marți, octombrie 20, 2020

Coabitare şi constituţie

Ceea ce era de anticipat s-a produs- efectul victoriei USL de la alegerile locale este intensificarea conflictului constituţional ocazionat de reprezentarea României la Consiliul European. Şi de această dată, ca şi în epoca cabinetului  Tăriceanu, tensiunea dintre preşedinte şi prim- ministru nu  este limitată în sfera puterii executive. Ea  devine, o dată cu naşterea unei noi majorităţi parlamentare, o ciocnire între coaliţia din camere şi şeful de stat.

Noutatea zilei de 12 iunie 2012 este  dată de apariţia unui element de natură constituţională. Invitând plenul camerelor  să se pronunţe, prin vot, asupra  participării premierului la Consiliu, guvernul Ponta a stabilit un precedent constituţional extrem de semnificativ. O dată cu declaraţia adoptată, camerele sunt ridicate la rangul de organ care nu doar legiferează, ci şi interpretează constituţia, stabilind competenţele diferiţilor actori constituţionali. În acest mod, de fiecare dată când, pe parcursul acestei coabitări, prerogativele preşedintelui vor fi puse în discuţie, parlamentul va fi în măsură să decidă, prin vot, asupra acestei chestiuni, acţionând ca un autentic for creator de   reguli constituţionale.

Transformarea camerelor în aceasta manieră modifică, fundamental, datele de funcţionare ale statului nostru.  Oricât de imperfectă şi de criticabilă, ( operă a aceluiaşi partid  căruia îi aparţine actualul premier), constituţia României  introducea o idee centrală- suveranitatea constituţiei, limitând ,astfel,  omnipotenţa camerelor. Existenţa unei Curţi Constituţionale ce arbitrează conflictele apărute  este consecinţa acestei viziuni.  Votul  Parlamentului   pune în cauză   rolul Curţii Constituţionale şi indică  modalitatea prin care majoritatea din camere poate modifica legea fundamentală, fără a recurge la o revizuire a constituţiei.

Ceea ce nu poate fi uitat este faptul că parlamentul nu poate fi actor şi judecător în acest conflict. Curtea Constituţională a fost gândită  ca arbitrul ce oferă o alternativă la ciocnirea frontală dintre  puteri. Interpretarea constituţiei nu este un atribut al camerelor.

Perspectiva  generată de acest vot  politic  al camerelor este  legată de semnificaţia pe care USL intenţionează să o dea coabitării. Una dintre variante este ca acest vot,  echivalând cu o  modificare a legii  fundamentale, să fie pretextul  pentru iniţierea suspendării din funcţie a şefului de stat. În acest mod, coabitarea  nu ar fi decât un foarte scurt interval,  necesar pentru constituirea acelei majorităţi în camere care să recurgă la declanşarea acestui mecanism. O suspendare ar  face posibilă tranşarea definitivă a conflictului, o dată cu impunerea unui candidat agreat de USL ca preşedinte.

Pe acest fundal de tensiune şi de radicalizare a atitudinilor,  preocuparea pentru reforma constituţiei apare ca himerică, dacă nu de-a dreptul ridicolă. Votul din camere este expresia unei  judecăţi precise şi lipsite de ambiguitate- majoritatea din parlament poate  crea reguli de natură constituţională. Supremaţia constituţiei este înlocuită cu decizia coaliţiilor din cadrul parlamentului.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. //
    Pina la urma, cea ce face USL este normal si drept tinind cont ca mergem pe actuala constitutie?
    Un ultim cuvint: vad ca sunteti tineri, destepti dar sunteti moi, sunteti ca plastilina.

    • In primul rând se spune „ceea” ce face …
      In al doilea rând chiar aceasta constituite proasta îl mandateaza pe Președinte sa reprezinte România, așa ca nu vad cum USL „face ce trebuie”
      In al treilea rând de unde ați scos-o cu „plastilina” ?

  2. Am trait sa vad si acest lucru. Un grup de cetateni care cu aroganta si abuz doresc sa inlature CONSTITUTIA si sa conduca attalitar. Pe cand vom vedea ca si justitia este anihilata, iar dreptatea va fi distribuita de gruparea de la putere. Actiunile inteprinse pana in prezent indica faptul ca nu suntem departe de un astfel de fenomen. Sunt un membru a comunitatii maghiare, dar de aseara am hotarat ca nu voi mai sustine un udmr din care face parte un linge blide frunda.

  3. dictatura parlamentara. aceasta este noua „ordine” politica a romaniei. si asta in timp ce modesta opozitie pe care o mai avem, se dezbina in cautarea unui tap ispasitor. ne meritam conducatorii.

  4. Ioan Stanomir: „(…) guvernul Ponta a stabilit un precedent constituţional extrem de semnificativ. O dată cu declaraţia adoptată, camerele sunt ridicate la rangul de organ care nu doar legiferează, ci şi interpretează constituţia, stabilind competenţele diferiţilor actori constituţionali.”

    Observatia e corecta. Le-a luat painea de la gura consilierilor prezidentiali.

    Nu vreau sa se inteleaga ca parlamentul ar avea dreptul asta. dar dupa interpretarile „buclucase” ale Constitutiei din trecut, cu aviz consultativ care trebuie sa devina imperativ si consultari de forma cu partidele (de vreme ce numele urmatorului premier e cunoscut inca inainte de demisia celui actual), cu desemnarea obligatorie a premierului de la un partid majoritar, dar in niciun caz de la vreo uniune sau front, nu e de mirare ca am ajuns si aici:
    de ce sa interpreteze doar ceilalti Constitutia, dupa bunul lor plac?

  5. Daca am fi avut o curte constitutionala adevarata si nu niste dinozauri politici,ar fi fost ok.Dar ca unul ca Zegrean(si nu numai el),CC s-a descalificat .Cine sa aiba incredere in acestia

  6. Puci.Ar fi interesant,ca obiect de studiu ,daca romanii nu sunt pe cale ,sa o pateasca.Se insiruie sub ochii nostri pasii unui puci organizat in parlament,culmea , in numele democratiei.

    • puciul a avut deja loc odata cu motiunea de daramare a guv.MRU, acum doar dezvolta „aplicatiile” pentru atingerea „inaltelor”deziderate a preacuratilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cu tancul în lanul imposturii educaționale

Nu am vorbit despre partea educațională a cazului Baranga până nu mi-am luat cele mai bune informații pe care cineva, cu excepția...

Ușurel cu autostrada americană pe scări

Săptămâna trecută, presa românească formală și informală ne-a umplut de “Breaking News” despre un Proiect de infrastructură uriaș: Americanii vor construi o cale ferată și...

Lumea se schimba : let’s be smart

Un post de televiziune mi-a cerut părerea in legătura cu intenția autorităților de a conecta toata populația României la conductele de gaz...

Pelerinaje și epidemii

Haridwar, localitate aflată în nordul Indiei, pe malul Gangelui, este centrul celui mai mare eveniment religios din această...

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.