marți, iunie 25, 2024

Clarificări și evoluții

E de domeniul evidenței că criticii, fie ea literară, teatrală, de film, de muzică ori de arte plastice, nu îi revine doar misiunea să constate. Să se întrebe și să socotească ce e rău și ce e bine și să producă în sprijinul constatărilor și evaluărilor sale argumente. Ori să întocmească ierarhii și topuri. Cele mai multe dintre acestea dovedindu-se, îndeosebi în vremea din urmă,  din ce în ce mai parțiale, mai neinformate și, în consecință, tot mai puțin credibile. Am în vedere când spun asta ce mi-a fost dat să citesc mai zilele trecute într-un săptămânal  serios așa cum mai e încă Dilema veche.

 Criticului îi revine, indubitabil, inclusiv rolul de a sprijini inițiative, tendințe, formule noi, inovative, adică tot ceea ce înseamnă creație și cercetare. Aceasta neînsemnând sub nici o formă că cel ce și-a asumat condiția de a scrie, în cazul nostru, despre teatru (dacă o face echilibrat, profesionist și nu doar strict empatic cu atât mai bine și pentru el, și pentru teatru, și pentru țară) ar fi îndreptățit să spună că numai un anumit gen de spectacol (în cazul nostru teatrul social) ar mai avea drept de existență, că numai acele instituții care îl încurajează, produc și promovează mai contează și exclusiv creatorii ce îi sunt devotați mai înseamnă cu adevărat ceva. Aceasta nu mai înseamnă critică, ci partizanat, iar cel ce propăvăduiește asta nu mai e critic, ci partizan, suporter. Iar când produce aberații de genul celor pe care le-am citit tot recent în Cultura care, într-un articol anunță caraghios-categoric sfârșitul teatrului de artă ( ce sunt atunci fie și numai recentele producții ale Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, creații ale mai multor generații de regizori?) atunci mai bine lipsă de așa critic cu valențe pronunțate de cioclu..

M-am gândit la toate acestea parcurgând cele câteva cronici de care deja a avut parte  spectacolul cu piesa Nu mai ține linia ocupată! de Alexandra Felseghi. Spectacol de foarte puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Național din Cluj-Napoca.  Care are la ora actuală o bogată ofertă de titluri. Adică un repertoriu mozaicat, deschis și teatrului clasic, de artă, și formelor și formulelor teatrale de ultimă oră. E drept, nu toate la fel de împlinite artisticește. 

Spectacolul, o spun de la început, este, indubitabil, unul bun, profesionist, lucrat la apreciabile  cote de artisticitate. Probează o evidentă clarificare și o demnă de salutat rafinare a strategiilor dramaturgice și textuale pe care le stăpânește autoarea partiturii, atrage neîndoios atenția asupra unei personalități regizorale în devenire – e vorba despre Adina Lazăr- reconfirmă talentul scenografei Andreea Tecla care deja și-a dobândit și consolidat un bun renume în breaslă, confirmând că nu degeaba a primit, în urmă cu câțiva ani, premiul UNITER pentru debut. Totul evaluat  prin comparație cu ceea ce am putut vedea în spectacolul Verde tăiat, producție a unei asociații culturale ce vrea să stimuleze -și bine face! –înființarea unui Teatru profesionist la Zalău. De care cred și eu că este nevoie. Așa cum ar fi nevoie de unul, de pildă, și la Alba Iulia.  

Adina Lazăr a știut să profite de colaborarea cu o trupă actoricească închegată, nu a evitat însă, din păcate, o seamă de aplecări spre îngroșare ce riscă să simplifice conținutul anumitor personaje, a promovat o actriță- Diana Buluga- ce are o evoluție cu totul remarcabilă în rolul Andreea Tomuța . Diana Buluga e sensibilă, dar nu lacrimogenă, are și delicatețe, are, atunci când trebuie, și o anume duritate de bună calitate. E un nume de care trebuie să se țină seama. Căreia conducerea Naționalului clujean are obligația să îi creeze șanse pentru viitoare evoluții. Adina Lazăr a știut să valoreze coregrafia Andreei Gavriliu și sound design-ul admirabil creat de Adrian Piciorea.  Regizoarea a plasat  o succesiune de fapte inspirate din realitatea imediată în matricea generoasă a tragediei antice. Exploatând inteligent reverberațiile acesteia în epistema și estetica secolului al XXI lea.

Și Alexandra Felseghi, și Adina Lazăr au evitat primejdia transformării spectacolului Nu mai ține linia ocupată! într-o simplă transcriere scenică a tragediei tinerei Alexandra Măceșanu din Caracal. Dispărută fără urmă în vara anului 2019. Căzută, pesemne, victimă traficului de carne vie. În primul rând ca urmare a indiferenței autorităților, a relațiilor cu iz mafiot dintre așa-numiții apărători ai legii și ordinii și rețelele de traficanți ce se simt ca la ele acasă în zonele cele mai sărace ale României. Ceee ce nu înseamnă că respectivul trafic ar fi o specialitate eminamente românească. Dovadă cele mai noi statistici date publicității de Interpol

Andreea Tomuța nu este Alexandra Măceșanu, este  însă încă o victimă din multele  a fenomenului în cauză ca și a abuzării sexuale. La fel cum a fost și psihologul Elena Vasiliu.  Îngrijit lucrată evoluția în acest rol a actriței Sânziana Tarța. Pentru ceea ce i s-a  Andreei nu sunt de vină doar profesioniștii crimei organizate ( dacă s-ar fi cenzurat unele alunecări spre îngroșare,  aș fi putut spune că trioul actoricesc Adrian Cucu, Cosmin Stănilă și Radu Dogaru a funcționat absolut ireproșabil), sau vulnerabilitatea ori complicitatea autorităților (poate că și evoluția lui Matei Rotaru ar fi fost susceptibilă de un plus de nuanțare), ci și familiile victimelor. În cazul nostru, Monica Tomuță ( de remarcat și aplaudat  modul de rezolvare al rolului propus de Elena Ivanca ce evită alunecarea în exces de patetism, reușind deopotrivă să releve complexitatea raporturilor cu propria fiică), respectiv Maria Berbeceanu ( nițeluș cam prea la prima mână conturată de Adriana Băilescu) și Alexandru Berbeceanu (prezența în distribuție a actorului Ionuț Caras și felul în care acesta gândește construcția personajului îi aduc spectacolulului un spor de interes artistic). Angelica Nicoară e exact ceea ce trebuie în scurta ei apariție în rolul reporterei. Tăioasă, categorică, încredințată că ar avea drept de viață și de moarte doar fiindcă oficiază într-un studio de televiziune.

Bref, Alexandra Felseghi, Adina Lazăr  și toți ceilați creatori ce au contribuit la realizarea spectacolului clujean ( celor deja numiți trebuie neapărat adăugațe componentele corului-Diana Ioana LicuAngelica NicoarăElena IvancaAdriana Băilescu ca și semnatarele video-designului, adică Ioana Popa și Daniel Groza plus colaboratorul lor Adrian Balcău  care prin aportul lor au imprimat o dimensiune metaforică montării și, desigur, semnatara costumelor Andra Handaric)  nu fac din montarea de la Teatrul Național din Cluj-Napoca nici un ziar, nici un editorial, nici un talk show pe scenă. Avem de-a face cu un spectacol de teatru autentic, bine ritmat, dramatic și nu cu un produs jurnalistic transportat sau transferat pe scenă. De semnalat jocul inteligent cu timpul și, desigur, alternanța ori chiar suprapunerea dintre non-verbal și cuvinte.

În concluzie, Nu ține linia ocupată! este ceea ce aș numi un spectacol notabil. Numai că de aici și până la condiția de spectacol-eveniment mai e cale lungă de bătut. De aici și nevoia de un simț al măsurii în examenul critic și nu transformarea lui într-un set de indicații mai mult sau mai puțin prețioase date de activiștii politici de stânga pe stil nou din critica teatrală românească.           

Teatrul Național din Cluj-Napoca

NU MAi ȚINE LINIA OCUPATĂ de Alexandra Felseghi

Regia: Adina Lazăr 
Decorul: Andreea Tecla
Costumele: Andra Handaric
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Sound design: Adrian Piciorea
Video design: Ioana Pop, Daniela Groza
Designer colaborator: Adrian Balcău
Asistent regie: Oana Tămaș
Asistent scenografie: Florin Suciu
Asistent dramaturgie: Codruța Cadar

Distribuţia:
Andreea Tomuță: Diana Buluga
Elena Vasiliu: Sânziana Tarța
Maria Berbeceanu: Adriana Băilescu
Monica Tomuță: Elena Ivanca
Reporter: Angelica Nicoară
Cor: Diana Ioana LicuAngelica NicoarăElena IvancaAdriana Băilescu
Alexandru Berbeceanu: Ionuț Caras
Flavius Obăcescu: Matei Rotaru
Sere Ghinoiu: Adrian Cucu
Ady Cucui: Cosmin Stănilă
Valy Cucui: Radu Dogaru

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro