luni, iunie 17, 2024

Comunitatea Politică Europeană în proximitatea Rusiei: consolidarea “cercului de prieteni” din vecinătatea UE

Ambianța geopolitică din Europa s-a schimbat ireversibil după peste un an de agresiune militară desfășurată de Rusia contra Ucrainei. În această perioadă, UE a introdus 10 pachete de sancțiuni împotriva Rusiei. Din 2014 încoace, sancțiunile individuale și sectoriale europene au țintit 1,473 de reprezentanți ai regimului (oficiali, politicieni, oligarhi, jurnaliști etc.) și 207 entități, cu costuri de reputație și de ordin financiar pentru partenerii comerciali externi ai Rusiei. De asemenea, au fost înghețate resurse financiare în valoare de peste 320 miliarde de euro, care aparțin Băncii Centrale Ruse și, respectiv, oligarhilor și facilitatorilor regimului lui Vladimir Putin. În vederea prevenirii eludării sancțiunilor, UE a creat o nouă funcție privind aplicarea sancțiunilor (condusă de David O’Sullivan) și a lansat Forumul Coordonatorilor de Sancțiuni (UE, Februarie 2023). Concomitent, are loc o detoxificare a spațiului public european de propaganda rusă prin interzicerea televiziunilor pro-Kremlin (NTV/NTV Mir, Rossia 1, REN TV și Pervîi Canal) și a altor surse media propagandistice rusești (Sputnik și RT). De asemenea, a fost redusă la maxim dependența energetică directă față de hidrocarburile rusești, care dacă și încă ajung în UE (petrolul) atunci cu pierderi financiare și prin intermediari (India etc.) sau în stare lichefiată (gazul natural). În decembrie 2022, circa 13% din gazul importat de UE era din Rusia, față de aproape 54% la începutul anului 2021. Pe lângă sancționarea elitei și statului rus pentru crimele comise împotriva Ucrainei, Occidentul pregătește terenul legal pentru a putea judeca și pedepsi conducerea rusă, în frunte cu Putin, de către tribunalele internaționale (ONU, Martie 2023).

Decuplarea care loc între UE și Rusia schimbă simțitor dinamica puterilor la nivel regional. Are loc o reevaluare profundă a relațiilor cu Rusia în interiorul UE, dar și mai larg în vecinătatea sa. Solidaritatea față de Ucraina constituie principalul criteriu, care delimitează UE și aliații săi europeni de ceilalți actori regionali care se înclină spre Rusia. Anume factorul ucrainean și agresiunea rusă a impulsionat ideea lansării Comunității Politice Europene (CPE). Noua platformă geo-politică interguvernamentală, care nu implică niciun fel de obligații legale pentru părțile participante, naște din inițiativa Franței și a fost pusă în practică în perioada președinției Cehiei în Consiliul UE (iulie-decembrie 2022). Scopul oficial al CPE este a oferi o platformă pentru dialog și cooperare în domeniul securități, stabilității și prosperității la scară europeană. Rezultatul acestei inițiative reprezintă o tentativă de a consolida “cercul de prieteni” ai UE, concentrându-l în jurul solidarității față de Ucraina și, respectiv, în direcția opririi agresiunii Rusiei.

CPE – instrument de ajutor geo-politic în vecinătatea UE?

Decizia de a organiza cea de-a doua reuniune în Moldova (ulterior în Spania și Marea Britanie), pe 1 iunie, are o conotație geopolitică mai complexă. Dacă nu ar fi existat amenințările legate de atacurile aeriene frecvente din partea Rusiei, reuniunea CPE ar fi avut loc în Ucraina. Totuși, organizarea evenimentului în Moldova, la o distanță nesemnificativă de regiunea separatistă, unde sunt dislocate forțe militare ruse, arată ambiția UE de a semnala aderența Moldovei la arealul său geopolitic. Acest lucru arată că UE ține să prevină crearea unui status quo convenabil Rusiei într-un stat candidat pentru aderarea la UE. Moldova deja primește ajutor politic-diplomatic și financiar din partea UE și a statelor membre (România, Germania, Franța etc.) pentru a depăși consecințele indirecte ale războiului din Ucraina. Totodată, UE ajută guvernarea de la Chișinău să înfrunte acțiunile de destabilizare, coordonate de Rusia, care ar fi interesată ca opoziția pro-rusă să capitalizeze pe seama nepopularității guvernării pro-europene (circa 25% de sprijin public).

În fond, desfășurarea CPE-ului în Moldova poate fi utilizată de către actorii europeni pentru a scoate în evidență caracterul destructiv al influenței ruse dincolo de Ucraina. Cazul moldovenesc servește pentru a demonstra că țintele Moscovei sunt mai diverse din punct geografic. Pe fundalul vulnerabilității statului moldovenesc la diversele forme de război hibrid rusesc (dezinformare, șantaj energetic etc.), reiterarea susținerii UE vizavi de Moldova, direct de pe platforma CPE, ar putea exemplifica mai conturat o anumită eficiență a politicii externe europene în vecinătatea sa estică. Acest act constituie de asemenea și o anumită doză de auto-responsabilizare din partea Bruxelles-ului pentru situația internă din Moldova. De aceea, eșecurile actualei guvernări moldovenești vor lăsă urme pe legitimitatea UE.

Proximitatea Moldovei de Ucraina va ajuta de asemenea la păstrarea temei ucrainene în vizorul liderilor politici din 44 de țări și la nivel de UE, dar și a jurnaliștilor internaționali care vor reflecta evenimentul. În acest sens, CPE-ul organizat în Moldova ar putea fi dedicat Ucrainei în proporție substanțială, mai ales dacă contraofensiva ucraineană care este preconizată pentru luna mai va produce răsturnări de situație. Acest lucru ar permite combaterea semnelor de oboseală cu privire la războiul rus împotriva Ucrainei. În mod inevitabil, unul dintre beneficiarii majori ai evenimentului va fi partidul de la guvernare din Moldova (Partidul Acțiune și Solidaritate și Președinta Maia Sandu), care înțeleg că locația evenimentului este un credit de încredere și o injecție de imagine considerabilă din partea UE. Subiectele geopolitice și relațiile cu UE ar putea să fie cruciale în determinarea câștigătorilor în cadrul ciclurilor electorale moldovenești din perioada 2024-2025.

Subiectele problematice pe agenda CPE – tensiunile armeano-azere

Comunitatea Politică Europeană este într-o fază incipientă și încă nu poate reprezenta un „club geopolitic” solid împotriva influenței maligne rusești în Europa. În vecinătatea estică a UE, pe lângă războiul rus împotriva Ucrainei și alianța strategică a Belarusului cu Rusia, există alte probleme geopolitice. Azerbaidjanul utilizează o retorică agresivă și revizionistă împotriva Armeniei în privința integrității teritoriale, blocând coridorul de legătură cu regiunea separatistă Nagornîi Karabah.

Tensiunile neîntrerupte dintre Armenia și Azerbaidjan pun UE în dificultate. Nesoluționarea disputelor istorice dintre aceste state, ci din contra exploatarea lor de către Rusia în toată perioada post-sovietică, nu permite stabilirea unui dialog credibil și durabil. Indiferent de faptul că urmăresc instaurarea păcii, eforturile diplomatice ale UE, și în particular cele ale Președintelui Consiliului European Charles Michel, își pierd gradual din legitimitate pentru că nu produc soluții eficiente. Inclusiv Misiunea civilă a UE, lansată în februarie și operațională din martie, și care se datorează primei reuniuni a CPE la Praga, nu este un instrument suficient pentru a descuraja acțiunile militare realizate sau planificate de către Azerbaidjan. Or, în pofida existenței Misiunii UE în Armenia, la frontiera armeano-azeră continuă să aibă loc incidente militare.

Comportamentul manifestat de Baku se poate datora poziției indulgente și a criticii precaute a Bruxelles-ului, care în lipsa gazului rusesc a intensificat relațiile strategice în domeniul energetic cu Azerbaidjan. Atât timp cât piața energetică regională și globală trece prin șocurile războiului din Ucraina și ale sancțiunilor împotriva hidrocarburilor rusești, Azerbaidjan va fi motivat să ignore preocupările UE. Dependența energetică de piețele externe și obiectivul strategic de diversificare a surselor de livrare a gazului neutralizează incisivitatea UE-ului. După lecția dramatică din Ucraina, instituțiile europene trebuie să înțeleagă că regimurile autoritare din Europa de Est, care dispun de potențial energetic (precum Rusia sau Azerbaidjan), au pofte revizioniste, bazate pe argumente istorice, în raport cu vecinii. În cadrul CPE-ului din Moldova, UE va trebui să demonstreze că contribuția sa politico-diplomatică poate asigura un echilibru eficace între atingerea unei păci armeano-azere reale și dezvoltarea unui “pact energetic” netranzacțional cu Baku.

Situația din Georgia – alertă timpurie în vecinătatea estică?

O altă problemă pe masă UE în vecinătatea sa estică sunt tendințele autoritare din Georgia. Fenomenul “orbanizării” (expresia unui euroscepticism de tip maghiar) constituie o tendință care se conturează într-o țară unde sprijinul pentru UE și NATO ajunge la circa 80-90% (IRI, Martie 2023). Pe de o parte, guvernul de la Tbilisi („Visul Georgian”), aflat la putere de mai mult de un deceniu, susține că are o agendă por-europeană și urmărește îndeplinirea condițiilor UE pentru a obține statutul de țară candidat, similar cu ceea ce au realizat Ucraina și Moldova în iunie 2022. Pe de altă parte, exponenții partidului de la guvernare apelează la o retorică agresivă și denigratoare vizavi de oficialii UE și europarlamentari, deseori învinuiți de interferență în afacerile interne ale Georgiei.

Adițional, majoritatea parlamentară a guvernării a încercat să adopte o legislație restrictivă împotriva societății civile și a mass-media, a căror bugete se bazează în proporție de peste 20% în surse externe. Chiar dacă urmare a protestelor pro-UE și anti-rusești (Politico, Martie 2023), proiectul de lege privind “agentul extern” a fost anulat, publicul intern și cel din Occident consideră ca documentul a fost inspirat din practica legislativă a regimului lui Putin. Acest caz a solidificat percepția că guvernarea georgiană se apropie mai mult de Rusia decât de UE, în timp ce populația este într-o mișcare opusă.

Criza de imagine în care se află autoritățile georgiene s-a aprofundat inclusiv ca urmare a acuzațiilor lansate împotriva Ucrainei și UE despre faptul că ar condiționa parcursul european cu deschiderea unui front nou contra Rusiei. Tempoul alert de intensificare a legăturilor economice de Rusia readuc în atenție riscurile legate de restabilirea unor dependențe vechi. Intențiile geopolitice ale guvernării georgiene sunt dubioase. UE se află într-o dilemă serioasă privind acordarea statutului de țară candidat. Dacă nu o oferă în 2023, atunci opoziția ar putea să folosească votul de blam la alegerile din 2024 pentru a schimba puterea. Reieșind din caracterul pulverizat al votului pro-european și polarizarea politică, neoferirea candidaturii poate fi folosită de către guvernare pentru a învinui opoziția și UE de abandonarea populației pro-UE. Reuniunea CPE-ului reprezintă o oportunitate politică pentru ca UE să insiste pe îndeplinirea integrală a celor 12 condiții, cu un accent special pe justiție și societatea civilă. Deși reducerea influenței oligarhului Bidzina Invanișvili este crucială pentru funcționarea instituțiilor democratice georgiene, condiția UE privind adoptarea legislației de dezoligarhizare nu trebuie luată în calcul, deoarece poate deveni un instrument politic periculos împotriva opoziției pro-UE din Georgia.

În loc de concluzii…

Reuniunea Comunității Politice Europene care este planificată în Moldova va fi prima în vecinătatea estică a UE. Desfășurat în imediata proximitate de Ucraina, evenimentul va fi cel mai degrabă centrat pe continuitatea solidarității occidentale cu Ucraina împotriva agresiunii militare ruse. În același context, UE urmează să lanseze oficial misiunea sa civilă din Moldova, fiind a doua misiune europeană în vecinătatea estică inițiată de la fondarea CPE în 2022. Amenințările de origine rusă au propulsat politica UE de apărare și securitate într-un mod masiv în interiorul Parteneriatului Estic, în direcția Ucrainei, Moldovei și Armeniei.

Comunitatea Politică Europeană rămâne a fi încă neuniformă în privința integrității orientării pro-occidentale a statelor implicate. De asemenea, Comunitatea nu oferă instrumente clare, cu excepția unei platforme pentru activitate diplomatică. De aceea, UE va trebui să folosească instrumente bilaterale pentru a stabiliza proximitatea sa, care însă pot fi insuficiente pentru a soluționa conflicte interstatale învechite din perioada (post-)sovietică. UE trebuie să folosească componenta diplomatică a Comunității pentru a amplifica mesajul pro-european în vecinătatea estică. În timp ce Georgia trebuie menținută aproape, Armenia și Azerbaidjan necesită integrarea într-un cerc virtuos de concesii reciproce pentru a instaura pacea în Caucazul de Sud, neutralizând caracterul destructiv al factorul rusesc.

Articol aparut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Ambitiile comunitatii politice europene sunt vizibile si ele sunt parte a unui plan bine structurat si pina acum ,bine excutatat .Rusia nu a reusit sa puna in practica niciuna dintre cerintele sale intiale ce au fost adresate atit SUA cit si UE .Realizarea dorintelor, exprimate in clar de catre seful statului Rusia, s-au impotmolit o data cu declansarea Invaziei ce nu a reusit sa aduca Rusiei ,foloasele anticipate sau presupus anticipate .UE reuseste, cu ajutorul SUA ,sa se decupleze total de Rusia(politic , economic si militar) si asa cum bine ne zice autorul reuseste sa puna in practica un cumul de decizii ce ii ofera realizarea tuturor dorintelor .UE reuseste sa isi fidelizeze aproape toate natiunile ce fac parte din deja federativa constructie socio – politica ,ba chiar sa isi fidelize si multe alte natiuni ce acum isi schimba discursul si acuza Rusia la ONU,sa se inarmeze , cu tehnologii militare de ultima generatie, pe masura ce vechile echipamente, foste sovietice, sunt distruse in Ucraina .UE ofera imense sume de bani SUA prin cumpararea armamentului dovedit performant (testele sunt facute deja in lupta ) si prin cumpararea gazului lichefiat iar SUA , in contrapartida , ofera protectia necesara si armament Ucrainei totul facut in paralel cu instruirea noilor Brigazi de lupta .Acum ,Germania se poate inarma iar SUA poate construi ,cu ajutorul partii europene de NATO, un NATO 2, in zona Pacificului .Romania capata din ce in ce mai multa putere multumita deciziilor luate de catre seful Statului .Daunazi un fost ministru polon atentioneaza asupra dezvoltarii militare ,devenita fara precedent a Romaniei si ne arata o posibila viitoare depasire a fortei Poloniei ca si influenta in zona Romania neaducind in dicutie , agresiv ,teme ce s-au dovedit nu numai invechite dar si usor ilare .Ultima lovitura ce ii submineaza, lui Putin ,presupusa maretie si forta, vine , pe calea aerului , de la Zelenski .Zelenski doar i-a aratat pisica lui Putin .Putem sa te lovim oricind incearca si tu sa vezi daca poti .In mod normal ar fi trebuit ca Putin sa loveasca si el o presupusa locatie a ucraineanului Zelenski dar cum nu o poate face intreaga planeta zimbeste discret in coltul gurii . Putin , daca ar incerca sa trimita nister rachete spre Zelenski , Ucraina le va dobori pe toate mai ales acum cind Macron le-a dat ucrainienilor armament ce doboara si musca in zbor .Armata lui Putin nu mai are rachete(componente) de inalta precizie acum cind a ramas fara tehnologia germana aferenta . Putin incarca hipersonicele si le trimite„ la plesneala” fara sa fie in stare sa loveasca punctual asa cum Zelenski tocmai a facut .Rusia , asa cum va tot zic de peste un an , nu poate decit sa loveasca un teritoriu pustiu , depopulat si nelocuibil ,cu un proiectil(sau mai multe) nuclear de mica putere sau sa distruga partial centrala nucleara de la Zaporojie spre a creea un teren contaminat ce nu poate fi trecut militar si nici civil .Nu ii ramane decit acesta solutie ce ar creea un spatiu despartitor intre Rusia si Occident pentru zeci de ani .Probabil rusii se vor retrage curind de unii singuri .Putin nu poate inghiti aceasta„ galusca ”(cea cu lovirea Kremlinului )ce il pune intr-o situtie politica ,in intern si in extern ,foarte sensibila .Va trebui sa raspunda intr-un anume fel sau va arunca vina pe altcineva exonerindu-l pe Zelenski .

  2. Europa de Vest, îndeosebi Germania, Austria și Ungaria, NU au ce căuta în Est. Eu înțeleg că sunt atrase ca de magnet de uriașele spații din Rusia și Asia Centrală, dar să nu uităm că Germania a făcut mult rău unor state ca Polonia și România. Vă mai amintiți de pactul Ribbentrop-Molotov prin care România a pierdut Ardealul de Nord, Bucovina de Nord, Basarabia și Cadrilaterul? CE mai vrea Germania în Est?
    Moldova joacă și ea la două-trei capete, poate scapă de sărăcie.
    Dar România trebuie să se opună cu vehemență accesului Germaniei în Est.

      • Din fericire, sunt deja, așa este! Sunt însă de câteva secole și au contribuit decisiv la procesul civilizațional in spațiul Carpato-danubiano-pontic. Multe dintre personalitățile României au studiat in Vest, preponderent la Viena, iar Independența României a fost dobândită in regatul familiei Hohenzollern. România a avut mai multe avantaje in relația cu Germania, decât dezavantaje, toate acestea in vremea nazismului.

        PS Cadrilaterul fusese anexat de România in 1913. Faptul că pentru o clipă din istorie a aparținut ilegal României nu îl face teritoriu românesc. Acolo trăiau sub 10% români și găgăuzi, majoritari fiind tătarii și bulgarii. In cazul Transilvaniei sau Basarabiei ar putea fi folosit argumentul etnic, dar administrativ și aceste teritorii erau in 1939 încă “noi” pentru Regatul României.

  3. Cu fiecare zi in plus, de razboi, cu fiecare zi in care ocupantul rus omoara ucraineni, cu fiecare zi in care ocupanti rusi inca sunt pe teritoriul Ucrainei, izolarea rusiei se adanceste. Noua Cortina de Fier se consolideaza pe un nou amplasament (binisor mai la Est decat primul), Ucraina se inarmeaza, accelerat, cu armament modern, „trompetele” rusiste din lumea occidentala ragusesc penibil, nationalismul anti-sovietic atinge cote paroxistice, iar tatucul din buncar isi pierde relevanta. Se mai indoieste cineva ca „operatiunea speciala” e cel mai mare cadou pe care tov. putin il putea face Occidentului?…

  4. Asa se vad lucrurile de la distanta. Dar situatia e ceva mai complicata. Armenia a ocupat timp de 30 de ani zone intinse din Azerbaïdjan, unde nu era populatie armeana si care nu făceau parte din Nagorno Karabah, considerându-le zone tampon. Avându-i pe ruși in spate, armenii au avut in toți acești ani, din pacate, o atitudine de învingători aroganți si sfidători. Venită clar de la ruși, pentru ca nu-i caracterizează, ca popor.
    Un mic detaliu, o dovada de prostie: in 2019, in Nagorno Karabah (Artsakh in armeana) au organizat Campionatul de fotbal al țărilor care nu exista, cu Osetia de Sud, Abhazia dar si cu Padania (nordul Italiei), Sapmi (nordul Scandinaviei) si…ȚINUTUL SECUIESC. Asa, ca de la ruși pentru UE, with love.

  5. Sunt curios ce va face UE cu cele 320 de miliarde inghetate ale Rusiei, daca Rusia va fi alungata din Ucraina si va pierde razboiul? … Eu cred ca il va pierde, dar asta e alta poveste.
    Sunt convins ca in acest caz acesti bani vor merge catre tarile care au sprijinit Ucraina civil si militar. Va fi interesanta impartirea acestor bani.
    E clar ca niciodata Rusia nu va plati compensatii pentru pagubele si dezastrul produs in Ucraina asa cum nu a platit nici Romaniei, Poloniei sau tarilor Baltice dupa zeci de ani de ocupatie. Lumea uita dar Romania a fost ocupata pana in 1956 de trupe Rusesti. Rusia ar trebui sa plateasca compensatii familiilor tuturor cetatenilor din Moldova ocupata care au fost deportati in Siberia asa cum Germania a platit comunitatii evreiesti si inca mai plateste. … Uitandu-ne inapoi acum , vedem ce cancer e Rusia pentru Europa !

  6. „Ambianța geopolitică din Europa s-a schimbat ireversibil după peste un an de agresiune militară desfășurată de Rusia contra Ucrainei.”

    De acord, doar că eu văd lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă…

    Împreună cu Polonia, România a fost un stat în care sentimentul anti-rus a fost unul extrem de puternic, manifestându-se ca adevărată ruso-fobie, xenofobie, ca urmare a tratamentului cumplit pe care l-au aplicat rușii popoarelor noastre.

    În condițiile războiului din Ucraina, în mod aparent surprinzător (paradoxal) au apărut în România filoruși fervenți, televiziuni care distribuie propaganda rusă (inclusiv cea anti-Moldova – a se vedea spre exemplu România TV și Marina Tauber), anti-NATO și anti-UE, „șoșoci” și diverși „idioți utili”, sau simbriași pe față ai Kremlinului…

    Acestă schimbare, pe care nu am crezut-o posibilă în România, este rezultatul manipulării eficiente plătită cu bani mulți. Iar în România a fost găsit terenul fertil pentru aceasta, cu sprijinul cleptocrației autohtone, al cărei principal obiectiv este transferarea unei cantități cât mai mari de resurse din averea publică în proprietatea privată a cleptocraților și a apropiaților lor, fără a fi sancționați în vreun fel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Denis Cenusa
Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro