte despre aceste două plăgi bubonice. Superb documentată și elegant scrisă, aduce la lumină nu doar similitudinile ideologice dintre fascism și comunism, dar și metodele asemănătoare de manipulare pe care le foloseau pentru a crea mișcări de masă dedicate unor țeluri apocaliptice.

Am trăit atât sub Al Treilea Reich cât și sub Imperiul Sovietic, și știu că orice muritor de rând care îndrăznea să tragă cea mai mică paralelă între comunism și nazism ajungea în închisoare – dacă era norocos. Naziștii respingeau cu indignare orice legătură cu comunismul, așa cum comuniștii respingeau cu furie orice comparație cu nazismul/fascismul – dar nu și liderii lor. Pe 23 august 1939, când ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov și omologul său german, Joachim von Ribbentrop, s-au întâlnit în Kremlin pentru a semna infamul acord de nonagresiune dintre Stalin și Hitler, Stalin era euforic. I-a spus lui Ribbentrop: “Guvernul sovietic ia acest nou pact foarte în serios. Vă garantez, pe cuvântul meu de onoare, că Uniunea Sovietică nu își va trăda partenerul.” (John Toland, “Adolf Hitler” (New York: Doubleday, 1976, p. 548)

Existau multe motive pentru entuziasmul lui Stalin. Atât el, cât și Hitler, credeau în nevoia istorică de a-și extinde teritorial imperiile. Stalin numea acea nevoie “revoluția proletariatului mondial”. Hitler o numea “Lebensraum” (spațiu vital). Ambii își bazau tiraniile pe furt. Hitler a furat averea evreilor. Stalin a furat averile Bisericii și ale burgheziei. Atât Stalin cât și Lenin urau religia și ambii l-au înlocuit pe Dumnezeu cu propriile culte. Ambii erau, de asemenea, profund antisemiți. Hitler a ucis 6 milioane de evrei. Doar în anii ’30, Stalin – originar din Georgia , unde evreii au fost sclavi până în 1871 – a încadrat în jur de 7 milioane de ruși (majoritatea evrei) ca spioni în serviciul sionismului american și i-a ucis.

“Diavolul în istorie” nu este prima carte ce explorează legăturile dintre fascism și comunism, dar este prima scrisă de un cărturar eminent cu genele ambelor mișcări în sânge. Părinții lui Vladimir Tismăneanu au luptat împotriva fascismului în Brigăzile Internaționale din timpul Războiului Civil Spaniol, au trecut prin Al doilea Război Mondial ca activiști comuniști, au înțeles tragediile provocate de comunism și au murit profund dezvrăjiți. Vladimir însuși a fost sedus de marxism (în special neo-marxismul Școlii de la Frankfurt) până când a părăsit România, la vârsta de 30 de ani, în 1981. A devenit un profesor anti-comunist de studii sovietice și Est europene când marxism-leninismul era la apogeu, și a ajuns la conducerea Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, care a condamnat foarte puternic crimele atroce ale comunismului. Prima carte a lui Vladimir în limba engleză a fost publicată în 1988. Titlul este sugestiv – “The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia” (Mizeria utopiei: Criza ideologiei marxiste în Europa de Est). În timp ce kremlinologii se concentrau pe elitele comuniste și confruntările lor sângeroase, Tismăneanu documenta cum credința în leninism explică acel comportament al elitelor. Liderii comuniști erau asasini, fără îndoială, dar erau asasini ideologici. Nicolae Ceaușescu, pe care l-am cunoscut foarte bine, a fost un fanatic care a crezut cu adevărat că istoria era de partea comunismului.

“Diavolul în istorie” este o carte despre trecut, dar în egală măsură este și despre viitor. În noiembrie 1989, când a fost dărâmat Zidul Berlinului, milioane de oameni au strigat “Comunismul e mort.” Comunismul sovietic a murit, într-adevăr, ca formă de guvernământ. Dar o nouă generație care știe puțin sau nimic despre viața în comunism încearcă să ofere acestei erezii, acum îmbrăcate în haine socialiste, încă o șansă în Franța, Grecia, Spania, Portugalia, Venezuela, Argentina, Brazilia și Ecuador, și puțini dau atenție acestui lucru. Pe 15 februarie 2003, milioane de europeni au ieșit pe străzi nu pentru a sărbători libertatea de care se bucură deoarece America i-a protejat iar statele lor nu au devenit sclavi sovietici, ci pentru a condamna imperialismul american, așa cum este descris în “Empire” (carte lui Michael Hardt și Antonio Negri, Harvard University Press, 2000), o carte ce îl are coautor pe Antonio Negri, un terorist deghizat în profesor marxist care a fost închis pentru implicarea în răpirea și uciderea fostului prim ministru italian, Aldo Moro. „New York Times” a numit acest Manifest Comunist modern “cartea fierbinte și inteligentă a momentului”. (David Pryce-Jones, “Evil Empire, The Communist ‘hot, smart book of the moment,’” National Review Online, Sept. 17, 2001)

Timp de 27 de ani din fosta mea viață, în România, am fost implicat un numeroase operațiuni ce aveau ca scop crearea de replici ale lui Antonio Negri ca războinici în Războiul Rece, în toată Europa Occidentală, și să îi folosim pentru a întoarce acea parte a lumii împotriva Statelor Unite. “Diavolul în istorie” este un studiu enciclopedic despre cum mașinăria de dezinformare sovietică și post-sovietică s-a folosit de acei Negri pentru a transforma vechea ură a Europei pentru naziști în ură pentru America, noua forță de ocupație. În 1851, când Louis Bonaparte, infamul nepot al lui Napoleon, a ajuns la putere în Franța, Karl Marx a emis faimosul dicton: “Istoria se repetă întotdeauna, prima oară ca tragedie, a doua ca farsă.” “Diavolul în istorie” documentează eforturile contemporane ale stângiștilor de a revitaliza minciunile sovietice, și expune natura lor absurdă.

“Diavolul în istorie” este o carte importantă nu doar din punct de vedere ideologic, dar și istoric, pentru că face din autorul ei, Vladimir Tismăneanu, varianta americană conservatoare a lui Eric Hobsbawn, cel mai respectat istoric al Marii Britanii. Hobsbawn, decedat de curând la venerabila vârstă de 95 de ani, a fost un poet erudit, un cercetător foarte bun și un scriitor excelent. Din păcate, a decis să devină și un marxist profesionist, și marxiștii sunt, prin definiție, mincinoși. Trebuie să mintă pentru că realitatea tuturor societăților lui Marx e devastatoare, într-o măsură uluitoare. Peste 115 milioane de oameni au fost uciși în toată lumea în tentativa nereușită de a ține în viață minciunile marxiste.

Cele mai lăudate cărți ale lui Hobsbawn, “The Age of Revolution” (Secolul revoluției) și “The Age of Extremes” (Secolul extremelor), cărora și-a dedicat cea mai mare parte a vieții, sunt de asemenea minciuni: Prezintă o istorie a revoluției marxiste sovietice, evoluția și degenerarea, care ignoră complet gulagurile. Sunt ca o istorie a Nazismului care ignoră Holocaustul, sau o istorie a Egiptului care nesocotește faraonii și piramidele lor. Hobsbawn a întrat în Partidul Comunist Britanic în 1936 și a rămas membru chiar și după ce idolul lui de o viață, Uniunea Sovietică, s-a prăbușit. Hobsbawm nu a renunțat niciodată la calitatea sa de membru al Partidului Comunist. A explicat: “Partidul … este primul, sau mai exact, este singurul căruia îi aparține viața noastră. …Cerințele lui au prioritate absolută. … Dacă Partidul îți ordona să-ți părăsești iubita sau soția, așa făceai.”

Vladimir Tismăneanu a intrat în Partidul Comunist când era tânăr – cum am făcut și eu – dar s-a despărțit de acel partid când comunismul era încă la apogeu – ca și mine – și a expus răul lumii întregi – cum am făcut și eu. Ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să spun că îl admir foarte mult pe Tismăneanu și îl consider un bun prieten, deși nu ne-am întâlnit niciodată în persoană. În opinia mea, este cel mai bun expert în comunismul românesc și unul dintre erudiții de vârf pe subiectul Europei de Est. Cartea lui “Stalinism for All Seasons” este cel mai cuprinzător studiu al comunismului românesc, iar “Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe” a primit premiul Academiei româno-americane de arte și științe. Pentru activitatea de cercetare susținută, Vladimir Tismăneanu a devenit fellow la prestigiosul Institut fur die Wissenschaften von Menschen din Viena, Austria, și Public Policy Scholar la Woodrow Wilson International Center for Scholars.

În ciuda faptului că presa a vorbit despre cursa înarmărilor cu arme nucleare din timpul Războiul Rece, noi, cei din conducerea serviciilor secrete ale blocului sovietic, am dus în toți acei ani un război de cucerire a minților – în Europa, în stânga americană, în Lumea a treia – pentru că știam că nu avem cum să câștigăm bătălii militare. Războiul Rece s-a terminat, într-adevăr, dar, spre deosebire de alte războaie, nu s-a încheiat cu armata învinsă predând armele. În 2000, unii dintre foștii mei colegi din KGB au preluat Kremlinul și au transformat Rusia în prima dictatură a serviciilor secrete din istorie. În timpul Uniunii Sovietice, KGB era un stat în stat. Acum KGB este statul. Peste 6.000 de foști ofițeri KGB conduc guvernul federal și guvernele regionale. E ca și cum ai încerca să democratizezi Germania cu băieții din Gestapo la conducere.

Vladimir Tismăneanu este analistul politic perfect pentru ziua de azi, pentru că e expert atât în moștenirea nazistă cât și în cea comunistă. În ciuda optimismului și a autoiluzionării generalizate, aceste două patologii nu au murit. Cartea lui Vladimir Tismăneanu este un antidot împotriva noilor experimente în radicalism utopic și inginerii sociale.”

Originalul în engleză a fost publicat pe WND.com pe 9 iulie 2012. Traducere: Costin Andrieș

http://www.wnd.com/2013/07/communism-and-nazism-2-monstrous-peas-in-a-pod/

http://www.amazon.com/The-Devil-History-Communism-Twentieth/dp/0520239725

http://inliniedreapta.net/ciuma-totalitara-ion-mihai-pacepa-despre-diavolul-in-istorie-de-vladimir-tismaneanu/

http://wndbooks.wnd.com/disinformation/

https://www.contributors.ro/cultura/eric-hobsbawm-si-pasiunea-comunista-in-secolul-extremelor/

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. nu suna rau ceea ce scrie fostul securist pacepa. dar sunt curios de o recenzie a unor persoane cre au suferit sau au cunoscut live si pe pielea lor atrocitatile din inchisorile comuniste sau lagarele naziste. daca aveti asa ceva puteti face share cu noi.

    ….pacepa a fost un privilegiat al sistemului comunist. si a dobandit acelasi statut si in sist capitalist american. nu stiu cata coloana vertebrala are personajul.

  2. Dle Tismaneanu,

    Eu sint departe de a fi euforic cu privire la Pacepa.

    Nu contest ca a fost un intrument util in a submina dictatura ceausista insa mi-e greu sa am respect pt cineva care a servit „ciuma totalitara” mai mult de un sfert de veac. Cine stie, poate o fi fost vreun agent dublu timp de 10 ani, insa ma indoiesc. Versiunea oficiala e un BS pe care e imposibil s-o credem, tinind cont de rangul avut pina atunci si de implicarea sa in toate celelalte atrocitati ale regimului.

    Altfel spus, eu nu sint de parere ca fiul ratacitor e mai sus-pus decit cel care a trait toata viata onest.

    In afara de asta Pacepa a spus constant timpenii in materie de politica externa (e curios cum cineva care a fost mina dreapta a lui Ceausescu in serviciile de securitate ajunge sa reprezinte puncte de vedere de dreapta americane).

    Pina si in citatul pe care-l folositi traduce prost termenul de „serbi” in „sclavi” si da impresia ca toti evreii ar fi fost serbi (cei de la orase nu).

    Intimplator am fost de citeva ori in Georgia si stind de fiecare data pe strada Leselidze m-am conversat cu evrei de la ambele sinagogi. Toti au subliniat ca in Georgia nu au avut nici una din problemele coreligionarilor din Europa si ca un simbol pentru buna coexistenta a tuturor religiilor in Georgia e prezenta moscheii, a doua sinagogi si a citorva biserici pe aceeasi strada.

    Omul e pur si simplu „unreliable” …

    • Pacepa scrie „serfs”, care poate fi tradus si ca serbi, iobagi. poate nu e cea mai protrivita traducere, dar acest cuvant a fost totusi singura obiectie materiala pe care i-o aduceti. Citesc articolele lui Pacepa datorita luciditatii lui si datorita informatiilor care au fost confirmate de-a lungul timpului si inca sunt confirmate.

      Vorbiti din zvonistica: a spus tampenii. La ce va referiti? Vineinteles ca reprezinta punctele de vedere ale dreptei americane, pentru ca si dreapta americana reprezinta punctul de vedere al lui Pacepa, adica punctul de vedere anticomunist. care sunt „tampeniile” sustinute pe politica externa? politica externa a lui Reagan, cea influentata de Pacepa, care s-a dovedit iar si iar ca a fost corecta?

      Daca cei care il contesta pe Pacepa atata au de spus, cateva zvonuri vagi si ceva despre traduceri interpretabile ale articolelor lui, asta pus in balanta cu dezvalurile lui care au influentat politica externa americana hotarator si au grabit caderea comunismului in lume, atunci Pacepa mi se pare si mai „reliable”.

    • Domnule Cazacu Intr-un fel aveti dreptate in altul nu. In primul rand cartile scrise de Pacepa sunt best seller si in nic un caz nu au popularizat toate dedesupturile spionajului romanesc extern. Macar pentru faptul ca de multe ori serviciile secrete prefera sa stie cine sunt spionii decat sa-i expulzeze si sa vina altii care nu pot fi identificati. Ca in orice best seler (in cazul asta folosit si de propaganda americana) mai scrii si prostii si mai si denaturezi /amplifica unele lucruri ca sa se poata vinde cartea. Am citit ambele carti ale lui Pacepa si Mostenirea Cremlinului si sunt foarte multe pasaje acolo comerciale sau arhicunoscute chiar si pentru cei mai putin initiati in domeniu.

      Pe de alta parte cred ca Pacepa nici macar nu a avut voie sa spuna tot CIA probabil cenzurandu-i cartile.
      la momentul in care a defectat a schimbat multe lucruri in spionajul romanesc insa de atunci omul este in afara subiectului si vorbeste din alte carti sau pe considerente personale care nu au nici o acoperire

    • Cum stiti, am mentionat in alte articole aici, pe „Contributors”, diverse recenzii la „The Devil in History” (John Gray in „Times Literary Supplement”, Richard Overy in „Times Higher Education”, Paul Hollander in „The New Criterion”). N-am facut-o spre a ma scoate pe mine in evidenta, ci pentru ca acele recenzii si comentarii examineaza idei pe care eu le cred foarte importante. Nu am incurajat discutii despre autori, mi se pare firesc si util sa exploram ideile lor. Nu stiu ce numiti „tampenii”. Analizele lui Ion Mihai Pacepa au identificat corect pericolul principal in ultima faza a Razboiului Rece si a contribuit la destramarea iluziilor despre URSS si alte regimuri de tip sovietic. Ele au coincis, in privinta interpretarii comunismului, cu pozitiile liberalismului anticomunist, deci nu doar cu acelea conservatoare si neoconservatoare. Nu m-as grabi sa reduc itinerariul lui Ion Mihai Pacepa drept unul al unui simplu „instrument util in a submina dictatura ceausista”. Comparatiile servesc daca au o baza reala. Deci l-ar compara pe Ion Mihai Pacepa cu un Markus Wolf, fostul sef al spionajului est german, care a ramas un marxist convins si a dus cu el in mormant multe istorii sordide, tenebroase, sangeroase. Dar ne indepartam de subiect. Care sunt ideile din textul lui Ion Mihai Pacepa cu care va aflati in acord ori in dezacord? Am dat link la original, deci as zice sa nu ne legam de traducere (ii multumesc aici lui Costin Andries).

      • Domnule Tismanenau . Eu cred ca depinde in ce registru cititi cartile /actiunile lui Pacepa. daca citit cartile/actiunile in plan politic aveti dreptate Pacepa fiind primul oficial de rang inalt care a confirmat gradul de decadenta in care se aflau sotii Ceausescu si /sau liota de activisti sau securisti care formau conducerea tarii la momentul respectiv. Cu toatae aceasta nu cred ca a fost o surpriza pentru cancelariile occidentale faptul ca de exemplu Elena ceausescu era aproape analfabeta (la nivelul la care se pretindea trebuia sa aiba la activ cel putin cateva participari la conferinte stiintifice internationale. Pe de alta parte actiuniile serviciilor secrete nu au nimic de a face nici cu dreapta politica nici cu stanga politica iar ca exemplu amintitiva mediere facuta de Romania intre USA si China daca nu ma insel in anii 1970.

        Al asigna pe Pacepa ca fiind de dreapta mi se pare cel putin nerealist indiferent de eventualele lui optiuni politice curente. In special atunci cand subliminal incercati sa impingeti ideea ca dreapta este democratica si stanga nu (inducand confuzie voita intre socialism /comunism si stanga politica daca vreti moderata.

        • Va rog sa nu-mi atribuiti lucruri pe care nu le-am spus. Corect este sa va referiti la ceea ce am scris, nu la ceea ce Dvs considerati ca puteam sa fi spus. V-as fi indatorat daca ati scrie corect numele meu. Inteleg ca scrieti grabit, dar va rog sa faceti acest efort. Multumesc.

        • Domnule Tismaneanu . Imi cer scuze pentru greseala ortografica si va rog sa ma credeti ca a fost dor Typo nimic altceva.

          Paragraful al doilea nu era pentru dumneavoastra ci pentru unul din antevorbitori. Cat priveste Pacepa (ca o nota finala) nu cred ca i se poate renega rolul in „darmarea comunismului” dar in acelasi timp nu cred ca doar cartile scrise sunt cele care au avut acelasi rol. Cartile lui au fost pentru publicul care a dorit sa citeasca niste carti siropoase despre conducerea comunista intesata cu mici povesti (cred ca naive ) despre sionaj. Rolul lui Pacepa a fost mare atunci cand a fost stors de informatii de catre agentiile de informatii insa cred ca influenta negativa a fost doar asupra serviciilor secrete romanesti neafgectand foarte grav celelate servici secrete din spatiu comunist. Nu cred in teza ca Romania stia de toate actiunile KGB-ului decat cele foarte putine ce erau in Colaborare (carlos , Europa libera si alte cateva) . Cred ca Pacepa este doar scos de la naftalina doar in contextul in care politic este folositor unor grupuri sau grupari politice.

      • In mare sint de acord cu recenzia facuta de Pacepa. E si greu sa nu fii de acord cu clasica paralela nazism-comunism. Dac-as fi fost eu editorul lui Pacepa l-as fi sfatuit sa mai taie din divagatiile cu privire la Hobsbawm or la meetingurile „anti-americane”.

        Poate ca putea sa se abtina de a reaminti ca ati fost „sedus de marxism” (in caz ca a fost intr-adevar asa). Si faptul ca ati fost membru de partid nu e de multa rusine dar nici nu e o onoare. Parca Stéphane Courtois n-a fost si el maoist inainte de a fi anti-comunist …

        Chestia cu „the genes of both worlds” e bizara, fiindca dv. nu cred ca aveti genele fascismului.

        Nu vad de ce vreti sa-l comparati pe Pacepa cu Markus Wolf. Nu exista asemanare fiindca MW a rams bine mersi la post pina la sfirsit. Ati putea incerca o comparatie cu Oleg Gordievski, care a fost un agent ideologic si care si-a riscat viata timp de peste un deceniu. Pacepa a plecat fiindca, zice domnia-sa, nu voia sa aiba singe pe miini si ca a trebuit sa aleaga intre a fi un bun tata si un asasin. Dati-mi voie sa ma indoiesc. Cineva care a slujit comunismul si pe Ceausescu timp de peste un sfert de veac nu cred ca are o tresarire de constiinta care-l face sa o rupa cu sistemul. E motivul principal pt care eu nu cred nici una dintre afirmatiile neverificabile ale lui Pacepa.

        Nu ma intelegeti gresit. Critica mea la adresa lui Pacepa nu e fiindca a „tradat” ci fiindca s-a prostituat si a fost un criminal timp de peste 25 ani. Prin plecare si furnizarea de date despre sistemul comunist si-a spalat unele din pacate si s-a mai ridicat un pic din cel de-al noualea cerc al iadului dar dupa parerea mea e departe de a-si fi spalat pacatele.

        PS Chestia cu sclavia e corecta in oriiginal. Ramine doar impresia ca toti evreii ar fi fost serbi in Georgia, ceea ce am zis deja, nu e adevarat.

        • Stephane Courtois, Annie Kriegel, Alain Besancon, Francois Furet, Emmanuel LeRoy Ladurie, Pierre Daix, Seweryn Bialer, lista e lunga…

          Il mentionam pe MW doar din perspectiva obstinatiei utopice. Eu cred ca orice om poate avea tresariri de constiinta. Colonelul Kuklinski, de pilda. Alt exemplu, colonelul Swiatlo. Ion Mihai Pacepa a scris el insusi in termeni neiertatori despre trecutul sau in Securitate. S-a cait, dupa parerea mea, in mod sincer. Stiti si alte cazuri? S-a cait vreodata generalul Iulian Vlad?

          • V-am mai spus ca respectivele comparatii nu sint relevante. Vlad si altii ca el sint in cercul al noualea, Pacepa sa zicem ca in al saptelea. mai e drum lung pina la purgatoriu …

            Eu as merge si mai departe decit dv si as accepta ca de fapt Pacepa a fost dintotdeauna anticomunist, doar ca piinea care i s-a oferit in comunism a fost mai buna decit cea pe care ar fi putut-o minca in afara.

            A venit un moment in care insa a ales libertatea. De ce? Nu stiu, dar ma indoiesc ca a fost din motive de constiinta. Nu e exclus ca Pacepa sa fi fost agent dublu (american) timp de mai multi ani dar nu e o ipoteza sustinuta nici de el nici de vreo sursa romaneasca sau straina.

            De fapt cea mai buna comparatie ar fi cu Oleg Kalugin. Mie mi se pare o mare diferenta intre cei doi.

            • Moralitatea lui Pacepa e un subiect, dar in acest caz, e un unul secundar, si cred ca discutia ar trebui sa se concentreze mai mult pe continutul articolului si al cartii recenzate, ambele foarte actuale si relevante pentru viitor.

              astfel, mi se pare mult mai interesant acest pasaj:

              Timp de 27 de ani din fosta mea viață, în România, am fost implicat un numeroase operațiuni ce aveau ca scop crearea de replici ale lui Antonio Negri ca războinici în Războiul Rece, în toată Europa Occidentală, și să îi folosim pentru a întoarce acea parte a lumii împotriva Statelor Unite. “Diavolul în istorie” este un studiu enciclopedic despre cum mașinăria de dezinformare sovietică și post-sovietică s-a folosit de acei Negri pentru a transforma vechea ură a Europei pentru naziști în ură pentru America, noua forță de ocupație.

              …sau acest pasaj, despre unul dintre cei mai respectati istorici ai Marii Britanii ( e gresit sa il numim cel mai respectat?)

              Cele mai lăudate cărți ale lui Hobsbawn, “The Age of Revolution” (Secolul revoluției) și “The Age of Extremes” (Secolul extremelor), cărora și-a dedicat cea mai mare parte a vieții, sunt de asemenea minciuni: Prezintă o istorie a revoluției marxiste sovietice, evoluția și degenerarea, care ignoră complet gulagurile. Sunt ca o istorie a Nazismului care ignoră Holocaustul, sau o istorie a Egiptului care nesocotește faraonii și piramidele lor. Hobsbawn a întrat în Partidul Comunist Britanic în 1936 și a rămas membru chiar și după ce idolul lui de o viață, Uniunea Sovietică, s-a prăbușit. Hobsbawm nu a renunțat niciodată la calitatea sa de membru al Partidului Comunist. A explicat: “Partidul … este primul, sau mai exact, este singurul căruia îi aparține viața noastră. …Cerințele lui au prioritate absolută. … Dacă Partidul îți ordona să-ți părăsești iubita sau soția, așa făceai.”

              Atat articolul lui Pacepa, cat si cartea lui Vladimir Tismaneanu, sunt despre aceste fenomene extrem de actuale si relevante pentru viitor. Dincolo de moralitatea lui Pacepa, sunt aceste pasaje „tampenii”? Sunt ele false? E atat de putin interesant faptul ca Rusia (fapt demonstrabil) este candusa acum de fostele cadre KGB? Nu e mai important cum anume se incadreaza in acest peisaj Larry Watts, cu ale lui teorii care pun semnul egal intre interesele Romaniei inainte de 89 si interesele lui Ceausescu?

          • 1) s-a mai vorbit despre asta .A-l compara pe Wolf , un meserias adevarat , cu Pacepa , un birocrat amator e la fel cu a-l compara pe VT cu LW.

            2) in schimb, paralela cu Swiatlo e realista, pina la un punct. . Amandoi au fost „defectati” aprox. in aceeasi maniera , desi la distanta de un sfert de secol. Amandoi au fost folositi propagandistic de acelasi post de radio , desi la distanta de trei decenii. Si amandoi au ratat , de putin , Mondialele de fotbal din „94 , din acelasi motiv. Singura deosebire e ca fantoma primului apare numai noaptea , pe cind a celuilalt e promovata , ostentativ si profitabil, pe post de bau-bau.

            3) fara a ne indeparta de subiect prea mult –cind scrieti : ” ….a rupt cu o dictatura megalomana, anti-nationala, criminala si ilegitima. ” , dvs. ca political scientist , chiar credeti ca perioada 65-90 a fost „anti-nationala ” ?

            4) o intrebare oarecum personala . Dvs. , domnule profesor , l-ati intalnit vreodata pe IMP in anii ’80 ? Ca dupa aia n-am motive sa intreb. Multumesc .

            • Comparatia cu Markus Wolf: de acord, nu este cea mai nimerita. Nu pot sa ma pronunt pe tema Swiatlo. Exista o carte a profesorului Andzej Paczkowski, am propus-o pentru traducere cu sprijin din partea IICCMER, dar nu stiu ce s-a intamplat in ultimul timp.

              In perioada la care va referiti, as admite ca a existat o relativa liberalizare interna (1964-1971), dar chiar si atunci represiunea nu a incetat (v. demonstratia studentilor de Craciun la Bucuresti si interventia „fortelor de ordine” sub indrumarea CC al UTC condus de stiti Dvs cine:) Pot purta oricand un dialog pe acest subiect, despre cat de anti-national a fost regimul care avea inclus in Constitutie „rolul conducator al PCR”. In mod cert, din punctul meu de vedere, in 1978, la un an dupa represiunea grevei anticomuniste a minerilor din Valea Jiului, dupa lichidarea in fasa a miscarii Goma si a SLOMR, spre a aminti doar aceste repere ale lupte anti-totalitare, regimul era anti-national. Dvs ce credeti? Raspuns la ultima intrebare a Dvs: Nu l-am intalnit niciodata in viata pe Ion Mihai Pacepa.

            • 1) nu am intrebat intamplator despre „intalniri ‘ cu Pacepa. Dvs. ati fi avut o astfel de ocazie in acea seara frumoasa de vara , cu o ploaie superba , adica in 8.8.75 , chiar la doi pasi de casa dvs. Adica a vecinului Opojevici . Cind s-au dus la Dorobanti cu troleul , au fost urmariti de Pacepa, care le-a facut felul ceva mai tarziu :evil: Dar daca nu va place sa va plimbati pe ploaie, ce putern face ….:lol:

              2) eu nefiind expert in stiinte politice, va spun simplu ce cred. (mentionind ca fac parte din generatia dvs. , intre noi fiind doar o diferenta de 2-3 ani , plus-minus .E important , pentru evaluarea perceptiei). Domnule profesor, eu fac deosebire intre national si nationalist . Deci exista pro-national si anti-national , asa cum exista nationalist si anti-nationalist. Cred ca „antinational ” nu poate veni decit din afara unei natiuni , care e o entitate de sine statatoare. Oricum ar veni si orice s-ar face, o politica a unui guvern, partid, etc.nu e antinationala, pt. ca nu poate urmari, constient , distrugerea fiintei nationale (economic, politic, militar) . Politica anilor 46-58 poate ca a fost antinationala (nu numai prin sovromuri, dar si ideologic, cultural, etc.) , dar sa nu uitam ca statul , natiunea se afla sub ocupatia fizica a strainilor. Dupa ’58 , cu toate erorile si scaparile , a fost foarte nationala , adica pt. oameni , sa le fie lor cit de cit bine , in circumstantele existente.Adica regimul denumit „de democratie populara” a pus o piine pe masa la fiecare –nu e putin lucru si e f. national. Sigur, au fost elemente de „nationalism ” accentuat , mai ales dupa ’71, dar , cu riscul ca ma trimiteti la corijentza :lol: nu pot sa spun ca a existat macar o molecula de caracter „antinational” in politica interna a RO. „Antinational ” s-a vazut dupa 93-94 , deci dupa destramarea URSS, cind DIN AFARA s-au atacat structurile nationale ale statelor din Eastern Europe , de catre multinationale, corporatii financiare , etc, (sper ca dl. Andries nu citeste comentariul meu :lol: ) . Dmnule profesor, nu cred ca poate cineva , sa spuna ca un caracter antinational poate fi (veni) din interior. Valabil pt. orice entitate statala, oriunde, oricind in istorie. Pt. ca un stat e precum un corp uman –se prabuseste NUMAI la influente (factori) externe. Altfel imbatraneste frumos si dispare cind ii vine vremea . RO nu a fost lasata sa imbatraneasca , dar nu de catre Iliescu &Constantinesc&Basescu &etc. si cu atat mai putin de Ceausescu . Daca gresesc , lasati-ma sa mai trag un bilet …. :lol:

            • Nu e locul si momentul unei discutii despre simbologia national(ista) in PCR. Inteleg ce vreti sa spuneti si, pana la un punct, nu neg ca a existat o autonomie a PCR in miscarea comunista. Dar de aici pana la concluzii care uita ca PCR era parte a comunismului global, ca era o formatiune anti-democratica, totalitara pana in maduva oaselor, ca instinct, psihologie si ideologie, e cale lunga. Nu pot impartasi tezele unui Paul Niculescu-Mizil al caror ecou, atent filtrat, pare sa strabata in mesajul Dvs. O spun fara patima, strict constatativ. Regimul comunist din Cehoslovaica, pana in ianuarie 1968, a fost, cred eu, anti-national. Suveranitatea nationala, impeuna cu suveranitatea poporului, a fost redobandita intre ianuarie si august 1968. Stim cer-a urmat. Nu cred ca in cazul Romaniei, in pofida retoricii hiper-abundente si de-a dreptul insuportabile, putem vorbi de suveranitatea poporului ori de suveranitate nationala in perioada dictaturii comuniste. Stiti ca si mine ca desovietizarea a fost alibiul mentinerii stalinismului national…

              http://books.google.com/books/about/De_la_Comintern_la_comunism_na%C8%9Bional.html?id=X-ygAAAAMAAJ

            • din pacate, l-am citit :)

              cred ca nu ati nimerit pe forumul care trebuie. Va recomand sa mergeti pe google si sa introduceti, pe rand sau deodata, ‘mircea dogaru’, ‘roncea’, ‘vadim tudor’, ‘ion iliescu’ si sa le cautati blogurile. Acolo, comentariile Dvs vor fi apreciate la adevarata lor valoare, veti fi printre pretini.

            • Domnule Costin Andries,
              Etichetele se pun pe sticle si pe borcane si nu pe oameni asa cum ati procedat dv prin raspunsul dat Domnului Hannibal Lecter. Muscaturile schizoid-paranoide nu sunt in masura sa va onoreze, cu atat mai mult daca prezenta dv „in ograda” domnului prof. Tismaneanu este, in intentie, o intarire de forte – nu aduceti un plus de valoare infingandu-va caninii in cei care citesc constant acest forum. Despre eliminarea toxinelor din patologia morala prin defulari, nu cred ca este cazul sa ma pronunt.

              Zen

            • Nimeni nu are nevoie aici, explicit sau implicit, de ceea ce numiti „intarire de forte”. Nu cred ca acesta ar fi scopul d-lui Andries. Cum nu cred ca este intentia Dvs. Propun sa depasim polemicile colaterale si sa revenim la tema articolului: cele doua plagi absolute ale unui secol unic ca violenta, cruzime si brutalitate organizate statal. Le putem compara? Ce putem invata din compararea lor? Care este rolul ideologiei in conditionarea mentala a milioane de oameni? Erau liderii comunisti pragmatici ori fanatici? Ori ambele? Cum se impaca angajamentul bolsevic al lui Ceausescu cu coruptia colosala a regimului sau? Ce inseamna internationalismul marxist si cum poate servi el ca paravan pentru imperialismul de tip sovietic? Cum se poate produce „des-vrajirea”? Ce este ispita totalitara, spre a relua titlul unei famoase carti de Jean-Francois Revel? Citesc acum un volum de scrieri ale lui Leszek Kolakowski intitulat „Is God Happy?”, aparut anul trecut in colectia „Modern Classics” de la Penguin Books. Marele ganditor nu era catusi de putin convins ca nihilismul totalitar s-a incheiat, ca fantasma salvarii numita comunism s-a evaporat definitiv: „The spectre is stronger than the spells we cast on it. It might come back to life”.

    • Ion-Mihai Pacepa a fost ofiter al spionajului extern romanesc incepand cu anii 50, cand a fost numit seful Misiunii „economice” romanesti din Frankfurt, Germania. Pe acea vreme nici un stat comunist nu intretinea relatii dipolmatice cu Germania. Este de la sine inteles, sper, cu ce se ocupa aceasta „Misiune economica”, aflata atunci pe Myliusstrasse 25 in Frankfurt. Este foarte probabil ca Pacepa inca din anii 50 a fost racolat de catre americani. Fie s-a prezentat el la ei, fie ei la el. Dupa reintoarcerea in tara Pacepa lucra demult pentru americani, si misiunea lui a fost sa promoveze in pozitii cat mai importante in ierarhia Romaniei ceausiste. Acest aspect este ignorat total de istoricii romani de traditie ceausista ca de pilda Ioan Rusu sau Cristian Troncota, care nu scapa nici un prilej de al prezenta pe Pacepa drept pe unul care de fapt a fost mereu un agent sovietic si ajuns in America continua sa-i „vrajeasca” pe americani (care sunt fraieri, bineinteles) cu gogorite sovietice. Ce-i drept Pacepa a fost promovat de catre GRU (serviciul de contraspionaj al Armatei sovietice) prin mentorul sau generalul Sacharovski, insa a crede ca Pacepa ar fi trebuit sa ramaie loial sovieticilor life long, este o proba de infantilism. Concluzia : Pacepa a servit cauza si idealurile Lumii libere si a USA sub un enorm risc, aproape tot timpul cat a fost angajat al Securitatii Statului pana in julie 1978.
      Autoritatile Statelor Unite ale Americii scriu despre el urmatoarele : The CIA described his cooperation as „an important and unique contribution to the United States”.

  3. Stimate domnule Tismaneanu,

    Citind articolul dumneavoastră sunt cu gândul la cărțile lui Larry Watts. Punctul de vedere al lui Watts este surpinzător până la un punct: Pacepa era un agent al Moscovei cu misiunea clara de a compromite relațiile României cu SUA, nicidecum un visător care s-a trezit brusc în realitatea comunistă și a constatat ca sa află într-unul dintre cercurile infernului Fapt pentru care înmulțesc cu un coeficient de circumspecție cam tot ce spune și face dl. Pacepa. Nu cred că face altceva decât sa-și justifice felonia față de stăpânii pe care i-a slujit în multe rele, pornind de la principiul ca trădarea față de rău ar fi un bine. Negarea negației nu funcționează în etică. Ca sa citez un prieten scriitor mai bătrân care îmi vorbea de succesul în literatură: te vor face cunoscut cărțile bune pe care le-ai scris, dar mai ales cele proaste pe care nu le-ai publicat. Cam așa este și cu etica d-lui Pacepa.
    Nu cred că este un personaj frecventabil și cu atât mai puțin citabil. Mai ales că nu cred că Pacepa a citit mai multe cărți decât a uitat în avion distinsul preopinent, dl.Tismăneanu.

    • Salut si practic dialogul intemeiat pe buna credinta. Prefata cartii „Disinformation” aparuta in 2013(link in finalul articolului) este scrisa de R. James Woolsey, fost director al CIA. Iata un scurt citat: „Aceasta carte va schimba modul in care privim spionajul (intelligence), politica internationala, presa si multe alte lucruri”. Din cate stiu, Romania este azi membra in NATO, iar serviciile secrete romanesti se presupune ca sunt parte a structurilor de informatii ale aliantei nord-atlantice. A servit „defectiunea” lui Ion Mihai Pacepa interesele Occidentului? Ingaduiti-mi sa pun pret ceea ce spun si scriu oameni ca R. James Woolsey, Michael Ledeen si Richard Perle, de pilda. Daca tot ati citit cartile d-lui Watts, poate ne spuneti si ce carti ale lui Ion Mihai Pacepa ati citit. Deci, inainte de a porni o noua campanie anti-Pacepa (nu ma refer la Dvs), este recomandabil sa citim, atent si fara prejudecati, cartile sale si sa reflectam la veritabilele implicatii ale gestului sau din 1978, cu urmarile cunoscute. Ion Mihai Pacepa nu a tradat interesul national al Romaniei, ci a rupt cu o dictatura megalomana, anti-nationala, criminala si ilegitima. Nu urmaresc sa va schimb parerile, va sugerez doar sa le intemeiati pe informatii credibile.

      • Mr. Woolsey mai spune o fraza care ar rebui sa ne unga pe inima : „Rusia nu mai este o problema pentru noi (USA). Ajunsa la o populatie de doar 100 de milioane cu un life expectency de ceva peste 60 de ani, cu un zdravan procentaj de populatie indragostit de Wodka si cu un alt procentaj mereu in crestere de musulmani, Russia va ajunge curand in penibila situatie de a nu-si mai putea tine pantalonii nici macar cu doua maini…”

        • In cartea despre care am amintit mai jos, exista un paragraf in care Ion Mihai Pacepa indica faptul ca Rusia a trecut la inceputul anilor ’90 de la comunism la KGB-ism. Nu mai putin de 6,000 de cadre ex-KGB ocupa posturi cheie in guvernul federal si in cele locale. Impreuna cu executivii consortiilor guvernamentale, acesti ‘fosti’ si in acelasi timp ‘actuali’ formeaza elita ruseasca contemporana. Ii vedeti cu ochiul liber daca faceti o excursie la Nisa (Franta) sau Milano (Italia). Am amintit numai doua dintre destinatiile europene de vacanta preferate de noua burghezie kgb-ista din Rusia. Sunt foarte usor de reperat dupa modul in care se imbraca si se comporta (vorbesc tare si n-au manere, vorba lui nenea Iancu). Au o putere financiara incredibila pe care nu o ocolesc sa o afiseze, intocmai cum si guvernul de la Moscova influenteaza prin parghii economice tarile europene si nu numai. Eu numesc lucrul acesta o problema a lumii libere. Nu subestimati forta bruta a vecinului de la rasarit, chiar daca natalitatea scazuta si alcoolismul fac ravagii.

      • Avind rezultatul in fata (prezentul cu toate fatetele lui) putem sa reevaluam demonstratia. La mai bine de 40 de ani cui mai servesc senzationalele informatii ale lui Pacepa? Cind lumea priveste spre viitorul ce se apropie imprevizibil, ce noutati mai poate scoate un om care fiziologic apartine mileniului trecut?
        Cred ca ii arogati merite mult prea mari. Istoria lumii si prat Romania nu poate fi scrisa sau influentata de un om. El este numai un graunte de nisip in bataia vintului care nu a slefuit nimic.

    • „Pacepa era un agent al Moscovei cu misiunea clara de a compromite relațiile României cu SUA”
      Acest gen de rationament este valabil doar in cazul in care punem semnul egal intre Ceausescu si Romania, pentru ca dezertarea lui Pacepa a stricat relatile SUA cu Ceausescu, nu cu Romania. Prin dezertarea lui Pacepa, Ceausescu a avut de pierdut, iar Romania (si romanii) de cartigat. E destul de simplu de infirmat o astfel de teorie. Ce castiga Romania (adica romanii, nu Ceausescu) prin relatiile cu SUA bazate pe dezinformarile lui Ceausescu? Asta e o teorie, cum sa ii spun… ceausista.

  4. Excelenta recenzie la o excelenta lucrare.

    Imi permit sa recomand „Fatza in fatza cu generalul Ion Mihai Pacepa” de Lucia Hossu Longin, o colectie de interviuri cu fostul general de Securitate fugit in Statele Unite in iulie 1978.
    Interviurile au fost publicate in 2009 la editura „Humanitas”. In opinia mea, cartea d-nei Longin are o valoare documentara deosebita (nu comentez preferintele politice actuale ale autoarei). Radiografia minutioasa a aparatului Securitatii, detaliile privitoare la regimul Ceausescu si un pasaj despre personalitatea liderului taranist Corneliu Coposu sunt absolut captivante.

  5. Aseara, cand nu era nici un comentariu postat, am facut un pariu ca postarile ce vor urma va vor ataca direct datorita paralelei pe care Pacepa o face intre el si dumneavoastra. Anticipam trei tipuri de comentarii: unul acuzandu-va ca ati pactizat cu un criminal sau cel putin partas al unui regim criminal; alt tip de comentarii acuzandu-va de data aceasta de pactizare cu un tradator de tara si neam (comentariu in nota iliesciana); al treilea tip de comentarii incercand sofistic sa identifice perioada dvs, din Romania cu cea a lui Pacepa. Se pare c-am pierdut pariul…deocamdata.
    Referitor acum la subiectul articolului, eu cred totusi ca atitudinea marxist/stangista predomina mediul academic in Vest. In sensul acesta, propaganda de care vorbeste Pacepa a avut succes din pacate.

    • Orice intelectual vestic „cu blazon” este de stanga. E la moda. Atat timp cat nu sunt radicali totul este in regula. Traiesc in turnul lor de fildes si cred ca viata este pentru toti asa cum se vede de pe peluza la Universtitatii la care predau. They miss the big picture. Problema vine de la faptul ca nu au experimentat pe propria derma sistemul prin care am trecut noi, milioane si milioane de est-europeni, refuza sa accepte realitatea, continua sa creada in socialism/comunism justificand colapsul din tarile est-europene prin neaplicarea corespunzatoare a sistemului in acea parte de lume.

      • Problema e ca nu traiesc in nici un turn si in nici un caz din fildes. Indivizii din acest tip care se pretind intelectuali, distrug generatii de studenti obligandu-i literalmente sa regurgiteze ce le predau la cursuri. Ma refer la stiintele sociale in general si la stiintele politice in particular. Situatia este dezastruoasa dpdv ideologic. In stiintele sociale, ideologia e la ea acasa iar cei ce nu cad in limitele acceptate ale acesteia sunt penalizati cu note mici si implicit sansele lor pentru masterat si doctorat se diminueaza serios.

        • Posibil! Nu cunosc subiectul in amanuntime, nu am facut cursurile universitare in vest si perceptia mea nu poate fi decat subiectiva, privind de la distanta, lecturand articole online de cele mai multe ori. Ce am vrut sa spun este ca multi cocheteaza cu stanga, chiar si cea radicala, pentru ca isi permit acest lux. Cei mai de stanga liberali americani, cei progresisti, cei critici la adresa societatii occidentale NU ar trai in nicio alta tara decat SUA. Este un paradox pe care nu il pot explica.

          Cu privire la studenti, e o vorba in America care spune ca dupa graduare viata ii face pe cei mai multi dintre ei „buni republicani”. :-)

  6. Proverbul ala romanesc” Te faci frate cu dracu pana treci puntea” are bonus un mesaj subliminal autoinclus ” Odata facut frate cu dracu ramai ruda cu el” . Ei si, si noi , cu unele rude suntem mai bine, cu altele mai rau, dar… neamul e neam … totusi. De remarcat la acelasi Ghiavol, ca e gelos, nu vrea sa se concureze cu alt drac, si iti asigura tot confortul malofil. Pacat ca Ceausescu nu avea roaming si sa vorbeasca cu Pacepa, sa-i garanteze o defectare de zile mari, Ceausescu in Canada … sau in … Elvetia la rege, pe care fix ca Franco, sa-l fi trimis in locul lui. Ion Iliescu, cand acesta sa desfratzit de Ghiavolul precedent, perimat vetust si obtuz pentru un Diavol rafinat, ancorat in sinergia faptelor din meandrele concretului. Dar inca-l mai bantuie duhul Ghiavolului exorcizat prin excizie.

  7. intrebare la Radio Erevan: „Este adevarat ca 115 milioane de oameni au murit pentru marxism? Raspuns: „Nu e adevarat, pentru ca informatia vine de la Pacepa”…sau „probabil, dar nu e cu mult mai mult decat numarul celor ucisi de fascisti”…sau „nu stim precis, dar cativa in plus sau in minus nu conteaza”…

    in Piata Revolutiei este un monument care marcheaza momentul de la 21 decembrie 1989…daca tot nu stim cine a omorat peste 1000 romani sub ochii nostri si ai camereor de filmat, macar se poate inscriptiona in piatra numele celor care au fost impuscati in decembrie 1989, multi din ei in numele libertatii lor si a conationalilor lor…

    • Recenzia este la adresa lucrarii „Programmed to Kill” de Ion Mihai Pacepa si nu „despre Pacepa” sau despre toate scrierile sale, inclusiv cele de natura biografica. Peake are tot dreptul din lume sa critice scenariul construit de autor in „Programmed to Kill”, mai precis conjunctura care a dus la asasinarea lui JFK, afinitatile politice ale lui Lee Oswald samd. Nu e nicio grozavie ca Peake are o alta parere fata de cea a d-lui Tismaneanu.

      De altminteri literatura la adresa acelui eveniment nefericit de acum 50 de ani abunda in Statele Unite. Nu e o noutate. Exista o pleiada de idei, scenarii, conspiratii care de cele mai multe ori sunt in conflict cu linia oficiala, sau atat cat se cunoaste cu certitudine despre evenimente.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro