duminică, mai 16, 2021

Clar. Foarte clar

Lipsa de transparență a instituțiilor publice și a deciziei este un inamic permanent al jurnalismului bun. Cu toate că există încă din 2001 un instrument legislativ operant, și anume Legea 544 privind liberul acces la informațiile de interes public, iar integrarea europeană obligă România să adopte standarde concrete de transparență în achiziții publice, în procesul de decizie locală și națională, totuși guvernele și autoritățile șmechere izbutesc să producă fum și ceață. ”Clar. Foarte clar” obișnuiește să spună Victor Ponta, un adevărat tic de exprimare, în contradicție cu minciunile zilnice și cu guvernarea opacă a cabinetului său. Ce supărați au fost aleșii când a apărut Agenția Națională de Integritate care îi obligă să își facă publice averile, sau când s-a constituit Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității care dezvăluie trecutul obscur din biografii, s-a văzut în hărnicia cu care au modificat legile pentru a slăbi aceste instituții. Atacurile neîncetate la Direcția Națională Anticorupție arată că puternicii de la butoane nu pot accepta că nu (mai) sunt intangibili, iar faptele lor de corupție îi pot duce la închisoare.

Legea 544/2001 a fost importantă pentru cetățeni fiindcă a obligat instituțiile să respecte un sistem de informare periodică. Pentru presă a fost mană cerească. Art. 19 (3) prevede că ”Autorităţile publice care sunt obligate să permită accesul presei la acele activităţi, în difuzarea materialelor obţinute de ziarişti urmând să se ţină seama doar de deontologia profesională”. Sunt prevăzute termene scurte de obținere a informației pentru mass-media, iar măsurile de protecție concordă cu cele europene:”Autorităţile şi instituţiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acţiunile publice organizate de acestea”. Și totuși, se întâmplă: reporterii de la EpochTimes acreditați la Guvern au fost împiedicați să participle în 25 septembrie la vizita delegației chineze conduse de vicepremierul Zhang Gaoli. Asociația Ziariștilor Independenți din România-AZIR, filiala românească a Asociației Jurnaliștilor Europeni, a transmis un protest împotriva practicilor de cenzură ale guvernului. Trebuie recunoscut că legea accesului a creat facilități pentru jurnaliști. Le-au fost puse la dispoziție comunicate, news letter, s-au organizat conferințe de presă etc., ceea ce le-a mărit confortul pe măsură ce redacțiile s-au subțiat. Dar și cheful de investigare a informațiilor escamotate sau ascunse a scăzut. Totuși, Legea 544/2001 conține limitări serioase în privința accesului. Autodemascarea ca pretins ofițer acoperit a jurnalistului Robert Turcescu a adus în discuție diversele restricții în publicarea unor informații. Cetățenii au aflat cu această ocazie că un ofițer acoperit nu poate fi dat în vileag nici viu, nici mort, conform Codului Penal nou, art. 303 și 304. Legea 544 conține și ea un întreg pomelnic de excepții la art.12: ”(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;

b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor”.

Descurcă-se cine poate în hățiș! De aici încolo nimic nu mai e clar. O ieșire sugerează art.13 unde se stipulează că informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public. Descurajați sau ignoranți, jurnaliștii încetează să scormonească și astfel jurnalismul de investigație rămâne în suferință.

Articol apărut și în revista ”22”

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Ma voi opri doar asupra punctului b):
    „informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii”.

    Ei bine, recunosc ca n-am inteles: aceste informatii privesc deliberarile (si implicit pozitia) autoritatilor in probleme care privesc – citez – interesele economice si politice ale Romaniei, adica ale tuturor cetatenilor romani, domiciliati atat in tara cat si in strainatate, si totusi autoritatile doresc sa le tina sub obroc? Pai cine altcineva decat cetatenii romani are interesul (si dreptul) de a cunoaste si a se pronunta asupra unor masuri care privesc economia si politica tarii? Sau este cazul sa aflam post factum ca politicienii nostri ne-au afiliat la ISIL si/sau au incheiat contracte-cadru „reciproc avantajoase” cu Rusia lui Putin?

    Ca veni vorba, Ponta a incheiat oaresce contracte-cadru cu China. Oare nu era normal ca inaintea vizitei sa se faca publica agenda premierului, ca sa stim si noi ce intentioneaza sa faca acolo? Ca doar nu Ponta suporta eventualele pierderi financiare (sau presiuni politice), ci tot noi astia, palmasii care-i finantam guvernul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro