miercuri, ianuarie 20, 2021

CNA, trezește-te! Organizații media, nu dormiți!

Cine zice că  presa privată, orientată spre profit, nu are aceleași obligații ca presa publică, nu știe ce vorbește. Meseria de jurnalist e una și implică responsabilități identice. Zilele acestea s-a mai depășit o măsură pe teritoriul audiovizualului: s-a trecut la instigare la ură și la amenințare asupra integrității fizice. Se știe, fiindcă e complet la vedere, că Voiculescu-Felix face agenda ”jurnalistică” a Antenelor. Dacă nu primește ce vrea, îi asmute pe madam Grecu et Co., pe Gâdea cu cohorta de păreriști, pe Badea etc. să dea la cap. Zilele trecute tocmai i s-a întâmplat lui Ponta. I s-a dat la cap. Ba mai mult, a fost dat cu capul de birou. O merită, până mai ieri Antenele, ”instrumentele de tortură” ale Varanului, lucrau și pentru el. Și vor mai lucra, după ce va ceda. Numitul Badea s-a remarcat zilele trecute prin exhibarea urii împotriva ”băsiștilor”, într-o emisiune dedicată de Gâdea demolării unor jurnaliști onorabili. Din aceia care nu pun botul. Ce-a spus el acolo este inadmisibil în spațiul public, fiind o evidentă incitare la ură, interzisă prin Constituție la art. 30, pct.7. Profesorul Tismăneanu a avertizat din nou: retorica urii naște monștri, vedeți fosta Iugoslavie. CNA să nu doarmă. Jurnalistul Robert Turcescu îl dă în judecată pe Badea. Asta ar trebui să facă și ceilalți. Nici organizațiile media să nu doarmă: s-a depășit orice limită.

Presa românească, dar mai ales publicul ei, săracul, se confruntă cu un fenomen toxic: sub acoperirea statutului de jurnalist s-au strecurat  numeroase figuri suspecte, care fac altceva decât jurnalism. O faună bogată conținând propagandiști, inchizitori, agenți de influență, țucălari, rozătoare de bani de la partid, agitatori, spălători pe creier sau spălători de cadavre, oameni de PR ai oamenilor politici, și, cu un termen nou, ivit din realitatea televizuală a talk-show-ului, numeroși ”păreriști” foșgăie mai cu seamă în televiziune. Cei mai mulți au ombilicul legat de un partid de la putere. Direct sau prin patron. Cu ei se face treaba murdară, ei îi execută public pe adversarii politici ai patronilor, ei sar cu gura când apare vreo fisură în propagandă, ei inventează psihodrame naționale pentru a acoperi adevăratele drame. Sunt gălăgioși, tupeiști, interesați. Știu să ascundă, să manipuleze, să transmită ură. Fac abuz, cum bine observa Liviu Avram într-un editorial din Adevărul, de termeni ca ”jurnalist” și ”adevăr”. În fapt, nu sunt jurnaliști. Le lipsesc trei elemente din definiția Codului Deontologic Unic, conștiința, principiile etice și servirea interesului public:”Jurnalistul este persoana care se ocupă de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă din această activitate.Jurnalistul îşi va exercita profesia în scopul servirii interesului public, conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de normele profesionale şi de Codul Deontologic”. Mai e ceva: n-au fost niciodată trași la răspundere. Știu să se ascundă sub drapajul libertății de exprimare și sub sloganul ”presa e liberă”. Dar ei nu sunt jurnaliști și diferența ar trebui făcută de toată lumea.

Dar să vedem alte exemple: e binecunoscut  cazul lui Bogdan Chireac, maestrul învârtelilor cu statul, distribuitor de bani pe la politicieni de preferință  useliști, care se prezintă ca analist politic sau jurnalist de ligă mare. N-are ce căuta în presă. Maxim la Parchet sau în boxă. Victor Ciutacu, noua achiziție de glorie a RTV, omul cu locuință socială anexă la penthouse, ar putea fi emblema acestei categorii, așa cum l-a definit pe blog o colegă de breaslă: ”Individul Ciutacu este, în opinia mea și fără pic de îndoială, un jeg uman. Un om care se tranzacționează la nesfârșit pentru un pumn de bani ca să înjure pe unul sau pe altul, în funcție de cine oferă mai mult, nu are ce căuta în breasla asta”, zice Sorina Matei.

Adesea falșii jurnaliști veghează la puritatea liniei trasate de partid, mai ales că au o dulce istorie împreună cu politicienii care i-au plătit în campanii electorale în chip de consultanți. De memorat cazul Andreei Crețulescu de la Realitatea TV, care nu s-a sfiit să facă parte din echipa de campanie a lui Geoană, pentru a se întoarce, virgină, la jurnalism. Ea, împreună cu altă prezență politicoidă, Rareș Bogdan, tocmai l-au executat pe Sorin Ioniță, analist la Expert Forum, care și-a publicat opinia despre eleva cu bentiță tricolor, acuzând educația intoleranței pe care tinerii o primesc acasă sau la școală. De ce l-au executat? Pentru că nu este în acord cu linia naționalistă a actualei guvernări. Nici Antena 3 n-a rămas mai prejos: Dana Grecu și Radu Tudor au pus urgent la cale ”o mizerie televizată”.

Să mai adăugăm categoria ținută la secret a ”agenților acoperiți” și a foștilor informatori din presă. Cu asta ne prindem urechile. În 1997, când pe ministrul afacerilor externe de atunci, Adrian Severin, l-a luat gura pe dinainte în declarația dată ziarului ”Azi” că s-ar afla în posesia unei liste de șefi redacționali și jurnaliști care lucrează pentru servicii secrete străine, scandalul a fost imens și l-a costat funcția. Dar lista nu s-a dat publicității nici până azi.  În 2006 dintr-o inițiativă a breslei numită ”Voci curate”s-a cerut oficialităților române și CNSAS să facă publice numele jurnaliștilor și patronilor recrutați de fosta Securitate și/sau de serviciile contemporane de informații. Operațiunea n-a avut un succes. Au ieșit în mai mulți ani câteva nume, déjà cunoscute și cam atât. Scandaluri iscate prin redacții au dezvelit câte un colțișor din tabloul amestecat al presei autohtone, cu turnătorii lui, foști și prezenți.

P.S. Atașez un comentariu delicios al jurnalistului Mircea Marian pe FB, fix la subiect. E formula personală, simpatică, soft, care nu trebuie să excludă măsurile obligatoriu de luat de către CNA și nici soluția apelării la justiție: ”Aud că prietenul Mircea Badea a promis – mie și la încă vreo câțiva nefericiți – că ne va „face rău. Meticulos, încet și determinant”. Yammi, apetisant. Gâdea, modest, a amenințat doar cu o calomnie, o compromitere, nimic neobișnuit pentru Antena 3. Lui Badea îi recomand „The big book of pain” (13 USD pe Kindle) – o carte despre tortura in Evul Mediu, de la fecioara de fier la tehnici de execuție prin fierbere sau eviscerare. Are multe poze cu oameni decapitați, trași în țeapă și torturați, sunt convins că o să-i placă și lui Dana Grecu”.

Articol apărut într-o altă versiune și în revista 22

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Cu caracterizări precum ”Bogdan Chireac, maestrul învârtelilor cu statul”, cu ce sunteți mai bună, dna. Armanca ? Las deoparte faptul că nimeni- dar absolut nimeni- nu vă obligă să-i ascultați pe respectivii. Așa cum pe mine nu mă obligă să-l ascult pe dl.Cristoiu sau dl.Turcescu la B1.

    • Argumente de genul „nu te obliga nimeni sa te uiti”, mi se par superficiale si fara alternative in fata cresterii la proportii alarmante a agresivitatii in programele tv.. E ca si cum un criminal dezaxat ar ingrozi trecatorii la un anumit colt de strada, insa nimeni nu ar trebui sa intervina, conform logicii „daca nu-ti convine, ocoleste-l” . I ritmul asta in cativa ani va trebui sa nu mai pornim televizorul sau sa nu mai iesim din casa.

      • Dragă domnule Dan,

        V-aș înțelege entuziasmul dacă n-am mai avea Happy Hour, Wow Bizz și Acces direct- asta ca să nu mai vorbim de inepția de Forum Monden. Atâta vreme însă cât există pe toate posturile, la toate orele, emisiuni de tâmpire acceptate public nu văd de ce ar trebui să-i crucificăm pe cei de la Antena 3- care, spre deosebire de Măruță și dna. Fried spun și lucruri interesante. Nu e nimic superficial în ceea ce am spus eu- ba chiar este un element de democrație- sper că știți ce e acest lucru. La fel cum democratic este să nu am pretenții să interzic ceea ce nu înțeleg- sau ceea ce nu-mi place. De-aceea e butonul de comutare al canalelor.

  2. Mi-am calcat pe inima si am cautat emisiunea. Imposibil de urmarit, a trebuit sa ma opresc dupa primele cateva minute. Este strigator la cer! Si cand te gandesti ca acesti indivizi au un parteneriat cu CNN si se lauda cu asta! Daca as fi in locul dvs. si al altor oameni / asociatii din presa romaneasca, as scrie CNN sa isi inceteze parteneriatul cu Antena 3. Asta i-ar durea cel mai tare. Eventual cu citate din raportul MCV.

  3. Nu am vazut emisiunea. De altfel nu ma uit la la televizor mai deloc. Prefer internetul. Daca sunt calomnii la mijloc, atunci cei afectati pot da in judecata postul de televiziune sau jurnalistii (asta este treaba avocatilor).

    Dar sa folosesti CNA-ul pentru ca niste jurnalisti sau chiar patronul nu sunt de acord cu numirea unui anumit procuror general (despre asta inteleg din articol ca a fost subiectul dezbatut) , mi se pare prea mult.

    Cred ca libertatea presei, chiar si de a spune lucruri cu care nu suntem de acord, este la fel de importanta pentru democratie ca o justitie curata.

    Cine nu este de acord cu ce aude, poate schimba canalul.

  4. Aveti mare dreptate – MARE – in ceea ce priveste caracterizarea presei actuale. Personal, cred ca e o boala fara leac deocamdata. Cred ca independenta presei si a actului jurnalistic tin de o dezbatere care ar trebui facuta, la modul realist, in primul rand de presa si apoi de societate in general. Sa vedem mai intai ca macar TV-ul public, ca radioul public functioneaza fara control politic si apoi sa cerem si sa speram si de la instituiile de presa private sa se intample acelasi lucru. Ma dezamagesc insa cateva abordari pe care le aveti in articol – sincer. Dl. Ionita a primit reactii negative inclusiv pe acest forum. Mesajul de pe FB precum si articolul dumnealui au generat o intreaga polemica. Sa intelegem ca toti aceia care l-au criticat au fost manipulati politic sau au un interes politic? Sau un alt interes…
    Cum sa numim situatia in care atasam (usor fortat pentru un cititor atent) langa un mesaj puternic, curat, corect, etic samd cateva opinii nu tocmai acoperite de realitatea faptelor/evenimentelor?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.