vineri, martie 29, 2024

Conducte pentru transportul de gaz metan şi de petrol în România şi în ţările membre ale C.A.E.R. (1955-1984)

În primăvara anului 1956, cititorii ziarului „Scînteia tineretului” erau anunţaţi că în România a început construcţia de conducte magistrale pentru transportul de gaz metan pe o distanţă de 2000 km. Acel plan era în concordanţă cu ideile generale pe care Gheorghe Gheorghiu-Dej le-a expus în raportul de la Congresul al II-lea al P.M.R. (23 decembrie 1955). Pe scurt, era vorba despre creşterea producţiei româneşti de gaz metan la circa 10 miliarde m3 pe an, construirea unor conducte magistrale de gaz metan „care vor alimenta Moldova, Banatul şi Ardealul”, renunţarea în mod treptat la folosirea drept combustibil a gazelor de rafinărie (obţinute din prelucrarea petrolului) şi utilizarea acestora în industria petrochimică. În ceea ce privea gazul metan, acesta trebuia să fie valorificat „mai mult decât până acum ca materie primă pentru industria chimică. El este cea mai ieftină materie primă pentru fabricarea maselor plastice şi pentru industria îngrăşămintelor azotoase, care vor fi produse în cantităţi însemnate”.

Este firesc să nu îl bănuim pe Gheorghe Gheorghiu-Dej de faptul că a studiat asiduu chimia în penitenciarele prin care a trecut în perioada 1933-1944 şi să considerăm că ideea privind valorificarea superioară a gazului metan şi a gazelor de rafinărie nu îi aparţine. Cert este însă faptul că reţeaua de gaz metan din România trebuia să fie dezvoltată în perioada 1956-1960 cu cel puţin 2000 km, potrivit ideilor expuse de liderul suprem al partidului la Congresul al II-lea al P.M.R., astfel: „Conductele care duc spre nord-vestul şi sudul ţării, primele care au intrat în lucru (în anul 1956 – nota P. Opriş), se vor întinde pe 445 km. Prima conductă va străbate Ardealul, iar a doua va traversa munţii Carpaţi de-a lungul Văii Prahovei. Alte conducte magistrale vor alimenta cu gaz metan Banatul, Moldova şi Muntenia, inclusiv Capitala ţării. […] Se prevede ca odată că înaintarea traseelor să se facă şi racordările. În acest fel, se va grăbi alimentarea centrelor industriale şi a comunelor cu acest combustibil ieftin şi comod”.

Trei ani mai târziu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Leonte Răutu, Gheorghe Gaston Marin, Carol Loncear, Mihail Florescu şi alţi demnitari s-au deplasat la Craiova pentru a înţelege la faţa locului proiectele cu privire la construirea unui combinat chimic şi a unei termocentrale la Işalniţa. Materia primă care urma să fie utilizată în acel combinat era gazul metan şi autorităţile de la Bucureşti trebuiau să aprobe un plan de construire a unei conducte magistrale prin care să fie trasportat gazul metan din Transilvania (unde era extras) până la Craiova.

În paralel, autorităţile de la Moscova aveau planurile lor. Astfel, la o zi după vizita pe care Gheorghe Gheorghiu-Dej a efectuat-o la Craiova (28 mai 1959), agenţia sovietică de presă TASS a emis un comunicat cu următorul conţinut: „Potrivit hotărârii adoptate de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc se va construi o conductă principală de ţiţei prin care U.R.S.S. va livra ţiţei Poloniei, Cehoslovaciei, Ungariei şi R.D. Germane. Specialiştii sovietici au elaborat schema generală a acestei conducte principale, care va avea o lungime de peste 4000 km începând în regiunea exploatărilor petrolifere din bazinul fluviului Volga. Ea va străbate aproape întregul teritoriu al părţii europene a R.S.F.S.R. (în prezent, Federaţia Rusă – nota P. Opriş), în R.S.S. Bielorusă (în prezent, Belarus – nota P. Opriş) se va bifurca: ramura de nord va transporta ţiţeiul în Polonia şi R.D. Germană, iar cea de sud în Ungaria şi Cehoslovacia.

Construcţia conductei va începe în anii următori. Potrivit calculelor oamenilor de ştiinţă şi economiştilor, prin această conductă gigantică se va putea transporta ţiţei brut într-o cantitate care să satisfacă complet nevoile Poloniei, Cehoslovaciei, Ungariei şi R.D. Germane. Gazul obţinut prin rafinarea ţiţeiului va servi ca materie primă de bază pentru dezvoltarea industriei chimice în aceste state.

Construirea conductei se va realiza pe bază de reciprocitate. U.R.S.S. va acorda ajutor tehnic la cererea ţărilor care participă la construcţia conductei. Specialiştii sovietici vor da consultaţii la proiectarea şi construirea unor sectoare ale conductei de ţiţei pe teritoriul fiecărui stat. Uniunea Sovietică va pune la dispoziţia ţărilor participante la construcţie utilaj şi maşini sub formă de închiriere”.

Am redat în întregime comunicatul de presă al agenţiei TASS din trei motive. În primul rând, în calitate de istoric este firesc să caut o sursă sigură de informaţii şi care oferă cele mai multe detalii posibile. Este însă adevărat şi faptul că mesajele dihotomice ruseşti din prezent, referitoare la motivele invadării Ucrainei de către armata rusă, sunt în mod evident o ţicneală, răspândită în proporţie de masă şi de agenţia de presă TASS – însă aceasta este o altă discuţie.

În al doilea rând, este anormal ca un comentator pe Contributors.ro – ne referim la inginerul român care semnează cu pseudonimul „Neamţu ţiganu” – să fie acuzat de alţi comentatori de faptul că este un susţinător al regimului politic dictatorial de la Moscova. Este o greşeală gravă să fie pusă sub semnul întrebării integritatea morală a unui cetăţean al Uniunii Europene pentru faptul că formulează şi expune idei extrem de incomode pentru liderii politici germani şi nu numai. Se cunoaşte faptul că există aşa-zise „grupuri de reflexie” sau „forumuri ale experţilor” care se ocupă de promovarea cu sârg a aşa-numitei „energii ecologice” şi că, în acelaşi timp, a existat o strânsă colaborare între conducerile politice de la Berlin şi Moscova în domeniul energetic nu doar în ultimii 25 de ani. Conflictele de interese pot să fie analizate sub diferite forme în Uniunea Europeană şi pentru o asemenea acţiune sunt necesare documentele care se află la baza politicilor energetice din ţările care au fost la un moment dat membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, inclusiv comunicatele agenţiei de presă TASS. Cine doreşte să facă abstracţie de aceste documente şi să considere conductele sovietice de petrol şi gaz metan din Europa de Est şi Centrală doar nişte construcţii apărute în perioada în care Angela Merkel a condus Germania (o afirmaţie evident falsă) nu are rost să citească mai departe materialul de faţă.

Afiş polonez, referitor la proiectul germano-rusesc „Nord Stream”.

În al treilea rând, România nu a fost inclusă în acel proiect sovietic deoarece, în anul 1959, liderii celorlalte state membre ale C.A.E.R. aveau o idee generală despre resursele importante de petrol şi gaz metan aflate la dispoziţia autorităţile de la Bucureşti. Mai mult decât atât, la mijlocul anilor ’50 a fost iniţiat un proiect de colaborare economică între România, R.D.G., Polonia şi Cehoslovacia pentru construirea la Chişcani a unui combinat de producere a celulozei şi hârtiei – în care urma să se valorifice stuful care se recolta în Lunca şi în Delta Dunării. În schimbul ajutorului respectiv, autorităţile de la Bucureşti au discutat cu fiecare parte implicată în proiect despre modul de achitare a bunurilor şi serviciilor oferite pentru acel combinat. De exemplu, în cazul Cehoslovaciei, autorităţile române au acceptat să livreze energie electrică obţinută la termocentrala de la Iernut, iar aceasta era alimentată cu gaz metan din Podişul Transilvaniei. La rândul lor, liderii politici polonezi şi est-germani au dorit să primească petrol brut din România, pe care să îl prelucreze în ţările lor, aşa cum se stabilise în cazul petrolului livrat de sovietici prin conducta „Prietenia”.

Un răspuns clar la solicitările făcute în domeniul energetic de mai mulţi lideri ai unor ţări membre ale C.A.E.R. l-am găsit într-un document întocmit în aceeaşi perioadă. La 12 decembrie 1962, într-o şedinţă în care s-a aprobat poziţia delegaţiei române la Sesiunea a XVII-a a C.A.E.R. şi la şedinţa a III-a a Comitetului Executiv al Consiliului C.A.E.R., Alexandru Bârlădeanu a comentat astfel: „Ungurii şi ceilalţi nu cer să cumpere la preţ mondial (petrol din U.R.S.S. – nota P. Opriş). Preţurile mondiale sunt mai scumpe decât cel pe care îl cer sovieticii şi cu care le-au vândut ţiţei, mai scumpe decât vindem noi produsele petrolifere pe piaţa capitalistă. Noi, ca să pătrundem pe piaţa mondială, facem un efort şi vindem mai ieftin. Ei, cehii şi ungurii se leagă de această vânzare, pe care noi n-o facem în cantităţi mari şi spun [„] vindeţi-ne şi nouă la acelaşi preţ [”].

Noi le spunem că este o situaţie deosebită [„] încercaţi şi voi să pătrundeţi şi să vindeţi maşinile voastre la preţul mondial, dar nu reuşiţi, atunci nici noi nu putem să vindem produsele noastre la acest preţ [”] (subl.n.)”.

Deoarece mai sus ne-am referit la documentele de bază ale politicii energetice în C.A.E.R., realizate sub directa coordonare a autorităţilor de la Moscova în cazul statelor care se aprovizionau cu petrol prin conducta „Prietenia”, iar poziţia singulară a autorităţilor de la Bucureşti faţă de acel proiect a creat probleme în economia românească mai ales în anii ’80, ne-am propus să complicăm şi mai mult materialul de faţă prin prezentarea a trei documente cu totul inedite privind colaborarea româno-sovietică în scopul realizării unei conducte de petrol în Marea Neagră. Cum s-a ajuns în situaţia ca autorităţile române să caute resurse energetice în apropierea litoralului, în anii ’70, am relatat deja în studiul „Relaţiile României cu Fondul Monetar Internaţional şi petrolul din Marea Neagră (1968-1989)”, inclus în volumul Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991) (Editura Trei, 2019). Documentele următoare sunt doar o continuare a cercetării pe care am început-o în urmă cu 15 ani şi pot fi considerate un cadou oferit tuturor cititorilor pentru Sărbătoarea Paştelui.

Nota întocmită la 13 iulie 1984 de prim-ministrul Constantin Dăscălescu şi documentele trimise lui Nicolae Ceauşescu privind începerea execuţiei lucrărilor pentru trecerea în exploatare a structurii petroliere submarine LEBĂDA-EST.

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

CONSILIUL DE MINIŞTRI

Nr. 1852/VI

[Rezoluţie manu:] Da. ss. Nicolae Ceauşescu

COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

Tovarăşului secretar general Nicolae Ceauşescu

Vă înaintez propunerile privind începerea execuţiei lucrărilor necesare trecerii în exploatare a structurii petroliere submarine LEBĂDA-EST, întocmite potrivit indicaţiilor date de Dumneavoastră.

13 VII 1984                                         ss. Constantin Dăscălescu

MINISTERUL PETROLULUI

NOTĂ

privind începerea execuţiei lucrărilor necesare trecerii în exploatare a structurii petroliere submarine LEBĂDA-EST

Pentru exploatarea ţiţeiului şi gazelor descoperite în subsolul platoului continental al Mării Negre, în structura LEBĂDA-EST, s-a elaborat „Nota de comandă” care a fost avizată de organele de sinteză pentru o valoare de 4450 mil. lei, din care 1325 mil. lei construcţii montaj.

În proiectul de decret întocmit pentru aprobarea Notei de comandă s-a propus începerea derogatorie a lucrărilor, până la aprobarea proiectului de execuţie.

Pentru a răspunde sarcinilor trasate de conducerea superioară de a se extrage ţiţei şi gaze începând cu luna noiembrie a.c., lucrările au fost începute în luna iunie a.c. (platforma fixă fiind în prezent transportată la locaţie, în vederea începerii forajului de exploatare).

Până la aprobarea Notei de comandă, vă rugăm a aproba:

1. Elaborarea şi aprobarea de către Ministerul Petrolului a documentaţiei de execuţie, pe părţi de obiecte şi categorii de lucrări pentru:

– baza de pregătire şi lansare a conductei submarine;

– conducta submarină şi pe uscat;

– instalaţii de colectare, separare, tratare şi depozitare ţiţei, staţie de comprimare gaze;

– foraj de exploatare şi injecţie.

2. Finanţarea şi decontarea de către Banca de investiţii a lucrărilor prevăzute la pct. 1, pe baza documentaţiilor menţionate, precum şi pentru:

– subansamblele platformei fixe suport sonde nr. 1, inclusiv lucrările de transport şi instalare a acestora;

– lucrările de instalare şi amenajare ale platformei GLORIA în vederea cuplării cu platforma suport sonde nr. 1;

– studiile şi proiectele necesare.

3. Ocuparea terenurilor aferente obiectivelor de la pct. 1 să se facă pe baza acordului proprietarilor şi aprobării organelor agricole judeţene.

Valoarea lucrărilor propuse a se realiza până la aprobarea Notei de comandă se estimează la 800 mil. lei, din care 250 mil. lei construcţii-montaj.

MINISTRU

(ss.) Gheorghe Vlad

VICEPRIM-MINISTRU

(ss.) Ion M. Nicolae

VICEPRIM-MINISTRU

(ss.) Gheorghe Petrescu

PREŞEDINTELE COMITETULUI DE STAT AL PLANIFICĂRII

(ss.) Ştefan Bîrlea

MINISTRUL FINANŢELOR

(ss.) Petre Gigea

2 VII 1984

MINISTERUL PETROLULUI

SINTEZĂ

privind realizarea conductei submarine de la zăcământul Lebăda la ţărm

În urma punerii în evidenţă şi a omologării rezervelor industriale de hidrocarburi pe structura Lebăda Est, în vederea trecerii la exploatarea acestora este necesar să se construiască o conductă submarină în lungime de 70 km, cu diametrul 12. 3/4 in (324 mm) ce va fi construită din ţevi de oţel X 52 cu o grosime de perete de 15,88 mm.

Unităţile din ţară nu dispun de experienţa necesară pentru proiectarea şi construirea conductei submarine. De asemenea, nu există nici mijloace necesare executării unei astfel de conducte.

Pentru realizarea acestei investiţii, la începutul lunii iulie s-a încheiat un contract de execuţie cu Întreprinderea Unională de Export-Import Tehnoexport din U.R.S.S., care cuprinde:

– durata de execuţie = 195 zile calendaristice, din care timpul ciclului tehnologic reprezintă 81 zile lucrătoare;

– începerea lucrărilor = 15 iulie 1984;

– conducta şi celelalte materiale de execuţie se pun la dispoziţie de partea română;

– partea sovietică participă cu 54 specialişti şi utilajele specifice (macara plutitoare, remorchere, nave de salvare etc.) cu personalul de deservire respectiv;

– valoarea contractului este de 7,8 mil. ruble.

Prin cooperare cu firma Tehnoexport Moscova şi însuşirea acestei metode de construcţie există posibilitatea de a construi în viitor singuri astfel de conducte submarine pe platoul continental al Mării Negre, pentru R.S.R. sau alte ţări.

2 VII 1984

NOTĂ

Consiliul de Miniştri supune pentru aprobare propunerile privind începerea execuţiei lucrărilor necesare trecerii în exploatare a structurii petroliere submarine LEBĂDA-EST, întocmite potrivit indicaţiilor date de Dumneavoastră.

*

1. Pentru punerea în exploatare a zăcământului de ţiţei LEBĂDA-EST pe care s-a omologat până în prezent o rezervă recuperabilă de 5088 mii tone ţiţei şi 1771 milioane N m.c. gaze asociate, s-a montat la platforma „Gloria” platforma fixă suport sonde pentru forajul a 9 găuri de sondă şi s-a început organizarea bazei de montaj şi lansare a conductei de transport.

2. Până la aprobarea notei de comandă şi a proiectului de execuţie pentru toate obiectivele necesare forării sondelor şi extracţiei ţiţeiului se solicită aprobarea pentru următoarele:

a) Banca de Investiţii să finanţeze şi deconteze pe baza proiectelor elaborate de Ministerul Petrolului pe părţi de obiecte şi categorii de lucrări pentru următoarele:

– baza de pregătire şi lansare a conductei submarine;

– conducta submarină şi pe uscat;

– instalaţii de colectare, separare, tratare şi depozitare ţiţei, staţie de comprimare gaze;

– foraj de exploatare şi de injecţie;

– subansamblele platformei fixe suport sonde inclusiv lucrările de transport şi instalarea acestora;

– lucrările de instalare şi amenajare ale platformei „Gloria” în vederea cuplării cu platforma suport sonde;

– studiile şi proiectele necesare.

b) Ocuparea terenurilor necesare realizării obiectivelor menţionate să se facă pe baza acordului proprietarilor şi aprobării organelor agricole judeţene.

3. Valoarea lucrărilor propuse a se realiza până la aprobarea notei de comandă şi a proiectelor de execuţie se estimează la 800 milioane lei, din care 250 milioane lei construcţii-montaj.

Propun aprobarea.

14 VII 1984                                                   ss. Dumitru Alecu

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Economică, dosar nr. 325/1984, f. 2-5.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Remarcabil cum in 1962 la nivel guvernamental, in lagărul comunist era recunoscut și acceptat faptul ca:
    “Preţurile mondiale sunt mai scumpe decât cel pe care îl cer sovieticii şi cu care le-au vândut ţiţei, mai scumpe decât vindem noi produsele petrolifere pe piaţa capitalistă. Noi, ca să pătrundem pe piaţa mondială, facem un efort şi vindem mai ieftin. Ei, cehii şi ungurii se leagă de această vânzare, pe care noi n-o facem în cantităţi mari şi spun [„] vindeţi-ne şi nouă la acelaşi preţ [”].”

    Azi, prin conducte securizate, circula nu doar petrol și gaze; informațiile și, mai nou, libertatea de exprimare își caută și ele conductele. Pentru prețul corect -la vedere sau nu- doritorii au asigurat accesul la tot ce vor de pe conducta. Pare probabil că vremea mocăciunilor, a chilipirurilor apune cu atât mai mult cu cât, la nivel mondial, prețul corect pare sa rezulte dintr-un angajament militar mai degrabă decât dintr-o negociere civilă.
    Pentru cine a trăit in lumea lagărelor nu e un mister că viața putea fi pusă in balanță cu o tabletă de ciocolată. Ceea ce înseamnă comerț in lagăr nu are nici o legătura cu comerțul din lumea liberă. Sarma ghimpată ce desenează granița dintre cele două lumi, la limita zidul de separație, nu sunt inexpugnabile: resurse-informații-opinii vor circula in ambele sensuri.
    Inițial aurul smuls odată cu dinții deportaților deținuți stârnește entuziasmul cuceririlor. Mai apoi oroarea metodelor aplicate pentru cucerire ca si efectele induse pe termen lung fac din actul ‘civilizator’ o lunga plângere. Cruzimea învingătorului nu poate confisca totul după cum nici generozitatea lui nu este suficientă.

    • Fragmentul pe care l-aţi selecţionat l-am publicat şi anul trecut, într-un alt context. L-am reluat aici deorece este foarte sugestiv şi este de actualitate.

  2. Ca de obocei informatii inedit si interesante. Se vrea acest articol o urecheala pentru guvernanții României din ultimii 32 ani? Cu niste guvernanți mai inteligenti si mai puțin corupti Romania ar fi fost astăzi mi puțin dependenta de importuri de energie din Rusia.

    • Da… si totusi uitindu-ma in urma, cu minie, ramin uimit ca totusi s-a realizat cite ceva. E drept, cu multa, prea multa suferinta..
      Uneori ma gindesc ca parca era mai mare dorinta de a sti, de a face ceva. Ma refer la partea tehnica. Stiam ca nu stim, de aceea incercam tot mai mult sa aflam.

      Tot legat de conducte, Nord Stream 2, de data asta. Ministra Manuela Schwesig e sub presiune din cauza unei fundatii pt Mediu si salvarea Climei. Fundatia era finantata de NS2, respectiv Gasprom. Doar 20 de milioane. https://www.deutschlandfunk.de/schwesig-stiftung-nord-stream-2-100.html

    • Încerc să ofer informaţiile inedite pe care le am la dispoziţie şi pe care nu le văd la nici o prezentare a celor care doresc să cumpere şi să vândă energie cu mouse-ul. Nu am nimic împotriva lor atâta timp cât sunt oneşti şi spun din ce tabără fac parte. Cu vârful degetelor se pot scrie multe, însă este mai greu pentru aceştia să convingă lumea să cumpere tinichele cu preţuri astronomice dacă cetăţenii sunt informaţi onest ce anume s-a întâmplat pe piaţa energiei până la apariţia celor care ignoră ceea ce s-a făcut deja şi care spun că „istoria începe astăzi, cu mine”.
      Timpul meu dedicat unor asemenea articole va fi şi mai limitat în acest an din motive obiective, dar mă voi strădui să trimit în continuare articole pe această platformă, pentru a lărgi perspectivele de analiză. În cazul de faţă m-am gândit să menţionez şi nişte nume ale celor care s-au ocupat la un moment dat de sectorul energetic, chiar dacă este vorba despre membri ai PCR. Aşa au fost vremurile, nu le putem schimba. Aş dori să amintesc şi numele inginerilor, ai şefilor de echipă şi ai unor muncitori care au lucrat în acest domeniu. Probabil că voi proceda astfel în materialul final (în aparatul critic aferent).

      • De ce anume ar fi:

        “mai greu pentru aceştia să convingă lumea să cumpere tinichele cu preţuri astronomice dacă cetăţenii sunt informaţi onest ce anume s-a întâmplat…”?

        Cand si mai ales ce anume din experiența istorică a făcut ca informarea cetățenilor sa fie motiv de achiziții ‘produse-lucrări-servicii’ la prețul corect?
        As citi cu interes despre cum se stabilește prețul corect între părțile beligerante care insista sa facă si comerț.

        • Am folosit cuvântul „onest” în momentul în care m-am referit la preţuri. Aş fi putut utiliza „preţul corect”, însă mi se pare nepotrivit deoarece nu cred că există un asemenea preţ. Mai curând ar trebui să se utilizeze expresia „preţul acceptat de către ambele părţi la sfârşitul negocierii”. Mult prea lung în epoca în care lumea se mulţumeşte să citească doar titlurile.
          Referitor comerţul existent între părţile beligerante, şi eu aş citi aşa ceva. Ceea ce se întâmplă acum în Europa este absurd: Rusia livrează gaze în ţările din Europa Centrală, de Vest şi de Sud Est prin Ucraina, ţară căreia i-a declarat război la ONU. Conducta „Prietenia” este folosită şi în prezent? Dar conducta „Nord Stream 1”?
          De obicei, când nu ştiu să răspund la asemenea întrebări şi găsesc documente prin arhiva mea, mă apuc de scris pentru a înţelege situaţia. Apoi, dacă eu consider că materialul este bun pentru publicare, îl trimit la Bucureşti. Subiectul „energie în ţările din Europa de Est şi Centrală” mi se pare foarte interesant şi sper să mă ocup mail mult de acesta în perioada următoare. Ştiu că este foarte dificil de abordat, mai ales atunci când descopăr noi documente despre programul nuclear şi despre conducte, dar se poate lucra şi în asemenea condiţii.

  3. Multumesc domnul Opris,

    Daca as face parte din conspirationisti as putea crede ca exista un interes, de la cineva anume, sa se bage gunoiul sub pres. N-as merge prea departe sa spun ca vine de la Moscova.

    La concernul german la care am lucrat se obisnuia ca odata pe an sa se puna seful in discutie. Sedinta era moderata de o psiholoaga si avea mai multe etape. La un moment dat sefu parasea sala si ramineau doar subalternii care trebuiau sa discute partile bune si rele ale sefului.
    Mai apoi venea sefu si i se puneau in fata respectivele pareri ale subalternilor. Anonim. Nu de putine ori erau chestii f dure. Se putea ajunge chiar la caderea sefului. Totul se documenta se baga la dosar si anul urmator se analiza ce s-a realizat si ce nu. Asta e unul din secretele care duc la functionarea exceptionala a firmelor germane, asta inseamna meritocratie.

  4. Cu scuze, domnule Opris, nu vreau sa va deturnez acest articol interesant cu probleme adiacente.
    Dar,
    -inteleg incarcatura emotionala, frica, furia, indignarea provocata de acest razboi criminal pornit de Putin si acolitii.
    -nu-mi pot imagina ca cineva ar putea sa fie „putinist”, adica sa sustina aceasta barbarie.
    -nu numai la nivel general uman, dar si la nivel personal suntem afectati de acest conflict. Vedem scumpiri masive, scaderea nivelului de viata, nesiguranta, frica. Deci trebuie sa fii pur si simplu bolnav sa-l sustii pe Putin.
    -de aceea mi se pare superfluu sa repeti zi de zi ca-l condamni e Putin, mi se pare ca e de la sine inteles.

    Ce este ingrijorator e faptul ca orice cuvint se rastalmaceste, totul ar face parte din narativele rusesti. Daca simpatizezi anumite lucruri la Trump, fostul presedinte al celui mai democrat stat din lume, esti „putinist”, daca o atitudine binevoitoare fata de Le Pen, votata de 40%, esti „putinist”, daca o critici pe Annalena, care si-a falsificat o parte din CV, inseamna ca esti misogin. Daca critici anumite masuri ale lui Biden esti antiamerican. Stampilele sunt scoase automat. Azi stampilele, miine pistoalele. Dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine.

    Pur si simplu mi se face frica de acest mod, nu, nu mie personal, sunt prea batrin pt asta…

    • Nu este nici o deturnare. Comentariul dumneavoastră se potrivește foarte bine la acest articol. De mult timp nu mai scriu despre subiecte care nu au legătură cu evenimentele cotidiene. Încerc să pun în valoare informațiile din arhive pentru a se înțelege prezentul și nu mă preocupă propunerile pe care le-am primit în mod repetat de a înfrumuseța sau de a scoate în evidență biografiile și activitățile unor persoane narcisiste. Am înțeles că ele doresc un istoric pentru a le scrie poveștile și evit să pierd timpul cu asemenea persoane.
      Revenind la articol, am rămas fascinat de personalitatea lui Gheorghe Gaston Marin, artizanul programului de electrificare a României. Din păcate, l-am descoperit târziu, când eram deja într-un stadiu avansat cu teza despre Organizația Tratatului de la Varșovia și nu mai puteam schimba tema. Sper totuși că voi scrie mai multe lucruri despre Gaston Marin în volumul planificat despre programul nuclear românesc.

      • Domnule Petre Opriș,
        În IFA – Măgurele, pentru programul nuclear românesc, ca și pentru multe alte programe științifice românești (optoelectronica militară română, laser-ul românesc, materialele se-miconductoare românești, microelectronica românească și altele ase-menea) era folo-sită sintagma definitorie „cântarea cântărilor”. Asta însemna multe rapoarte de execuție a fazelor false în diverse procente. Organili de partid și de stat erau fericite că existau rapoarte de execuție pe care le puteau prezenta lui Pingelică și sinistrei sale soții, academiciana de renume all over the universe și șefa supremă a cercetării. Per total, toată lumea era fericită că lua salarii bunicele și avea diverse avantaje sociale.
        În țări normale din punct de vedere psihiatric în ceea ce privește cercetarea științifică, mai ales cea aplicativă, programele nucleare s-au dezvoltat într-o strânsă intercone-xiune cu alte programe științifice. De exemplu: știința materialelor semiconductoare necesare pentru senzorii folosiți în centralele nucleare.
        La o analiză mai aplicată, veți constata, de exemplu, că în România, nu s-a produs, nu se produce și nici nu se va produce vreodată, în vecii vecilor Amin, siliciu mono-cristalin de o calitate rezonabilă din care să se poată realiza componente electronice utilizabile și competitive comercial.
        Toată această frenetică și efervescentă de cercetare științifică era supervizată de acti-viști care aveau o oarecare spoială academică, cum ar fi Dr. Ing Emilian Rodean și Dr. Ing. Mihulecea Gheorghe (?) sau Ion (?). Nu semnau, ca Ivan Ivanovici Ivanov, punând de trei ori amprenta deștului mare pe document, adică Dr. și Ing ș numele. Dar nu erau foarte departe de acest stadiu. Vă supărați-nu vă supărați, dar, Gheorghe Gaston Marin era, în esență tot un activist pecere, poate mai școlit….

  5. Domnule Petre Opriș,
    Nu știu cine se ascunde sub pseudonimul „Neamțu Țiganu” (corect ar fi Neamțu’ Țiganu’). Bănuiesc, întrebân-du-l public, într-o postare, că este fostul colonel MApN de aviație Sylvester Popescu, cel care era și membru al Uniunii Scriitorilor înainte de 1989 și care s-a „auto-descoperit” ca dizident cerțnd să emigreze în RFG prin 1985-1987. Chestiunea este mai complicată, cel puțin pentru mine, fiindcă am remarcat că a postat diverse considerații „ajutătoare” în ziarul Ziua, în vara lui 2004, cu referire la un scandal de presă constând în „ridicarea mingii la fileu, de către ziaristul, ca să-i spun așa, Răzvan Savaliuc, în avantajul fostului europarlamentar Vadim Corneliu Tudor”, astfel încât acesta să aibă un pretext pentru desființarea, linșarea mea mediatică. Pe scurt, Răzvan Savaliuc, fără nici un fel de înscris legal semnat de mine, „dezvă-luia” că eu l-aș fi identificat pe informatorul Securității cu numele de cod Cornel, care apărea în Dosarul de Urmărire Informativă (DUI) instrumentat regratatului meu tată, ceea ce era fals. Nu sunt anchetator, dar, nu pot să nu remarc multe indicii care conduc la concluzia că Vadim Corneliu Tudor a fost ofițer sub acoperire al DGIA (adică fostele Direcții a 3-a și a 4-a ale DSS, adică CI). Am propus CNSAS, în iulie 2004, efectuarea unei expertize grafologice. Am fost refuzat cu urlete….
    Ce am mai remarcat din postările „Neamțu Țiganu”? Că are cunoștiințe vaste despre și din interiorul Institu-tului Național de Cercetare Aeronautică Elie Carafoli (INCAS-Elie Carafoli). Avântul cercetării aerospațiale române, prin INCAS Elie Carafoli și Agenția Spațială Română (ASR), adică solde/salarii babane și alte avan-taje, este strâns legat de evoluția personală a Generalului cu 2 sau 3 stele Dumitru Prunariu, singurul cos-monaut român, în cadrul CAER-Pact Varșovia….Cel pe care fostul Președinte Ion Iliescu, îl propunea ambasador la Moscova, datorită conexiunilor…
    În „situația concret istorică” a acestui moment, în cazul în care se ajunge la divulgări de identități, din partea mea se ajune la rezolvarea chestiunii în instanță, pe civil și, mai ales, pe penal.

    • Categoric, vă înşelaţi. Am primit cadou cartea domniei sale, cu autograf. Este una dintre extrem de puţinele lucrări de memorialistică în care sunt prezentate detalii relevante despre procesul de realizare a avioanelor IAR 93 şi IAR 99.

      • Domnule Petre Opriș,
        Cine sunt eu să vă comentez postările? Un boșchetar bătrân doctor în fizică !!! Dacă Neamțu Țiganu v-a făcut cadou cartea domniei sale conținând detalii relevante despre realizarea avioanelor IAR 93 şi IAR 99, una dintre puținele lucrări de memorialistică despre acest subiect….
        V-aș pune două întrebări:
        1 – În opinia dumneavoastră, această monografie scrisă de Neamțu Țiganu confirmă sau nu aserțiunea mea că Neamțu Țiganu are cunoștiințe vaste despre și din interio-rul actualului Institut Național de Cercetare Aeronautică Elie Carafoli (INCAS-Elie Ca-rafoli)? Știți, nu oricine avea acces la informații despre realizarea avioanelor IAR 93 şi IAR 99, unul dintre obiectivele de categorie „Sfânta Sfintelor” ale lui Ceaușescu. Vă dați seama că numai persoane acceptate DSS-CI se zbenguiau în cercetarea pendin-te de realizarea avioanelor IAR 93 şi IAR 99, fiind însă preferați ofițeri „pe față” sau conspirați.
        Eu nu pot să vă cadou monografii de tipul celei pe care o pomeniți. În schimb, vă rog să îmi indicați cum vă transmit copia plângerii penale pe care am fost obligat să o de-pun împotriva fostului europarlamentar Vadim Corneliu Tudor în termen legal, în 2004 prin care m-am autodenunțat pentru participarea, ca angajat civil, sub comanda ac-tualului General Brigadă Dr. Ing. Theodor Necșoiu (fost Director General al IFA prin 1994-1996), la activități de spionaj științific militar efectuat pe echipamente militare laser de proveniență NATO în IFA Măgurele. Practic m-am autodenunțat pentru participarea la jafuri de bunuri materiale și intelectuale proprietăți ale unor persoane fizice și/sau juridice din USA, Suedia, Franța, Germania…Statul român, prin aparatul Ministerului de Justi-ție nu a chițăit un cuvințel despre această chestiune. Dumneavoastră?
        V-aș întreba dacă aceste activități de spionaj științific militar s-au făcut numai și numai în beneficiul statului român, care, printr-o tristă coincidență, era aliat cu fostul URSS?
        2 – Aveți amabilitatea să informați opinia publică despre câte avioane IAR 93 şi IAR 99 mai sunt folosite de Armata României? Dacă, pe nedrept fiindcă avioanele IAR 93 şi IAR 99 sunt minunate, conform Neamțu Țiganu, nu mai sunt folosite de Armata României, puteți prezenta opiniei publice motivele unei astfel de nedreptăți istorice?
        V-aș întreba dacă România a exportat avioane IAR 93 şi IAR 99? În limbaj neacade-mic, aveți cunoștiință despre vreun dictator idiot din Africa sau America de Sud căruia Ceaușescu să-i dea avioane IAR 93 şi IAR 99 pe banane stricate/putrezite?
        Realizarea avioanelor IAR 93 şi IAR 99 a fost, ca și programul nuclear românesc, de exemplu, o imensă sursă de sinecuri pentru ofițeri de toate categoriile care au obținut grade și solde imense.
        Aștept răspunsul dumneavoastră, deși sunt sigur că și dumneavoastră nu veți chițăii ceva pe acest subiect.

        • În cărţile pe care le-am publicat în România am inclus informaţii despre programele româneşti de aviaţie. Presupun că puteţi descoperi singur lucrările la care mă refer, aşa că mă expun aici doar trei link-uri pentru a demonta reaua credinţă a dumneavoastră:
          https://www.contributors.ro/cateva-repere-istorice-ale-proiectului-avionului-de-vanatoare-bombardament-iar-93-1969-1977/
          https://www.contributors.ro/avionul-de-legatura-iar-90-un-proiect-abandonat-de-autoritatile-comuniste-din-romania-1968-1969/
          Atitudinea Elenei Ceauşescu faţă de programul de construire a avionului de şcoală IAR-99 „ŞOIM”, în „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, an XV, nr. 4 (58)/2012, p. 74-78, https://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_058_2012.pdf

          Deoarece faceţi alergie la comentariile domnului „Neamţu ţiganu”, vă ofer un cadou: „În cursul cercetărilor efectuate după găsirea la Arhivele Naţionale Istorice Centrale a documentului citat am constatat o legătură între acesta şi proiectele preliminare ale avioanelor IAR-90, IAR-91, IAR-92 şi IAR-101, iniţiate la Uzina de Reparaţii Avioane de la Bacău începând din anul 1968. Domnul inginer de aviaţie Mihail Calomfirescu ne-a oferit cu multă amabilitate sprijinul pentru a confirma acea legătură cu ajutorul mărturiei inedite a inginerului Ion Cincă, publicată în luna aprilie 2018 în cartea „Povestea mea printre avioane” astfel:…”. Extras din materialul despre IAR-90, apărut şi în cel mai recent volum personal.

          • Vă mulțumesc pentru link-uri. O să le studiez.
            Nu știam că domnul Inginer de aviație Mihail Calomfirescu, care presupun că nu este ofițer, folosește pseudonimul Neamțu Țiganu.
            Vă repet detaliul esențial, în opinia mea, pentru acest caz, că nu sunt ofițer. Asta înseamnă că nu am nici un fel de obligație să păstrez secretele afacerilor ilegale făcute de ofițeri.
            Soarta m-a făcut să am de a face cu ei, cu „exemplare de excepție” de ofițeri care operau ca eminenți cercetători științifici în IFA-Măgure-le. Dacă tot îmi făcuseră viața praf, am ajuns să le studiez și eu pro-cedurile, ca să mă apăr.
            Vă repet întrebarea: îmi indicați cum vă supun atenției plângerea mea penală împotriva lui Vadim Corneliu Tudor?
            . .

          • Domnule Petre Opriș,
            Cu tot respectul, vă repet întrebarea pentru care v-am cerut răspuns de alaltăieri: aveți amabilitatea să îmi indicați cum vă supun transmit plân-gerea penală pe care am înregistrat-o împotriva fostului europarlamen-tar Vadim Corneliu Tudor. În același timp, măresc miza: cum o facem publică, pentru că îmi asum responsabilitatea publicării ei și a explicațiilor aferente?
            Sunt corect cu dumneavoastră: sper că vă dați seama că din momen-tul publicării respectivei plângeri penale și a explicațiilor aferente o să fie posibile o serie de fenomene interesante, aceasta fiind speculații paranoice de ale mele. De exemplu: toată ofițerimea ale căror docto-rate au fost plagiate, pur și simplu o va iubi pe doamna Emilia Șercan, cea care a demascat astfel de ilegalități. Articolele de demascare scrise de domnia sa vor fi declarate fairy tales, comparabile operele doamnei J.K.Rowling….
            Deci, domnule Petre Opriș, deschidem cutia Pandorei a cărei vârf, ca la icebergs, e constituită de această plângere penală?

    • Domnul Johnny The Kidd,
      Nu inteleg mai nimic din ce spui.
      Ma numesc Mihai Calomfirescu si am lucrat un numar de ani la Increst la proiectarea avioanelor IAR 93, 99. Am scris si o carte pe tema asta „Si noi am construit avioane”. Nu cunosc pe nimeni din persoanele de care vorbesti. Pe vremuri, la Ziua se obisnuia sa se „fure” nickurile. Nu-mi pot imagina sa fi scris vreodata ceva in favoarea lui Vadim, personaj pe care l-am detestat cu vehementa.
      Prunariu nu are nici o legatura cu Increst.
      Nu existau nici un fel de salarii babane la Increst, cel putin pt marea masa a angajatilor. Din contra, eram platiti prost, eram trimisi luni de zile la Craiova, in conditii mizerabile. Doar dragostea de avioane ne tinea. Aveam doar o un spor de 10%. Am o pensie „speciala” de 800 de lei, dupa 17 ani de munca.

      Toata povestea devine paranoica, vad ca sunt acuzat de toate relele pamintului. Nu vreau sa spun mai mult, despre romani, pt ca sunt teribil de nervos, dar cred ca inca sunt multe de facut pt a ajunge la o dezbatere de idei.

      Aceasta e ultima mea postare pe Contributors. Urez tuturor sanatate, numai bine, si sa se termine nenorocitul asta de razboi

    • @Johnny The Kidd – un pic de paranoia de utilă, dar prea multă strică :) @neamtu tiganu și-a făcut cunoscut în repetate rânduri numele real, a publicat cărți semnate cu numele real și are (sau cel puțin avea) și un blog pe internet.

      Am avut dispute antologice cu el, pe tema stabilizatorului orizontal de la 737, dar acuzațiile tale la adresa lui sunt total deplasate.

  6. Vă rog să țineți cont de un detaliu: nu sunt de profesie inginer de aeronave. Altfel spus, nu fac parte din lumea inginerilor de aviație. Am cunoscut-o la INCAS, care ar fi un continuator al INCREST.

  7. Domnule Opriș am marea rugăminte, dacă mă puteți ajuta cu denumirea întreprinderii Romîne care lucra cu Rusia în 1984,1985, la lansarea la apă a conductei submarine. Probleme de sănătate mau împiedicat de a-mi recupera Cartea de muncă. Vă mulțumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro