joi, martie 28, 2024

Climatul investitional din Romania: spre Occident, prin Orient

Introducere

In urma cu cativa ani Guvernul Romaniei a adoptat o paradigma de lucru care viza in primul rand macrostabilizarea economica.

Schema este de acum cunoscuta: un acord de macrostabilizare cu FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana, austeritate bugetara, atragerea de fonduri comunitare si ceea ce s-a numit generic “modernizarea statului”.

Adoptarea acestor politici a fost facuta din mers de guvern, fara un efort si proces prealabil de reflectie in cercurile economice si politice interne, schema rezultand, in principal, din discutiile cu reprezentantii FMI.

Acest modus operandi a avut trei determinari:

1)   presiunea externa exercitata de efectul crizei incepute in 2008;

2)   presiunea interna a calendarului politic electoral; era nevoie de o solutie rapida de macrostabilizare;

3)   limita partidelor politice in capacitatea de a propune propria viziune coerenta asupra solutiilor; partidele noastre au o expertiza verificata in cucerirea si exercitarea puterii, mai putin in elaborarea de politici; atunci cand o fac, apeleaza de regula la experti externi, plasati in diverse institutii; este si cazul prezent, in care politica finantelor este facuta de un reprezentant al BNR.

Principala deficienta a acestei paradigme a fost din start focalizarea ei exclusiva pe echilibrarea macrobugetara si macroeconomica, desi Guvernele care s-au succedat au incercat sa-i aditioneze si masuri menite sa stimuleze cresterea, cum ar fi, de exemplu, Programul Prima Casa.

Din pacate, nici paradigma macrostabilizarii si nici masurile indreptate spre stimularea economiei nu au reusit sa reporneasca motoarele economiei si sa amelioreze nivelul de trai, dimpotriva.

O explicatie o constituie insusi faptul ca masurile nu au fost duse pana la capat.

Spre exemplu, programul de schimbare a managementului de stat cu cel privat in marile societati cu capital de stat a stagnat si este departe de a fi realizat, desi programul ar fi putut fi lansat inca din anul 2011.

Un alt exemplu il constituie privatizarea pachetelor reziduale la societatile cu capital de stat, trenat de guvernele Boc, partial realizat sau partial esuat (Transelectrica realizata, Cuprumin esuata) de guvernul Ungureanu, dupa cate se pare amanat dupa alegerile generale de guvernul Ponta.

Liberalizarea pietei de energie si eliminarea contractelor preferentiale pe piata energiei intampina dificultati, desi o piata transparenta de energie, o bursa a energiei, ar constitui un instrument transparent de eficientizare nu numai a sectorului in sine, ci si a economiei in ansamblu.

In ceea ce priveste atragerea fondurilor comunitare, dezastrul este cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie situatia.

Modelul institutional birocratic al aparatului de atragere a fondurilor si coruptia a paralizat absorbtia fondurilor comunitare.

In fine, in ceea ce priveste reforma statului, ea s-a limitat practic la reducerea aparatului administrativ central, si mai putin pe o actiune calitativa de eficientizare a institutiilor prin selectarea personalului pe criterii de competenta.

Oricum, in absenta controlului asupra cheltuielilor administratiei locale, eforturile facute de guvernele care s-au succedat la nivel central, s-au vazut contrabalansate de cresterea cheltuielilor la nivelul administratiei locale.

Din aceasta perspectiva, o eventuala reorganizare administrativ teritoriala ar fi avut sens din punct de vedere teoretic, dar nu cred ca la acest moment exista capacitatea manageriala guvernamentala necesara pentru a desfasura coerent un proces de o asemenea anvergura si importanta.

Sigur, la capitolul de reforma a statului putem mentiona reformele din Justitie, in special in domeniul cadrului legislativ, dar voi reveni asupra acestora, fara a insista totusi, dat fiind tema conferintei.

Prezentele randuri isi propun sa avanseze o posibila directie de lucru pentru a iesi din situatia prezenta, caracterizata prin stagnare sau chiar declin economic si lipsa de incredere a cetatenilor si operatorilor economici intr-un viitor mai bun.

Aceste scurte consideratii au doua premise.

Prima premisa este aceea ca ultimii ani au dovedit ca paradigma creditarii externe si a austeritatii bugetare nu este capabila prin ea insasi sa porneasca motoarele economiei.

A doua premisa este aceea ca nu avem un model de dezvoltare economica adaptat particularitatilor tarii noastre si noului context economic si geopolitic regional si chiar mondial, model care sa fie  acceptat in liniile sale principale atat de mediile economice, cat si de “establishmentul” politic. Inca nu avem “Proiectul Romania”.

In alte cuvinte, nu avem pe termen mediu si lung o strategie proprie si particularizata la atuurile noastre in urmarirea unui model de dezvoltare care sa tina cont de nisele pe care le putem aborda ca tara in concertul economic-politic regional si global.

Avem, la nivel de programe, planurile europene, gen Agenda Lisabona 2020 si politicile de coeziune, adaptate prin strategiile nationale de dezvoltare, strategiile de reforma, adoptate de guverne in ultimii ani, dar cred ca acestea, inclusiv cele europene, sunt la randul lor depasite de evolutiile rapide din ultimele 24 de luni.

La nivel politic, avem o batalie permanenta, care, la trei ani de la instalarea guvernul interimar din 2009, a rezultat intr-un alt guvern de tipul “care taking”, avand in vedere perspectiva alegerilor.

Aceste batalii politice pana la un punct normale, au deplasat atentia si energia spectrului politic in ciclul electoral 2008 – 2012, de la menirea fireasca a partidelor politice, aceea de a oferi solutii si echipe pentru managementul tarii, spre modalitatile practice de dobandire a actului de guvernare.

Desigur, toate partile au facut acest lucru in numele poporului si pentru binele acestuia.

Dupa opinia multor analisti si chiar a unor actori politici, avem practic un esec cvasigeneralizat al managementului tarii, a carui principala cauza este managementul politic mediocru din ultimii 22 de ani, indiferent de culoarea sa politica.

Pe de alta parte, paradigma creditare externa – austeritate bugetara nu mai functioneaza si din pricina unui context international aflat intr-o dinamica schimbare, mult diferit fata de anul 2009 cand Romania a inceput sa aplice binomul imprumut extern – reduceri bugetare.

Deplasarea atentiei americane spre spatiul sino-asiatic, aparitia unei axe evidente de dialog si cooperare in domeniul economic intre Berlin si Moscova (vezi George Friedman, The Next Decade, Stratfor, 2011, pp.157 – 158), dar mai ales criza datoriei suverane din zona euro au schimbat datele problemei fata de 2008 – 2009.

Dupa patru ani de aplicare a strategiei de stabilizare si modernizare cu back up FMI si Comisia Europeana, avem aproape aceeasi situatie din punct de vedere economic, fara un management de tara imbunatatit calitativ, cu reformele acum puse in paranteza de procesul electoral, cu incertitudini in privinta ameliorarii nivelului de trai.

Ce-i de facut?

Cred, in primul rand, ca mediul de afaceri trebuie sa initieze un efort de elaborare a unor paradigme de dezvoltare si in acelasi timp un efort de impunere a acestora decidentilor politici.

Conferinta de fata poate fi un bun exemplu al unui astfel de demers.

Programul economic elaborat in urma cu un an de Consiliul Investitorilor Straini este un alt exemplu.

Dar cred ca noua paradigma de dezvoltare economica a tarii trebuie sa fie elaborata de operatorii economici romani, care sa tina cont in primul rand de dezvoltarea durabila a tarii, si in subsidiar de interesele zonale ale unor societati multinationale, atunci cand acestea nu se armonizeaza.

In al doilea rand, este deja un truism faptul ca mediul politic trebuie asanat si restructurat spre o mai buna calitate a managementului de tara, dar nu voi insista asupra acestui aspect, pentru ca nu face obiectul acestei conferinte. Poate cu alta ocazie.

Investitiile si atragerea lor

In ceea ce priveste investitiile straine si atragerea lor, tema conferintei de astazi, sunt si eu de parere ca acest pilon nu poate lipsi dintr-o viitoare schema de dezvoltare pe termen mediu si lung a economiei noastre.

Investitiile straine au scazut dramatic in ultimii ani, dupa cum cunoastem.

Cunoastem de asemenea ca investitiile straine si mediul de afaceri in general au nevoie de legislatie simpla, de administratie profesionista, de transparenta si de justitie eficienta.

Milton Friedman, citat de Francis Fukuyama, spunea ca “S-a dovedit ca regula de drept (“rule of law”) este probabil mai importanta pentru dezvoltarea economica decat privatizarea” (Francis Fukuyama, The imperative of State-Building”, Journal of Democracy, Volume 15, Number 2, April 2004, pp.17-31).

Este clar faptul ca in prezent suntem departe de a oferi toate aceste conditii, in special o administratie profesionista.

Cred ca in contextul actual, mai este nevoie de un element important, si anume, un efort diplomatic public si privat pentru cautarea si atragerea investitiilor, de o diplomatie comerciala pro-activa, as numi acest demers Diplocom.

Nu ne mai permitem sa asteptam investitiile, eventual sa le curtam adoptand legislatii excesiv de favorabile anumitor investitori institutionali, asa cum s-a procedat pe parcursul anilor 1990 si 2000. Sa incetam sa ne inchipuim ca Romania este o tara nemaivazuta, pe care se bat investitorii. Multe tari emergente se bat prin guvernele lor pentru investitii straine.

Este important sa mergem noi, cei interesati, sa atragem investitiile straine, sa prezentam proiecte si sa activam o diplomatie comerciala orientata spre acest scop.

Acest efort lipseste in acest moment cu desavarsire. Suntem complet absenti din caruselul diplomatiei economice care se deruleaza la scara globala. Un ganditor contemporan vorbeste chiar de existenta unei mega-diplomatii globale care actioneaza pentru a facilita concretizarea proiectelor economice (Parag Khanna, How to run the world, Random House, 2011). El spune ca “Mega-diplomatia este cea mai buna speranta pentru a confrunta o lume cu mize mari, haosul neo-medieval. Fiecare pare sa aiba micro-solutii la macro-probleme. Mega-diplomatia aduce impreuna micro-solutii la macro-nivel intr-un proces sistemic. … Mega-diplomatia ne forteaza sa lasam deoparte ideologiile. … Nu exista o singura autoritate sau solutie, ci mai multe; regulile apar nu din varf spre baza, ci dinspre baza spre varf; nu exista ori – ori intre state si piete, ci si-si, amandoua impreuna.” Este important sa ne inscriem mai activ in acest carusel, pentru ca deocamdata lipsim, din punctul de vedere al diplomatiei comerciale.

Am sa dau un exemplu spre argumentare. Recent a avut loc la Doha, Qatar, a 10 editie a Forumului Economic si Politic de  la Doha, care a strans aproximativ 2000 de participanti din tari raspandite pe toate continentele, oameni politici, oameni de afaceri, diplomati, consultanti, avocati, jurnalisti, etc.

La Doha s-au discutat probleme de actualitate geopolitica sau de economie globala, dar si proiecte concrete de investitii economice.

Printre cei 2000 de participanti la Forum, au existat doar doi romani, niciunul avand calitate oficiala, desi invitatii au existat, din cate stiu. Am avut sansa sa particip la Forum invitat de autoritatile qatareze. Am stat de vorba cu oficiali si reprezentanti ai operatorilor economici si am inregistrat faptul ca Romania nu este o necunoscuta in zona, dar este perceputa ca o tara care a abandonat interesele sale in regiune.

Qatarul si in general Orientul Mijlociu ar putea reprezenta o zona de interes pentru operatorii nostri economici.

In Golf exista lichiditati financiare care cauta proiecte de anvergura. Noi avem nevoie de lichiditati si investitii.

Ei sunt interesati de agricultura, de ferme mari si capacitati de productie. Se estimeaza ca populatia statelor din Orientul Mijlociu se va dubla pana in 2050, ceea ce va pune problema resurselor alimentare. Romania are un potential agricol neexploatat altfel decat prin vanzarea bucata cu bucata a terenurilor agricole catre rezidenti straini, prin intermediari.

Avem de asemenea nevoie de investitii in domeniul energetic si in infrastructura. In Orientul Mijlociu putem gasi lichiditatile necesare pentru proiecte de infrastructura, vecinii nostri bulgari au facut deja acest lucru.

Orientul Mijlociu este un spatiu in care Romania s-a miscat natural in urma cu 20-30 de ani, dar ne-am pierdut si pietele si influenta politica in zona.

Trebuie sa revenim in zona, dar sa facem mai mult decat vizite la nivel de ministru de externe in care sa schimbam generalitati.

Cred ca Primul Ministru ar putea organiza un grup de lucru format din ministri de linie si oameni de afaceri care sa pregateasca o misiune de diplomatie comerciala in Orientul Mijlociu, care sa prezinte proiecte concrete de investitii si sa inceapa discutii aplicate si angajante cu partenerii din Golf.

Aceasta extensie a intereselor noastre economice in Golf nu este incompatibila cu interesele noastre euroatlantice, cu pozitia noastra de stat membru al UE. Dimpotriva, putem sa crestem gradul de coeziune cu statele membre numai in masura in care ne dezvoltam economic, iar cooperarea cu statele din Golf ne poate ajuta. Daca imi permiteti o butada, putem sa mergem spre vest, prin orient.

Pentru a mai oferi un argument in plus, adaug faptul ca interesul pentru Orientul Mijlociu este manifestat si de operatori privati si de stat chinezi. Intr-o lucrare recenta, intitulata “Noul Drum al Matasii” (palgrave macmillan, 2011), economistul Ben Simpfendorfer descrie interactiunea economica si culturala intensa dintre spatiul arab si cel sino-asiatic in general. Aceasta interactiune a fost chiar accelerata de criza financiara prin care trece Vestul. China a devenit principalul exportator in Orientul Mijlociu, depasind Marea Britanie in 2002, Germania in 2006 si Statele Unite in 2008. Integrarea este insa mai complexa decat simpla extensie a schimburilor comerciale. Ea reprezinta nu numai dovada ca se pot face afaceri in Orientul Mijlociu in ciuda diferentelor lingvistice si culturale, ci si o oportunitate in plus. Un operator economic roman care va accesa piata Orientului Mijlociu, va putea in timp accesa si piata sino-asiatica. Un operator economic roman care va atrage lichiditati din Orientul Mijlociu, ar putea sa-si extinda aceste resurse si catre finantatori chinezi, etc.

Cred, prin urmare, ca sunt lucruri de facut in Orientul Mijlociu, atat prin efort privat, cat si prin sustinere guvernamentala, prin “diplocom” publica si privata.

Justitia si profesiile juridice

Nu as vrea sa inchei inainte de a face scurte consideratii despre Justitie si profesiile juridice.

Motivul nu este legat de preocuparile mele din ultimii patru ani, ci, pentru ca sunt convins ca fara un cadru legislativ adaptat comertului si o justitie eficienta, investitorii, romani sau straini, nu-si pot desfasura in siguranta afacerile.

Este motivul pentru care am promovat o schimbare completa a codurilor fundamentale ale Romaniei si o lege care sa inaspreasca regulile de disciplina in magistratura.

Reformele din justitiei trebuie duse pana la capat, continuate in plan imediat prin finantarea aplicarii Noului Cod de procedura civila, care va contribui radical la unificarea jurisprudentei si modernizarea modului de desfasurare a proceselor civile si penale.

Profesiile juridice sunt un adjuvant al investitiilor.

Fara avocati de afaceri si fiscalisti buni nu poti sa-ti faci contracte bune, poti cel mult sa-ti pregatesti situatia pentru un proces lung, in care la randul lor avocatii de litigii te vor “procesa” ani de zile, ani in care afacerea sta.

Profesia de avocat a facut progrese remarcabile in ultimii 20 de ani si avem in tara firme romanesti si straine capabile sa ofere asistenta juridica sofisticata.

Dar exista o falie prea mare intre varful profesiei si restul plutonului. Aceasta va conduce in timp la monopolizarea serviciilor “premium” de catre cateva firme si anihilarea competitiei, cu consecinta scaderii calitatii serviciilor pe termen lung.

Legea profesiei de avocat a fost gandita in anii 1990 si nefericit reformata in 2004. Legea profesiei de avocat este desueta pe alocuri si organizarea barourilor noastre nereformata din anii 1990.

Se impun, in opinia mea, largirea sferei de activitate a avocatilor, care sa aiba dreptul sa administreze companii comerciale si sa desfasoare si servicii para-juridice, cum ar fi consilierea fiscala, activitati fiduciare in sensul Noului Cod Civil, activitati de gestionare a actionariatului firmelor, dupa modelul anglo-saxon.

Se impune o schimbare in privinta sistemului disciplinar. Modelul englez, introdus in urma Raportului Clementi, prin care avocatii englezi au pierdut monopolul judecatii disciplinare, ar putea conduce la cresterea integritatii in profesia de avocat din Romania.

Este doar o directie de reformare a profesiei de avocat, pentru a servi mai bine mediul de afaceri.

Concluzii

Criza economica inceputa in 2008 in Statele Unite ne-a gasit nepregatiti si am adoptat din mers o paradigma de supravietuire axata pe creditare externa si austeritate bugetara.

Anii care vin vor fi in continuare dificili, dupa toate datele de care dispunem, si este important ca de aceasta data sa ne pregatim mai bine, sa ne facem temele.

Mediul de afaceri are nu numai interesul, ci si o datorie sa elaboreze o paradigma de dezvoltare a tarii pe termen mediu si lung.

Aceasta paradigma trebuie sa includa o diplomatie comerciala publica si privata pro-activa in cautarea si atragerea investitiilor straine.

Mediul de afaceri, antrepenorii romani, trebuie sa se organizeze mai bine si sa devina un partener mai puternic in relatia cu guvernul, pentru a-si impune solutiile.

Cred ca mai binele va veni in tara noastra mai putin dinspre mediul public si mai mult dinspre mediul privat, mai putin dinspre politicieni si mai mult dinspre intreprinzatori si antreprenori privati. Cu conditia ca ei sa se implice mai eficient si mai structurat institutional in problemele publice.

Va multumesc

Discurs tinut la Conferinta “INVEST IN ROMANIA” organizata de Romanian Business Accelerator in data de 18 iunie 2012

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Ma bucur ca oameni tineri, cu o excelenta pregatire profesionale, cu experienta in guvern fac afortul sa gandeasca, sa imagineze niste solutii, sa puna in discutie probleme care ne intereseaza pe toti. Ma tem insa ca „oamenii politici” dela noi, ca barbati de stat nu avem, nu vor reusi sa treaca peste meruntele interese de grup,sa discute cinstit, cu toti factorii din politica noastra spre a ajunge la o coordonare a eforturilor, la o „politica pentru Romania „.

  2. „Paradigma” civilizaţiei româneşti, domnule Predoiu, a rămas aceeaşi de la ’48 încoace… Pe bună dreptate aţi observat esenţialul, citez:

    „Adoptarea acestor politici a fost facuta din mers de guvern, fara un effort si proces prealabil de reflectie in cercurile economice si politice interne”;

    dat şi de „…limita partidelor politice in capacitatea de a propune propria viziune coerenta asupra solutiilor; partidele noastre au o expertiza verificata in cucerirea si exercitarea puterii, mai putin in elaborarea de politici” şi conchideţi în mod indirect şi „nemărturisit”: „…masurile nu au fost duse pana la capat.”

    Dacă aţi mai citit şi literatură şi critică românească (nu doar anglo-saxonă – “care taking”, „effort”, back-up, „diplocom” – sic), ştiţi probabil că Titu Maiorescu a spus-o cu mult înaintea noastră: în România asistăm mereu la exemplificarea intermitentă a teoriei „formelor fără fond”. Copiem modele de organizare străine, modele institutionale străine (ca „forme”), dar nu suntem capabili să le integrăm în cultura românească „de fond”, în esenţa civilizaţiei noastre. Aşa că speranţa d-voastră că mediul de afaceri şi antreprenorii noştrii români vor putea face ceea ce generaţii de români n-au reuşit să facă nici în două secole de frământări româneşti (şi mai puţin autohtone), este şi va fi contrazisă mereu de contextul geo-politic balcanic şi dorinţa noastră autentică de a învăţa corect şi cinstit în propriile şcoli.
    Cu miniştrii şi prim-miniştrii plagiatori, cu politicieni care creează inechităţi datorate corupţiei (de diverse culori şi nuanţe) pe pieţe şi licitaţii, cu profesori care se lasă mituiţi la „bac” sau aiurea, cu toate metehnele civilizaţiei fanariot-româneşti, nu vom avea avocaţii pe care-i doriţi, nu vom avea nici medicii pe care-i doriţi, nici politicienii, nici „analiştii”, nici vizionarii, nici intreprinzatorii, nici intelectualii pe care ni-i dorim cu toţii.
    „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”… suspina poetul. Forme cu fond şi bază intelectuală raţională şi onestă în poporul român să ne dorim în primul rând, domnule Predoiu şi abia apoi vom putea vorbi de „paradigme” economice. Iar oameni cinstiţi şi cu simţul măsurii nu vom educa şi nu-i vom forma nici la conferinţe economice, nici la cele de înaltă „filozofie politică”, nici în instituţiile noastre desuete şi corupte. Mai trist este că azi, nici măcar în bisericile şi familiile noastre ortodoxe…
    Sunteţi uneori prea optimist, cu toate că felul d-voastră imparţial şi reţinut nu prea lasă să se înţeleagă asta despre d-voastră.
    Românii mai au foarte multe de învăţat…

  3. Vorbeste stimate fost ministru de aspecte care nu le stapinesti , in schimb justitia a fost in mainile tale si m-ai dezamagit . Oare la ce te pricepi mai bine ????

    • Am cititi cu atentia ce scrie. Nu numai ca stapaneste ceea ce relateaza, dar are si substanta ceea ce afirma.
      In ceea ce priveste justitia, prestatia lui Predoiu este istorica. O reforma de asemenea anvergura, nu putea fi facuta si condusa decat de un profesionist exceptional. Bineinteles, ajutat de o echipa foarte competenta.
      In acest moment, domnul Predoiu este pe primul loc in optiunea mea de incredere in romani.

  4. Rezultatul guvernarii este dezastru pe toata linia. Distrugerea statului de drept cu un ministru care are si casa de avocatura ce reprezinta firmele de stat si care incaseaza milioane de euro nu este OK…. Rezultatul luptei cu criza: o pierdere de 1 milion de locuri de munca, indatorarea tarii cu peste 30 de miliarde de euro, plus distrugerea a mii de societati mici si mijlocii… Nici o privatizare importanta facuta in 6 ani de PNL+PDL… Nici o investitie majora atrasa in Romania…Alocarea unui buget enorm pentru autostrazi si nici un rezultat palpabil in afara de cateva centuri in orasul Primului Sinistru… Dezastru pe toata linia…

    • daca tot citezi din Antene te rog sa pui ghilimelele de rigoare si sa citezi autorul. Ca uite ce-a patit stapanul tau, copilotul!

  5. Un articol interesant.
    Marcheaza aspecte importante, cu unele dintre ele nu sunt de acord si o sa revin cu precizari.
    Scurta exemplificare: adica ne trimite in Qatar cand in Ro explodeaza bomba Euro rand pe rand – si, de fiecare data, mai moare un pic RO…

    Ceea ce ma surpinde insa este faptul ca aspectele economice sunt tratate in extenso de un jurist, care, iertare sa imi fie indrazneala, are prea putine legaturi cu mediul economic si poate sa faca aprecieri economice. Sa imi fie iertata parerea, daca gresesc. Multumesc.

    Ma mai surpinde ca nu apare nici o relatare venita si de la un economist – stiu ca si domnul Daianu a participat. Poate era interesant un punct de vedere si din aceea zona.

  6. ”Dar exista o falie prea mare intre varful profesiei si restul plutonului. Aceasta va conduce in timp la monopolizarea serviciilor “premium” de catre cateva firme si anihilarea competitiei, cu consecinta scaderii calitatii serviciilor pe termen lung.”
    Aceasta este o remarca interesanta si care ar presupune o analiza aprofundata. Romania are, intr-adevar, un peisaj atipic, caracterizat de cel puțin doua anomalii: 1) primele 10 firme de avocatura de afaceri concentreaza o pondere covarsitoare din piata (aprox.75%, dupa incasari, conform estimarilor ZF pentru 2011) si 2) marile firme de avocatura straina nu sunt niciodata pe podium, cu toate ca au forta financiara, know-how si cunosc foarte bine modul de gandire al multinationalelor care activeaza si in Romania.
    Un asemenea peisaj nu se mai intalneste nicaieri in Europa, diferenta cea mai flagranta fiind cu tarile din Europa de Est care au iesit, ca si Romania, din comunism.
    Anomaliile nu se opresc aici – clasamentele se schimba foarte greu, chiar si in context de criza. exista firme care sunt lideri la incasari, fara a fi, aparent, lideri la nicio categorie de servicii juridice, conform aprecierii clientilor – vezi pentru exemplificare – http://www.bizlawyer.ro/stiri/piata-avocaturii/campioana-veniturilor-pe-piata-locala-de-avocatura-nu-apare-in-chambers-global.
    Dl.Predoiu are dreptate – investitiile bune si serioase sunt conditionate si de o piata de servicii juridice dinamica si conectata la practica si realitatile internationale.

  7. Surprirnzator pentru mine, o persoana aflata in guvernul in perioada 2008-2012 poate sa spuna ca:

    „Schema este de acum cunoscuta: un acord de macrostabilizare cu FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana, austeritate bugetara, atragerea de fonduri comunitare si ceea ce s-a numit generic “modernizarea statului”.

    Adoptarea acestor politici a fost facuta din mers de guvern, fara un efort si proces prealabil de reflectie in cercurile economice si politice interne, schema rezultand, in principal, din discutiile cu reprezentantii FMI.”

    Eronat – RO si-a consultat specialistii.

    Concluzia a fost sa mergem repede la doctor cu pacientul grav bolnav, aflat pe moarte, sa luam pastilele. Daca nu gaseam doctorul pateam exact ca grecii.Cifrele economice din aceea perioada pot sa povesteasca ele mai bine decat mine. Sa ne mai amintim de schimbarea brusca a Presedintelui referitoare la starea natiunii – inainte de ianuarie 2009 si dupa februarie 2009. Asta spune multe, adica cel putin faptul ca specialistii l-au informat despre realitatea economica, ca au incercat sa gaseasca solutii in intervalul de timp avut la dispozitie, dar a fost absoluta nevoie de o interventie din afara.

    Din punctul meu de vedere masurile de austeritate nu au fost duse pana capat, dar au urmarit programul agreat, cu exceptia obligatiilor legate de arierate, privatizari.

    Incorect – memorandumul agreat cu FMI urmarea stabilizarea economica, dar nu excludea masurile de relansare economica, dar toate la timpul lor, in parametrii agreati.

    In ceea ce priveste fondurile comunitare problema este pusa extrem de simplist:
    „In ceea ce priveste atragerea fondurilor comunitare, dezastrul este cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie situatia.

    Modelul institutional birocratic al aparatului de atragere a fondurilor si coruptia a (au – n.m.) paralizat absorbtia fondurilor comunitare.”

    Fondurile comunitare, asa sunt desenate ele, chiar au nevoie de un aparat birocratic – asta este – dar fata de ceea ce este necesar si agreat cu Bruxelles, s-au mai adaugat si alte bagaje puse de RO , ceea ce a complicat accesarea si mai ales decontarea lor.

    Surprinzator, dar aici coruptia nu a ajuns prea departe in fondurile comunitare si pentru faptul ca mecanismele de verificare sunt extrem de bine puse la punct si nu scapa nimeni de mana lunga a Bruxelles-ului, indiferent care ii este pozitia din RO – vezi Botis, Weber si lista poate continua.

    Remarcabil efortul depus in justitie si intr-adevar este nevoie de legi si acestea sa fie aplicate pentru a avea un mediu de afaceri credibil si mai ales pentru a atrage investitiile.

    Unde sunt bani necesari pentru investitii? Se pare ca nu in Europa!

    Unde sa ii cautam?
    Probabil ca acolo unde se emit mai mult si mai mult, sau acolo unde mai exista surplus.

    Da, este nevoie de angrenarea RO in mega-diplomatia globala.

    Dar trebuie si un Ministru de Externe pe masura. Imi pare ca domnul Marga nu este acela, poate se mai incearca si o alta persoana. Domnul Melescanu este o persoana perfecta si apreciata de catre comunitatea internationala. Domnul AUrescu, la fel. Iata ca avem oameni, dar nu in pozitiile in care sunt cei mai utili.

    Ceea ce continua sa ma surprinda sunt afirmatiile ca:
    1.nu exista un model de dezvoltare economica pentru RO – ei bine, exista si functioneaza;
    2.orientarea investitiilor catre anume domenii (agricultura, infrastructura, energie,etc.)
    Ei bine cred ca RO este mult mai complexa, are potential de dezvoltare mult mai variat si ar trebui sa fie avut in vedere dezvoltarea sustenabila care aduce cele mai mari beneficii prin dezvoltarea unor anume sectoare. Agricultura insa este departe de ceea ce doresc investitorii straini, si poate ar fi bine sa mai pastram si pentru noi…Exista competente in industrie, in servicii fast growing -just try them…

    Probabil ca ar trebui sa interpretez unele afirmatii ca venind de la un distins fost Ministru al Justitie cu mai putina intelegere legata de realitatile economice,si totusi…

    In rest, numai de bine sa auzim!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Predoiu
Catalin Predoiu
- 1991, absolvent al Facultatii de Drept din Universitatea Bucuresti; - Avocat in Baroul Bucuresti din 1991; - Cadru universitar la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti intre 1994 si 2007; - Ex ministru de justitie 2008 – 2012; - Ex ministru interimar de externe 2009; - In prezent, asociat al societatii de avocati ”Stoian – Predoiu”. - Membru PNL

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro