… si nu, asta nu are nimic de-a face cu ecologia. Are de-a face cu politica. Mai exact, cu incapacitatea de a sesiza liniile majore de tensiune si de a le exploata la sange. Simplu spus, are de-a face cu incapacitatea de a vedea padurea din cauza copacilor.
Unul dintre copaci este, in acest caz, Mihai Razvan Ungureanu. Altul este Victor Ponta. Altul, Traian Basescu. Altul, Crin Antonescu. Si inca altul, Elena Udrea. Emil Boc e un copac cazut. Si tot asa, copac dupa copac de care analistii isi zdrobesc nasurile si penitele. Odinioara, Moise izbea cu toiagul in stanca si tasnea apa. Acum, stanca izbeste toiagul si tasneste doar sange si cerneala. Degeaba, ca timpul intre stelele lui Sorescu. Ne lasam furati de imediat, de un nume, de o manifestatie, cand maiestria consta in a te ridica deasupra cotidianului, deasupra maruntelor colectii de fapte. Maiestria consta in abilitatea de a depista incotro merg lucrurile, indiferent de nume, de banalitati, de faptul ca ti s-a dus firul de la ciorap sau ti se-ntampla sa-ti curga nasul. Daca nu ma credeti, intrebati-l pe Hegel.
Demisia lui Emil Boc, numirea lui Mihai Razvan Ungureanu si discursul lui Victor Ponta au miscat, previzibil, placile tectonice ale politicii romanesti. Analistii si comentatorii s-au simtit obligati sa se pozitioneze mai clar decat oricand. Arama a fost, in sfarsit, data pe fata.
Avem , pe de o parte, anti-pedelistii si anti-basescienii care au refuzat pana acum sa se pozitioneze clar in favoarea USL, dar care, incoltiti de discursul lui Ponta, s-au vazut nevoiti sa-si asume simpatiile politice ascunse pana nu de mult sub presul unor critici (altminteri perfect intemeiate) la adresa PDL si, respectiv, a lui Traian Basescu. Si mai avem, de cealalta parte, criticii actualei puteri si dezamagitii care continua sa o considere « raul cel mai mic » cand vine vorba de o eventuala guvernare USL. In lumina ultimelor evenimente, fiecare tabara incearca, cu o disperare prost mascata, sa traga spuza pe turta ei.
Nu e treaba mea sa-i judec nici pe unii, nici pe ceilalti. Am prieteni si cunostinte atat de o parte a baricadei, cat si de celalalta. Precum in bancul cu Itig, Strul, rabinul si capra, toata lumea are dreptate, desi nu pot avea toti dreptate. Problema – adevarata problema – se cuvine, asadar, cautata in alta parte. Nu in copaci. Nu in Mihai Razvan Ungureanu, nu in Traian Basescu, Victor Ponta sau Crin Antonescu. Nu in PDL si nu in USL. Nu in Rosia Montana sau ACTA. Nu in x, y, sau z. Nu in copaci. Ci in padure.
Si-atunci mi-am amintit de Pacala. Daca va mai amintiti, Pacala n-avea patura. Fratii lui, mai avuti, aveau fiecare cate una. Pacala, insa, avea ce nu aveau fratii bogati. Avea un ac si-o ata si minte mai multa. A cusut, asadar, cele doua paturi si-a declarat, oficial, ca el va dormi « sub ata ». De aici incolo n-a mai fost treaba lui. O noapte intreaga, fratii continuau sa traga paturile incolo si-ncoace. Ba unul era dezvelit,ba celalalt. Numai Pacala dormea linistit, invelit de « ata », la mijloc.
Ceea ce am uitat noi, astia multi si marunti, e taman asta : avem ac si ata si de cojocul USL si de cojocul PDL. N-avem noi nici cojoacele lui Basescu, nici pe cele ale lui Ungureanu, nici pe cele ale lui Ponta, Voiculescu, Antonescu, sau mai stiu eu cine. Noi paturi n-avem. Dar avem ac si ata.
E mai mult decat suficient.
E an electoral. Batalia pentru voturile noastre va fi acerba. Vot cu vot. Orice « maruntis » poate face diferenta intre bal si spital. Intr-o mare de dezamagire, avem, asadar, ac si ata, indiferent daca « raul cel mai mic » ni se pare a fi USL, PDL, o alianta PDL-PSD, etc..
Acum e momentul. Acum se poate forta inceputul unui cerc virtuos, in care partidele parlamentare – toate partidele parlamentare – sa treaca legi (si sa aplice) legislatura promovata, bunaoara, de catre Romania Curata (www.romaniacurata.ro). Nu, nu e nevoie ca politicienii PDL, PSD, PNL, UDMR, UNPR sa devina peste noapte virtuosi. Sincer, onestitatea unei Elena Udrea, sa zicem, nu ma intereseaza. Nu acum. Acum ma intereseaza sa treaca legi care ii vor obliga pe viitor. Legi care sa oblige toate insititutiile si partidele sa-si publice bugetul si cheltuielile, automat. Legi care sa permita aparitia altor partide, s.a.m.d.
O Republica perfecta, o stim inca de la Platon, nu e posibila. Nu in lumea asta, in care partidele au paturile. Noi, insa, avem acul si ata.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Chiar mai citeste cineva basismele astea semi sub acoperire?
Chiar trebuie sa reamintesc cum „prorocea” Mr. Fumurescu ot Indiana cum o sa formeze PDL guvernul si la toamna, asa, de Mama Omida independenta si neimplicata politic ce e el….?
Nu mai crede nimeni in usl-ismele tale. Articolul e echilibrat si rational si asta deranjeaza pe uslistii care s-au obisnuit sa injure pe cei care incearca sa gandeasca.
Excelent punctat ! Excelent ! Felicitari Domnule Fumurescu !
Draga Aline,
Daca ata e subtire, se rupe jucaria si ramii tot gol. Asta este singura eroare de logica dar s-ar putea sa fie indeajuns de mare.
…,mda, sa speram ca nu e. La urma urmelor, de noi depinde.
Distanta de la realitate la alegorie nu e mare. Reciproca, nici in acest caz, nu e valabila.
Ideal ar fi ca toti sa fie onesti, dar cum utopia acestei cerinte e deja axiomatica, calea cea mai sigura e intercontrolul intre oponenti. E lucrul cel mai greu pe care-l pot pricepe jucatorii.
Articol din seria „PDL şi USL / Aceaşi mi-ze-rie”. Articol băsiat, aşa cum observa cineva mai sus.
Ca să ieşi din (ideo)logica de până acum, pe care ai propagat-o cu veselie, nu poţi proceda ca preşedintele, spunând … io n-am ce să schimb în ce ma priveşte…
Fesenismul lui Iliescu din anii 90 deaia ne puţea, că abia dacă reuşea să facă trecerea de la „tovaraşe” la „domnule”.
Mai aprofundaţi, „tovarăşe” Fumurescu! :-)
Da, partide noi! Liberalizarea radicala si urgenta a vietii politice. Sa-i obligam! Uraaaa! Avem ac si ata! ….. dar cum sa facem, cum le folosim?!
Eu vad doua solutii de presiune publica. Una ar fi prin lideri de opinie care sa scrie, sa vorbeasca si sa ceara in fiecare zi asta, ceea ce nu vad sa se intample in spatiul public. Alta ar fi prin manifestari de protest viguroase care sa aiba aceasta cerinta formulata clar si prioritar, ceea ce iar nu vad a se intampla. In esenta „PDL- USL, aceeasi mizerie”, asta inseamna, dar in lipsa unei articulari clare si puternice, chestiunea este ignorata. Si sa nu uitam marele interes al actualeleor partide parlamentare de a nu schimba acest sistem. Practic ii loveste pe toti in miezul puterii lor. Oricat de nemultumiti ati fi de unii, va trebui sa votati cu ceilalti. Poate ca la aceasta ideea prinsa in initiativa „romaniei curate” am contribuita si eu, fiindca am scris de mai multe ori pe acest subiect, dar nu cred ca va avea efect. Sunt prea multe cerinte amestecate in acel document. Ar trebui prioritizate, extrase chestiunile cele mai importante si mai urgente din si cerute in public, in fiecare zi, clasei politice, altfel este putin probabil sa se schimbe ceva. Si mai cred ca ar putea exista si o a treia posibilitate. Un calcul politic al lui Basescu de a submina USL-ul, fiindca PDL-ul a ajuns la nucleul dur si nu cred ca mai poate sa scada semnificativ, dar nu cred ca ar fi in stare de o miscare de mare om politic. Acest subiect a fost adus in atentia publica de mai multi lideri de opinie in ultimul timp, dar doar in treacat si nu a provocat dezbatere, ceea ce ma face sa cred ca se incarca acoperirea si ignorarea lui, fiindca este extrem de subversiv.
No stai numa un pic până dăm zăpada die pe floașter… Ui afar’ ce vreme mare îi! Șez blând o țâră că țî suduim noi, nu te tieme! Amu’ știm ce trebe scris pe jalbă!
„Batalia pentru voturile noastre va fi acerba. Vot cu vot.”
D-le Fumurescu, va rog sa-mi spuneti care partide credeti ca se bat pentru votul dvs. / pentru al meu.
Mai bine zis, carui segment din electorat i se adreseaza, in opinia dvs., fiecare dintre partidele (mai importante…) din Romania.
Ma tem ca vom ajunge la o concluzie trista: putine partide mai pun pret pe voturile noastre. Cele mai atractive au ramas, din pacate, voturile „de vanzare”.
Parerea mea…