“Coaliția celor binevoitori”: care sunt următorii pași?

Reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai “Coaliției celor binevoitori” privind securitatea în Ucraina a avut loc pe 27 martie la Paris, sub leadershipul președintelui francez Emmanuel Macron și al prim-ministrului britanic Keir Starmer.

La reuniune a participat și președintele interimar al României, Ilie Bolojan. Lideri din peste 31 de  țări –  nu numai din UE, ci și din afara ei, inclusiv din UK, Turcia și Canada – s-au reunit în cadrul întâlnirii coordonate de binomul franco-britanic pentru a discuta despre sprijinul oferit Ucrainei.

”Obiectivul meu pentru joi este în primul rând să existe acolo un angajament reiterat şi explicit şi poate că un pic specificat cu privire la sprijinul pe termen scurt pentru Ucraina”, a anunțat președintele Macron la finalul summitului Consiliului European de la Bruxelles din perioada 20-21 martie.

Prima întâlnire a avut loc la începutul zilei, între Mark Rutte, secretarul general al NATO și premierul britanic Keir Starmer, iar apoi s-au alăturat președintele francez Emmanuel Macron și președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, pentru a pregăti conferința de la Paris.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat faptul că pe durata reuniunii a „subliniat că războiul este încă în desfășurare – și acest lucru se întâmplă doar din cauza Rusiei, a cărei poziție este simplă: să continue războiul, să atace în mod constant și să amâne diplomația.”

Din declarațiile președintelui interimar al României, Ilie Bolojan, oferite la finalul reuniunii reținem:

• Acordul de încetare a focului în Marea Neagră, încheiat la Riad este văzut ca „un pas pozitiv”.
• Având în vedere importanța strategică a Mării Negre pentru România și pentru Europa, suntem pregătiți să contribuim la monitorizarea respectării încetării focului prin infrastructura pe care o deținem, drone, poliție aeriană și operațiuni de deminare, alături de Turcia și Bulgaria.
• „Sprijinul nostru pentru Ucraina trebuie să continue pentru a ne menține vecinul puternic și în siguranță”. România are un interes strategic să susțină Ucraina pentru că practic ucrainenii țin pericolul la distanță. Orice situație în care Ucraina are o cădere ar însemna o înaintare spre Vest pe care Europa și România nu o doresc.
• Importanța coordonării tuturor eforturilor noastre cu Statele Unite.
• România nu va trimite trupe pe teritoriul Ucrainei.
• Există posibilitatea unei creșteri numerice a forțelor NATO care sunt pe flancul estic, decizie care poate fi luată după summitul NATO din iunie.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, declară la finalul întâlnirii pe care o consideră „productivă” faptul că  UE va urma 3 priorități cheie:

• Modul prin care putem împuternici sprijinul oferit Ucrainei pe termen scurt din punct de vedere financiar și militar;
• Continuarea presiunii asupra Rusiei pentru a ajunge la o pace echitabilă și pe termen lung;
• Sprijin pe termen lung pentru apărarea Ucrainei și a Uniunii Europene.

A încheiat prin a sublinia nevoia unei posturi credibile de apărare a UE pe care o putem realiza doar dacă investim în apărare, dar și dacă rămânem uniți în fața pericolului.

La nivelul unei perspective de ansamblu, Donald Tusk, premierul Poloniei, țară care deține președinția Consiliului UE, remarcă faptul că există „o lipsă de empatie față de Europa” din partea SUA, iar că un parteneriat strategic nu poate rezista doar pe durata unui mandat. Tusk spune că Europa trebuie să acționeze cu bun-simț pentru a păstra parteneriatul strategic dintre SUA- Europa, dar nu asta nu înseamnă că trebuie să o facem „în genunchi”.

Prim-ministrul Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Keir Starmer, a subliniat înainte de începerea ședinței: „Suntem într-o nouă eră a schimbărilor globale. Depinde de noi să asigurăm cel mai bun rezultat pentru Ucraina.” Ulterior, la finalul reuniunii, a declarat faptul că liderii au agreat să înainteze demersul pe care l-au început: sprijinirea Ucrainei, a procesului prin care se va ajunge la o pace stabilă și creșterea presiunii pe Rusia într-o manieră mai serioasă. Astfel, trebuie „să creștem presiunea militară pentru a menține Ucraina în luptă întrucât pacea vine prin putere. Trebuie să creștem presiunea economică pe Rusia prin a impune noi sancțiuni mai dure. Asta este Europa mobilizându-se împreună la o scară pe care nu am mai văzut-o de decenii, ajutată de parteneri din întreaga lume. Suntem pregătiți să livrăm o pace justă și durabilă pentru că înțelegem că este vitală pentru Ucraina și Europa.”

Unde suntem?

Consider că cea mai relevantă declarație este cea a președintelui interimar Ilie Bolojan: ”Primul dintre ele a fost acordul de încetare a focului la Marea Neagră, acordul de 30 de zile. Țările prezente salută ajungerea la acest acord, dar constatăm că Ucraina a fost de acord ca acest acord să fie extins nu doar la navigația pe Marea Neagră, ci atât terestru, cât și aerian, și, din păcate, nu s-a ajuns la un astfel de acord. Și, așa cum se vede atunci când apare o probă care nu poate fi contestată, Rusia nu a acceptat aceste condiții și, practic, teoria că unii vor pace și alții vor război a fost infirmată prin ceea ce s-a întâmplat în aceste negocieri. Și, din acest punct de vedere, țările prezente au convenit să susțină în continuare sprijinul pentru Ucraina și întărirea Flancului Estic.”

Iată, toți decidenții spun popoarelor că ne aflăm în fața unei amenințări reale, periculoase, care are șanse rapide de escaladare. Liderii europeni vor să crească presiunea economică asupra Rusiei, acuzând-o pe aceasta din urmă de tactici de amânare pentru acordul propus de Statele Unite ale Americii.

Nu există unanimitate între participanții la summitul de la Paris privind trimiterea unei forțe europene de reasigurare în Ucraina, dar președintele Macron a subliniat că acest lucru nu este o condiție necesară pentru a avansa planurile strategice ample de reînarmare și de a crește securitatea la granițe. De asemenea, a avertizat că Europa trebuie să se pregătească pentru orice scenariu, inclusiv pentru unul în care inițiativa sa de securitate nu ar fi sprijinită de SUA, sugerând totodată că președintele american Donald Trump și-ar putea schimba poziția odată ce devine evident că Rusia nu acționează cu bună-credință.

Premierul britanic, Keir Starmer, a confirmat ideea că șefii armatei franceze, britanice și germane vor călători la Kiev pentru a ajuta la planificarea sprijinului pentru viitoarea armată ucraineană, ca parte a unui efort mai amplu de a-și reconfirma poziția de sprijin față de Ucraina. Totodată, a anunțat o nouă reuniune a grupului de contact pentru apărarea Ucrainei, menită să mobilizeze mai mult ajutor militar și să mențină Ucraina în luptă.

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a avertizat faptul că Rusia încearcă să divizeze Europa și America. El a îndemnat SUA să adopte o poziție mai fermă și să impună sancțiuni împotriva Rusiei pentru refuzul acesteia de a accepta un armistițiu necondiționat, cerând o „reacție” față de încălcările repetate ale înțelegerilor limitate existente. De asemenea, Zelenski a menționat că SUA își schimbă „constant” abordarea față de un acord privind mineralele strategice cu Ucraina, dar a subliniat că Kievul rămâne dispus la colaborare și transmite „semnale pozitive” în privința acestui acord.

Ca într-un joc de Catan, tabla noastră de joc se umple cu fortărețe și cu triburi care încearcă să își fortifice granițele în caz de atac. Dacă pierzi într-o seară la catan, îți poți continua liniștit viața a doua zi. Acum însă, nu vedem că tabla de joc conține milioane de vieți și mii de kilometri de distrugere și o cursă nebună pentru teritorii, resurse, renume, putere. O tablă vie, plină de suferință reală, durere cumplită, neputință. Ar trebui să ne apuce groaza, nu doar în fața pericolului care ne pândește la fiecare pas, ci și văzând cât de departe am ajuns pe drumul dezumanizării, ghidați de sursele care dezinformează și ne învață să nu mai simțim ce se petrece cu adevărat.