joi, martie 28, 2024

„Ultra-liberalismul”. Cealalta perspectiva

Criza actuală aduce în prim planul dezbaterilor publice nu doar opinii ale unor economişti. Perioade ca aceasta sunt de obicei momente în care intelectualii caută răspunsuri, şi nu de puţine ori asistăm, cel puţin din punct de vedere teoretic la schimbări de paradigmă. Este un prilej bun pentru a da atenţie şi altor voci, cele care nu sunt numaidecât experte în economie (pentru că – nu-i aşa? –  doar ne aflăm într-o criză economică), ci şi în alte domenii ale cunoaşterii, şi care pot contribui cu o oarecare prospeţime la mult discutatele şi greu-digerabilele probleme economice. Aşa s-a întâmplat în urmă cu câteva zile, când mi-a atras atenţia un articol semnat de domnul Matei Vişniec. La finalul lecturii, am găsit un Matei Vișniec într-o stare de decepție.
De ce? Din cauza capitalismului – în opinia domniei sale- un sistem care contribuie la degradarea omului și căruia nu-i putem găsi prea multe virtuți. Vișniec consideră că în momentul de față orientarea lumii este una “ultra-liberală” (opusă celei comuniste sau socialiste) și că, la această orientare “lucrează” pesemne propaganda. Nu ne spune clar cine anume e preocupat cu îndoctrinarea sau propaganda “ultra-liberală”, însă e lesne de priceput că, de vreme ce acuză bancherii și negustorii pentru “excesele”, “derivele”  și “tendințele monstruoase ale orânduirii comerciale excesive în care trăim”, întocmai aceștia ar fi presupușii vinovați. Apoi, Vișniec se mai referă (cu argumente de filosofie politică destul de slabe, aproape integral istorice) la așa zisul divorț dintre capitalism și democrație. Sensul dat de autor aici vrea să transmită cititorului ideea că sistemul capitalist, pentru a fi just (a se citi, mai puțin degradant), el trebuie să fie parte dintr-o orânduire democratică. Altfel, lucrurile  “o iau razna”, și nu facem decât să permitem “noului capitalism ultra-liberal” să continue “să-și bată joc de om și de democrație”. Evidențe ale “bătăii de joc” ne sunt prezentate de Vișniec în “sute de articole, eseuri, cărți”.Un astfel de articol trebuie (măcar dintr-un minimum de respect pentru propria preocupare) să suscite spiritul critic al unui economist. Pentru că problema cu care Matei Vișniec se ia la trântă nu este una de dramaturgie (respectul meu pentru reprezentanții breslei este la fel de mare precum cel pentru propria-mi breaslă) ci de economie. Deci, în acest context, încercarea unei lămuriri (condiția esențială pentru ca o minte tânără să nu priceapă pe dos spusele domnului Vișniec) se impune.

Trei este numărul de probleme care, după opinia mea, sunt delicate în acest articol și deci, merită reluate. Acestea sunt:

1. problema comunismului și îndoctrinarea

2. capitalismul “ultra-liberal”

3. democrația

Prima problemă, cea a comunismului, este repede fluturată în nasul cititorului, scopul fiind doar de a o pune în antiteză cu capitalismul, numitorul “comun” al celor două fiind, după cum înțelegem de la autor, natura “complexă” și “subtilă”  a îndoctrinării. În timp ce comuniștii îndoctrinau “direct”, capitaliștii îndoctrinează “subtil”, iar tezele capitaliste sunt “ultra-liberale” (înțelegem deci că “ultra-liberalismul”, fie el ce-o fi, este ceva rău).

Sensul corect al problemei comuniste: exceptând complicațiile sociale născute de comunism, și care nu ne interesează aici, suntem nevoiți să mergem direct la sursă, adică la complicațiile economice. Motivul este simplu: pentru că cele din urmă le-au produs pe cele dintâi. Și complicațiile economice au fost două: absența proprietății private (socializarea mijloacelor de producție) și absența prețurilor reale (imposibilitatea calculului economic). Aceste două complicații au dus la apariția unei alte probleme fundamentale: risipa de resurse. Economia de comandă (o imposibilitate demonstrată de economiști precum Ludwig von Mises, Murray Rothbard, Hans-Hermann Hoppe) a reușit să mute pușculița cu avuție a publicului, fie în deriva investițiilor nedorite, necerute de nimeni(relevantă aici, industrializarea României) dar ai căror beneficiari au fost chiar “iluștrii” designeri ai economiei de comandă, fie direct într-un cavou, adică risipa a fost la scară largă. Ceea ce nu și-au dat seama (fie din necunoaștere – puțin probabil –  fie din rea voință – foarte probabil) socialiștii, a fost că absența celor două elemente (proprietate privată și prețuri) este de fapt pe termen lung, o revoltă împotriva firii.  Acum, propaganda socialistă a funcționat timp de mai bine de cincizeci de ani cu ajutorul intelectualilor (recomand aici Julien Benda “Trădarea cărturarilor”, pentru lămuriri suplimentare) și statului (adică statul punea în practică ceea ce intelectualii – o parte din ei convinși socialiști, o altă parte doar practicau prostituția intelectuală – “recomandau” cu încredere). E bine de știut că îndoctrinarea (forma cuvântului din DEX nu are sens peiorativ) a fost într-adevăr practicată de comuniști, dar nu e bine de reținut că, acest cuvânt, este presetat pe modul “negativ” în orice discuție. Cu alte cuvinte, trebuie sesizat și făcut diferența între îndoctrinarea bună și cea rea. Îndoctrinarea comunistă (pentru că preceptele ei au fost unele nenaturale) a fost una rea, cu efecte dezastruoase, inclusiv cu efectul de a schimba sensul acestui cuvânt, recte “a îndoctrina”. Nu este singurul loc în care socialismul a produs modificări importante de natură etimologică, dar asta este o altă problemă. Prin urmare, a fi setați pe îndoctrinarea a priori rea, diabolică cred că este eronat. Dacă nu renunțăm la această preconcepție, atunci riscăm să considerăm orice dezbatere liberă de idei, comunicare, sau formă scrisă, ca fiind nimic mai mult decât o “îndoctrinare” și având efecte dezastruoase din start. De asemeni, nu este relevant modul în care binele sau răul se comunică, ci care dintre ele se comunică. Dacă am rezolvat această problemă, atunci în mod firesc ar trebui să facem un pas înainte către problema distincției: bine sau rău și cantitățile optime din fiecare.

Afirmația cu privire la sistemul capitalist (în care domnul Vișniec crede că trăim, fără aprecieri sau lămuriri suplimentare cu privire la natura lui) care îndoctrinează “subtil” este deci, având în vedere cele spuse mai sus, irelevantă, pentru că am stabilit că nu contează forma în care se produce îndoctrinarea ci natura ei (adică dacă e bună sau rea). În opinia lui Matei Vișniec, capitalismul actual este ceva rău pentru că el a produs consumerismul (fie el ce-o fi). Umanitatea consumă însă, de când lumea, tot felul de produse mai mult sau mai puțin tangibile: unii acordă o însemnătate mare vestimentației, alții deliciilor gastronomice, iar alții cărților, ideilor, școlii. Domnul Vișniec cu siguranță fie a scris articolul cu un creion și o hârtie pe care le-a consumat, fie pe un laptop sau desktop care au consumat energie. Articolul domnului Vișniec a fost, după cum este și cel prezent, o activitate de producție, care nu s-ar fi putut realiza în absența unui consum prealabil (respectiv a trebuit să cumpărăm creionul, hârtia sau laptopul). Așadar, consumul determină producția. Fără consum e bine de știut că nu avem producție. Orice altă tălmăcire a ordinii consum(1)-producție(2) este pur marxistă (și am stabilit că e de rău cu comunismul). Ar fi inutil în această discuție să repetăm lucrurile de mai sus, și să-l considerăm pe domnul Vișniec, și pe mine, amândoi niște consumeriști. Deci orice alt sens dat cuvântului consum decât cel explicat, nu privește economia. “Supra-consum”, “Sub-consum” sunt sintagme care caracterizează probabil tendințele unui individ pe o piață. Dacă el consumă mai mult avem două explicații, una economică și cealaltă non-economică. Cea economică spune că, fie are multe nevoi și manifestă cerere pentru produse care să-i acopere aceste nevoi, iar cea non-economică spune că de cele mai multe ori omul consumă “iresponsabil”, “irațional”, “neîntemeiat”. Se cade aici să facem precizarea extrem de importantă că în economie nu putem face comparații interpersonale de utilitate. Astfel, dacă X consumă de 10 x lapte într-o zi, nu putem spune ca economiști că el este irațional, întrucât nu putem măsura utilitatea laptelui atunci când X consumă. Ar fi bine să scăpăm de această manie. Ar fi economic-sănătos. Iată de ce o și numesc, explicație non-economică. Deci nu ne interesează.

A doua problemă, cea a capitalismului “ultra-liberal”. Vișniec reclamă societatea consumeristă, ca produs al capitalismului “ultra-liberal”.  Totodată, consideră capitalismul de acest tip o formă de ideologie extremă, și o poziționează la polul opus comunismului.

Sensul corect al problemei capitaliste. Capitalismul non-etatic (adică unde statul nu intervine prea mult sau deloc) înseamnă producție și consum pe baza unui calcul al profitabilității deopotrivă în sfera producătorului și în cea a consumatorului (deși aceste două roluri se întrepătrund armonios, în sensul că toți suntem concomitent producători și consumatori; bunăoară cu munca noastră producem bani, iar banii ne facilitează accesul la bunuri, adică la consum). Se cuvine să spunem că, termenul asociat capitalismului de către Matei Vișniec, anume “ultra-liberal”, nu există în literatura de specialitate, la noi, la economiști. Există liberalism, neo-liberalism, clasicism, neo-clasicim, însă “ultra-liberalismul” nu figurează. Întrebăm deci, la ce se referă? E un concept economic sau o figură de stil? Ținând seama de preocupările principale ale domniei sale, înclinăm să credem că ar fi vorba de a doua variantă. Pe mine unul, mă face să mă gândesc la suporterii echipei de fotbal Steaua, acei ultrași care scandează și își susțin echipa pe stadioane. Însă, cam atât. Esențial de reținut este că acest concept de “ultra-liberalism” nu îl găsim pe nicăieri, sau cel puțin nu a fost teoretizat până în prezent, iar încercarea domnului Vișniec de a-l teoretiza (dacă asta a intenționat, desigur) nu convinge. Dacă ar fi să deducem totuși, ne-am putea imagina că se referă la o formă de liberalism extremă (nedefinită nici ea de autor), în care probabil nu există o ordine, ci o dezordine, un haos, în termeni vișniecieni consumerist. Unde toată lumea consumă, iar valorile se pierd. Capitalismul non-etatic însă, având în vedere principiile sale, este susținut din punct de vedere teoretic, dar și practic de foarte mulți autori care îi enumeră virtuțile (recomand consultarea unor autori precum Ludwig von Mises, George Reisman, Walter Block și alții, aparținând Școlii Austriece de Economie). Este important de știut că acești autori fac o distincție între capitalismul etatic (unde intervenția guvernamentală este prezentă, deși nu este necesară; cazul lumii de astăzi) și capitalismul non-etatic (statul nu este prezent). Până când vom afla la ce tip de sistem se referă domnul Vișniec, nu rămâne decât să facem precizarea că, capitalismul etatic nu reprezintă nici de departe și nu poate avea virtuțile celui non-etatic. Ceea ce vreau să spun este că, s-ar putea ca domnul Vișniec și mulți alții precum domnia sa, intelectuali de marcă, să fi căzut pradă erorii sau mitului “libertății fantastice în care trăim și a capitalismului sălbatic”. De fapt, ordinea lucrurilor în capitalismul etatic este cea dictată de stat, care mai devreme lua forme de socialism. Atenție deci la ce sistem ne referim. Acest mit este des întâlnit, iar din nefericire acuzele nu cad pe natura agresivă a statului (dictator în capitalismul etatic) ci pe capitalism, negustori, bancheri. Dacă aceștia ar fi de blamat, atunci domnul Vișniec (sau oricine) în măsura în care a contractat vreodată un credit bancar sau a realizat un schimb (fie el cât de mic, dar care l-a pus în poziția de negustor) este cumva în contradicție cu propriile acțiuni trecute. Bunăoară, contractez un credit pentru a cumpăra o casă, după care merg la TV și vorbesc despre insidioșii și diabolicii bancheri, și vina lor de a fi dus această lume în consumerism. Regretabil.

A treia problemă, cea a democrației. În acord cu spusele domnului Vișniec, capitalismul poate funcționa doar într-o democrație, dar din păcate, astăzi, capitalismul “își bate joc de democrație” și “este jenat de ea”. În același timp, după cum mai remarcă autorul “televiziunea distruge democrația”.

Sensul corect al problemei democrației. Înainte de asta, e bine de știut că, capitalismul nu este o invenție a democrației. Capitalismul, înțeles ca libertate economică (în diferite grade), a existat și pe timpul monarhiei. Este un non sequitur să spunem că sistemul capitalist poate fi imaginat doar într-o democrație.  Democrația este într-un conflict permanent, indirect cu libertatea economică. Spre exemplu, într-o democrație dreptul la secesiune este inexistent. Prin urmare de vreme ce eu nu mă pot apăra de acțiunile coercitive ale statului (manifestate prin taxare, impozitare – atenție – mijloace politice, iar nu economice de dobândire a proprietății) înseamnă că nu sunt liber. Democrația nu rezolvă această problemă fundamentală a minorității, căruia nu i se pot determina clar drepturile. Ori, o democrație condusă după regulile majorității, în detrimentul minorității, nu este altceva decât o tiranie a majorității. Economia nu face distincții între cei minoritari și cei majoritari, însă pe o piață liberă și democratică, drepturile de proprietate (un drept fundamental) ale celor puțini pot fi “călcate în picioare” de cei majoritari. Atenție însă la încă o problemă (și recomand aici lectura unei cărți grele în acest sens, Hans-Hermann Hoppe Democracy: The God that Failed aici). Nu rezultă, deci iarăsi este un non-sequitur, faptul că, doar pentru că majoritatea a ales, a și ales într-adevăr ceva bun. Să nu uităm că Hitler a ajuns la putere tot printr-o formă de democrație. Deci problema democrației este mai întâi una de drept, și apoi una economică. Revenind, a considera democrația unicul țarc al capitalismului este inexact.

Ce ar fi vrut probabil să spună domnul Matei Vișniec

Sigur că putem blama capitalismul pentru multe dintre nedreptățile pe care oamenii le simt astăzi pe piață. O putem face. Dar asta nu schimbă cu nimic teoria corectă, și anume aceea că, capitalismul creează bunăstare. Se poate dovedi nu numai teoretic, dar și empiric. Este incorect să punem pe seama capitalismului, excesele firii umane. Un mod corect de a interpreta această problemă (recunosc că, într-un anumit fel, goana după avuție poate creea derapaje) este cea prin care aducem în discuție necesitatea unui sistem moral, ca suport pentru capitalismul non-etatic. Cu alte cuvinte, ne putem gândi că, în absența unui sistem moral bine definit (spre exemplu principiile creștine) spiritul materialist poate dăuna. Dar trebuie să o spunem, că aici vorbim de o problema a naturii umane și nu a capitalismului. Mult mai profitabil ar fi să lucrăm la construcția unui sistem moral, ca sprijin pentru capitalism.

Erori clasice din expunerea domnului Matei Vișniec

Reiau mai jos, câteva din cele spuse de domnia sa, după care voi comenta succint.

Iată cum am putea rezuma îndoctrinarea ultra-liberală sub formă de sfaturi, pe care un bun “tată” le-ar putea da fiului său :

tu, fiule, ai să-ţi doreşti toată viaţa ta un singur lucru : să ai bani; iar aceşti bani pe care îi vei câştiga cu îndârjire nu trebuie să doarmă, îi vei investi mereu şi în aşa fel încât să fie în mişcare continuă;

eroarea: de fapt, este o neințelegere a modului în care funcționează economia. În lipsa unui proces de acumulare de capital (economisire + investițiii) adică “a nu lăsa banii să doarmă” e foarte posibil ca toți să devenim ai străzii. Nici eu, nici domnul Vișniec nu scriem de pe stradă, deci pe undeva (nu credeți?) a trebuit să fim economicoși în timp, pentru ca astăzi să avem de pe ce sau cu ce scrie. A investi mereu este o caracteristică a omului (de la Robinson Crusoe încoace). Ea produce evoluția.

toată viaţa ta va trebui să consumi cu îndârjire, pentru că numai consumul este motorul economiei; ce trebuie să-ţi cumperi ca să te simţi realizat şi fericit ai să vezi la televizor, de altfel cam trei sau patru ore pe zi ar fi bine să le dedici televizorului

eroarea: credința în teoria societății consumeriste este specifică persoanelor care nu cunosc teoria banilor. Domnul Matei Vișniec trebuie să știe că acel socialism pe care l-am clarificat la început, astăzi ia forme economice diverse (el nu a dispărut). Una dintre ele este socialismul monetar, adică moneda este în proprietatea statului, drept exclusiv de producție având tot el. Consumerismul (deși criticabil cu teoria corectă ca capitalismului non-etatic) la care face referire Matei Vișniec este rezultatul multor ani de expansiune a creditului, activitate practicată în principal de Băncile Centrale (și aici discuția se poate complica, de aceea recomand înainte de a huli ce am spus, lectura acestui articol). Așadar, consumerismul în capitalismul etatic (adică cel prezent) este rezultatul politicilor statului. Deci pe cine dăm vina?

când ai să auzi că în diverse ţări (Franţa, Grecia, Spania) unii încep să manifesteze, să facă greve şi să spună că poate există şi un alt model socio-economic de viaţă (adică nici comunist, dar nici ultra-liberal) tu să nu-i crezi, să-ţi spui că a face grevă şi a ieşi în stradă este un lux, că democraţia este o imensă pierdere pentru economie

eroarea: afirmația scoate la iveală un soi de credință în inofensiva, neproblematica, salvatoarea calitate a sindicatelor. E bine de știut că sindicatele nu au niciun rol economic. Dimpotrivă, ele destabilizează o economie. Sindicatele (forme parazitare ce se pot instala doar în jurul companiilor de stat) nu sunt altceva decât risipa banilor publici. După cum statul este un agresor, în același mod sunt și sindicatele agresoare. Pe o piață liberă sindicatele este greu de crezut că ar putea exista. O simplă plimbare prin mediul privat, va lămuri această problemă. Sindicatele țin pe loc productivitatea, cresc șomajul și împiedică dezvoltarea unei diviziuni a muncii profitabile în societate. Evident, acest lucru este posibil tot prin intermediul statului. În altă ordine de idei, cât privește cunoștințele economice ale sindicaliștilor, care, după cum crede domnul Vișniec atunci când ies în stradă “încep să spună că poate există și un alt model socio-economic de viață (adica nici comunist, dar nici ultra-liberal)” este de-a dreptul comic să credem că le au. Sindicatele nu ies în stradă pentru probleme economice, ci motivați de lideri care de cele mai multe ori au tangență (în sens nu tocmai ortodox) zi de zi cu liderii politici. În economie salariiile sunt pe măsura productivității. Vi s-a parut vreodată că sindicaliștii, atunci când cer suplimentarea de fonduri, fac vreo referință la problema productivității lor în economie? Nu, pentru că ar fi un fel de dat cu stângul în dreptul. Recomand aici lectura cărții lui Henry Hazlitt, Economia într-o lecție, care expune cel mai simplu și mai frumos, natura parazitară a sindicatelor.

Deși s-ar mai putea comenta mult pe problemele sensibile ridicate de Matei Vișniec în articol, pentru moment mă voi opri aici. Ca o concluzie, revin puțin la cele spuse la începutului postului. E bine de știut cum funcționează economia înainte de a vorbi despre ea. Este un domeniu supra-populat cu erori (poate cel mai). Din nefericire, Matei Vișniec propagă mai departe erori (pe care economiștii se străduie să le demaște dimpreună cu studenții sau chiar publicul larg) apărute din înțelegerea fragilă a principiilor economice sau din credința în teorii precum folclorul. Știu că analiza literară trebuie să respecte și ea unele canoane. La fel și aici, și la orice altă știință. Canoanele ne ajută să ne lămurim. Canoanele ne dau metoda. Altfel, discuția e doar de o ieșire în oraș cu prietenii la o bere (unul literat, altul chimist, altul politolog, altul inginer și..un economist) în care toți hulesc consumerismul, bancherii nesătui, negustorii calici, și aplaudă atunci când statul intervine să “corecteze” discrepanțele nedrepte dintre indivizi.

Publicat iniţial pe http://www.sound-economics.ro/

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Economia de comandă?… O imposibilitate? Complet gresit. Toate corporatiile, ca exponent al capitalismului, practica o „economie de comanda” avansata. Corporatiile calculeaza trenduri, planifica, conving prin marketing si media ca avem nevoie de un produs sau altul. Nu vad mare diferenta intre o economie planificata si o corporatie si mai planificata…

    • Ca sa-ti raspunzi singur la intrebare, gandeste-te ce s-ar intampla daca statul ar spune fiecarei companii ce si cat sa produca, fara posibilitatea de a-si ajusta productia la feedback-ul primit de pe piata. Daca s-ar cunoaste cu exactitate care
      ar fi cererea pentru fiecare tip de produs pe o perioada mare de tip (pe urmatorul an) poate ca s-ar putea vorbi de o economie planificata. Daca vrei sa privesti statul ca o mare companie, gandeste-te ce manageri prosti are avand in vedere ca in fiecare an este pe minus.

    • Una din diferente este ca intr-o corporatie poti si concediat daca nu-ti ies planurile. Asta le eficientizeaza. Alta este ca firmele in general cauta manageri care au dovedit ca pot aduce profit unei companii. Acestia sunt bine platiti intrucat nu sunt f multi care sa poata faca acest lucru.

      Cat despre al doilea post, mai ai de invatat despre ce inseamna o economie planificata. Hai ca iti dau un imbold – este atunci cand cineva de sus determina ce inseamna „alimentatie sanatoasa” si te trezesti cu 100 de grame de carne pe saptamana.

      • @ Dl Constantinescu

        -Daca tu vezi in „concediere” o mare inventie a capitalismului, atunci nu mai am prea multe de spus. O sa-ti dau totusi un exemplu… Un reputat economist spunea la un moment dat ceva de genul: „daca o sa continuam sa vedem in 10% „unemplument rate” doar un procent atunci suntem pierduti. Daca vom continua sa vedem intr-un pacient doar un „caz” suntem la fel de pierduti… daca vom continua a vedea intr-un munte doar un zacamant de cupru (sa zicem) si sa-l exploatam fara scrupule, fara a vedea si bogatia de viata din el, suntem la fel de pierduti…

        – Economia corporatista este la fel de planificata ca si una statala… Doar proprietarul se schimba… Nu-mi spuneti ca statul nu poate angaja manageri la fel de buni ca si sectorul privat… Recunoaseti ca si cele 100 de grame precum si cei 10 hamburgeri/zi sunt la fel de nocive pentru demnitatea umana… Cam asta-i problema: si 100 de grame si cele 10 kilograme sunt solutii sub-umane…

        Ce remarc eu, e ca multi intelectuali romani se erijeaza in mari aparatori ai capitalismului, desi noi n-avem nici in clin nici in maneca cu asa ceva. Domnilor, aici nu e vorba de ideologie ci de progres. In plus, multi intelectuali din inima capitalismului nu sunt deloc pro-capitalsim; universitati intregi… Citi doarChomsky si o sa vedeti ca se poate si altfel dincolo de capitalism si socialism…

        • Faci mari confuzii , si folosesti termenii in afara semnificatiei lor:

          1. economie = Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor
          materiale şi serviciilor

          2. economie planificata = Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului
          bunurilor materiale şi serviciilor, numai ca pentru ficare activitate statul stabileste cat se
          produce, si cine va beneficia de produse.

          3. „economia” unei corporatii se refera doar la o singura activitate.

          Nu poti pune semnul egal intre „economia” unei corporatii si economia planificata doar pentru ca in ambele se fac planuri.

          • Acum, vrei sa-ti duc si eu citate din „peer-reviewed journals”??? Ca am destule… Credeam ca discutam liber aici, acces la wikipedia si io am…
            Raman la parerea ca planificarea este aceeasi peste tot. Cred ca daca folosesti pluralul, adica corporatii in loc de singularul corporatie, o sa ajungin acelasi loc… Cum toate corporatiile planifica, intregul ansamblu planifica… Doar proprietarul (adica un om, o familie, un clan) se substituie statului (adica noua)…:)

      • Cunosc foarte bine conceptul. Ca orice teorie, ea este criticata de adversari, nu te gandi ca este ultima realitate. Eu nu ma refeream la renuntarea la economia libera de piata. Ci la mecansime de distributie mai echitabile a productiei umane.
        Oricum, faptul ca pamantul si afacerile si apa apartin unor persoane private in loc de a ne apartine noua, membrilor cetatii, (spune-i stat daca vrei) nu ma incanta foarte tare, Acesti proprietari/antreprenori/investitori sunt fiinte umane ca si noi si de cele mai multe ori nu se ridica la inaltimea asteptarilor societatii fiind aobsedati si orbiti de putere si bogatie… In principiu, de ce statul nu ar fi capabil sa angajeze absolventi de Harvard sau Cambridge??? Cum spuneam, problema capitala se afla in distribuire…

  2. Consumul determina productia… Acest lucru se poate realiza si in socialism….
    Dar… Daca productia, in dorinta ei de a face profit cu orice pret, convinge consumul ca are nevoie de un anumit produs sau altul??? Si poate face asta intrucat mijloacele ii apartine. „Supply force” este unita, corporatizata, beneficiaza de avantajele colosale ale media si fortei financiare pe care o poseda.
    Este omul o fiinta rationala astfel incat sa produca pentru un conum rezonabil? Nu este, omul e zgarcit vrea profit urias, de aia si forteaza mana consumatorului, cauta sa-l convinga ca are nevoie de ceva. De aia ni’s pline casele si debaralele de lucruri inutile, care devin gunoi in scurt timp. Tot din dorinta irationala de a obtine profit, mai mult de jumatate din populatia SUA este obeza (atentie, nu grasa, grasuna, sau grasulie)… Profiturile „supply-ului” se regasesc de minune in grasimile (create artificial) cetateanului american (si nu numai)… Ce ironie!

    • dar daca socialismul este o utopie adusa la rangul de virtute practica? dar daca in numele acestei utopii trebuie sa ucizi citiva sau chiar mai multi oameni care nu impartasesc „valorile”?
      ati hotarit foarte clar ca majoritatea semenilor dvs sint idioti iremediabili care nu cumpara decit pt ca au fost convinsi s-o faca, fara vreo legatura cu necesitati proprii, fara vreun act voluntar al reflectiei.
      well, nu sint de acord.

      • Nu trebuie sa fiti de acord, acesta este un forum de discuti liber (sper)…
        Si capitalismul si socialismul potucide la fel de bine, din motive la fel de argumentate (valori)… Vezi cazul Iraq unde se ucide bine-mersi in numele libertatii…
        Eu spun ca trebuie sa vedem dincolo de ideologii (care nu inseamna nimic altceva decat eu CRED -deci nu stiu exact-ca ar trebui sa facem asa, tu CREZI ca ar trebui sa facem invers).

        Nu e nimeni idiot… Doar manipulati. Daca nu cumperi de la corporati A, cumperi de la B sau C. Si iata iluzia existentei competitiei, desi se stie clar ca A, B, si C se intalnesc la un meci de golf pentru a puneeconomia la cale…:)

  3. Capitalismul ultimilor ani in SUA… A fost complet non-etatic… Iar toata criza inceputa in 2008 (care se va sfarsi cel mai devreme in 2028) a fost cauzata de „piata libera”… De elita „libera”. Mari economisti au denumit aceats criza una „a zgarceniei”, in principiu a zgarceniei elitelor care au mintit in scriptele finaciare precum minteau scribii comunisti cand raportau Ceausescu-lui… De atat de-regulare (de-reglementare) s-a ajuns la criza din 2008… Acum pendulu s-a deplasat in partea opusa… S-a ajuns la concluzia ca este nevoie de mai multa reglementare, de o mult mai masiva interventie a statului. De aia General Motors este acum o companie de stat (~60%)… Pentru ca managementul ei privat era s-o darame cu consecinte sociale deplorabile pentru cetateanul american… Si nu vreau sa mai pomenesc de nationalizarile lui Gordon Brown din Anglia. Tocmai se ajunsese la concluzia ce bancherii PRIVATI englezi nu mai puteau conduce astfel de afaceri. Si mai ironic, cand sectorului privat ii merge bine, pledeaza pentru de-reglementare, absenta statului. Cand ii merge prost cere ajutorul statului, vezi celebrele bailouturi realizate din banii contribuabilului american si european…

    Pe de alta parte, ca tot aduceti vorba de economie. Amintiti-va de Akerlof si de metafora lamaitei… Intre cumparator si vanzator exista informatia asimetrica; in principiu cumparatorul nu stie niciodata ce cumpara… De multe ori cumpara lamaite acre tocmai in urma mesajelor din media…

    • Nu inteleg cum poate sustine cineva ca exista un capitalism non-etatic intr-o tara in care politica monetara e complet controlata de stat, o tara in care banca centrala a creat tone de credit ieftin in mod special pentru cei care nu isi permiteau respectivul credit (Fanny May si Freddie Mac). Chiar daca nu ar exista alte reglementari (desi exista) politica monetara decisa relativ arbitrar de stat e mai mult decat suficient sa distorsioneze economia (presupun ca tot creditu ieftin s-a nascut si din dorinta de a arata cat de smechera e America economic, dupa 9/11 in ciuda a 2 razboaie)

      Si cu industria auto, daca o studiezi istoric, o sa vezi mai multe interventii ale statului care au prevenit eficientizarile si reglarile necesare competitivitatii in piata libera.

      • Pe vremea lui Bush mediu de afaceri (in special cel financiar bancar) a fost de-reglementat ad absurdum… De unde si sub-prime rate-ul care a declansat criza… In 2008 Bush a initiat cel mai mare bailout din istorie tocmai ca sa ajute afacerile aflate in impas tot din vina lor pentru ca erau complet libere (adica a luat bani de la contribuabil si i-a dat privatilor AIG, etc.)… Adica americanii si-au amintit brusc ca au nevoie de stat si au aplicat principiile lui Keynes pe care-l uitasera in vremurile de glorie…
        GM s-a prabusit datoriat managementului pagubos…Privat si el…

  4. „absența celor două elemente (proprietate privată și prețuri) este de fapt pe termen lung, o revoltă împotriva firii”
    Va construiti teoria pe niste fundatii cam subrede… Adica acceptam ca o societate comunista va dirija resursele societatii in mod gresit pentru ca un numar limitat de indivizi stabilesc efectiv directia, dar negam ca s-ar intampla acelasi lucru intr-o societate capitalista unde practic tot un numar limitat de indiviz acumuleaza capital si il reinvestesc? Daca primii au, cel putin teoretic, un scop nobil, cei din urma nu-l au nici macar pe ala.
    In final concluzia este aceeasi. O societate umana va ajunge inexorabil sa fie condusa de cativa indivizi. Rezultatul depinde doar de calitatea morala a acestora. Deci singura solutie este sa asiguram o educatie impecabila generatiilor urmatoare.

  5. Domnule Stamate, e nevoie de mai multă fineţe de spirit pentru lansarea într-o asemenea dezbatere, fineţe pe care se pare că nu o aveţi: „a consuma” nu este totuna cu „consumism”. Dacă îţi iei un telefon mobil pe care reuşeşti să-l foloseşti 7 ani înainte de a-l înlocui cu unul nou, se cheamă că ai consumat. Dacă îţi iei un telefon mobil şi peste un an îl înlocuieşti cu unul nou doar fiindcă între timp tehnologia a avansat (chiar dacă nevoile tale au rămas la fel), se cheamă consumism. Ei, SUA din păcate cam încurajează acest tip de comportament. Se produce şi se cumpără mult, chiar dacă de fapt n-ar prea fi nevoie.

    Iar argumentaţia despre îndoctrinare este atât de firavă, încât nici nu mă obosesc s-o abordez.

    Comentariu editat de moderator

    • Mister A. vorbeste de o multime X, aceea a anonimilor mediocrii care isi dau liber la exprimare pe net si care, fara acesta, ar fi, probabil mai tristi. Din post se subintelege ca Mister A se exclude din aceasta multime si, mai mult, ii compatimeste – spune el, ca un poet lovit de scarba existentiala: „ce v-ati face voi etc…”. Intelegem din aceasta intrebare drama care il incearca pe tanarul Mister A; a suporta o viata intreaga o multime X care ii produce greata, fara sa poata sa faca ceva, sa scape intr-un fel de aceasta prezenta malefica si indefinita care produce durerea poetului. Dorind sa se delimiteze de ea, Mister A esueaza lamentabil si sfarseste prin a se autoinclude. De aici, pe langa durere, putem observa si obtuzitatea acestei minti bantuita de adevaruri sublime, care se dovedesc in final mizerii. Mister A este si anonim, este si mediocru si intr-un final este si demn de mila. De aici, dubla drama a geniului care a scris toate acestea. Si de aici avem, in interogatia retorica din finalul capodoperei, acel of menit sa rupa inimi – of, inima mea!
      Eu doar atata vreau sa zic: in amandoua cazurile prezentate de Mister A se consuma. Numai ca unul poate sa consume mai mult si altul mai putin. De ce intr-un caz sa vorbim de a consuma, si intr-altul de consumerism? Si nu vine oare cuvantul consumerism de la a consuma, si, deci, il contine? Pai, ori consumam ori nu mai consumam, ce mama naibii?

      • In ultimii ani ni s-a tot bagat in cap ca suntem indivizi tare diferiti intrer noi… Chiar asa??? Am uitat de faptul ca sunetm atat de asemanatori??? Ca avem idealuri comune si ca stim ca nu putem reusi decat impreuna? Individualsimul asta exagerat ni s-a inoculat tocmai pentru a fi dezninati… Familia nucleara, familia cu un singur parinte, spargerea comunitatilor, ruperea traditiilor. Iata cum am devenit mai slabi ca niciodata… Asta este drumul catre servitute ca sa parafrazez pe cineva… I

        • Clovis, dar dezbinarea şi egoismul generalizate se datorează in întregime politicilor statului socialist in care trăieşti, el, prin educaţia sa puternic colectivistă, te-a determinat să consideri şi califici restul oamenilor pe care nu-i cunoşti direct drept proşti, ignoranţi, lacomi handicapaţi, incapabili să-şi facă propriile alegeri in materie de achiziţii şi să hotăreşti că există o mînă de oameni luminaţi -aleşi cumva, prin criterii obscure de către alte persoane şi mai obscure- care ştiu mai bine decît omul obişnuit ce bunuri şi servicii îi sînt necesare şi potrivite. Statul socialist este cel care te-a înstrăinat de familie, de prieteni, de credinţe, de comunitate pentru că te-a de-responsabilizat prin reţelele sale de întrajutorare forţată, prin contractele de asigurări obligatorii in materie de asistenţă socială, sănătate şi pensii, pentru că te-a îndoctrinat in sensul îndreptăţirii şi nu al însărcinării morale faţă de semeni. Tu ai doar pretenţii, critici şi scuipaţi pentru semenii tăi consumerişti, nu şi îndatoriri morale, nu te simţi deloc deplasat in raport cu campania ta de denigrare a omului obişnuit executată nu intr-un raport direct prin vorbă şi faptă bună, ci la gazetă, in virtual, anonim, maliţios şi tendenţios, şi nici nu ai catadicsi să cobori din turnul dumitale de fildeş in tîrg şi să încerci să schimbi comportamentul presupus infam al norodului, şi nici nu ai mişca vreun deget să-i ajuţi cumva pe cei in nevoie, o face statul…in locul tău, iar tu ai crescut cu ideea asta…că eşti degrevat de orice sarcină morală. Tu nu mai ai nicio obligaţie faţă de societate…şi atunci, de cîte ori te derajează cu ceva îţi doreşti schimbarea sau anihilarea sa, transformarea după chipul şi marotele dumitale sau, dacă nu se poate, distrugerea ei, desfigurarea expresiei sale publice…a pieţelor, a tîrgurilor, a magazinelor…aşa cum procedează fîrtaţii tăi in Grecia sau in Franţa…oameni la fel de tulburaţi de chipul frivol al lumii şi de predispuşi la transformări radicale întru ceva ce nu poate fi numit…pentru că nu au destule cuvinte pentru a-şi îmbrăca deşertăciunea ideilor.

          • Scuze, dar tot ce spui dumneata aici e gresit. Mai intai, sunt suficient de tanar incat sa nu fi fost influentat de comunism absolut deloc, eram un copil pe vremea aia…

            Nu sunt nici comunist de nici un fel. Tot ce spun e ca ambele extreme sunt periculoase…

            Dar am dreptul la o o parere. In fapt, si capitalsimul face acelasi lucru, dezbina pentru a conduce… De aia nu avem dreptul de a ne spune salariile… Lumea nu stie ca acest lucru este in avantajul exclusiv al corporatiei (ca sa dau doar un exemplu de secretism prostesc)… Nu-mi mai da te rog exemple… Sanatate??? Toata lumea recunoaste ca sistemul francez (partial privat partial de stat) este net superior celui american…

            In rest, modul in care proclami deficientele socialismului nu poate veni decat din partea unei persoane care ea insasi vede lucrurile asa. Cum spuneam, aici nu e vorba de ideologie ci de efectele capitalismului.

            Cumva, aplicati tehnologia hotul striga hotii… Eu tocmai spuneam ca dezbinarea (individualismul exagerat) ne face din oameni neoameni. Unde ati vazut in cuvintele scrise de mine ca mi-as co0nsidera semenii prosti??? Dimpotriva, sunt constient ca apartin unei natiuni, culturi (da, romanesti) cu care ma mandresc!

            Egoismul vine din dorinta de „a avea” (act mai mult, cu orice pret). Spiritualitatea vine din dorinta de „a fi” si eu ma pozitionez de aceasta parte, fara nici un fel de interes ideologic. Ideologiile ne iau mintile…

          • Clovis, nu este vorba de comunism, ci de socialism. Eu am spus destul de limpede că dumneata, ca orice european din UE, trăieşti in socialism. Nu am pomenit nicăieri comunismul, variantă brutală, monopartinică a socialismului. Socialismul european este tot o formă de colectivism…şi da, o să-ţi ia ceva vreme pînă o să înţelegi ce efecte produce asupra ta anularea consimţămîntului in materie de de asigurări de către statul totalitar-soft european. Reţine doar aspectul obligaţiei morale de întreţinere, in mod tradiţional incumba membrilor familiei, aceştia fiind degrevaţi in prezent cu forţa de către guvernele socialiste şi obligaţi să accepte potenţialul ajutor statal, care deseori, in cele mai multe cazuri, generează o formă de gratitudine morbidă faţă de această entitate abstractă -dădaca instituţionalizată- ce înlocuieşte recunoştinţa faţă de părinţi şi bunici.

            Am spus potenţial, dar in realitate nimic nu garantează că statul socialist va fi destul de priceput încît să administreze fondurile uriaşe obţinute prin jaf generalizat in beneficiul contribuitorilor, adică al păgubiţilor. Din contră, ceea ce se întîmplă in Franţa vorbeşte despre eşecul masiv al politicilor economice etatiste, in special al planificatorilor sistemului de întrajutorare,…se pare că socialiştii francezi din anii 70 nu au reuşit să calculele bine raportul dintre contribuţia acumulată, pensii asumate -adică surogatul de despăgubire- şi speranţa de viaţă a cetăţenilor care se pare că vor să trăiască cu atît mai mult cu cît simt că trebuie să recupereze cît mai mult din pagubă pe seama entităţii titulare de fond, adică a celorlalţi.

  6. „Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social și politico-economic care se bazează, printre altele, pe liberalismul clasic și pe teoria neoclasică și care urmărește minimizarea influențelor statului asupra evenimentelor economice.” Deci se poate discuta despre neo-liberalism asa cum o face domnul Visniec. Sa zicem dintr-un punct de vedere filosofico-social. Ceea ce spune dumnealui mie mi se pare clar iar dvs nu vreti sa vedeti. Chiar daca nici eu nu sint economist pot sa va spun totusi ca daca relatia dintre cerere si oferta este baza neo-liberalismului economic de care vorbiti dvs, ei bine, tocmai aceasta baza se pare ca creeaza probleme. Si cred ca la asta se refera domnul Visniec. Oricit v-ati inarma dvs cu argumente „stiintifice”, orice baba de la colt de strada poate sa observe ca sistemul concurential de cerere si oferta in acest moment se afla in derapaj. Piata s-a globalizat si este pe mina citorva monstri mondiali sau asa zisele companii multinationale. Neo-liberalismul dvs de salon ar fi fost foarte bun si frumos doar daca pietele ramineau locale. Practic in curind o sa mincam la McDonalds coliva a ceea ce cindva se numea „concurenta”. Si daca avem monopoluri si conducerile lor nu au scrupule nu ne aflam intr-un ultra-liberalism, adica in eliminarea totala a statului ca element de reglare a pietei? Si-atunci statul nu o sa stea si o sa se uite la cum oamenii sint exploatati dupa cum vor citeva companii?
    Ca sa nu mai spun ca, in orice teorie a valorilor de la Aristotel incoace, cea economica este una printre altele. Chiar sa nu vedeti alta lege mai buna decit cea a competitiei? Chiar sa nu conteze decit legea celui mai puternic? De solidaritate ati auzit? Dar de generozitate? Toleranta va spune ceva? Frumosul va impresioneaza sau nu este rentabil? Asadar mai exista si valori etice si estetice si de alt fel decit cele economice. Sau cel putin exista o relatie intre ele pe care va recomand sa o aveti in vedere pentru a va ridica la rangul demnitatii umane.

    • Mi-ati luat vorba din gura… Bine zis, bine facut…
      Excelenta punerea in vedere a monopolului corporatist… Adica preferam monopolul privat (bine, duopol, etc.) in locul celui de stat (care nici el nu e perfect dar e a nostru) cu mai multa usurinta… Unde ne este mintea???
      Frumos de asemenea faptul ca sugerati ca societatea nu trebuie economizata, ca fiinta umana are si alte valori (solidaritate, generozitate, etc.) decat cele ale profitului, afacerilor, etc…:)

    • @minotaur @Glovis

      Cred ca mai degraba democratia in sine a dus la dezaprecierea sublimului, daca e sa vorbim despre Frumos. S-ar putea totusi sa fie un punct de vedere elitist.
      Cat despre generozitate si toleranta, cred ca mai degraba distrugi aceste valori daca le nationalizezi(adica daca le faci obligatorii). Oricum, nu vad cum schimbul liber de bunuri si servicii afecteaza aceste lucruri. Mai mult, ceea ce apara apologetii pietelor libere, nu este atat capitalismul, cat este libertatea. Poti sa faci si una si alta daca esti liber.

        • S-ar putea sa distrugi aceste valori daca le nationalizezi, in sensul de le face obligatorii, desi nu sunt foarte convins de alternativa… Dar daca le neglijezi si inlocuiesti cu „spiritul afacerist” e mai bine.
          Cu totii vrem libertate… Dar nu una mascata, si influentata de media si corporatii…

      • Asa este, dar libertatea se termina si in comunism si capitalism cind e monopol. Daca in comunism nu aveai voie sa te apuci sa faci nimic privat intr-un monopol teoretic ai voie dar sansele de reusita sint nule.

  7. …, dacă X consumă de 10 x lapte într-o zi, nu putem spune ca economiști că el este irațional, întrucât nu putem măsura utilitatea laptelui atunci când X consumă.

    Aritmetica de generala pe care autorul o ignora ar zice altceva.
    Chiar daca nu ne intereseaza utilitatea laptelui putem spune usor cine face risipa. Daca 75% din elementele consumatoare consuma x si 25 % consuma 3*x este destul de simplu da se pare ca autorului ii scapa voit.
    Ops.. si iata cum vorbim voalat de SUA care consuma 75% din resursele lumii pt ca oricine se leaga de consumerism se leaga de interesele sua si deja putem ajunge la postari platite etc.. ca doar e vorba de prima putere economica care isi apara interesele.

    Singurul lucru aproape corect e ca democratia e una si capitalismul comunismul sau socialismul alta. Capitalismul se loveste de democratie in momentul in care corporatia X spaguieste/corupe/face lobby/cotizeaza la campania politica a ambelor partide deci indiferent cine iese interesul lor e reprezentat.

    Din nou autorul delimiteaza democratia de capitalism dar o amesteca cu comunismul care in acceptiunea sa este si politic si economic. Nu ne opreste nimeni sa avem un stat comunist si democratic, nu a fost cazul la totalitarizmul de tip sovietic, dar pe hirtie se poate. Propaganda de tip vestic le amesteca pe toate pt ca asa trebuie.
    Eu nu vad nici o diferenta intre cum alegeam in comunism intre candidatul X si Y de la partidul comnism care il reprezentau pe Ceausescu si cum aleg acum intre rosu si albastru in SUA cind si rosu si albastru reprezinta intresul aceloras corporatii gen Monsanto/Lafarge/Bayer etc..

  8. Uau! Secta „Martorii lui von Mises” şi-o cam ia pe coajă! Trăiască progresul! E bine că spălarea pe creier n-a anulat definitiv spiritul critic. E un bun început. Şi apoi, să nu uităm că e o prostie să pui semnul egalului între capitalism şi economie de piaţă. Capitalismului nu-i place concurenţa, îi plac monopolurile, are domenii rezervate şi, în general, e alergic la orice înseamnă democraţie. De asta se împacă bine cu regimurile politice totalitare sau autoritare. Regimurile democratice i-au pus mereu tălpi, sub forma reglementărilor sau a politicilor de tip anti-trust. Aşa că pacea fie cu voi, cârtitori împotriva sistemului. Măcar nu ne plictisim de atâta propagandă idioată în favoarea „neo-liberalismului”. Gândirea cu mintea proprie nu face rău nimănui.

  9. Admirabile şi priceperea şi răbdarea dumneavoastră, domnule Stamate. Excelentă expunerea şi lămuririle terminologice. Domnul Vişniec a iscat fără voia sa o reacţie fără precedent a gînditorilor conservatori, libertarieni, clasicişti…m-a bucurat nespus lunga pagină de comentarii critice, laborioase, expuse pe un ton civilizat, la articolaşul său necăjit.

    • Dupa cum am aratat deja in doua comentarii, se intelege foarte bine ce vrea sa spuna domnul Visniec. „Articolasul necajit” respecta macar o regula a spatiului public: sa vorbesti pe intelesul unui public larg, ca de-aia e MASS-media. Dimpotriva, mi se pare ca domnul Stamate vorbeste de la catedra, pentru initiati. Dincolo de faptul ca e lipsit in felul asta de relevanta publicistica(mai putin, sigur, fata de cei ce vor sa citeasca fro 10 carti ca sa inteleaga ce a vrut sa spuna in articol dumnealui), expunerea mi se pare incompleta caci e facuta dintr-o perspectiva reductionista, respectiv economica, cind de fapt era vorba de o dezbatere. Dar se pare ca asta este meteahna liberala: sa transforme orice polemica in discutie pe gestiune. Si uite asa dezbaterea despre binele comunitatii devine „o discutie manageriala”.

      • Îmi pare rău, dar nu mi s-a părut că domnul Vişniec ar fi relevant sau novator in această temă. De fapt repeta aceeaşi jelanie marxistă la adresa exceselor capitalismului…privit că orînduire. Şi nici nu am văzut vreun crîmpei de dezbatere…dînsul nu dezbătea nimic, din moment ce toţi ceilalţi erau din start spălaţi pe creier, de altfel a evitat orice discuţie cu ‘duşmanul de clasă’ ce a îndrăznit să comenteze pe marginea eseului său. Tocmai de aceea admir răbdarea comentatorilor săi, evident mai înţelepţi şi buni cunoscători ai chestiunilor economice decît domnul Vişniec, …au încercat să intre in vorbă cu omul Vişniec intr-un mod elegant, decent, in timp ce şi-au pus această problemă: cum să discuţi civilizat, calm, raţional, cu un om care evacuează de la masa dezbaterii chiar acei oameni avizaţi ce ar putea emite opinii pertinente in materie de filozofie politică sau economie cu o sintagmă ireverenţioasă precum ‘spălare pe creier’? este valabil şi pentru alţii ce încep să se bage in seamă vociferînd insolent la adresa celorlalţi ce nici măcar nu au apucat să se pronunţe, dumneata nici măcar nu respecţi dreptul la opinie al autorului de specialitate pe considerente ce ţin de acea dictatură a majorităţii pomenită in articol. Este jenant să vii cu asemenea ‘argumente’ pe o pagină adresată unui public cultivat, insinuînd contrariul, anume că-i prost, necitit, incapabil să înţeleagă proprietatea termenilor folosiţi in dezbatere. Mă întreb dacă dumneata te excluzi sau nu din acest public măreţ dar limitat in vocabular, profil pe care pretinzi că l-ai fi dedus cumva consumatorului paginii contributors.

        • 1. Nu cred ca reia aceiasi jelanie marxista cita vreme pe vremea lui Marx nu se spalau creiere cu afise publicitare cit blocul de 10 etaje.
          2. Da, e vorba de o spalare de creier, chiar daca va suna a fluierat in biserica. Domnule draga, priveste un pic in jurul tau pe strada: plin de publicitate care te indeamna la consumerism. In masina, la radio, auzi publicitate, ajungi acasa si deschizi televizorul, publicitate. Deschizi ziarul, ce sa vezi? PUBLICITATE! Si ce te invata toata aceasta publicitate? Ei bine este o veritabila propaganda consumerista, deci pro-consum. Ca doar n-or sa te invete cum sa ai onoare sau sa fii generos! Va intreb: sincer, cine credeti ca face aceasta publicitate-spalare de creier? Nici o legatura cu neoliberalismul?
          3. nu am vociferat, am adus argumente, le puteti vedea in pagina.
          4. Respect dreptul la opinie al oricui nu doar al specialistului, dar sa vina cu argumente.
          5.Domnule „public cultivat”, sinteti intr-un spatiu public. Daca vreti sa fiti condescendent si referential scrieti un doctorat si prezentati-l unui public de specialitate. In spatiul public conteaza comunicarea si dialogul.

  10. @ Constantinescu
    Pai schimbul de bunuri si servicii in viziunea neoliberala dauneaza altor valori, tocmai asta spuneam. Macar liberalismul accepta democratia. Neoliberalismul o demonizeaza si vede in orice interventie a statului(adica a alesilor poporului) o interventie totalitara. Ei ar vrea daca se poate sa fie legea junglei. Cel putin asta e teoria de baza. Ceea ce e o timpenie pentru ca te baga intr-o logica strict a economicului si a economiei: tot ce va conta de fapt va fi prosperitatea materiala si bogatia pentru ca ele vor face practic legea. Adica, ma-ntelegi, noua paradigma nu mai este totalitarism- democratie ci libertate-democratie. Libertatea celor puternici, bineinteles. Limitarea economicului in favoarea altor valori probabil ne-ar scadea nivelul de trai, progresul material pe care se bazeaza neoliberalii. Dar probabil am putea sa fim mai bogati in alte lucruri. Fara sa mai muncesti 12 ore pe zi ca sa prosperi material poate ai timp sa petreci mai mult cu familia, sa iti faci prieteni adevarati sau sa intelegi lucruri emotionante care nu costa bani, ci necesita timp si deschidere. Mie mi se pare un schimb bun. Dar cine are curaj sa isi asume o descrestere economica, adica un trai mai simplu? Suna a crestinism in era mall-urilor, dar asta e realitatea. Oricum, ceea ce cred ca i-a scapat domnului Stamate este ca o crestere poate sa fie si altfel decit economica. De altfel cred ca asta este provocarea mileniului pentru omenire – daca va putea sa creada si sa investeasca si intr-o altfel de crestere decit materiala. Daca poate vedea progresul si cu alti ochi decit de economist.

    • Si eu sunt de parere ca exista alte valori, chiar mai importante decat ca cele ce tine de bani. De exemplu onoarea, intelepciunea, cinstea, respectul etc. Nu cred insa, ca se bat cap in cap.
      Cat despre dispretul neoliberal fata de domocratie, nu cred ca l-ai inteles. Daca o persoana neoliberala arata dispret fata de democratie, este atunci cand unii oameni voteaza sa ia banii altor oameni.
      Cred ca ceea te sperie pe tine este limbajul si cultura de tip corporate. Daca asa este, atunci solutia se afla in incurajarea micilor intreprinzatori. Lucru la care nu ne pricepem acum, intrucat ai nevoie de un contabil ca sa platesti toate taxele la Stat in mod corect, chiar si ca PFA, iar munca se impoziteza cu 43%. Ca sa nu mai vorbim de toata birocratia prin care trebuie sa treci ca sa-ti deschizi o firma.

  11. Din toata demonstratia de mai sus, nu am putut sa retin ca un raspuns valabil pt articolul lui M. Visniec decit urmatoarea fraza: „Este incorect să punem pe seama capitalismului, excesele firii umane”. Am redat-o asa cum a aparut ea, cu tot cu virgula ei pusa aiurea. In rest, prin multele citate si referinte la diversi autori ca apartineau mai ales Scolii Austriece de Economie si prin obstinatia de a se lega de incorecta folosire a unor terneni de catre M. Visniec, tot textul de mai sus mi se pare ca se incadreaza de minune in categoria clasica a sofismelor. Macar textul lui M. Visniec avea certe calitati literare, pe care nu le-am observat mai sus. Decit sa-l atace pe Visniec pt incorectitudinea termenilor folositi, autorul textului de mai sus ar fi putut sa intre in fondul problemelor, ceea ce a reusit sa evite pina la capat. E greu sa folosesti cu talent ideile lui Rothbard fara sa dai impresia unui adept fanatic al ideilor darwinismului social practicat de Spencer. Rothbard si Mises aveau un echilibru si o eleganta in aprecieri care ii lipsesc cu totul autorului de mai sus De exemplu, memorabile ramin aprecierile d-lui Stamate cu privire la sindicate – care cred ca-i apartin in totalitate, pt ca eu n-am intilnit la nici unul din autorii liberali ceva atit de agresiv – sindicatele forme parazitare care destabilizeaza o economie, sindicatele – agresoare in aceeasi forma ca statul etc. Asa ceva cred ca numai la Spencer se mai poate gasi. Pt informarea d-lui Stamate, il anunt ca sindicatele sint doar o forma de asociere a oamenilor care vor sa-si apere interesele si drepturile, mai ales in plan economic. Ele sint intr-adevar neproductive, dar la fel sint si partidele politice. Ce facem, desfiintam si partidele, ca si ele sint o forma asemanatoare de asociere, numai ca au un grad mai mic de implicare in sfera economica, spre deosebire de sindicate, care numai in aceasta sfera ar trebui sa actioneze. Daca stau mai bine si ma gindesc, si oamenii sint destul de neproductivi, in general, pt ca nu pot sa munceasca in continuu, mai au si pretentii, prin care destabilizeaza citeodata activitatea economica. N-ar fi mai bine sa-i inlocuim cu masini?

  12. Domnule Stamate, sunt ingrijitorul antologiei distributiste „Economia libertatii. Renasterea Romaniei profunde” . Atacul dumneavoastra impotriva textului scris de Matei Visniec va primi o replica cat de curand. Va asigur ca rotweilerii sistemului ticalosit, „libertarienii austrieci” si neoliberalii vor primi o replica pe masura. In ultimii 20 de ani, dumneavoastra, libertarienii austrieci – a nu se confunda cu libertarienii de stanga sau „anarho-distributistii” in genul lui Kevin Carson – ati sustinut neconditionat, in numele asa zisei „economii de piata” un sistem care a ingenunchiat Romania. Aceasta dominatie ideologica va inceta cat de curand. Noile forte intelectuale, grupate in jurul miscarii „A Treia Forta. Renasterea Romaniei profunde” vor porni, pe toate fronturile, o dezbatere a preceptelor fundamentale ale libertarianismului.

    • Fara suparare dar ce legatura are economia austriaca cu ce s-a intamplat in Romania in ultima vreme? Sau vreti sa sugerati ca sistemul feudal-mafiot de la noi are vreo legatura cu piata libera sustinuta de austrieci?

      • Libertarianismul austriac se intalneste cu capitalismul de stat atunci cand ambele paradigma propun acelasi sistem bancar bazat pe camata. Dl Stamate greseste cand spune ca bancherii sunt in contradictie cu statul. NU SUNT SI NU AU FOST NICIODATA! Dintotdeauna bancherii au lucrat cu statul. E un sofism sa spui ca bancherii si statul sunt despartiti. Uitati-va ce face acum FMI in Romania, cum ia partea bancherilor in detrimentul oamenilor si cum statul e nevoit sa mareasca taxele ca sa umple golul creat de banci. Pai cine a creat criza, nu bancherii au creat-o si nu statul le-a dat bailoutul? Dar, dupa dl Stamate, nu bancherii au creat, ci oamenii care au luat credite de la bancheri incurajati de stat…..

        Apoi spune dl Stamate:

        ” Acest mit este des întâlnit, iar din nefericire acuzele nu cad pe natura agresivă a statului (dictator în capitalismul etatic) ci pe capitalism, negustori, bancheri. Dacă aceștia ar fi de blamat, atunci domnul Vișniec (sau oricine) în măsura în care a contractat vreodată un credit bancar sau a realizat un schimb (fie el cât de mic, dar care l-a pus în poziția de negustor) este cumva în contradicție cu propriile acțiuni trecute. Bunăoară, contractez un credit pentru a cumpăra o casă, după care merg la TV și vorbesc despre insidioșii și diabolicii bancheri, și vina lor de a fi dus această lume în consumerism. Regretabil.”

        Domnule Stamate, cand un sistem economic are o criza, vina este a ECONOMISTILOR care au pus baza acelui sistem economic, nu a OAMENILOR care urmeaza acel sistem economic. Dumneavoastra, daca faceti accident cu masina pentru ca ii sare o roata, e vina dumneavoastra sau a constructorului? Dupa logica dumneavoastra, e vina dumneavoastra pentru defectiunea generata de constructor.

        Apoi, monarhiile nu au fost capitaliste, ci distributiste. Ce capitalism a fost in Romania Regelui Carol I, Ferdinand, Carol al 2-lea sau Mihai I? Ce capitalism a fost in Estul Europei cand aici, taranimea era de peste 80% din populatia tarilor? Aici nu a fost capitalism, aici a fost distributism in monarhii, banci populare/ distributiste in fiecare sat. In Romania, distributismul a facut din leu o moneda puternica si din agricultura o nisa performanta la nivel european: eram granarul Europei.
        Recomand sa ascultati interviul cu MSR Mihai I din 1 ianuarie 2010 unde Regele spune clar ca prin privatizarile din estul tarii s-a vandut tara, ca asa ceva nu se facea in monarhia constitutionala: http://www.voceabasarabiei.net/editie-speciala/6463-rra-interviu-cu-regele-mihai-i-al-romaniei-singurul-ef-de-stat-in-via-din-perioada-interbelic

        Si asta: http://www.youtube.com/watch?v=Csa8DNIsa2Q

  13. Poate ne explica autorul de ce Mr „Hank” Paulson, Jr. (born March 28, 1946) served as the 74th United States Treasury Secretary gasii de cuvinnta sa ameninte Senatul si Camera Statelor Unite ca sa obtina ajutorul Statului cand Bancile, cele mai mari banci din lume, erau in FALIMENT ?! Nu mi se pare ca dupa ce l-au obtinut au dat socotela sau au schimbat obiceiurile, dimpotriva se distreaza in continuare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

    Comentariu editat de moderator

  14. Problema e ca trebuie gasit echilibrul intre mana invizibila si cea vizibila, intre privat si stat, pentru ca ambele pot fi la fel de periculoase… Iata numai un exemplu de exces in SUA:

    „Interesting that real GDP has approximately tripled since 1971. The population has approximately doubled, but average earnings have been stagnant. So all the surplus from that economic growth, all the benefits of technology, productivity, globalisation, everything, has gone to the elite and not benefited the general population in any way.”

    • Sau poate GDP-ul ala e fictiv. Nu uita ca daca construiesti aceeasi casa la romani adaugi 100K la GDP si la americani 300-500K depinde de zona.
      Tot americanii au ajuns la concluzia ca nivelul maxim de trai la ei a fost in 71, de atunci se merge din rau in mai rau.

  15. Pentru toti socialistii care isi fac norma de umplut blogurile cu minciunile lor dedic linkul de mai jos care arata cat de „capitalista” este Statele Unite ale Americii:

    http://dollardaze.org/blog/posts/00747/ValueOfOne1913Dollar.png

    Ideea este ca ceea ce traim noi acum nu mai e demult capitalism pentru ca:

    – Statul ne sufoca de impozite (la cele 45% din salariu cat ne ia statul cumulat ca impozite se adauga 24% TVA si apoi celelalte impozite astfel ca ajungem sa dam statului 80% din munca noastra si sa traim intr-o saracie lucie pentru ca socialistii sa ne impuie capul despre cat de virtuos este statul si despre cad de bine facem ca nu ne razvratim impotriva impozitelor sale abuzive)

    – Statul controleaza totul in economie: de la salariul minim, angajari, proiecte ale statului

    – Statul controleaza moneda si prin ea: dobanda, inflatia, cursul de schimb, somajul

    – Statul ne interzice o gramada de lucruri

    In concluzie, desi avem ceva mai multe drepturi decat in socialism PE FOND NU AM IESIT DIN SOCIALISM. Ba dimpotriva. Asa ca dragi socialisti lasati-o mai moale. Iar daca introduceti si impozitul progresiv ati ucis si bruma de inteligenta si spririt antreprenorial care mai exista in societatea romaneasca.

    Mai multe pe: http://cristianpaun.finantare.ro

    • Cred ca confundati capitalismul cu anarhia.

      Capitalismul nu implica nici absenta taxelor, nici faptul ca statul nu poate sa „interzica o gramada de lucruri”. Inseamna doar ca mijloacele de productie sunt private si sunt utilizate pentru obtinerea de profit privat.

      Impozitarea de la noi e sub nivelul impozitarii practicate in SUA si tarile Europei de Vest in anii ’50-’70, una dintre cele mai prospere perioade cunoscute de omenire in istoria cunoscuta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andreas Stamate
Andreas Stamatehttp://www.sound-economics.ro
Asistent universitar - Politici economice Cercetator asociat Institutul Ludwig von Mises Romania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro