joi, februarie 9, 2023

Conciliabulele ideologiei

Evenimentele politice din 2016 induc într-o stare de neliniște pe o mare parte dintre observatori. Nu sunt una dintre persoanele care consideră că evenimentele politice majore de anul trecut sunt într-atât de perfide încât să ne dea peste cap viețile de la o zi la alta, deoarece, după cum nu cred în salvaționismul demagogic, nu cred nici în alarmismul discursiv.

Ceea ce totuși mă preocupă pentru anii viitori este gradul ridicat de narațiuni prefabricate în anticamera conspirației, adică de idei, concepte și rețete relevate de acea parte a minții umane mai puțin obișnuită cu predispoziția analitică, toleranța dialogală, cotidianitatea și mondenitatea non-adversative.

Anticamera conspirației înfățișează alteritatea în termeni oculți și neapărat maniheiști, istoria devenind doar o poveste iscălită de învingători, de „sistem” sau de vreun potentat suspect din cine știe ce motiv.

Dificultățile pe care le întâlnim în viață parcă sunt mai ușor de „înfruntat” atunci când avem siguranța că cineva, undeva, cândva, a conspirat împotriva noastră, astfel că nu contează cine, unde și când a făcut-o, important este că noi suntem siguri că s-a întâmplat, chiar dacă nu există documente, mărturii sau altfel de probe care ar putea atesta fapta. Unele evenimente ar putea fi determinate printr-o astfel de modalitate, însă pentru a le generaliza și a le transforma într-o meta-narațiune atotputernică ar fi fost nevoie de ceva mai multă capacitate de informare și de coordonare a minții umane.

După cum concluziona Sever Voinescu într-un articol din 30 noiembrie 2016, „încrederea în teoriile conspiraţioniste, oricare ar fi ele, numai pentru că sînt conspiraţioniste, este o formă gravă de manifestare a unei neîncrederi cronice în lumea din jur, în propria capacitate de gîndire şi acţiune şi, mai ales, în propria minte” („Conspiraționsim, conspirații, conspiratori…” în Evenimentul Zilei online).

Neîncrezătorii de astăzi sunt pesimiștii de mâine, pesimismul nefiind altceva decât starea de fond care a declanșat nihilismul modern, adică acel fenomen responsabil pentru nenorocirile provocate de ghilotină și continuate prin lagărele/gulagurile de recentă amintire. Ghilotina și gulagul, două nuanțe ale aceleiași culori, două fețe ale aceleiași medalii – ideologia.

Și ce este ideologia dacă nu acea formulă magică, însoțită de principii moniste și de aproximări reducționiste, care prin concepte abstracte și inginerii sociale, este folosită de ideologi pentru a impune cetății o viziune societală nearticulabilă și nenegociabilă. Barbariile comise în secolul trecut de fascism sau de comunism stau mărturie în acest sens.

De ce ne-ar interesa posibilitatea revenirii ideologiei pe scena publică românească/europeană/mondială? Pentru că civilizația noastră ar fi subminată ireversibil de încă un episod ideologic pluridecenal precum cel din secolul al XX-lea. Realitatea din jurul nostru, cea pe care o simțim și trăim ca români și ca europeni, a fost construită punându-se cărămidă peste cărămidă de către generațiile anterioare. Nu toate cărămizile au fost la fel de temeinice, însă au fost ranforsate cu ajutorul cu ajutorul acelei sursă de inspirație pe care Edmund Burke a numit-o „imaginație morală”. Aceasta nu este altceva decât diversitatea ideilor în acțiune, o diversitate care a prins formă prin intermediul cunoașterii și a experienței și care ar imposibilă într-o realitate definită ideologic. O civilizație durabilă este posibilă doar când multitudinea de manifestări ale naturii umane este înțeleasă ca expresie a necesității de armonizare a instinctului individual de autonomie și a imperativelor conviețuirii sociale.

Încrederea în fel de fel de consfături, mai mult sau mai puțin oculte, constituie un simptom al unei societăți care pare a nu fi deranjată de întoarcerea ideologiilor. De ce să dăm apă la moară conciliabulelor ideologiei când întoarecerea acesteia ar putea fi cântecul de lebădă al civilizației europene în care noi românii ne-am consacrat ca indivizi și ca națiune?

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Fara ghilotina aceea, domnule, erati si acum la sapa pe mosia vreunui boier, asta daca nu erati chiar dumneavoastra boierul. Nu va faceti iluzii, in Europa vechiul regim n-a fost zguduit de capitalul si utilitarismul englez, ci de ideile si baionetele franceze.

    • Capitalul și utilitarianismul englez a încercat sa sprijine vechiul regim. Englezii au debarcat la Toulon sa readucă l’ancien regime, dar un tânăr locotenent numit Bonaparte i-a făcut de rușine. Istoriografia britanica nu admite ca razboaile napoleoniene au fost începute si continuate cu asarnare de englezi.

  2. Daaa, au urmat milioane de francezi morti in razboaiele napoleoniene si apoi Restauratia….si inca vreo 5, 6 rascoale….si morti nenumarati….pentru ca ghilotina a omorit mai multi nevinovati decit vinovati….pentru ca iacobinii si apoi comunistii au fost niste criminali psihopati.
    Mai bine pe mosia boierului, decit in iadul comunist…
    Cind vad postari ca ale lui serbanescu, imi aduc aminte de Umberto Eco…” Facebook-ul inseamna invazia imbecililor.”.

    • Înainte de a face pe cineva imbecil, ceea ce nu e un semn de educație, ci de lipsa ei, e bine sa va priviți în oglinda.

    • A spus cineva ceva de comunism, domnul Gica? Cat despre „mai bine pe mosia boierului”, cred ca in ciuda numelui cu rezonante rurale, nu ati experimentat niciodata muncile agricole, nu doar pentru altul dar nici pentru dumneavoastra. Alaturi de multa sanatate, va doresc urmatoarele: trei zile de sapa la porumb la vara, totul in beneficiul altuia; daca doriti sa experimentati in mic ce facea cineva pe mosia boierului cate trei zile in fiecare saptamana din fiecare an trebuie sa indepliniti si urmatoarele conditii: sa va deplasati singur in brazda, cu uneltele proprii, sa va asigurati mancarea si apa (sfatul unuia care a fost la sapa e sa va hidratati bine si sa evitati totusi orele pranzului) si sa rugati pe cineva sa faca pe vechilul si sa vegheze, eventual cu un garbaci, la productivitatea dumneavoastra. Inutil de spus, nu veti fi platit pentru activitate. In rest, numai bine. Poate vorbim dupa despre traiul pe mosie.

  3. Argumentul e aici cumva „Unele evenimente ar putea fi determinate printr-o astfel de modalitate, însă pentru a le generaliza și a le transforma într-o meta-narațiune atotputernică ar fi fost nevoie de ceva mai multă capacitate de informare și de coordonare a minții umane”? Aproape ca nu e pe romaneste.
    Nu inteleg cum devine pesimismul temelie pt ideologie. Prin urmare, un nazist sadea era mai predispus sa fie pesimist? Dar chestia asta l-ar contrazice pe Walter Sobchak
    Nihilists!??? I mean, say what you want about the tenets of National Socialism, Dude, at least it’s an ethos.

Dă-i un răspuns lui Cinicul Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Remus Tanasa
Doctor, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011-2013 – studii de master, Facultatea de Ştiinţe Politice, specializare „Relaţii Internaţionale” („Diplomaţie multiculturală şi siguranţă colectivă”), Universita degli Studi di Perugia, Italia 2008-2011 – studii de licenţă, Facultatea de Ştiinţe Politice, specializare „Ştiinţe Politice”, Universita degli Studi di Perugia, Italia 2005-2008 – studii de licenţă, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România (titlu licenţă: „Franţa şi Principatele Române: imagini reciproce în contextul expansiunii revoluţionare şi napoleoniene”)

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro